Inițial, nu am dorit să scriem acest text. Da, Valeriu Râpeanu a lăsat multe pentru patrimoniul literar al României. Ne-am zis că era suficient să-i trimitem un gând de lumină, în mod discret, pentru a păși pe „tărâmul celălalt”. Avea 90 de ani și a supraviețuit unei pandemii. A citit, a oftat, s-a bucurat, s-a întristat deoarece era prea „bătrân” să-l mai caute „lumea bună” a Capitalei. E dreptul lui să se odihnească în pace! Însă, de aici, de la această știre care a apărut pe Agerpres, a fost difuzată la Radio România Cultural(chiar și la Antena 3!) să-ți faci reclamă pe spatele acestui critic literar, prin intermediul Facebook, e deja prea mult.
Cu tristețe am remarcat, o „domnișoară”, trecută de 30 de ani, al cărei nume nu-l dau aici, din motive de „incompatibilitate ” cu cel al profesorului Valeriu Râpeanu, fostă consilieră a ministrului Eduard Novak, a postat pe Facebook, în mod patetic: „a murit Valeriu Râpeanu. Nicio știre pe nicăieri. Oare câți din generația mea au auzit de el?”.
Postarea de duminică seara (12 iunie ac) a venit după ce știrea fusese scrisă/difuzată și redifuzată. Domnișoara se prezintă și scriitoare, însă, asupra acestui aspect vom reveni într-un alt articol.
Reporteri din „generația noastră”, care au scris subiecte mai „grele” decât poate ea citi, i-au reproșat că nu e cazul să se pună în lumină cu o știre tristă: „Puțină decență! Dacă vrei să ne arăți că știi cine e Valeriu Râpeanu, scrie tu, dar nu pentru like-uri pe Facebook”.
Cea care a dorit să-i dăm like doar pentru că „știe cine e Valeriu Râpeanu” a demisionat rapid de la Ministerul Sportului, iar într-o emisiune online, a spus cu un ton de fetiță râzgâiată că „a plecat, pentru că nu exista incompatibilitate personală și profesională cu șeful său de la Sport”.
Așa cum zin.ro a mai relatat, ar fi fost dezamagită, deoarece ministrul Eduard Novak era mai „compatibil” cu o altă consilieră, despre care au scris mai multe cei de la cancan.ro.
Evident, „incompatibila” de la Minister a șters aceste replici și a nimerit butonul „block”, pentru a se bucura doar de like-uri.
Am văzut multe „catastrofe” la propriu și la figurat, unele merită tratate cu blândețe, altele „sancționate” pe loc. De ce aș fi preferat să mai trăiască (măcar puțin) Valeriu Râpeanu? Pentru că ar fi fost nevoie de un „cenzor” pentru scriitorii de sertar, colecționari de like-uri și inimioare, care uită rolul esențial al cuvintelor: să descopere, să așeze, să sădească, să construiască lumi și CARACTERE!
Nu vom posta cine a fost Valeriu Râpeanu, au făcut-o alți colegi deja. Încheiem cu un apel la DECENȚĂ!
