”Turneu prin țară” este denumirea pe care George Simion a dat-o unei mutări de ”marketing politic asumat”.
Da, este normal să-ți faci cunoscută prezența în spațiul public. Să te întâlnești cu simpatizanți, votanți, posibil viitori votanți. Nimic greșit până aici.
Și, totuși, contează destul de mult și cum faci acest lucru. Bineînțeles că Simion își cunoaște posibilii votanți. Și se mulează direct pe ei. Pe nevoia acestora de o persoană ”care să le spună, dom`le!”
Să ne aducem aminte că politicienii care au avut cel mai mult de pierdut au fost cei care au ales să nu se amestece în scandaluri? Care, pentru că n-au răspuns la înjurături cu înjurături, au fost penalizați la vot, pentru că ”n-au sânge/stofă”?
Pentru români, dacă vii cu argumente reale, fără să ridici vocea, nu îi reprezinți. Trebuie s-o dai puțin în ironie (nu fină, în niciun caz), puțin în extreme, puțin în strigături. Altfel nu ești valabil.
Și, în acest ”turneu”, Simion a servit exact ce i se cere.
”Turneu” și pe la casele unor politicieni
Până în prezent, Simion a fost la Alexandru Rafila, în Râșnov, la una dintre casele lui Klaus Iohannis, în Sibiu și în Ocna Mureș, la Rareș Bogdan.
”O să putem considera că cei care nu asigură antivirale în farmacii […] o să considerăm că toata gașca este formată din criminali”.
”Pentru cele șase case pe care le-ai câștigat, chipurile, din meditații, o să plătești! Da` până atuncea, te dăm jos!”
”Am venit și pentru că m-ați invitat, dar am venit și mai mult să-l caut pe Rareș Bogdan. E pe-aicea? Unde s-a ascuns pensatul?”
Medic, judecător, critic de modă, de toate este George Simion.
Da, știu, discursurile de genul acesta prind destul de repede la unii oameni. Doar că e incorect, din multiple puncte de vedere.
De ce nu e corect genul acesta de discurs/acțiune?
Nu spune nimeni să nu-ți promovezi propriul turneu prin țară. Dar să te duci neinvitat acasă la om e total inacceptabil.
E o acțiune care seamănă puțin a intimidare. ”Știm unde stai”.
E neprofesional, indiferent de funcția pe care o are persoana cu pricina. Pornind de la premisa că politicienii sunt ”angajații poporului”, câți dintre voi, cei care lucrați, ați fi fericiți să vă treziți cu șeful la ușă, în timpul vostru liber? Gândiți-o așa, nu că ”le zice” și ”uite cum se implică el”.
Aia cu casele și-o să plătești, Iohannis, iar e greșită. Lasă justiția să-și facă treaba. Dacă cineva te pronunță vinovat înainte de proces, ai tot dreptul să ceri despăgubiri. De ce nu ar fi cu dusă și venită? Afirmații ca acestea intră (din nou) undeva în sfera semi-amenințărilor, semi-atac la persoană.
Cât despre partea cu ”pensatul” Rareș Bogdan… Când rămâi fără argumente, te iei de fizicul omului. Iar asta se cheamă bullying.
Noul mod de a face politică, nu e chiar atât de nou
Au mai fost trenduri din astea. Poate nu la fel de virulente și nu atât de nervoase în exprimare. Dar au existat. Și au avut și adepți.
Pandemia le-a dat, acum, un nou suflu.
Dar tare mi-aș dori chiar să văd un suflu nou în politică. Unul care să nu se bazeze pe denigrare. Dezbinare. Amenințări. Miștouri. Teamă.
Unul care să explice, cu argumente reale. Cu dovezi. Nu cu afirmații care nu fac decât să valideze alte convingeri bazate, și ele, doar pe bucățele de informații.
Iar un politician care face asta, nu poate să fie, pentru mine, ”singura forță a poporului român”, după cum se autointitulează.
Și nu, nu mi se pare normal să apari la ușa cuiva, doar pentru că nu te-a primit în audiență, la serviciu. E chestie de etichetă. Și de etică a muncii.
