Sentință definitivă în dosarul lui Ionel Arsene, lider al PSD Neamț și totodată președinte al Consiliului Județean Neamț.
Trimis în judecată în 2018 pentru mai multe infracțiuni de trafic de influență comise în vremea în care era deputat, Arsene trebuie să lase totul în urmă și să meargă la închisoare, conform sentinței pronunțate astăzi: 6 ani şi 8 luni cu executare.
În 2018, procurorii Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău detaliau că l-au trimis în judecată pe Arsene, în stare de arest preventiv, în condițiile în care acesta era și la acea vreme președinte al Consiliului Județean Neamț.
„În cursul anului 2013, inculpatul Arsene Ionel, în calitate de deputat în Parlamentul României și președinte al organizației județene Neamț a unui partid politic, a primit de la o persoană (martor în cauză), suma de 100.000 euro pentru a-și folosi influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor persoane din conducerea Agenției Naționale de Integritate, în scopul de a se constata nerespectarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților în cazul unei persoane care, la acea vreme, avea funcție de conducere în administrația locală.
Banii remiși de martor într-un restaurant situat pe raza municipiului București urmau să ajungă la persoanele respective prin intermediari.
La data de 31 iulie 2015, inculpatul Arsene Ionel, în aceeași calitate, a pretins de la reprezentantul unei societăți comerciale (martor în cauză) un procentaj de 5% din suma totală de 60.000.000 lei ce trebuia alocată de Administrația Națională Apele Române (A.N.A.R.) pentru finalizarea contractelor pe care firma respectivă le avea în derulare cu administrațiile bazinale.
În schimbul acestui comision, în perioada iulie – septembrie 2015, inculpatul Arsene Ionel și-a exercitat influența asupra unui coleg de partid, la vremea respectivă secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru a-l determina să facă demersuri în vederea alocării, de către A.N.A.R, a sumei anterior menționate, demersuri rămase însă fără rezultat”, se arăta în comunicatul DNA.
Prima soluție în dosar a fost pronunțată în aprilie anul trecut, încă de la acea vreme Arsene fiind găsit vinovat. Potrivit sentinței Tribunalului Bacău, Ionel Arsene fusese condamnat la un total de 8 ani şi 4 luni închisoare, fiindu-i interzise mai multe drepturi, printre care și exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege și de a ocupa o funcție de conducere, sau de a exercita atribuții de conducere în cadrul vreunui partid, formațiune sau alianță politică din România.
Au urmat apelurile, declarate atât de Arsene, cât și de procurorii anticorupție, iar astăzi Curtea de Apel Bacău a pronunțat sentința definitivă:
„Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpatul Arsene Ionel. Admite apelurile formulate de DNA Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul Arsene Ionel împotriva sentinţei penale nr. 96/D/06.04.2022 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 431/103/2018, pe care o desfiinţează cu privire la soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă, faptă săvârşită în anul 2013, la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedepsele principale, la cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului, la conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului şi la cuantumul sumei confiscate de la inculpat
Rejudecând cauza în aceste limite: Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Arsene Ionel sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influenţă, faptă săvârşită în anul 2013, ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale. Menţine pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă săvârşită în luna iunie 2015.
Menţine pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă săvârşită în iulie 2015. Contopeşte cele 2 pedepse principale de mai sus, aplică inculpatului Arsene Ionel pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa principală de 6 ani şi 8 luni închisoare pe care o va executa inculpatul.
Contopeşte pedepsele complementare şi accesorii stabilite în sarcina inculpatului şi aplică, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, de 6 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a, b şi g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere, sau de a exercita atribuții de conducere în cadrul vreunui partid, formațiune sau alianță politică din România, pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a, b şi g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere, sau de a exercita atribuții de conducere în cadrul vreunui partid, formațiune sau alianță politică din România.
Dispune confiscarea de la inculpatul Arsene Ionel a sumelor de 80.000 Euro şi 80.000 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Definitivă”.
România, una din țările cu mare potențial agricol din Uniunea Europeană, a reușit să își acopere din producție proprie în 2021 necesarul intern de consum doar pentru produse agroalimentare precum cerealele, varza, carnea de capră și de oaie.
Deficitul comercial cu produse agroalimentare a crescut de la an la an, astfel că s-a ajuns la situația neverosimilă ca în prezent nu mai puțin de 70% (!!!) din produsele alimentare aflate pe rafturile magazinelor să provină din import.
Țara noastră a ajuns să importe carne de porc și lapte de vacă pentru a acoperi nevoia internă de consum. La fel și zahăr, pâine congelată, până și fructe și legume.
Potrivit unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică, România a ajuns să producă doar 55% din necesarul intern de carne de porc, deși în 2015 producția acoperea peste 70% din nevoi. Și la capitolul lactate am dat înapoi ajungând la 86,4% din necesar, față de 93% cu cinci ani în urmă.
Producția internă de zahăr acoperă doar 35% din necesarul de consum, față de 100,6% în 2015.
Deși mare producătoare de floarea soarelui, România a ajuns deficitară și la acoperirea necesarului intern de consum la ulei – 84%. La unt, situația este și mai gravă: doar 44,8% din necesarul de consum este acoperit din producția internă, restul din importuri.
Deși mare producătoare de cereale, România a ajuns să importe aluat congelat pentru pâine. Deși fermierii s-au plâns că aruncă laptele de vacă pe câmp, importăm lapte și produse lactate.
În privința legumelor, procentul variază în jur de 70-78% pentru roșii, cartofi, ceapă și leguminoase boabe. La fructe, procentul în care se asigură necesarul intern de consum depășește 90% la pepeni, struguri prune, mere, cireșe și vișine, dar abia ajunge la 18% la piersici și nectarine.
Problemele au apărut după intrarea în Uniunea Europeană
Dezechilibrul este unul cronic, nu de conjunctură, avându-și originile încă de la începutul anilor 2000. În contrast cu celelalte țări din regiune, Bulgaria, Ungaria și Polonia, care se află pe excedent la acest capitol (exporturi mai mari decât importurile), România a avut în perioada 2000 – 2018 un sold negativ al comerțului exterior cu produse agroalimentare de 17,49 miliarde de euro.
De cealaltă parte, Bulgaria a avut în aceeași perioadă un excedent de 11,63 miliarde euro, Ungaria a avut exporturi mai mari decât importurile cu 41,17 miliarde euro, iar Polonia a consemnat un excedent de 64,82 miliarde euro la comerțul cu produse agroalimentare.
Foarte grav, România înregistrează deficite în relațiile comerciale directe cu țările din regiune, atunci când vine vorba de importurile și exporturile de produse agroalimentare.
România se detaşează net comparativ nu numai cu țările vecine, dar şi cu toate celelalte ţări membre ale Uniunii Europene, atunci când vine vorba de deficitul cu produse alimentare.
În cazul României şi al celorlalte țări din regiune, volumul importurilor şi exporturilor a crescut continuu în ultimii douăzeci de ani. Evoluţiile au fost determinate, în principal, de lărgirea pieţei externe de desfacere şi de schimbările înregistrate în aceste ţări, ca urmare a noilor cerinţe ale procesului de aderare la Uniunea Europeană. Însă România a reușit din anul 2000 și până în prezent să realizeze doar în 2013 și 2014 excedent la comerțul cu produse agroalimentare.
Deși țara noastră este mare exportatoare de produse agricole, deficitele apar din cauza faptului că exportăm ieftin – materii prime și produse primare (animale vii, cereale, semințe de floarea soarelui) și importăm scump produse procesate, cu valoare adăugată mare, pe fondul dispariției industriei alimentare din România (fabrici de zahăr, de ulei, brutării, fabrici de mezeluri ș.a.m.d. care să transforme materiile prime în produse prelucrate, valoroase din punct de vedere economic).
Iar calculul deficitului comercial se face valoric, nu cantitativ, plecând de la valoarea produselor exportate și importate, nu de la cantitatea lor.
În același timp, producția internă s-a redus constant de-a lungul anilor, atât în cazul cărnii de vacă și de porc, cât și al legumelor. Astfel, producția de carne de porc a României s-a redus cu aproape 11% doar în 2022 față de 2021, iar producția de carne de bovine a scăzut cu peste 3%.
România a înregistrat în perioada 2013 – 2022 cel mai mare declin procentual din Uniunea Europeană în privința numărului de porci vii și al doilea la bovine.
De cealaltă parte, producţia de carne de ovine şi caprine a crescut anul trecut cu 7%, iar producţia de carne de pasăre a României a crescut cu peste 6,3% în 2022 față de 2021.
