Marea majoritate, un procent de 80% din procesatorii de lapte de vacă din România, dețin doar 15% din piața autohtonă a vânzării de lapte de vacă.

În schimb cele mai mari trei firme – aparținând francezilor, olandezilor și grecilor- au peste 55% din piață. Două dintre aceste trei firme se află pe lista celor mai mari importatori de lapte, care este vândut pe piața românească sub denumite denumiri, inclusiv românești.

În mod similar, piața zahărului este dominată puternic de fabrici deținute de companii străine, care aduc în țară zahăr din import și îl vând cu denumiri clasice românești, precum Mărgăritar, Coronița ori Diamant. Până și fabrica de la Bod, județul Brașov, cu capital românesc, vinde în acest moment zahăr adus din import.

Cât privește situația aluatului congelat importat de marile lanțuri de supermarketuri și vândut românilor ca pâine proaspătă, în ciuda uriașei controverse publice și a numeroaselor declarații patriotarde venite din zona politică, tendința a rămas de creștere a cantităților de pâine congelată importată.

Legea tricolorului pe etichetă

Dacă nu s-a reușit stoparea afluxului masiv de alimente provenite din import, în dauna celor românești, unii factori de decizie din politica autohtonă au apelat la ”soluția B”, de a miza pe informarea consumatorilor, care ar trebui să aleagă ce produse cumpără în cunoștință de cauză.

Un prim pas în această direcție a fost obligarea comercianților să afișeze la raft informația dacă pâinea și produsele de patiserie vândute sunt produse pe bază de aluat congelat. 

Astfel, Ordinul 183/2016 al ANPC arată că ”fiecare consumator are dreptul să știe dacă pâinea, covrigii sau prăjiturile pe care le cumpără au fost obținute din aluat decongelat”.

”Operatorii economici care comercializează către populație pâine, produse de panificație și produse de patiserie obținute din produse congelate (…) au obligația de a informa consumatorii prin afișare la loc vizibil, lizibil, usor de înțeles, într-o formă care să nu permită ștergerea, după caz, pe un afiș, pe etichetă, ambalaj de vânzare, în meniul oferit, ori altele asemenea, ce însoțesc produsul, cu mențiunea ‘produs/din produs decongelat‘”, arată ordinul ANPC, potrivit ziare.com.

Teoretic, comercianții sunt obligați să afișeze la raft dacă pâinea a fost sau nu congelată dar, având în vedere că ordinul nu stabilește un mod unitar de afișare a acestor informații, fiecare comerciant îl aplică după cum consideră.

Mai nou, un grup de parlamentari PSD au înaintat o lege, aflată încă în dezbatere la Senat, care stipulează că toți comercianții vor fi obligați să se asigure că produsele provenite din materii prime românești sunt semnalizate prin aplicarea drapelului național, imediat lângă produs, astfel încât acestea să poată fi identificate mai ușor de către cumpărători.

”Operatorii economici care desfășoară activități de comercializare a produselor, indiferent dacă această activitate se desfășoară în cadrul magazinelor fizice sau în mediul on-line, sunt obligați să se asigure că produsele provenite din materii prime românești sunt semnalizate prin aplicarea unui însemn reprezentat de drapelul național al României, imediat lângă produs, în câmpul vizual al consumatorului și ușor de identificat de către acesta”, se menționează în proiectul de act normativ, potrivit jurnalul.ro.

Se mizează astfel că românii vor cumpăra doar alimente românești, produse exclusiv din materii prime autohtone. Inițiatorii proiectului legislativ nu iau însă în calcul faptul că aceste produse sunt tot mai rare și tot mai greu de găsit, în valurile de importuri pe care nu le stăvilește nimeni.

Produse românești doar cu numele

Produsele de import cu nume românesc reprezintă soluția găsită de companiile străine pentru a-și vinde produsele alimentare pe piața autohtonă prin păcălirea consumatorilor care caută mărcile cu care sunt obișnuiți de ani de zile. 

În astfel de cazuri, firma-mamă e din țări precum Belgia, Germania, Austria, Franța ori altele, produsele sunt realizate în exterior cu materii prime din afara României, dar sunt vândute pe piața românească sub denumiri autohtone, la noi fiind cel mult ambalate.

De obicei pe eticheta unor astfel de produse scrie ”fabricat în UE”.

