România, la fel ca toate statele europene, are obligații certe de reciclare. Nu este vorba doar despre o lege pe hârtie(Lg 249/2015), ci despre responsabilitatea noastră față de Natură. Nu putem doar să „consumăm”. Trebuie „să dăm înapoi” o parte din resurse. Prin urmare, asta înseamnă reciclarea.
În acest moment, țintele pentru reciclare sunt:
60% din greutate pentru hârtie și carton
60% din greutate pentru sticlă
50% din greutate pentru metal
22,5% din greutate pentru plastic
55% pentru PET;
20% din greutate pentru aluminiu;
15% din greutate pentru lemn
Această sarcină se aplică tuturor producătorilor de ambalaje. Nu contează tipul de ambalaje: poate fi vorba despre un producător de sucuri sau unul de cutii de cartoane colorate.
Ce se întâmplă dacă nu se ajunge la aceste ținte
În cazul în care obiectivele nu sunt respectate, societatea este obligată să plătească 2 lei/kg pentru diferența dintre ținta anuală stabilită și cea efectiv realizată. În bani, acest lucru înseamnă enorm, raportat la cantitatea de deșeuri din plastic, carton sau sticlă care există, în realitate, nu scriptic, în România.
Deoarece un producător nu poate să susțină singur toată procedura de reciclare, au început să se înființeze Organizațiile care Implementează Obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorului Român(OIREP)
Concret, ce face un OIREP pentru agentul economic și în fața cui răspunde
Așa cum se deduce din denumire, OIREP-ul preia responsabilitatea de mediu pe care o firmă , raportează cantitatea de ambalaje. Potrivit normelor în vigoare, plătește taxelor datorate Fondului de Mediu în cazul nereciclării cantității corespunzătoare de ambalaje. Cu alte cuvinte, dacă o firmă declară ireal, în mod fictiv o cantitate de deșeuri reciclate, nu doar agentul economic răspunde în fața legii, ci și OIREP-ul cu care a lucrat. Ambele entități răspund în fața autorităților de mediu.
Ce se întâmplă în România
Potrivit ultimului raport al Comisiei Europene, România se află pe locul 26 din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene la reciclare. Astfel, în 2020, rata deşeurilor municipale reciclate era de 11,1% din totalul de deşeuri, totodată, România reciclează mai puţin faţă de anii anteriori, dacă în 2020 rata deşeurilor reciclate era de 11%, în 2019 13,2% din deşeuri erau reciclate. România este departe de a se situa pe acelaşi nivel cu alte ţări din Uniunea Europeană, media europeană a ratei deşeurilor reciclate era în 2020 de 47,2%. Cea mai mare rată a reciclării deşeurilor este în Germania, 67,3%, iar la polul opus este Malta, cu 6,5%
Câte OIREP-uri are România. Profit vs pierdere
Potrivit Ministerului Mediului, România are 14 OIREP-uri. Iar, dacă vă gândiți cât de bănoasă este activitatea unui OIREP, revenim la exemplul cu sticla de suc: orice pet are minim câteva grave. Un calcul simplu pentru profit: înmulțiți 0,43 lei sau 0,5 lei /kg și veți ajunge la 430 lei/maxim 500 lei/tonă . Gâdiți-vă că numai Bucureștiul are peste 2 milioane de locuitori -mari „consumatori ”, „producători” de ambalaje.
Dacă vreți să vă gândiți la pierderea unui OIREP va trebui să schimbăm factorii înmulțirii: se aplică tariful de 2 lei/kg nereciclat. Astfel, din acest motiv este absolut esențial ca OIREP-urile să aibă o cantitate mare de ambalaje reciclate.
Ca în România. Legea există, dar e „neclară”
La acest moment, niciun OIREP nu se poate plânge că o duce rău financiar. Cu toate acestea, impactul asupra mediului nu e tocmai cel scontat. Iar semnalul vine din partea Asociației Oirep Ambalaje. Potrivit unui comunicat, se dorește delimitarea clară a răspunderii: ce trebuie să facă producătorul de ambalaje, ce responsabilitate are OIREP-ul.
„Propunerea noastră este instituirea unui mecanism mult mai viabil, în care evaluarea îndeplinirii obligațiilor de către organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să fie împărțită în două: una în care să fie incluse obligațiile esențiale în activitatea pentru care aceste organizații au primit licența de operare, și una în care să fie incluse obligațiile a căror nerespectare poate fi remediată într-un timp rezonabil, adică cele care nu au impact major asupra activității de bază, respectiv îndeplinirea obiectivelor de reciclare”, transmite Asociația OIREP Ambalaje, prin directorul Mihaela Frăsineanu.
Și frații „Dedeman” au pășit și în acest sistem
Nu e o piață ușoară, există o competitivitate acerbă, însă, frații Pavăl, cunoscuți sub denumirea „Dedeman” au dovedit mai întâi că pot susține un business real, apoi s-au apucat de reciclare.
Astfel, de la începutul anului curent, prin asociere cu grupul Vrancart, producător de hârtie, carton și ambalaje controlat de SIF Banat-Crișana și cu Somplast, au început să „curețe” mediul de pet-uri, cartoane și tot ce înseamnă ambalaje. Ei înșiși, prin lanțul de afaceri pe care îl dețin, sunt mari producători de ambalaje. Potrivit surselor noastre autorizate, OIREP-ul înființat de frații „Dedeman” a venit ca o etapă firească a afacerilor lor de succes. Această activitate nu a fost gândită drept principala sursă de venit sau ca o afacere „meteorică”.
Ziarul de Investigații va prezenta, în următoarele articole, metodele tehnice de reciclare. Noi considerăm că este esențial ca toți citititorii să înțeleagă ce impact are reciclarea asupra mediului înconjurător.