Angajamentul Guvernului de reducere a dezechilibrului
Situația după 2020 s-a păstrat, importurile de alimente și animale vii înregistrând, potrivit datelor INS, creșteri anuale de 6,1% în 2020 (concomitent cu o scădere de 9,3% a exporturilor, pe fondul pandemiei), 12,1% în 2021 (creștere a exporturilor de 46,3%, ca urmare a revenirii după pandemie) și 24,5% în 2022 (cu o creștere a exporturilor de 21,5%).
Deficitul total în importul de alimente a ajuns la 4,7 miliarde de euro în 2021 (creștere de aproape 50%), scrie Ziarul Financiar, în condițiile în care la nivelul anului 2017 dezechilibrul era de 2,6 miliarde euro. Iar 2022 a adus o adâncire și mai puternică a acestui deficit.
În aceste condiții, Premierul Nicolae Ciucă și ministrul Agriculturii Petre Daea au anunțat în februarie 2023 că se angajează ca, în circa doi ani, să aplice măsuri astfel încât deficitul balanței comerciale a României la alimente să ajungă la zero.
”Am discutat cu domnul ministru și ne-am angajat amândoi că vom stabili măsurile prin care într-o perioadă, realist vorbind, nu mai mică de 2 ani de zile, prin măsurile pe care le luăm, putem să facem ca deficitul de balanță comercială pe produse alimentare în România să o aducem la nivel zero și, de ce nu, de aci înainte să putem să creștem și România să poată să se profileze ca un important exportator nu numai de produse agricole, de materie primă, ci și de produse alimentare”, a declarat prim-ministrul Nicoale Ciucă, conform profit.ro.
Ziarul de Investigații a luat legătura cu ministrul Agriculturii Petre Daea pentru a afla care sunt măsurile concrete gândite la nivel guvernamental pentru rezolvarea acestei situații care ține deja de siguranța națională.
Principalele obiective
Sursă foto: Facebook/Petre Daea
”Suntem ancorați în muncă și stabiliți pe traiectoria aceasta de a nivela balanța comercială, practic de a o pune în echilibru într-o perioadă de doi ani de zile, prin măsurile pe care le-am stabilit atât prin planul național strategic ca obiective care vizează acest lucru, cât și prin programele pe care le avem, susținute atât prin bugetul național, cu bani de la bugetul de stat.”, a declarat Petre Daea, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații.
Ministrul Agriculturii a arătat că sunt multe măsuri concrete pe care se va insista în această direcție. Ministerul Agriculturii a trimis Ziarului de Investigații o comunicare din care reiese că principalele obiective pentru echilibrarea balanței comerciale cu produse agroalimentare în anul 2023 sunt:
1.Creșterea producției interne de produse agroalimentare;
2.Stimularea producției interne de produse procesate similare celor din import;
3.Creșterea volumului de produse procesate cu valoare adăugată ridicată destinate exportului;
4.Creșterea ofertei de noi produse agroalimentare românești destinate exportului;
5.Promovarea produselor agroalimentare românești prin acțiuni de marketing (târguri, expoziții, etc.) pe terțe piețe;
6.Înființarea și dezvoltarea de rețele de comercializare a produselor autohtone;
7.Identificarea de noi piețe de desfacere prin rețeaua de atașați economici proprii ai României pentru valorificarea producției interne la export (mărirea și relocarea ei, după caz);
8.Optimizarea piețelor externe existente prin mărirea cantităților de produse exportate în scopul creșterii eficienței produselor exportate;
9.Dezvoltarea comerțului cu produse agroalimentare obținute în România prin Casa Română de Comerț Agroalimentar – UNIREA SA:
a.înființare/identificare centre de colectare- depozitare (prezervare identitate produs),
b.operaționalizarea relației directe dintre producător/procesator și comerciant (eliminare intermediari),
c.asigurarea disponibilității volumelor de produse agroalimentare necesare onorării unor contracte încheiate cu hipermarketurile, export, consum colectiv și HORECA,
d.promovarea consumului de produse românești pe piața internă și la export;
10.Asigurarea unui sistem eficace și eficient de inspecție și control atât în punctele de trecere a frontierei de stat cât și în rețeaua de comercializare a României în ceea ce privește verificarea nivelurilor de contaminanți și reziduuri pesticide, a produse neconforme/falsificate aferente produselor ce se importă în România în vederea scoaterii lor de pe piață;
11.Îmbunătățirea mecanismelor de aplicare a certificatelor de depozit;
12.Obligativitatea UAT-urilor cu mai mult de 5000 de locuitori de înființare a unor piețe volante în zilele de sâmbătă și duminică;
13.Elaborarea, în colaborare cu Ministerul Educației, a unui program educațional pentru elevi în vederea stimulării consumului de produse alimentare românești;
14.Elaborarea programului pentru reducerea exportului de semințe de floarea soarelui și creșterea producției de ulei pentru valorificarea superioară a materiei prime.
”Efectul Ucraina”
De asemenea, Ministerul Agriculturii ne-a comunicat și o serie de măsuri concrete adoptate pentru reducerea deficitului comercial cu produse agricole, ce cuprind plafonarea prețului la energia electrică, ajutoarele financiare primite de fermieri de la statul român, diverse alte măsuri de sprijin bănesc și logistic pentru operatorii din industria alimentară de procesare a cerealelor și de fabricare a uleiurilor, din industria produselor lactate, din industria fabricării preparatelor pentru hrana animalelor de fermă, din industria de fabricare a produselor de morărit și din industria de procesare a sfeclei de zahăr.
Ministerul Agriculturii a comunicat Ziarului de Investigații că: ”Balanța comercială cu produse agroalimentare pe anul 2022 a fost influențată de o serie de factori externi, și anume: condițiile climaterice nefavorabile și tranzitul de produse agricole ucrainene care au blocat în mare parte fluxurile de export ale României.
Cantitățile de cereale exportate în anul 2022 au fost mai mici decât cele din anul 2021 ca urmare a secetei, cât și în mod deosebit a faptului că portul Constanța, în perioada în care prețurile la exportul pentru cereale au fost ridicate, a fost blocat de tranzitul produselor din Ucraina și a împiedicat exportul, iar ulterior, când prețul acestora la export a scăzut (tot ca urmare a efectului Ucraina), operațiunea de export a fost ineficientă economic pentru fermieri.
Producția agricolă a fost grav afectată de prețurile mari la energie și combustibil, precum și de importurile la prețuri mărite ale îngrășămintelor, fertilizanților și pesticidelor, premixurilor și concentratelor folosite în compoziția furajelor pentru animale.
Produsele agroalimentare care nu se produc in Romania (citrice, fructe exotice, cafea, cacao, mirodenii, etc) , se mențin la un nivel ridicat reprezentând aproximativ un sfert din volumul total al importului.
Din datele INS, la 31 noiembrie 2022, se înregistrează un deficit comercial cu produse agroalimentare de 885 milioane euro reprezentând 2,9% din deficitul total pe economie”.
”Un obiectiv de importanță majoră pentru România”
Valeriu Tabără / sursa Facebook
Fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără a declarat, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații, că i se pare salutară elaborarea unei strategii la nivel de minister de resort și de guvern pentru reducerea deficitului comercial cu produse alimentare, dar s-a declarat sceptic că rezultatele se vor vedea în doar doi ani de zile.
”Este un obiectiv de importanță majoră pentru România. Dincolo de problemele care apar în aprovizionare, costuri, prețuri și așa mai departe, deficitul alimentar este și un element foarte important de risc: Mărește riscul de țară.
S-a adâncit foarte mult acest deficit, producem mai puțin mai ales din anumite produse care sunt căutate și sunt de strictă necesitate, cum e carnea de porc. Iată că s-a mărit deficitul și pe produse lactate, dar sunt importate inclusiv produse cerealiere și altele.
Trebuia de mult făcută o analiză foarte serioasă asupra acestei chestiuni și eu m-aș bucura din suflet dacă s-ar găsi metode de rezolvare.
Mi-e greu să cred însă că în doi ani de zile se poate rezolva acest deficit, e vorba totuși de 3 miliarde de euro. Eu cred că e nevoie de 3-4 ani ca să putem ajunge pe zero (exporturile la egalitate cu importurile – n.r.) și să depășim acest element de inflexiune, ca să trecem pe plus.”, a declarat Valeriu Tabără, în eclusivitate pentru Ziarul de Investigații.
”Ne lipsește o strategie foarte clară de țară”
”Noi am fost pe plus în 2013, după ce se luaseră anumite măsuri încă din 2010, pe urmă 2011, 2012. În agricultură măsurile adoptate nu se văd imediat, trebuie să te ții de ele după ce le aplici, în așa fel încât să nu te abați pe urmă.
