În 2015, fostul preot se simțea confortabil. Poate chiar prea confortabil, pentru că a făcut sex cu o minoră agățată de pe un site de matrimoniale.
După, a decis că e prea mare tariful și n-a vrut să plătească.
Pentru că fata a zis că-l dă în gât pentru corupere de minori, s-a simțit din nou confortabil. Și-a sugrumat-o cu cablul de la un fier de călcat, după care s-a predat.
Evident c-a ajuns la închisoare, pentru 12 ani.
Acum, nu-i convin condițiile din închisoare, că-s prea dure și prea nasoale pentru stilul de viață cu care era obișnuit. Așa că cere daune în valoare de zece milioane de euro.
Repetăm: era preot la acel moment. A vrut sex contra-cost. După, pentru că nu i-a convenit prețul, a omorât. O minoră. Aceeași cu care se culcase. Bonus: avea și el o fată, tot de 15 ani. N-a contat nici când a solicitat servicii sexuale, nici când a omorât.
Nu știu cât de confortabil ar trebui să se simtă în închisoare un criminal
Închisoarea, în sine, reprezintă o pedeapsă. Nu este centru de recreere. Nu te duci în vacanță. Ești pedepsit pentru că ai făcut ceva grav. Și crima mi se pare un motiv destul de grav.
Nu aduce nimeni aminte de închisorile comuniste; alea erau inumane. Dar nici condiții de pensiune nu cred că ar trebui să fie în închisori.
Pentru că da, dacă ai luat viața cuiva, cu bună știință, ești pedepsit, nu recompensat. Dar unii nu prea pricep acest lucru.
Și de ce se plânge, mai exact, fostul preot?
– Că a trebuit să-și cumpere, din banii proprii, mâncare și produse de igienă personală. Pentru că la magazinul închisorii costă prea mult și nici nu se ridică la standardele lui.
Nu e hotel. E mâncarea care este, pe care o primește toată lumea. Dacă ție nu-ți convine meniul, atunci da, plătești în plus. Dacă vrei hârtie igienică cu căpșunică, ți-o cumperi, tată. Sau spumă de ras pentru piele sensibilă.
Sincer, mie nu-mi convine ca din banii pe care-i dau, lunar, la taxe și impozite, pentru care muncesc în fiecare zi, să huzurești tu, în închisoare. Să ai strictul necesar, pot accepta; dar mai mult de atât, e prea mult.
– Că n-are cameră proprie și personală, cu duș cu apă caldă și WC.
Există cazări, pe care dai bani, în libertate fiind și fără să fi omorât pe nimeni, care au baia comună. Ba, mai mult, încă există blocuri (foste cămine de nefamiliști) în care locuiesc oameni care nu sunt la închisoare, dar unde baia e comună. Stai! Căminele studențești au, în mare parte, baia comună.
Dar el, la închisoare, se plânge că nu are confort. Că nu e îndeajuns de îngrijit și de răsfățat.
Se mai plânge și pentru
– Că trebuie să împartă camera cu alți deținuți, care (blasfemie!) fumează.
Recitiți argumentele de mai sus.
Bonus: bine că nu e deranjant să faci sex plătit cu o minoră și să o și omori, după, dar e extrem de deranjant fumul de țigară.
– Că, pe timpul iernii, are 19 grade în celulă.
Există oameni care n-au nici măcar 19 grade în casă. Care se înghesuie unul în altul, ca să se încălzească. Și care nu au omorât pe nimeni. Trageți concluziile.
Plus că nu-i convine patul, lumina artificială și mirosurile urâte.
Da, de asta a cerut 10 milioane de euro, daune. Judecătoria Arad i-a respins plângerile.
De ce? Pentru că e la închisoare, nu în concediu. Pentru că trei mese pe zi, un pat și apă curentă e mai mult decât primesc alții, care au ales să nu ajungă la închisoare. Pentru că Statul (și când zic Statul, spun toți noi, ăștia, care cotizăm) plătește să ai tot ce-ți trebuie, cât îți ispășești pedeapsă.
Iar tot ce-ți trebuie, nu înseamnă tot ce-ți trebuie ca să te simți confortabil, ci cât să trăiești. Ceea ce nu se poate spune că ai făcut tu, când ai avut de ales.
