Mirela, o badantă(n.r îngrijitoare) în vârstă de 51 de ani, a ales să-și pună capăt zilelor, ieri, 25 iulie. Se confrunta cu o depresie profundă, generată de stresul de la locul de muncă. Locuia în Italia de 12 ani, iar de trei ani îngrijea o bătrână din Udine, relatează Radio 24. Dorul de casă și perioada dificilă din timpul pandemiei au extenuat-o psihic și a cedat. A fost găsită spânzurată, în boxa blocului în care locuia și lucra. Primele vizite la psiholog, facilitate de familia bătrânei, nu au convins-o să nu renunțe și să se bucure de viață, ne transmit jurnaliștii de la postul de radio citat.
Sindromul Italia nu e un moft. Mesajul badantelor pentru Guvernul României: „Să ne ofere locuri de muncă decente și nu mai plecăm!”
La acest moment, nu se cunoaște precis numărul exact al îngrijitoarelor din România, stabilite în Italia. Ultima statistică a autorităților din România arăta că, în Italia, trăiesc peste un milion de români. Cei mai mulți dintre ei au ales să plece pentru a lucra.
Ziarul de Investigații a luat legătura cu mai multe îngrijitoare din Italia. Mărturiile despre condițiile de lucru sunt cutremurătoare.
Alina, 38 ani, absolventă de Psihologie în România: „Am ajuns la un senil care îmi număra raviolii!”
Prima îngrijitoare ne-a făcut o mărturisire cutremurătoare. Deși a fost o studentă eminentă în România, a ales să plece în Italia pentru un trai mai bun. Cu diploma de la Psihologie nu a reușit mai nimic în tară. Toți angajatorii i-au cerut experiență. Salariul de 1300 de lei, oferit la o instituție de stat, nu i-ar fi ajuns nici măcar o săptămână.
„Am mizat pe ce am învățat la facultate. Că pot fi calmă, răbdătoare și cu zâmbetul pe buze. Îmi doream mai mulți bani pentru a-mi lua o casă în România. Am nimerit la un seniL, în Bari. A fost cumplit. Îmi număra raviolii pe care îi puteam mânca și mă striga din cinci în cinci minute. Am ajuns să fac crize de nervi și acum mă lupt cu kilogramele pe fond nervos. M-am întors în tară, deși îmi lipsesc serviciile lor sociale impecabile și frumusețea locurilor.”
Elena, 57 de ani, Imola. „A fost greu, greu de tot! Acum e mai bine. Iubesc România, dar mi-e groază de politcienii noștri!”
Elena e de 6 ani în Italia. În România a fost farmacistă. A ales să plece în Italia, să devină badantă, pentru a-și ajuta fiul student. E o mamă singură și pronunță silabele rotund, ca pe note muzicale. Nu, nu e un moft că a căpătat accentul italian, a trebuit să învețe italiana foarte bine, pentru că nu era nimeni să-i spună o vorbă bună în limba română.
„Nu vă imaginați că mi-au întins covorul roșu pentru că sunt eu farmacistă în România. Am fost umilită la început din simplul motiv că veneam din România. Plângeam singură în parc și când suna fiul meu încercam să par normală. Toți banii din lume nu fac pământul din țara ta, însă, Guvernul nu înțelege asta. Dacă toate locurile bune sunt pe pile, m-am văzut nevoită să plec pentru un fiul meu, pentru un viitor mai bun”
Violeta, de 12 ani la aceeași familie, în Ferrata. „Dorul de casă te distruge!”
„Trebuie să știi să joci cu cuvintele lor. Acum, eu sunt bine. Sunt de 12 ani la aceeași familie, mă iubesc, mi se respectă drepturile. Plec în concediu, iau al 13-lea salariu. În caz contrar, m-aș duce la Sindicat( Sindicatul Badantelor din Italia) La început, a fost cumplit Nu știam limba, nu știam cum fac ei cumpărături, cum fac curat, cum gătesc. Am trecut și eu prin multe umilințe, însă, acum m-am acomodat. Sunt o mamă singură, anul trecut am devenit bunică și abia acum îmi țin nepoțica în brațe. Ce le-aș transmite guvernanților? Să ofere locuri decente în România! Nu pleacă nimeni de plăcere! Știu fete (n.r îngrijitoare) care mănâncă pe ascuns! Eu m-aș fi descurcat și în România! Sunt croitoreasă de fel, nu muream de foame. În Italia am prins mai mult curaj! Sistemul de sănătate din România e la pământ. Aici mi s-a părut că trăiesc un vis frumos când merg la medic!”
Întrebate cum s-ar descurca cu un salariu de nici 3000 de lei, dacă s-ar întoarce în țară, îngrijitoarele din Italia spun că e un venit ridicol. De altfel, ministrul Muncii, Raluca Turcan, a declarat recent că, angajatorii ar trebui să facă un efort și să mărească salariul cu vreo 700-800 de lei, pentru ca românii să nu mai plece în străinătate. O îngrijtoare primește lunar 1000-1200 de euro și are cazarea asigurată.
Declarația a fost considerată sfidătoare, mai ales că multe afaceri sunt la pământ în pandemie. Guvernul nu a găsit resursele necesare pentru a majora alocațiile copiilor în acest an, însă, dă o valoare privaților pentru majorarea salariului. O afacere are nevoie de prognoză economică, de stabilitate fiscală, pentru a ști ce fonduri salariale îți permiți pentru un an de zile.
Jurnalista Valentina Furlaneto, de la Radio24, autoare a mai multor reportaje pe tema imigranților, spune că badantele din România au povești de viață cutremurătoare. Ambele state( România și Italia) ar trebui să facă eforturi pentru a nu permite sclavia, ci munca legală. Pe de altă parte, sănătatea mintală, echilibrul emoțional al lucrătoarelor este esențial pentru a evita tragedia ca și cea a Mirelei.
„Noi ne-am întrebat de ce Sindromul Italia(depresia angajatelor din România) și ne-am uitat la cifre. Italia e o țară îmbătrânită, se caută îngrijitoare. România, e o țară săracă. Asta nu justifică lipsa de respect față de munca lor”, spune jurnalista din Italia.
În următoarele reportaje, veți afla cum se raportează cele două state la legalitatea muncii, la sănătatea mintală a angajaților.