Este foarte îmbucurător însă că după foarte mulți ani s-a făcut o analiză și se stabilesc niște obiective în acest domeniu.
Până acum, noi nu am făcut în primul rând politica în zootehnie așa cum ar fi trebuit, să o legăm de ce înseamnă capacitatea producției vegetale.
Nu se poate să fii mare producător de porumb, de șrot, de floarea soarelui și să imporți carne de porc și produse lactate.
În al doilea rând, avem aproape cinci milioane de hectare de pășuni și fânețe naturale, și noi importăm carne de vită și produse lactate și așa mai departe.
Deci nu ne planificăm și nu ne gestionăm foarte bine activitățile în așa fel încât să satisfacem nevoile de consum ale României și nu numai, că noi putem fi exportatori de produse transformate pe piața internațională.
Ne lipsește o strategie foarte clară de țară, pe domeniul acesta agro-alimentar, care să pornească de la necesități și să țină seama de posibilitățile noastre. România este o putere agricolă, dar una cu picioare de lut, pentru că suntem singura putere agricolă de la nivelul Uniunii Europene care suntem în deficit comercial cu produse agroalimentare de nivelul pe care îl avem.
Este inadmisibil așa ceva!
Înseamnă impotență în a stabili priorități și a te ține de ele, să le poți realiza.
Noi nu putem să ne rezolvăm deficitul doar pornind de la recomandările Uniunii Europene. Trebuie să combinăm, să avem o complementaritate între ce înseamnă politici europene și politicile naționale. Dar chestiunea asta se discută de mai mult timp.
E mai ușor să depinzi de alții pentru bani și așa mai departe, în loc să pui umărul la contribuția financiară, ca să spui tu, să găsești căile tale proprii, care nu se potrivesc cu cele din Germania sau din Franța pe domeniul respectiv.
Și aici e o greșeală foarte mare, pentru că de ani de zile, cu micile excepții, nu s-au stabilit niște obiective de politică internă și, mai grav, facem o politică agricolă prin care valorificăm potențialul Românei doar în proporție de 40%.
Lăsăm deoparte sau chiar blocăm în producție sau în relațiile directe cu piața (mai ales cu piața internă) exact partea aceea care dă durabilitate sistemului agroalimentar românesc , mă refer la mica gospodărie.”, a mai spus fostul ministru.
”O problemă de siguranță națională”
Dragoș Frumosu / sursă foto Facebook
”Teoretic nu mi se pare realizabil acest obiectiv, pentru că nu știu în momentul de față dacă pentru această, să-i spunem promisiune, s-a investit vreun leu. Nu poți să aduci deficitul alimentar la zero în condițiile în care nu investești sau atunci când nu ai niște politici agricole care să vină în primul rând în sprijinul producătorilor agricoli mici, până la nivel mediu, nicidecum al procesatorilor și producătorilor de talie industrială.
Pe de altă parte, ca să poți să reduci deficitul alimentar, înseamnă să imporți din ce în ce mai puțin și să ai din ce în ce mai mult produsele tale pe rafturi.
Noi azi avem 70% din alimentele de pe rafturile magazinelor comerciale provenite din import. Nu au fost luate niște măsuri care să încurajeze activitatea producătorilor români. Dau exemplu Programul Tomata:
Nu e un program rău, el ar trebui extins și la alte tipuri de legume, pentru a mări plaja de producție din punct de vedere cantitativ, pentru a mări perioada de păstrare a acestora.
Dar formele astea de sprijin nu trebuie să vină direct la producător, ci la asociație, unde să îl aduci pe producător, ca să putem obține cantități mari, de pe suprafețe mari, astfel încât să poți să duci către marile rețele comerciale.
În direcția asta ele au dreptate, că le trebuie cantitate și constanță în aprovizionare. Așa poți să determini ca pe rafturi să fie cât mai multe produse românești.
Ca să răspund direct, din punctul meu de vedere promisiunile și precizările privind reducerea deficitului alimentar la zero în cel mul doi ani nu pot fi îndeplinite.
Deficitul alimentar este în acest moment o problemă de siguranță națională.”, a declarat, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații, Dragoș Frumosu, Președintele SINDALIMENTA – Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară.
”Suntem dependenți de importuri”
”Am aflat și eu de curând, dintr-o declarație a fostului ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, că în 1997 ‘marele’ prim-ministru Victor Ciorbea a semnat o ordonanță prin care accepta solicitarea Băncii Mondiale, în urma unui împrumut acordat țării noastre, ca România să ia măsuri împotriva agriculturii românești:
Reducerea rezervelor de stat, care să ajungă doar pentru maximum trei săptămâni, dimpreună cu închiderea a foarte multe societăți agricole, deci niște măsuri negative pentru țara noastră.
Deci da, mâncarea și mai ales anumite alimente pot fi considerate a face parte din categoria alimentelor strategice și pot reprezenta o problemă strategică pentru România.
Există riscul ca, ținând cont de ceea ce se întâmplă acum la nivel european și mondial, în contextul scăderii cantităților, pe fondul creșterii cererii, să nu mai putem importa, iar noi suntem dependenți de importuri.
Noi importăm lapte cam 20% din nevoia procesării, importăm carne de porc în proporție de aproximativ 80% din nevoia de consum, ferească Dumnezeu să nu facă ravagii și gripa aviară și să începem să importăm carne de pasăre și ouă.
Putem să spunem deci că trebuie tras un semnal de alarmă, având în vedere că suntem dependenți într-un procent mare (vă spuneam că 70% din alimentele de pe raft sunt astăzi din import) de alimentele aduse din afara țării.
Mai mult decât atât: Politica supermarketurilor este de a se îndrepta către și a promova pe rafturi produsele alimentare ale companiilor ce produc în țările lor de proveniență. Și atunci există acest risc pentru siguranța națională, în condițiiile în care nu producem, să fie reduse cantitățile din import.”, a adăugat Dragoș Frumosu.
Amenințarea crizei alimentare
”România este astăzi o țară rurală în procent de peste 85%, până în 90%. În România există astăzi 4,5 milioane de gospodării particulare. Dacă fiecare gospodărie este capabilă să hrănească 5 persoane, imaginați-vă că din aceste gospodării, fără a produce industrial, putem hrăni 25 de milioane de români.
Deci numai din gospodăriile private, dacă ele ar fi sprijinite de statul român, am putea să ne asigurăm mâncarea.
România a distrus suprafețele cu culturi de nivel industrial. Ne mirăm că astăzi prețul la kilogramul de ceapă uscată a ajuns la opt lei în piață. Producția noastră de ceapă uscată se găsește astăzi pe 10% din suprfața pe care era cultivată acum 20-30 de ani de zile.
La sere, la fel. Avem suprafețe acoperite de sere cam de 10-15% din suprafața existentă atunci. Deci în condițiile astea este evident că punem vorbi despre siguranța națională din punct de vedere al alimentelor.
Gândiți-vă că pentru sistemul de irigații, care a fost furat bucățică cu bucățică, de pe sute de kilometri, nu a fost găsit niciun vinovat, nu s-a făcut nicio cercetare, nu s-a pus o dală în locul celor furate, nu s-a reabilitat aproape nimic.
A făcut ministrul Daea câteva reabilitări la niște stații de pompare, dar încă insuficiente. Dacă în 30 de ani în care sistemul de irigații a fost distrus de două ori, nimeni nu a răspuns și nimic nu s-a mai construit în loc, sigur că putem vorbi, ferească Dumnezeu, în orice moment, de o situație de criză din punct de vedere alimentar, neavând rezerve de stat, având suprafețe cu culturi din ce în ce mai mici, și aici mă refer la legume dar nu numai, și depinzând foarte mult de importuri de materie primă.”, arată președintele SINDALIMENTA.
”O distrugere cu bună-știință”
”Nicidecum cu ne putem gândi la reducerea la zero a deficitului alimentar. Eu cred că astea sunt povești, la fel ca și poveștile cu pensiile, cu salariile și cu alte măsuri pe care Guvernul și alianța aflată la guvernare le promit, dar nu le realizează.
Vizavi de ceea ce s-a întâmplat în agricultura românească, eu astăzi cred că a fost o distrugere cu bună-știință. Politicienii noștri – o parte dintre ei, sigur – care au condus România timp de 30 de ani au stat cu capul plecat precum ghioceii, au ascultat indicații și au acționat în consecință, distrugând.
Într-adevăr, suprafața agricolă a României putea să dea hrană, spus așa, mai direct, pentru 80 de milioane de guri. Or, noi nu suntem în stare să asigurăm hrana pentru 15 milioane, cât mai sunt în România astăzi.
