Politicienii din România nu sunt băieţi răi, oricât ar încerca să-şi încordeze muşchii prin postările de Facebook.
Nu sunt băieţi răi nici la tribună, nici în conferinţe de presă şi nici în declaraţii televizate.
Am votat un preşedinte absent, iar şeful statului a arătat că excelează: în golf şi schi
Flavia Boghiu a fost photoshopată cu un ochi învinețit. Băieții din politica românească au râs, au etichetat postarea drept glumiţă, hăhăindu-se ei cu ei: “îi stă bine rozul peste tot hahaha”. Acesta este doar un episod recent.
În urmă cu o săptămână, o altă consilieră era ameninţată, iar termenul de “scaun cu rotile” era vociferat repetitiv.
În urmă cu câteva săptămâni, nişte manifestanţi guralivi luau cu asalt Primăria Timişoarei. Motivul? Patriotism înteles prost şi ură gratuită.
Ce a spus preşedintele României? Care preşedinte?
România glumeaţă: politicienii dansează pe ritmuri de manele, iar toate “ştirile care contează” au “imagini care vă pot afecta emoţional”
Nu dăm nume. Nu arătăm cu degetul niciun partid. Nu susţinem pe nimeni, că nu mai avem pe cine.
Numărăm, doar, o serie de incidente care încep cu ameninţări şi se temină cu scuze publice şi demisii. De parcă scuzele sau demisiile au rezolvat, vreodată, ceva.
Noi, ca naţie, suntem delăsători. Rumegăm tenis, compătimim accidente pe trecerea de pietoni, înjurăm partide pe Facebook şi ne distanţăm de aproapele pentru că “nu votează ca noi”.
Politica românilor se bazează pe instigare la violenţă “în spirit de glumă”. Politicienii se întrec în declaraţii, talente închipuite şi ipocrizii. Ne conduc nişte semidocţi, nişte pseudointelectuali, nişte şpăgari şi nişte plagiatori.
Ne-am obişnuit? Poate nu toţi, dar ne vom obişnui. Şi nici măcar pesimism nu este.
Politica românească sau “Cine v-a lucrat aici?!”. Un nou preşedinte nu înseamnă decât o nouă ciupeală
Mai avem de aşteptat până vom pune ştampila pe un alt nume. Un alt nume care va jongla cu şmecherii, va citi discursuri cu mâna la inimă şi va intona imnul cu stângăcie. Un nou conducător înseamnă o nouă ciupeală.
România va rămâne aceeaşi, indiferent de lupul care va mâna oile, deghizat în cioban. Băieţii din politică vor continua să pozeze în protectori, în acea gaşcă care, odinioară, cerea taxa de protecţie în cartierele mai mărginaşe ale Bucureştiului. Iar românii vor plăti taxa. Se vor plânge, dar o vor plăti. Nu contează cărui partid. Nu contează cât de mult timp. Nu contează suma.
Vom plăti, în viitor, pentru jocurile politice de azi. Vor plăti şi copiii, şi nepoţii. Ne vor învinovăţi sau ne vor compătimi. Poate că ei se vor implica mai mult. Poate vor fi mai educaţi, mai precauţi, mai greu de manipulat. Până atunci, avem pâine şi circ. Cât vom mai avea şi pâine.