Mai este și situația produselor ambalate în România de companii străine care au cumpărat firme românești doar pentru a se folosi de brandurile pe care acestea le dețin, dar materia primă este adusă din import.

Legislația UE permite țărilor membre să producă sub diverse denumiri și rețete. Prin urmare multe din produsele alimentare vândute în țara noastră sunt românești doar cu numele, în cel mai bun caz și cu ambalajul.

Singura modalitate prin care producătorii români de produse alimentare se pot apăra este înregistrarea de rețete tradiționale consacrate românești, care să fie listate în baza de date a denumirilor şi înregistrărilor (DOOR) și postate pe site-ul oficial al Comisiei Europene.

Cel mai cunoscut astfel de caz este poate cel al Magiunului de Topoloveni. Conform Ministerului Agriculturii, România a înregistrat până în prezent zece astfel de rețete: Magiunul de prune Topoloveni, Salamul de Sibiu, Telemeaua de Ibăneşti, Novacul afumat din Ţara Bârsei, Scrumbia de Dunăre afumată, Cârnații de Pleșcoi, Telemeaua de Sibiu, Caşcavalul de Săveni, Salata cu icre de ştiucă de Tulcea, Salata tradițională cu icre de crap și Plăcinta dobrogeană.

Aceste produse sunt departe însă de a asigura necesarul de consum alimentar al românilor.

Există de asemenea și un Registru național al rețetelor consacrate (R.N.R.C.), precum și un Registru național al produselor atestate conform rețetelor consacrate (R.N.P.A.R.C.) cu un total de 54 de atestate pentru produse obținute conform unor rețete consacrate – 28 de produse din carne, 24 produse din lapte și 2 produse de morărit și panificație/patiserie/cofetărie, conform datelor publicate de Ministerul Agericulturii. 

Importăm până și alimente de bază

Rețeta consacrată românească reprezintă produsul alimentar românesc fabricat cu respectarea compoziției utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data intrării în vigoare a Ordinului privind atestarea produselor alimentare obținute conform rețetelor consacrate românești (2 aprilie 2014), la care operatorii din sectorul alimentar aderă voluntar în vederea înregistrării în R.N.R.C., potrivit agrointel.ro.

Ministerul Agriculturii este cel care ar trebui să se ocupe de acordarea și gestionarea atestatelor pentru rețete consacrate românești. Atestatele în cauză nu urmăresc însă materia primă folosită la producerea acestor rețete.

În anii din urmă, au existat numeroase semnale în presă că autoritățile din România au grijă să nu deranjeze prea mult marile supermarketuri străine care operează în țara noastră și care scot pe piață produse alimentare sub firmă proprie ori marile companii internaționale din domeniul alimentar care controlează piețele autohtone.

Incapacitatea factorilor de decizie de a lupta cu importurile de alimente și altfel decât prin declarații sforăitoare ne-au adus în situația neverosimilă ca în prezent nu mai puțin de 70% (!!!) din produsele alimentare aflate pe rafturile magazinelor să provină din import.

Iar importurile nu se limitează la produse alimentare pe care țara noastră nu are capacitatea să le producă, ci la cele mai elementare alimente de bază, cum ar fi laptele, zahărul sau pâinea.

Vina este aruncată pe supermarketuri

Lipsa unor strategii naționale și a unor politici de la nivel guvernamental pentru protejarea producătorilor români de produse agricole și din zona industriei agroalimentare a făcut ca rafturile supermarketurilor să fie inundate de produse aduse din import, deși țara noastră este mai mult decât capabilă să le producă pe plan intern.

Marii retaileri străini sunt acuzați că promovează pe rafturi produsele alimentare ale companiilor ce produc în țările lor de proveniență, în dauna celor românești.

Încercarea de a-i obliga prin lege să achiziționeze cel puțin 51% din produsele alimentare de bază de la producătorii români a eșuat în 2020.

Obligația era în vigoare, conform unei legi adoptate de Parlament în 2016, pentru începutul anului 2017, dar a fost eliminată inclusiv în urma presiunilor venite de la Comisia Europeană, care a deschis împotriva României o procedură de infringement, considerând că legea încalcă drepturile consumatorului de a alege marfa dorită și libertatea de circulație a mărfurilor în Uniunea Europeană.

Prin urmare, marii comercianți de produse alimentare nu au mai fost obligați ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft din lanțul alimentar scurt, adică de la producători români autohtoni, potrivit profit.ro.