S-a ajuns în această situație în absența unor măsuri care nu s-au luat ani de zile. Mai mult decât atât: S-au vândut terenuri agricole în suprafețe foarte mari. Suntem singura țară din Europa care vindem terenuri agricole străinilor.
S-a distrus sistemul de irigații și stăm de ani de zile la mila lui Dumnezeu: ba plouă foarte mult, ba e secetă. S-au distrus suprafețele cultivate și industrial și particular.
S-a împărțit terenul agricol – agricultură modernă nu se face pe suprafețe mici, mai ales dacă vorbim de cultura mare. Da, este foarte bine că s-a dat pământul înapoi proprietarilor, dar trebuia fiecărei familii să îi rămână o suprafață mică de teren pentru consumul propriu și restul să rămână în asociație. Că nu îi mai ziceam Cooperativă, nu îi mai ziceam, dar producătorii să rămână asociați, astfel încât să se poată face o agricultură modernă – fie că vorbim de cultură mare, fie că vorbim despre legume sau fructe, pentru că și livezile au fost distruse.
În industria conservelor, luăm caise și piersici din Bulgaria, ca să facem compoturi și gemuri. S-au dezvoltat în ultima perioadă câteva livezi de pruni, de meri, pe fonduri europene, dar insuficient. După ce ai distrus timp de 30 de ani, nu poți să refaci în 3-4 ani tot ce ai distrus.
Îmi pare rău să o spun: Chiar dacă producțiile până la momentul lui 1990 erau umflate, erau declarate mai mari decât se producea în realitate, cantitatea produsă la momentul respectiv asigura atât hrana populației, cât și exporturi foarte mari.
Am distrus cercetarea în agricultură. Pierzând semințele românești, următorul pas a trebuit să luăm semințe de la firme străine, pe urmă s-a constatat că nu sunt compatibile cu îngrășămintele produse în România.
A trebuit deci să cumpărăm și îngrășăminte și tratamente de la aceleași firme străine. După care am închis societățile noastre producătoare de îngrășăminte și suntem dependenți în totalitate.
Baza de semințe de legume românești, pe care cu toții o lăudăm, întrebați-l pe profesorul Vânătoru, de la institutul de cercetări de la Buzău, a dispărut din România și a fost depozitată într-o altă țară fără ca semințele să fie numerotate și înregistrate, prin urmare s-a pierdut.
Iar semințe românești pentru legume dacă mai pot fi găsite acum prin unele gospodării ale unor oameni care nu au renunțat la ele. Se chinuie profesorul Vânătoru să refacă acum baza de semințe, dar este foarte greu.
Distrugerea cercetării din agricultură a fost o măsură cumplită, care a dus la o crimă la adresa agriculturii românești.”, a spus în încheiere Dragoș Frumosu.
Pensionat din funcția de consilier prezidențial în toamna anului 2021, fratele lui Ludovic Orban se întoarce în activitate.
Leonard Orban a fost numit ieri membru al Consiliului de administrație al Institutului European din România printr-o decizie a premierului Nicolae Ciucă, fost coleg de partid al fratelui său.
De profesie economist, Leonard Orban a tot deținut funcții publice, inclusiv de ministru sau secretar de stat. Cea de consilier prezidențial a venit în martie 2010, până să fie numit ministru în 2011, pentru ca în ianuarie 2015 să ajungă iar la Administrația prezidențială. Acesta a plecat la cerere din funcție, însă se pare că ieșirea la pensie nu i-a fost pe plac.
Ieri, în Monitorul Oficial a apărut decizia pentru numirea acestuia ca membru al Consiliului de administrație al Institutului European din România, act care aduce și o altă modificare – privind numirea președintelui și a patru membri.
„Având în vedere Memorandumul cu tema „Propunere de numire a unui membru în Consiliul de administrație al Institutului European din România”, înregistrat la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/1.492 din 6 martie 2023, în temeiul art. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 10 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1998 privind Institutul European din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 207/1998, cu modificările și completările ulterioare, prim-ministrul emite prezenta decizie.
Art. 1. — Se constată încetarea calității de membru al Consiliului de administrație al Institutului European din România a domnului academician Răzvan Emil Theodorescu în data de 6 februarie 2023, ca urmare a decesului.
Art. 2. — La data intrării în vigoare a prezentei decizii se numește domnul Leonard Orban în calitate de membru al Consiliului de administrație al Institutului European din România, pentru perioada rămasă a mandatului.
Art. 3. — La articolul 2 din Decizia prim-ministrului nr. 320/2022 pentru numirea președintelui și a patru membri ai Consiliului de administrație al Institutului European din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 16 mai 2022, prima liniuță se modifică și va avea următorul cuprins: „— domnul Leonard Orban”.”, se arată în act.
Decizia este semnată de Ciucă, fiind contrasemată de secretarul general al Guvernului, Marian Neacșu.
TVR anunță că a dispus concedierea comentatorului sportiv Marian Olaianos din motive disciplinare grave, cu explicația că „decizia are ca temei raportul comisiei de cercetare disciplinară constituită pentru a analiza incidentul sesizat de Nadine Vlădescu”.
Incidentul la care se face referire ar fi avut loc în octombrie anul trecut, în comunicatul TVR explicându-se că rezultatul anchetei a depins de mai mulți factori, inclusiv de faptul că Marian Olaianos s-a aflat în concediu.
Nadine Vlădescu este jurnalistă TVR la secția Cultural. Potrivit unor declarații ale acesteia, consemnate de GSP.ro, Vlădescu a depus 3 plângeri penale împotriva lui Olaianos, pentru loviri și alte violențe, violarea vieții private și șantaj.
La rândul lui, Olaianos a reclamat că a fost hărțuit sexual. Totodată, aceeași sursă scria că Olaianos neagă agresiunea și a anunțat că își va „căuta dreptatea în instanță” în cazul în care îi va fi desfăcut contractul de muncă.
Din ce comunică TVR, Marian Olaianos a primit ieri decizia de sancționare cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
„Decizia a fost emisă ca urmare a raportului comisiei de cercetare disciplinară, elaborat în baza sesizării depuse de Nadine Vlădescu, în luna octombrie 2022, privind fapte de violență fizică și verbală a unui angajat al TVR – jurnalistul Marian Olaianos – asupra sa, însoțită de certificat medico-legal și de alte documente medicale.
Cercetarea disciplinară a fost demarată în urma sesizării primite de angajator de la Nadine Vlădescu şi în baza dispoziţiei Președintelui-Director General al SRTv, Dan Cristian Turturică.
Raportul comisiei de cercetare disciplinară a fost înaintat Preşedintelui –Director General, în data de 1 februarie 2023, cu propunerea de sancționare a lui Marian Olaianos prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Având în vedere faptul că, în perioada 19 decembrie 2022 – 8 martie 2023, Marian Olaianos s-a aflat în concediu de odihnă și medical, jurnalistul a primit decizia astăzi, 9 martie, când a revenit la serviciu.
Temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziei constă în analiza unor documente medicale (certificatul medico-legal emis de IML), alte examinări medicale efectuate după actele de violență suferite de Nadine Vlădescu, înregistrări video care surprind cu claritate actele de violență, audieri ale martorilor, precum și alte înscrisuri relevante care certifică abaterile disciplinare grave ale lui Marian Olaianos.
Totodată, în cadrul audierii din data de 9 decembrie 2022, Marian Olaianos a declarat în fața comisiei următoarele: „aflându-mă într-o stare de maximă tensiune emoțională, în încercarea de a mă apăra am împins-o pe Nadine la perete, apucând-o de zona gâtului”.”, precizează TVR.
INSCOP Research a dat publicității cel mai recent sondaj legat de intenția românilor la vot, sondaj din care reiese că principalele trei partide favorite în prespectiva alegerilor parlamentare sunt PSD, PNL și AUR.
Sondajul a fost realizat în perioada 5 -19 februarie 2023, la comanda PNL, datele fiind culese prin metoda CATI (interviuri telefonice) și care ar avea o marjă de eroare de ± 1.79%, la un grad de încredere de 95%.
Pe lângă răspunsul la întrebarea legată de intenția la vot, cei chestionați telefonic și-au exprimat opinia și referitor la o eventuală alianță PSD-PNL și după alegerile din 2024. Cert este că, în urma sondajului, reiese că, dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminica viitoare, 46,7% dintre români ar merge cu certitudine la vot.
„31,7% dintre cei care au exprimat o opțiune de vot si au acordat nota 10 la întrebarea privind intenția de a se prezenta la urne ar vota cu PSD, 22,3% ar vota cu PNL, 18,2% cu AUR, 11,2% cu USR, 4,6% cu UDMR, 2,9% cu PMP, 2,4% cu Pro Romania, 1,5% cu Partidul SOS Romania, 1,4% cu Partidul Verde și 3,9% cu alte partide.
