Unii le aruncă la gunoi, le condamnă la moarte sigură sau le chinuie și, de-abia dup-aia, le omoară. Mulți își bat joc. Alții le adună, le îngrijesc și-ncearcă să le găsească o casă permanentă.
Este vorba, da, despre animale. În general, câini sau pisici. Adulți sau pui, nu prea contează. Dacă ajung la concluzia că s-au plictisit de ele, că fac prea mult zgomot, prea mult păr sau s-au înmulțit, românii le abandonează. Asta în situația ”fericită” în care nu le bagă în sac și le aruncă în apă, le spânzură, dau foc sau împușcă.
Am văzut atât de multe cazuri de cruzime pură, încât am impresia că unora dintre români le stătea mai bine în Evul Mediu.
500 de animale abandonate într-un singur an, în Brașov; în Sibiu – 700. Românii abandonează, deși abandonul se pedepsește
500 despre care se știe și pe care cei de la Care for Dogs, din Brașov, le-au salvat. Cărora încearcă să le găsească stăpâni, cu ajutorul organizațiilor internaționale.
La Sibiu – 700, salvate de Asociația Animal Life.
Adina Durcău, Asociaţia Animal Life: ”Sună ba că sunt aruncati sub un pod, ba că sunt aruncaţi la gunoi, ba că sunt aruncaţi în margine de drum. Şi se întâmplă să ajungi acolo şi să găseşti câte unul călcat de maşină”.
Asta, cu toate că abandonul animalelor reprezintă infracțiune și se pedepsește cu amendă de până la 3000 de lei.
Acest animal rațional care omoară, cu bună știință
Nu-i așa că e drăguț să ai un pui de câine sau de pisică? Poate chiar mai mulți. Sunt drăgălași, pufoși, te amuză, copilul râde fericit când îi vede, e un joc pentru el, o jucărie, toată lumea e entuziasmată. Până în momentul în care îți dai seama că nu e totul numai roz și curcubee.
Animalul ăla trebuie și îngrijit. Trebuie plimbat, periat, hrănit, dus la medic. Îți roade papucii și-ți zgârie mobila. Poate chiar și copilul, mai ales dacă e tras de coadă. Lasă păr. Bălește. Consumă bani. Nu mai bine scapi de el? Nu mai bine îl lași la un colț de stradă, sub un pod, într-o pădure, astfel încât să devină problema altcuiva?
Da` nu carecumva ești de-a dreptul dobitoc dacă gândești așa?
Îl iubești până i se termină anii. Nu e bătaie de joc și nu e provizoriu
Un animal nu e un bibelou sau o jucărie. Un animal nu e un moft de moment. Nu e piesa de puzzle din joc atunci când ești plictisit. Doar pentru că nu e om și nu vorbește, nu e ceva de care să te dezbari, când te-ai plictisit. Un animal îl iei pe viață, sau nu-l mai iei deloc. Și nu, ”pe viață” nu înseamnă că-l omori ca să scapi de el. Înseamnă că-l îngrijești și-l iubești până când i se termină anii, în mod natural, și moare de moarte bună. De preferat, în prezența veterinarului.
Dacă nu ești în stare să ai grijă de el, nu ți-l mai lua. Îl salvezi și pe el de tine, menajezi și persoanele care ar trebui să-l îngrijească, după ce îl abandonezi.
Sterilizarea nu e un moft, e o obligație. Unii te imploră să-ți sterilizezi animalul, dar tu ești prea animal să-i asculți
Nu, cățelul sau pisica nu trebuie să fete o dată, ca să fie sănătos. Nu, nu-i tai dreptul la fericire dacă îl sterilizezi. Nu, nu-l privezi de nimic altceva decât de suferință.
Sterilizarea îl ajută să trăiască mai mult. Viața lui e în joc. Sterilizarea îl ferește de probleme medicale și de ”fugit după împerechere”, ceea ce înseamnă că n-o să se bată, n-o să se piardă, n-o să fie călcat de mașină, în timp ce-și caută perechea.
Sterilizarea ajută și să nu mai existe pui abandonați, că nu știi ce să faci cu ei. Să nu-i mai lași sub pod, să nu-i mai îneci, să nu-i mai duci la dracu` în praznic, doar pentru că ți-a fost milă/lene/jenă să-i sterilizezi părinții. Asta în condițiile în care, de cele mai multe ori, nici măcar nu trebuie să plătești. Există campanii gratuite de sterilizare.
Practic, oamenii ăia te imploră să-ți sterilizezi animalul, dar tu ești prea animal, să-i asculți.
Radu Benchea, medic veterinar: ”La noi, din păcate, exista mitul acesta ca se poate steriliza doar după ce căţeluşa fată o dată, cel puţin. Mai ales în mediul rural. Inclusiv fătarea în sine e un stres pentru căţeluşă şi pe ea nu o ajuta cu absolut nimic”.
Animalele de companie nu sunt nici jucării, nici bătaie de joc. Asociațiile suferă din cauza nesimțirii celorlalți. Pentru că românul nu pricepe câteva lucruri simple:
– animalul de companie e membru al familiei;
– trebuie sterilizat;
– nu-l lași ”să-și facă poftele” la ”maidanezi”;
– dacă nu l-ai sterilizat, puii rezultați sunt responsabilitatea ta directă;
– puii nu se abandonează și nu se omoară;
– nu pricepi asta, nu-ți lua animal;
– nu pricepi nici asta, ești un jeg uman.
Nimeni nu e obligat să aibă grijă de ceea ce tu abandonezi. Nimeni nu are obligația să ”strângă” după tine. Dacă o fac, o fac pentru că sunt oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Înzestrați cu rațiune, empatie și discernământ.
Ceea ce nu se poate spune despre tine, cel care îți abandonezi/omori animalul de companie.
În principiu, când românul te face ”animal”, ar trebui să fie o injurie. Din păcate, pentru unii, ”animal” e cea mai înaltă laudă pe care ar trebui s-o primească vreodată.
