Nu există un recensământ actual al urșilor din România.
Ultimul a fost realizat în 2015.
Cu toate acestea, Tanczos Barna se bazează pe numărul crescut de apeluri la 112 în legătură cu urșii, pentru a afirma că numărul acestora a crescut.
Practic, dacă ar crește numărul de apeluri legate de spargeri de locuințe, el ar declara că a crescut și numărul hoților. În nici un caz nu poate fi același hoț/aceeași bandă care acționează. Pentru că e mai ușor să faci supoziții, pe care să le prezinți drept adevăruri, decât să verifici, în mod real, informația.
Adică să afli numărul urșilor în natură, numărându-i, comparând ADN-ul, urmărindu-i, efectiv, nu bazându-te pe numărul de garduri rupte, oi mâncate sau filmulețe pe Facebook.
Ce nu înțelege Tanczos Barna: Habitatul urșilor s-a diminuat, de asta coboară în oraș
Ministrul Mediului repetă aceeași poezie: urșii trebuie controlați (prin împușcare) pentru că s-au înmulțit peste măsură și au ajuns să intre în gospodării și să atace omul.
Hai să mai explicăm (încă o dată), ca la clasa I, de ce se întâmplă asta:
– pădurile au fost tăiate excesiv;
– pădurea reprezintă casa ursului (habitatul lui natural);
– ursul nu mai găsește hrană în pădure;
– fiindu-i micșorat habitatul și lipsit fiind de surse de hrană (pentru că număr redus de pădurari și lipsă de hrană pusă de aceștia, special pentru urși), ursul coboară în sat;
– unde nu există garduri electrice care să apere gospodăriile, unde tomberoanele nu sunt ”anti-urs”, și unde poate găsi hrană.
Cu alte cuvinte, ursul reacționează instinctiv, animalic, la o problemă creată de om, pe care omul refuză s-o rezolve. Și, în acel moment, intervine ”salvatorul omenirii”, Tanczos Barna, care spune că ursul trebuie împușcat.
Probabil e mult prea greu pentru domnia sa să înțeleagă că o problemă nu se rezolvă dacă elimini ultimul pas, ci dacă elimini sursa problemei. Adică, dacă dai ursului habitat și hrană. Altminteri, nu faci decât să împuști, periodic, urși. Pentru că poți.
Domnule Tanczos Barna, indiferent câte desene animate am văzut cu toții, nu stă ursul în pădure liniștit, ghiftuit și în siguranță și, pentru că se plictisește de atâta viață bună, se gândește să coboare în oraș, să omoare niște oi și să atace niște oameni. Căutați sursa problemei, nu vă aruncați la soluții sângeroase, doar pentru că alternativa ar însemna prea mult de muncă.
În trei luni, nu s-a dovedit că Arthur era cel mai mare urs din Europa, dar în 24 de ore un ”urs problemă” va putea fi împușcat
”Eu când vin cu o informaţie trebuie să o dovedesc şi, ca politician, răspund pentru ceea ce spun în media. Noi nu avem dovezi de monitorizare, am vrut să verific, dar nici la ANAP, care este gestionarul Natura 2000 pe acea regiune, nici la Asociaţia Vânătoare încă nu am găsit dovezi. Dar, probabil, vor veni, dacă cineva declară că există, vor veni.”
Asta în legătură cu Arthur. După trei luni, nu s-a putut veni cu dovezi, spune Tanczos Barna. Cu toate acestea, fără un recensământ al populației de urși, fără să știe clar care urs e care, e dispus să semneze ordinul prin care ”un urs problematic” ar putea fi împușcat în 24 de ore, de un jandarm și-un vânător.
Un urs ”neproblematic” e un urs mort
Și aici intervine următoarea problemă: conform spuselor lui, urșii s-au înmulțit. Un urs coboară în oraș, dărâmă un gard, mănâncă o oaie și, poate, chiar atacă și-un om. Omul sună la 112. În 24 de ore, vine decizia, jandarmul și vânătorul pot împușca ursul problemă. Dar sunt foarte mulți urși. De unde știu vânătorul și jandarmul că împușcă ursul corect? Că nu împușcă un altul, care seamănă cu el? Pentru că, repetăm, nu există monitorizarea, efectivă, a urșilor.
În 24 de ore, o să facă analiza ADN, pentru a stabili despre care urs e vorba? Îi cer actele la control? Îl întreabă dacă el e ăla violent? Organizează o procedură de recunoaștere ad-hoc?
A, și dacă, carecumva, împușcă un alt urs? Ce se întâmplă? ”Am greșit, trecem mai departe, pentru a-l împușca pe ăla corect?”
Nu suntem, momentan, în stare să identificăm niște rămășițe umane prin ADN în 24 de ore, și-o să identificăm ursul?
Nu e, cumva, o idee cu dedicație pentru vânătorul care are chef să-și scalde glonțul în sânge? Pentru orișicare care consideră că urșii sunt prea mulți? Pentru cei care vor să fie văzuți ca salvatorii unei națiuni, prin crimă nejustificată?
Înainte de a spune că un urs violent o să dispară, prin împușcare, întrebați-vă cine decide că acela e cel violent. Și de ce nu poate fi tranchilizat, verificat și, eventual, relocat. Nu vreau să spun că sunt interese mai mari la mijloc. Nici că împușcarea, în sine, e barbarie. Dar un ministru al Mediului care vine cu crima drept soluție, numai mediul nu-l iubește, în primul rând.