Întrebați ce părere ar avea despre realizarea unei alianțe între PNL și PSD la alegerile din 2024, aproximativ 50% dintre votanții formațiunii liberale au răspuns că ar avea o părere destul de bună (43,7%) sau foarte bună (7,1%) despre o astfel de înțelegere. De cealaltă parte, aproape 60% dintre votanții PSD au spus că ar avea o părere destul de bună (45,2%) sau foarte bună (12,9%) despre o alianță între cele două mari partide la alegerile din 2024.
Chestionați cu privire la posibilitatea comasării alegerilor locale și parlamentare în 2024, majoritatea respondenților (58,8%), indiferent de opțiunea de vot, s-au declarat în favoarea acestei soluții. Astfel, 62% dintre votanții AUR, 58,5% dintre votanții PNL, 57,1% dintre cei ai PSD și 54,8% dintre cei ai USR sunt de acord ca alegerile locale și parlamentare să fie organizate în același timp”, se detaliază în sondaj.
Gabriel Țuțu, director al companiei Romarm, și-a pierdut funcția, în urma deciziei Consiliului de Administrație.
Hotărârea are legătură cu implicarea lui Țuțu în dosarul instrumentat de Direcția Națională Anticorupție vizavi de încheierea unui contract de distribuire de măști neconforme către Ministerul Sănătății, mai precis cu restricțiile pe care le are acesta prin controlul judiciar.
Reținut inițial de procurorii anticorupție, Țuțu a fost plasat sub control judiciar, fiind acuzat de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, trafic de influență în formă continuată și fals intelectual.
Lui Gabriel Țuțu i se impută un prejudiciu de 8.647.584 lei adus Romarm, faptele fiind comise începând cu primăvara anului 2020 și până în toamna anului 2021.
„Având în vedere evoluția evenimentelor cu privire la situația domnului Gabriel ȚUȚU, prin impunerea unor noi obligații în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, Consiliul de Administrație al CN ROMARM SA a decis revocarea domnului Gabriel ȚUȚU din calitatea de Director General al companiei, începând cu data de 14.03.2023.
Până la numirea unui nou Director General, conducerea executivă va fi asigurată de către Directorul Economic al CN ROMARM SA”, se arată într-un comunicat al companiei.
Potrivit site-ului Romarm, director economic este Florentina Micu, care deține această funcție din anul 2017. Anterior, aceasta a lucrat în cadrul aceleiași companii, fiind, între 2001 – 2017, șef al Serviciului Contabilitate.
Ex-liderul PNL Florin Cîțu s-a arătat nemulțumit de anumite afirmații făcute de președintele PSD, Marcel Cilacu, până într-acolo încât să scrie pe Facebook că acesta din urmă „ar trebui să plece imediat”.
Dacă în momentul în care și-a înaintat demisia din ultima funcție deținută – cea de președinte al Senatului, la cererea conducerii partidului, Cîțu opina tot „răul” i se trage de la faptul că a avut păreri neprincipiale vizavi de PSD, partid pe care „l-am supărat”, se pare că nu și-a schimbat prea mult perspectiva.
Astăzi, după ce liderul PSD Marcel Ciolacu a opinat că „vina” pentru majorarea cu 40% a polițelor RCA „este posibil să fie un faliment anunțat”, Cîțu s-a sesizat și cere lămuriri. Nu doar lămuriri, ci și demisia lui Ciolacu, fără a specifica totuși de unde ar trebui să demisioneze acesta.
„Marcel Ciolacu ar trebui să plece imediat.
Șeful PSD-iștilor are datoria să le spună URGENT românilor la ce companie s-a referit când a spus că urmează un „faliment anunțat” pe piața asigurărilor din România.
Dacă are informații nu poate să-i lase pe români să cumpere polițe de asigurare la o companie despre care el știe că intră în faliment.
Astfel de declarații, din partea unui oficial cu acces la informații confidențiale, erau urmate imediat de o DEMISIE în orice țară civilizată.”, consideră Florin Cîțu, neuitând ca, exact ca în vremurile sale bune, să adauge la postare și câteva haștaguri.
Disensiunile dintre liberalii din Sectorul 1 al Capitalei și primarul Clotilde Armand au ajuns astăzi într-o nouă fază, respectiv la o cerere de demisie.
Momentan, liberalii îi solicită celei care conduce din fotoliul de primar Sectorul 1 să scape de un „protejat”.
Sub titlul „oamenii protejați de Clotilde Armand”, PNL Sector 1 a postat pe Facebook un comunicat, anunțat ca fiind un prim episod, semn că liberalii din sectorul primăriței sunt destul de supărați pe aceasta. Până la o continuare, comunicatul face referire la „Dragoș Constantin, mâna dreaptă a primarului Armand”, care a fost „prins conducând mașina primăriei fără permis”.
„Licențiat în Arte Plastice și expert în postările lui Clotilde Armand pe Facebook, sfătuitor de prim rang al primăriței și de multe ori decident în Primăria Sectorului 1, Dragoș Constantin este consilierul personal al doamnei Armand. Plătit din bani publici.
Cum a preluat mandatul de primar, Clotilde Armand l-a numit în Consiliul de Administrație de la CET Grivița, că doar pictura și producerea de agent termic au la bază aceeași știință: nepotismul. După ce a văzut că la CET nu e “combinație” ci doar de muncă, Clotilde Armand l-a mutat în Consiliul de Administrație la Compania de Investiții a Sectorului 1, unde s-a “ocupat” în numele primăriței de dublarea pierderilor înregistrate de Companie și angajarea a peste 40 de oameni noi.
Toate contractele de reparații ale școlilor (mai mult stricate decât reparate) și proiectarea fără contract semnat au fost tot “teme” ale mandatului lui Dragoș Constantin la Compania de Investiții. Ah, să nu uităm…Dragoș este și el manager de proiect și ia vreo 4.000 de lei majorare salarială. Cum să nu aibă doamna primar grijă de el?
Din păcate pentru Clotilde Armand și al ei drag Dragoș Constantin, acesta a fost eliberat din funcție de îndată de noul acționariat al companiei când liderul consilierilor locali PNL Dinu Gheorghe a constatat incompatibilitatea profesională.
Consilierii Locali au sesizat în ședințe de nenumărate ori folosirea mașinilor primăriei de angajații aduși de Armand în scop personal, dar Poliția Locală și Clotilde Armand au ignorat cererile Consiliului Local ca mașinile să fie folosite exclusiv în interes de serviciu cum prevede legea. A mai rămas un singur lucru de spus: DEMISIA!”, se precizează în comunicat.
„Războiul” din Sectorul 1 nu ar fi ceva nou. Deși în septembrie 2020 a câștigat primăria candidând din partea USR, dar și cu sprijinul PNL, de ceva vreme liberalii se întrec în a-și cere scuze pentru că au susținut-o.
Demersurile făcute de președintele PMP Eugen Tomac privind analizarea blocării intrării României în spațiul Schengen nu au dat momentan roade: Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) se întrunește săptămâna aceasta, însă nu vor fi discuții pe subiectul dorit.
Iar vestea a fost dată chiar de europarlamentatul PMP, care a deschis un proces la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în problema Schengen.
Chiar dacă agenda JAI mai poate suferi modificări, până în acest moment sunt anunțate cu totul alte discuții, fără a se atinge și problema accesului nostru în Spaţiul Schengen. Astfel, ca punct important este prezentat faptul că „în cadrul „Consiliului Schengen”, miniștrii afacerilor interne vor discuta despre viitorul politicii în domeniul vizelor. Președinția și Comisia vor informa miniștrii cu privire la situația generală a spațiului Schengen și la punerea în aplicare a acțiunilor prioritare definite de Consiliu în iunie 2022”.
„Pe 9 martie va avea loc un nou Consiliu JAI. Acolo se vor întâlni miniştrii de Interne din Uniunea Europeană. Se va discuta despre Spaţiul Schengen. Însă nu se discută despre accesul nostru în Spaţiul Schengen. Şi este prima şedinţă după cea din 8 decembrie 2022.
Majoritatea politicienilor europeni şi români au spus atunci că la următorul JAI vom intra în mod sigur. Iată că următorul JAI are loc peste două zile. Din păcate, subiectul accesul nostru în Spaţiul Schengen lipseşte cu desăvârşire”, a declarat preşedintele PMP, citat de Agerpres.
Potrivit lui Tomac, nu este totul pierdut, însă acțiunile sale ar trebui susținute inclusiv de români, dat fiind că „s-a încălcat tratatul nostru de aderare” și „principiul cooperării loiale”.
