„ Mă auzi”, așa începe conversația prin Skype, cu Sharif Mayar, originar din Afganistan-Kabul, în vârstă de 35 de ani, stabilit în Suedia din 2012. Lucrează la o multinațională, ca șef logistică și vorbește engleza corect gramatical. A ajuns aici cu bursă de studiu. Singurul din generația lui. Din când în când zâmbește și spune că accentul european e inconfundabil. A acceptat să vorbească deschis despre război, dor de casă, teamă, iubire, căsătorie, Europa.
Reporter- Spune-mi, te rog, cum te simți zilele astea? Te uiți la TV? Ai luat legătura cu familia ta din Kabul?
Sharif Mayar- Da, mă uit pe BBC, uneori nu îmi vine să mai deschid Facebook, însă, vorbesc prin videocall cu mama, cu frații, cu cumnatele, cu nepoții. Trăiesc fiecare secundă cu ei și tot ce pot să fac e să mă rog. Cumnatele mele nu mai ies din casă, stau cu copiii în casă, iar mama îmi tot repetă că nu voi putea ajunge la înmormântarea ei.
Reporter- Cum ai ajuns în Suedia? Din sursele mele autorizate, ai fost la un pas să te căsătorești în România(…)
Sharif Mayar(râde)- Exact, voi jurnaliștii știți totul, dar vă raportați la război ca în manualele de istorie. Da, m-am îndrăgostit de o româncă în 2010. Eram mai tânăr. În Afganistan nu a fost niciodată pace! Iar, la vremea aia, când nu ai nicio portiță și nu vrei să mai trăiești teroarea războiului faci orice.
Trebuie să ai inimă de leu
Am vrut să ies din țară. Îmi trebuia viză. Voiam să plec în Rusia, în România, în Europa-adică. Oriunde. Am intrat pe Skype și am început să vorbesc la întâmplare. M-am îndrăgostit de o româncă, era foarte frumoasă și inteligentă, însă, când a început să facă actele pentru a mă chema în țară, au intrat pe fir ofițerii voștri( Serviciul Român de Informații, polițiștii de la Biroul de Imigrări). Ulterior, am aplicat la o bursă de studiu în Suedia. Am învățat engleza cu o voință de fier.
Reporter- Mai exact, tu vedeai această căsătorie ca pe o posibilitate de a intra în țară. Adică, voiai să scapi de război și să te căsătorești cu o femeie pe care nu ai avut timp să o cunoști?
Sharif Mayar- Voiam să scap de război, noi anticipam aceste zile de foc de acum, dar chiar eram îndrăgostit de femeia aia. Și era iubire pură, chiar dacă ne-am văzut doar virtual. Ea s-a apucat de acte. A întrebat mai multe persoane de pe la instituțiile voastre ce trebuie să facă și s-a oprit brusc. Mi-a spus într-o seară că e urmărită de Poliție și că au chemat-o într-un birou să îi spună că, noi, cei din Afganistan, asta facem. Fraierim femeile să pătrundem în Europa. Trebuie să ai inimă de leu ca să treci peste asta și peste război.
Reporter- Atunci, nu te iubea? Ce crezi acum, după 11 ani?
Teama nu are nicio legătura cu iubirea
Sharif Mayar- Că teama nu are nicio legătură cu iubirea. E cum spui tu. Începuse să o sperie orice lucru despre islam. Era din București, era o femeie liberă.
Reporter- Ai suferit? Ai mai încercat să faci asta? Știi, în țara noastră, asta se numește căsătorie de conveniență și te puteau aresta/trimite înapoi în țara ta.
Sharif Mayar-Am aflat și eu. Dar, de unde pot ști ofițerii voștri ce gândim și ce simțim noi? Eu nu fac parte din grupurile extremiste, să fiu monitorizat on-line. La mine pe profil e scris clar: Peace!
Reporter- Deci, ai mai încercat?
Sharif Mayar- Am mai încercat, recunosc, în 2011, dar tot așa. S-a oprit la documente. Mi-a zis că vin să îi pun voalul pe față și să o țin închisă în casă.
Reporter- Cu alte cuvinte, a asociat naționalitatea ta direct cu violența(…)
Sharif Mayar- Exact! Cu talibanii. Dar, noi n-avem nicio treabă cu ei.
Reporter- Cum sunt talibanii? Mi-e greu să am o imagine completă doar citind și uitându-mă la TV
Oameni care spintecă la propriu și la figurat
Reporter- Dacă ai fi acum în Kabul, cum te-ai apăra? Ce gesturi, reflexe, ai deprins? Adică, vreau să știu ce mecanisme are un om care trăiește cu frica războiului din copilărie?
Sharif Mayar- Bună întrebare! Să știi că, noi, bărbații afgani, ne-am obișnuit să ne uităm în spate, peste umăr. Nu lasăm niciodată femeile, copiii singuri.
Reporter- Din Suedia cum se vede războiul? Ai contact cu oameni din țara ta?
E infracțiune? Să poți să găzduiești un om și să îl lași pradă?
Sharif Mayar- Da, am. În Suedia există acum negocieri ferme. Sunt partide de stânga care ne vor la ei, că nu omorâm pe nimeni. Premierul, din câte înțeleg eu, vrea să expulzeze peste 7000 de persoane din Afganistan. Eu lucrez, am studiat aici, șefii mă iubesc. Dacă ne-ar da pe toți afară, mâine, ne-ar lăsa să murim? Poți să îi întrebi pe ofițerii din țara ta, dacă e infracțiune? Să poți să găzduiești un om și să îl lași pradă. Să îl lași să moară?, se întreabă retoric, vizibil afectat.
Țara mea: oameni cu suflet alb
Reporter- Dacă ar fi să îmi descrii dorul de casa ta, de țara ta, în trei cuvinte, te rog.
Sharif Mayar- Mama, mama, mama. Și tot ce însemnă țara mea: oameni cu suflet alb.
Războiul ar trebui să învețe oamenii să gândească aici și acum
Reporter- Acum au aflat multe femei că ai încercat să intri în Europa prin căsătorie. Crezi că îți va fi mai dificil să le cucerești?
Sharif Mayar(râde) Ești fenomenală! Întrebi direct! Nu știu. Momentan, am fost concentrat pe carieră. Visez, totuși, ca femeia să fie doar deschisă spre iubire. Nu mă intereasă din ce țară e. Din punctul meu de vedere, războiul ar trebui să fie momentul în care oamenii să învățe să gândească aici și acum. Un moment crud.
N.r. În România, polițiștii de la Biroul de Imigrări au competențe de a preveni căsătoriile de conveniență. Anual, mii de cetățeni străini sunt expulzați din acest motiv. Totodată, au competența de a face verificări și după încheierea căsătoriei. Soții sunt supuși unui set de întrebări aleatorii despre viața în doi, iar dacă sunt neconcordanțe, cetățenii străini sunt trimiși în țara de origine. Țări precum Nigeria, Afganistan sunt pe primele locuri la prevenirea căsătoriilor de conveniență, spun sursele noastre autorizate.