„Noi am făcut primul pas şi cred cu toată tăria că această acţiune este singura modalitate prin care România, într-un termen rezonabil, va putea să beneficieze de toate drepturile pe care le au toate celelalte state membre care se bucură de libera circulaţie în Uniunea Europeană. Această acţiune are nevoie de sprijinul fiecărui român.
Nu este suficient ca doar eu, în calitate de deputat în Parlamentul European, să reclam acest abuz de drept al Consiliului Uniunii Europene generat de blocajul Austriei. Este nevoie ca Parlamentul European să intervină ca reclamant privilegiat în acest proces deschis la CJUE. Pentru a susţine însă în PE, am nevoie de susţinerea românilor. De aceea lansez această campanie prin care invit cetăţenii români să susţină printr-o semnătură pe care o pot da online pe www.romaniainschengen.ro”, a mai arătat Tomac.
Cooperare româno-austriacă într-un dosar de furt cu un prejudiciu estimat la sute de mii de euro, concretizată în percheziții domiciliare în Caraș-Severin și Timiș.
La finele anului trecut, pe 10 noiembrie, polițiști ai serviciilor de investigații criminale din cadrul inspectoratelor de poliție județene Caraș-Severin și Timiș, sub coordonarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătoriile Oravița și Timișoara, au pus în executare 4 mandate de percheziție domiciliară, ca urmare a solicitării autorităților judiciare austriece, într-un ordin european de anchetă, pentru a da de urma unor opere de artă valoroase, „dispărute” din Austria.
Ancheta derulată pe teritoriul țării noastre a relevat că autorul furtului este un român, care reușise să iasă din Austria cu 9 tablouri, opere de artă recuperate în urma perchezițiilor la care au participat inclusiv polițiști ai serviciilor criminalistice din cadrul inspectoratelor de poliție județene Caraș-Severin și Timiș, dar și luptători ai Serviciului pentru Acțiuni Speciale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Caraș-Severin.
Perchezițiile au fost efectuate și împreună cu reprezentanți ai Poliției din Austria și ai Ambasadei Republicii Austria în România, cu suportul de specialitate al Direcțiaei Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române, fiind astfel indisponibilizate 9 tablouri, ce au fost estimate la peste 320.000 de euro.
Potrivit Pro TV, românul fusese grădinar la proprietarul tablourilor – un pictor austriac, și astfel a reușit să plece din casa acestuia cu operele de artă. Numai că totul a ieșit la iveală atunci când hoțul a divorțat, iar consoarta acestuia, care îi fusese complice, a vrut să vândă o parte dintre lucrări. Așa au ajuns o parte din tablouri la o licitație în Austria și s-a descoperit adevărul, în ciuda faptului că ambii soți au declarat că tablourile le-au fost dăruite de artistul care a murit anul trecut.
„Operele de artă ar fi fost sustrase în urmă cu mai mulți ani, de un cetățean român, din locuința unui artist austriac, fiind aduse ulterior la adresele acestuia din Caraș-Severin și Timiș.
Cele 9 tablouri au fost predate polițiștilor austrieci și transportate pe teritoriul statului de proveniență”, transmit polițiștii.
E complicat ca în acest context să te plasezi în adversitate față de Ucraina, susținută de Statele Unite, NATO, Uniunea Europeană și statele democratice.
De cealaltă parte, Ucraina este mai pragmatică, pentru că a folosit exact contextul războiului cu Rusia și a necesității exportării cerealelor pentru evitarea unei crize alimentare mondiale pentru a mai face câțiva pași importanți în proiectul pe care încearcă să îl pună în practică de aproape 30 de ani, de a avea navigație maritimă pe Canalul Bîstroe și Brațul Chilia până pe Dunăre, la Reni.
În atingerea acestui obiectiv, în ultimii 30 de ani, în care la Kiev au fost și guverne favorabile Moscovei, autoritățile navale din Ucraina au provocat multe tensiuni în relațiile cu autoritățile de navigație din România. Între România și Ucraina a existat un război al pilotajului pe Canalul Sulina, deși prin Convenția Dunării s-a stabilit că numai administrația românească trebuie să desfășoare această activitate. A mai existat „Războiul celui de al 3-lea pavilion” între flotele de la Dunăre ale României și Ucrainei și să ne amintim că navigația pe Canalul Sulina a fost blocată mulți ani de epava navei „Rostock”, sub pavilionul Ucrainei.
Canalul Bîstroe a fost una din principalele căi de navigație sovietice până în 1959
Proiectul de construire a căii de navigație maritimă Bîstroe – Brațul Chilia se bazează pe faptul că Bîstroe a fost printre principalele căi navigabile în zona Gurilor Dunării a URSS, respectiv a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene până în 1959, când navigația pe Bîstroe a încetat din cauza colmatării canalului.
De la acel moment, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană a rămas fără propria cale navigabilă între Marea Neagră și Dunăre, de legătură între mare șiporturile sale Chilia și Ismail, de pe Brațul Chilia și Portul Reni, de la Dunăre, dar navele maritime aveau acces la aceste porturi pe Canalul Sulina, calea navigabilă maritimă stabilită de Comisia Europeană a Dunării, înființată în1856.
Ucraina a semnat Convenția Dunării din 1948, prin care Canalul Sulina a devenit singura cale maritimă între Dunăre șiMarea Neagră
Pe 18 august 1948, statele riverane Dunării au semnat, la Belgrad, Convenția privind regimul navigaţiei pe Dunăre. Prin articolul 2 al Convenției Dunării se convenea că singura cale de legătură între Dunăre și Marea Neagră este Canalul Sulina, așa cum stabilise Comisia Europeană a Dunării, cu sediul la Galați, înființată în baza Tratatului de la Paris, din 1856.
„Regimul stabilit prin prezenta Convenţie se aplică părţii navigabile a Dunării (fluviu) de la Ulm la Marea Neagră, urmând brațul Sulina cu acces la Mare prin Canalul Sulina”, se spunea în articolul menționat al Convenției din 1948.
Convenția Dunării era semnată de URSS, Republica Populară Bulgaria, Republica Populară Ungară, Republica Populară Română, Republica Sovietică Socialistă Ucraina, Republica Populară Cehoslovacă și Republica Federativă Populară Iugoslavia.
În 1954 a fost înființată Comisia Dunării, în locul fostei Comisii Europene a Dunării, care fusese desființată în 1938 de regimul nazist. Comisia Dunării, cu sediul la Budapesta era compusă din reprezentanţi ai Austriei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, României, Ungariei şi URSS, dar la sesiunile tehnice participau și experţi ai Ministerului Transporturilor din RFG.
În prezent, membrii Comisiei Dunării, sunt Austria, Bulgaria, Croaţia, Federaţia Rusă (?!), Germania, Moldova, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria, alte nouă state, cu statut de observator, fiind Belgia, Cehia, Cipru, Franţa, Grecia, Muntenegru, Macedonia, Olanda şi Turcia.
În condițiile în care Ucraina a semnat Convenția Dunării, pe Bîstroe și Chilia putea fi doar navigație fluvială, cu pescaje de 2,5 metri
Prin semnarea Convenției Dunării, Republica Sovietică Socialistă Ucraina și-a asumat respectarea regulilor internaționale de navigație pe Dunăre, inclusiv pe aceea prevăzută la art. 2 din Convenție, referitoare la navigația maritimă numai pe Canalul Sulina.
În aceste condiții, pe Brațul Chilia, ca și pe Brațul Sf Gheorghe, e instituit regimul navigației fluviale, în care, potrivit recomandărilor Comisiei Dunării, trebuie asigurată o adâncime de navigație de cel puțin 2,5 metri. Pe Brațul Chilia și Brațul Sf Gheorghe sunt și zone cu adâncimi mai mari, de 10 metri sau mai mult, dar regula adâncimii minime obligă la dragarea albiei în zona pragurilor sau bancurilor de nisip, ca să fie asigurată circulația navelor fluviale.
Cargou maritim pe Dunăre
În conformitate cu prevederile convenției, autoritățile de navigație din Ucraina, puteau executa dragaje de întreținere a șenalului navigabil doar în zonele în care nu era asigurată adâncimea minimă pentru navigația fluvială, de 2,5 metri.
Ucraina a lansat Proiectul „HSR Dunăre – Marea Neagră”, care este „o alternativă la Canalul Sulina de pe teritoriul României”
După destrămarea Uniunii Sovietice, când și-a declarat independența, Ucraina și-a reconsiderat viziunea despre navigația pe Dunăre și și-a propus să aibă propria legătură maritimă între porturile sale de la Dunăre și Marea Neagră. Proiectul era motivat de costurile mari cu taxele de tranzitare a Canalului Sulina.
Taxele de canal îi nemulțumesc și pe armatorii români dar prin ele sunt adunate fondurile pentru asigurarea condițiilor de navigație pe canal. Dacă nu au mărfuri, navele ce tranzitează Canalul Sulina plătesc 0,83 dolari pe „tonă registru net Canal Sulina”, iar dacă sunt încărcate plătesc 1,51 de dolari/tonă.
La începutul anilor 2000, autoritățile de navigație din Ucraina au anunțat Proiectul „HSR Dunăre – Marea Neagră”, cu o lungime totală de 170,36 km șiformat din patru tronsoane: „Bîstroe”, „Marea – Vîlkove”, Vîlkove – Izmailskyi Chatal” și „Izmailskyi Chatal — Reni”.
Pe toate cele patru tronsoane este prevăzută dragarea pentru asigurarea adâncimii de navigație de 7,2 metri. Este aceeași adâncime de navigație prevăzută de Comisia Dunării și pentru navigația pe Canal și pe șenalul de pe Dunărea Maritimă, de la Sulina la Brăila, de 25 de picioare, adică 7,2 metri.
Cargou
Crearea alternativei la Canalul Sulina era precizată foarte clar și în prezentarea Proiectului „HSR Dunăre – Marea Neagră”:
„Proiectul complet prevede dezvoltarea unui canal de transport maritim, care să asigure trecerea navelor cu pescajul de 7,2 m și să reprezinte o alternativă la Canalul Sulina de pe teritoriul României”, se preciza în acel document.
În 1991, navigația pe Canalul Sulina a fost blocatăla „Cotul dracilor” de epava navei ucrainene „Rostock”
Primele tensiuni dintre autoritățile de navigație din România și Ucraina se produceau imediat căderea cortinei de fier. Pe 2 septembrie 1991, navigația maritimă pe Canalul Sulina a fost blocată de scufundarea motonavei „Rostock”, sub pavilionul Ucrainei, în zona „Cotul dracilor”, în apropiere de Partizani.
Scoaterea la suprafață a epavei navei “Rostock” a costat România peste 17 milioane de dolari
După câteva zile, a fost reluată navigația, dar piloții navelor trebuiau să facă manevre complicate pentru a trece navele de „Cotul dracilor”. Scoaterea la suprafață a epavei navei „Rostock” a fost reușită abia prin 2005 – 2006 și costat statul român 5 milioane de euro, plus alte 12,5 milioane de euro penalități.
Declarația unui localnic care a asistat la naufragiu: „Ziceau ceva, că românii nu mai au pe unde să mai treacă”
Epava navei “Rostock” a restricționat navigația pe Canalul Sulina peste 14 ani
În presa din anii ‘90 s-a spus că scufundarea navei „Rostock” a fost un sabotaj pentru blocarea navigației pe Canalul Sulina. Pe 10 noiembrie 2004, cotidianul „România liberă” a publicat un reportaj cu Grigore Fadei, un lipovean din satul Partizani, care a fost martor ocular la naufragiul „Rostock”. Bărbatul le-a relatat jurnaliștilor că „imediat dupa ce nava a eșuat echipajul s-a salvat sărind pe mal, fără sa fie cineva rănit” și „s-au apucat de băut”.
„Beau alcool rafinat cu apă minerală. Vorbeau între ei rusește… credeau că eu nu înțeleg. Da’ eu știu și rușeste. Ziceau ceva, că românii nu mai au pe unde să mai treacă. Așa cred și eu, că au făcut-o intenționat. Au ales chiar și locul cel mai bun, aici, unde canalul este cel mai îngust”, le-a declarat Fadei jurnaliștilor de la „România liberă”.
Războiul „pilotajului pe Dunăre”. Firmele din Reni (Ucraina) au preluat o parte din pilotaj, care era monopolul AFDJ Galați
Pilotajul, respectiv conducerea unei nave pe căi maritime pe Dunăre de la Sulina în portul de destinație și retur, la Marea Neagră, a fost reglementat prin Convenția de la Belgrad din 1948, care la articolele 31-34 prevede înființarea corpurilor de piloți subordonate administrațiilor de pe Dunăre.
„Se alcătuiesc corpuri de piloți pe Dunărea de Jos și în sectorul Porților de Fier, ele depinzând de Administrațiile respective. Regulamentele Serviciului de Pilotaj sunt stabilite de către administrații, conform dispozițiunilor fundamentale privind navigația pe Dunăre”, se spune la articolul 31.
Pilotajul pe Canalul Sulina și pe Dunărea Maritimă este asigurat de Corpul de piloți din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, compania care asigură condițiile de navigație pe sectorul românesc al Dunării.
În 1998, conducerea AFDJ a efectuat „restructurarea” companiei prin externalizarea unor activități și a concesionat serviciile de pilotaj firmei World Pilot Services SRL Galați, care preluase zeci de piloți profesioniști de la AFDJ. În 2003, când a expirat contractul de concesiune, AFDJ nu l-a mai înnoit, lăsând World Pilot Services fără activitate. Retragerea concesiunii avea loc după ce în joc intraseră și alte interese, ale „băieților deștepți” din Portul Constanța.
De acest război au profitat și două firme din Portul Reni (Ucraina), aflat la 25 km de Galați. Mulți dintre foștii piloții care lucraseră la AFDJ și World Pilot Services au fost racolați de firmele din Constanța și Reni. S-a ajuns ca pilotajul să fie împărțit: firmele asigurau piloții, iar AFDJ mai avea doar 4 piloți „de siguranță”, pentru cazurile în care firmele nu făceau față comenzilor. De fapt, AFDJ era cu cheltuielile, pentru că asigura transportul piloților la nave, iar firmele din Constanța și Reni erau cu încasările.
AFDJ Galați și-a reluat activitatea de pilotaj, în condițiile prevăzute de Convenția Dunării, abia pe 1 iulie 2017. În prezent, AFDJ câștigă anual din pilotaj între 12 și 14 milioane de lei, adică apropape 3 milioane de euro.
Războiul „celui de al 3-lea pavilion”, între armatorii din România și Ucraina
În urmă cu cincisprezece ani, pe Dunăre se desfășura un veritabil război rece între armatorii din România și cei din Ucraina, care recurgeau la „artificii” pentru a obține contracte de transport pe care trebuiau să le efectueze nave românești.
Unul din aceste „artificii” era încălcarea „Regulii celui de al treilea pavilion”, introdusă prin Convenția de la Bratislava, care impunea că au prioritate la efectuarea unui transport de mărfuri navele din țara portului de încărcare sau navele din țara portului de destinație. Dacă niciuna dintre cele două flote nu poate efectua cursa, transportul poate fi efectuat de nave aparținând unui al treilea stat, sub „al treilea pavilion”.
Navele ucrainiene preluau ilegal transporturile încărcate de la Agigea către Germania, în momentul încărcării fiind întocmite documente din care rezulta că marfa are ca destinație porturile ucrainene de la Dunăre, Reni sau Ismail, iar după ce transportul părăsea Canalul Dunăre – Marea Neagră, intrând pe Dunăre, erau întocmite alte documente, cu destinația reală spre Germania. Astfel, firmele românești de transporturi de mărfuri pe Dunăre au înregistrat pierderi economice importante, de milioane de euro.
În 2004 au început dragajele, iar prin 2007 – 2008 exista deja navigație maritimă pe Canalul Bîstroe
Ca urmare a acestor amenințări, Ucraina a sistat temporar lucrările, dar le-a reluat în noiembrie 2006 pe un sector de pe teritoriul Ucrainei, pe care s-a și navigat începând din aprilie 2007.
După ce partea română a aflat de aceste lucrări, Ministerul de Externe de la București a început demersurile pentru impunerea unor măsuri în concordanță cu dreptul internațional, invocând protejarea ecosistemului din Delta Dunării în conformitate cu Convenția de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa și Convenția Ramsar referitoare la protecția zonelor umede de importanţă internaţională, dar și Convenția de la Belgrad.
„În ceea ce privește aspectele de navigație, derularea lucrărilor pe Brațul Chilia trebuie să fie conforme regimului frontierei de stat. Pe porțiunea Dunării de Jos trebuie avut în vedere regimul de navigație stabilit prin Convenția de la Belgrad”, se spunea în demersurile ministerului român de externe.
Ucrainienii nu au dat atenție acestor demersuri și și-au văzut de ale lor. În 2007, pescajul de trecere era de 4,5 metri, în iunie 2008 era 4,8 metri, iar după dragajele din iulie 2009 la gura Bîstroe pescajul a fost mărit la 5 metri.
Au fost înființate și autoritățile de navigație pe Bîstroe. Canalul a intrat în administrarea Autorității Porturilor Maritime din Ucraina, de siguranța navigației se ocupă compania de stat „Derzhhidrohrafiya”, iar serviciile de pilotaj se ocupă compania ucraineană de stat „Delta Lotsman”.
Proiectul Canalului Bîstroe a provocat un val de reacții internaționale, dar Ucraina a continuat dragajele
Dragarea Canalului Bîstroe pentru asigurarea adâncimii necesare pentru circulația navelor maritime a fost întâmpinată cu proteste, deoarece e afectată Delta Dunării, care este sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 1991.
În 2004, Comisia Europeană a emis o „Declarație privind deschiderea canalului Bîstroe în Ucraina”: „Comisia Europeană regretă profund deschiderea la navigație raportată a porțiunii inițiale a canalului Bîstroe între Dunăre și Marea Neagră. Traseul canalului trece printr-o zonă special protejată din Patrimoniul Mondial UNESCO din Delta Dunării, care face, de asemenea, obiectul Convenției internaționale Ramsar privind protecția zonelor umede”, se spunea în declarația Comisiei Europene.
În mai 2005, părțile din Convenția de la Aarhus au convenit asupra sancțiunilor împotriva Ucrainei. Pentru a nu suporta aceste sancțiuni, Ucraina a anunțat oprirea temporară a proiectului, dar ulterior au fost reluate dragajele.
În iunie 2011, statele participante la Convenția de la Espoo au reconfirmat că Ucraina încalcă în continuare Convenția prin proiectul Canalului Bîstroe, considerând că rămâne în vigoare avertismentul adresat Ucrainei în 2008.
Ca de fiecare dată, Ucraina a sistat lucrările temporar, după care le-a reluat pentru a-și finaliza proiectul alternativei la Canalul Sulina.
Groapa agregate minerale Targsorul Vechi - Prahova
Articolele din Observatorul de Prahova anunțau, cumva pe bună dreptate, că zona de lângă Târgșorul Vechi, Prahova, e pe cale să devină o mare groapă de gunoi. Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce aș putea găsi acolo. Inițial am fost tentat să merg incognito, însă, dacă lucrurile ar fi stat așa, era clar că cineva trebuia să-și spună punctul de vedere.
Am luat legătură cu proprietarul gropii, adică cu Ninel Alexandru, cel care deține și Woma Construct. Am fost surprins de faptul că primul lucru pe care l-a spus a fost că mă așteaptă acolo, la fața locului, pentru a mă convinge de adevăr.
Câteva zile mai târziu am ajuns la groapă fără un anunț prealabil
L-am sunat pe Ninel Alexandru cu câteva minute înainte de a ajunge și am decis să mergem împreună la locul faptei. Nu departe de șoseaua principala (DN 1A), praful provocat de traficul mașinilor de mare tonaj se vede de departe. Era clar că în zonă se lucrează. Voiam să văd și să filmez mașini de 20 de tone pline cu gunoi cum, în mod ilegal transportă și depozitează deșeuri destinate gropilor de gunoi autorizate. Apropiindu-mă însă, am văzut camioane de 20 de tone care cărau moloz din construcții sau demolări și pământ. Câteva sute de metri mai spre vest de groapa lui Ninel Alexandru am văzut cum iau naștere două…bazine (?) imense în care era apă. Înțeleg că acolo va fi o fermă piscicolă.
Pe marginea drumului din pietriș, frumos adunate erau deșeurimenajere
Pe toată lungimea drumului, pe ambele părți, din loc în loc, erau grămezi mici de deșeuri. Că erau saci cu gunoi menajer sau că erau saci cu deșeuri reciclabile, ori pur și simplu gunoi, nu aveau ce cauta acolo. “Uite, se vede cum primăria a făcut iar curat pe aici. Mai facem și noi, cei care lucrăm aici, mai face și primăria…” mi-a spus Ninel Alexandru. Peisajul era din ce în ce mai urât. Într-un final, intrăm pe groapa despre care citisem.
“Aici deja am astupat”
Groapa agregate minerale Targsorul Vechi – Prahova
Pe ambele părți ale drumului erau săpate șanțuri de aceeași lungime cu drumul. “Aici a săpat primăria pentru a împiedica mașinile care vor să descarce ilegal în groapă, să pătrundă. Da, este o metodă care funcționează pentru că nu se mai încumetă să intre cu mașinile spre gropi pentru că ar rămâne în aceste șanțuri”. În România anului 2023 când toți vorbim despre inteligența artificială și despre digitalizare, Primăria Târgșorul Vechi se apară (din caua lipsei de fonduri) cu tranșee de cei care aruncă deșeurile pe câmp ori în gropile lăsate neastupate.
Am ajuns și la groapa despre care citisem. Recunosc, nu-mi imaginam că poate fi atât de mare. Dezastrul lăsat în urmă de cei care au exploatat gropile pentru “agregate minerale” (pietriș) pentru construirea autostrăzii A3 București – Ploiești, se vede, e adevărat, din avion.
“Uitați, de acolo, de unde am intrat, după gardul ăla, până aici, am astupat. Groapa era până la gard”. Dacă nu mi-ar fi spus, sincer, nu mi-aș fi dat seama. Terenul era drept și părea stabil. Era acoperit cu pământ, nu se vedeau resturi din demolări ori alte deșeuri.
De unde vine mirosul?
M-am uitat cu mare atenție în groapă, acolo unde se vedea că se lucrează la umplere. Am căutat cu privirea o pungă de plastic, ceva deșeuri care nu aveau ce căuta acolo…nu am văzut așa ceva. În articolele pe care le citisem era vorba despre “mafia gunoaielor” și despre mirosuri insuportabile. Pot înțelege că mafia gunoaielor făcea alte planuri atunci, și clar, pentru alte locații, dar nu pot înțelege cum mirosurile insuportabile dipăruseră și ele. Am vrut să văd și partea opusă a gropii care era la aproape 1000 de metri de locul în care ne aflam atunci. Ajunși acolo am găsit și sursa mirosului. Trei grămezi de compost. Da, în groapa respectivă ajunge și compostul care ajută la completarea spațiilor dintre molozul din demolări, la stabilizarea acestuia, dar, cel mai important, ajută la refacerea sănătății terenului.
Peste câțiva ani, datorită compostului, când groapa va fi total acoperită, poți să speri că vei mai planta ceva pe terenul respectiv. Altfel, pentru a reda terenul agriculturii, va trebui să folosești probabil mai mult îngrășământ (chimic) pentru a ajuta la creșterea plantelor.
De unde vine fumul?
Reclamațiile oamenilor vecini cu groapa se refereau și la “fum din arderi” ilegale de deșeuri. Explicația dată de Ninel Alexandru a fost una de bun simt: “…ora la care au văzut dumnealor fum era una matinală. Compostul avea o temperatura mai mare decât cea a mediului înconjurător în acel moment, și se elibera abur”.
Polițiștii care au ajuns la fața locului au constat acest lucru. Garda de Mediu a venit, nu a găsit urme de arderi, s-a convins că fumul era de fapt abur.
Dezastrul ecologic de la Târgșorul Vechi este incontestabil. Faptul că probabil, aceste gropi se fac în continuare în zonele în care România construiește autostrăzi trebuie să fie atent monitorizat și verificat periodic. Degeaba îl bagi la închisoare (dacă îl mai prinzi vreodată) pe vinovat pentru că echilibrul natural a fost stricat pentru zeci de ani.
Cei care sunt obligați să urmărescă aplicarea acestor aceste legi, să le îmbunătățească, să le aplice, de cele mai multe ori sunt oameni fără experiență, numiți politic, degrabă bucuroși să-i facă pe plac stăpânului care i-a pus în acel loc “călduț”. Cu astfel de scăpări legislative, cu astfel de oameni în funcții cheie, cu astfel de mentalități învechite, România nu va putea prea curând să emită pretenții de a sta la aceeași masă cu celelalte țări europene. Înainte să ne “distrugă străinii”, ne distrugem noi, și o facem cu simț de răspundere.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a construit un discurs public obsesiv despre siguranță alimentară, sănătate publică și protecția consumatorului. În paralel, aceiași decidenți au...
Un moment de tranziție pentru administrația Bucureștiului
Depunerea jurământului de către Ciprian Ciucu în funcția de primar general al Capitalei marchează începutul unei etape administrative...
După o lipsă de câțiva ani din PNL, partid pe care l-a și condus, Ludovic Orban ar putea renunța la partidul pe care l-a...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