Importurile de lapte au crescut de 25 de ori

În cazul laptelui de vacă, de exemplu, importurile au crescut de peste 25 de ori față de 1989, iar producția a scăzut în ultimii ani la jumătate, așa cum reiese din cartea ”Comerţul exterior al României cu produse agroalimentare 1990-2020”, publicată la editura Academiei Române.

Potrivit datelor statistice, România importă lapte din Ungaria, Polonia, Cehia, Germania, Grecia, Franța, Belgia, Slovacia, Bulgaria, Croația, Lituania, Italia, Olanda, Austria, Irlanda, Danemarca și Spania.

În timp ce producătorii români își aruncă laptele pe câmp, acuzând faptul că procesatorii le oferă preţuri prea mici pentru materia primă, pe care au ajuns să o valorifice cu prețuri sub costurile de producție, prețul laptelui în supermarketurile din România a ajuns să fie mai mare decât în multe din țările occidentale.

La capitolul lactate, producția internă acoperă doar 86,4% din necesarul de consum, față de 93% cu cinci ani în urmă. La unt, situația este și mai gravă: doar 44,8% din necesarul de consum este acoperit din producția internă, restul din importuri, potrivit unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică.

La lapte şi produse lactate, importurile au crescut cu un amețitor 1846% în ultimii 30 de ani, scrie hotnews.ro.

Piață dominată de capitalul străin

Vânzările de lapte în retail au ajuns la 2,09 miliarde de lei în 2022, după un avans de 14% faţă de 2021, arată o analiză ZF pe baza datelor companiei de cercetare şi analiză de piaţă Euromonitor.

Grupul francez Lactalis are 5 din 10 cele mai vândute branduri de lapte din retail (Zuzu, La Dorna, Fulga, Poiana Florilor şi Albalact).

Cele mai vândute cinci branduri de lapte – deţinute de Lactalis, FrieslandCampina şi Hellenic Dairies – au peste jumătate din cota de piaţă, mai precis 55,6%, conform Euromonitor.

Din această cotă, grupul Lactalis are 36,5% cu brandurile Zuzu, La Dorna şi Fulga, FrieslandCampina are 12,2% cu brandul Napolact, iar Hellenic Dairies are 8,7% cu brandul Olympus.

Agroserv Măriuţa, care deţine brandul Lăptăria cu caimac, este singura companie cu capital românesc din top şi se află pe ultima poziţie.

Închiderea fabricilor românești de lapte

Francezii de la Lactalis au devenit liderii absoluți ai pieței din România în 2016, după ce au cumpărat trei branduri autohtone de succes: LaDorna, Albalact și Covalact.

Imediat după preluare, Lactalis a păstrat doar brandurile cumpărate și a închis mai multe fabrici de producere a laptelui din România.

La trei ani după ce a preluat afacerea cu lactate LaDorna de la fondatorul acesteia, Jean Valvis, francezii au luat decizia închiderii fabricii de brânzeturi de tip Cottage din Suceava, a 14 centre de colectare a laptelui din Suceava, Constanţa şi Tulcea şi a două depozite de produse alimentare.

Unul dintre cei mai puternici jucători din industria mondială a laptelui, Lactalis a hotărât în 2020 să închidă unităţile de producţie din Floreni şi Vatra Dornei, judeţul Suceava, pentru a eficientiza activitatea companiei.

Asta după ce fabrica  de producție a laptelui de la Kogălniceanu, preluată de cei la Lactalis odată cu grupul LaDorna în 2008, a fost închisă în decembrie 2017, iar angajații concediați, potrivi zf.ro.

Grupul Lactalis include companiile Albalact, Covalact, Dorna Lactate, Lactate Harghita şi Rarău. Grupul francez este acuzat că a preluat cele mai importante branduri specializate pe colectarea laptelui românesc pentru a le distruge și a lăsa astfel loc importurilor de lapte și produse lactate.

”Din informațiile pe care le deținem, în ultimii ani, lănsările sub brandul LaDorna pot fi numărate pe degete. Nu același lucru s-a intamplat la Albalact, unde nu trece trimestru fără să nu vedem noi produse în piață.

E adevărat, multe din lansările Albalact sunt sub branduri private sau sunt articole Fulga și Zuzu produse prin cine știe ce țări europene și importate în România. Pentru că și aici, la Albalact, articolele noi, produse în România, pot fi numărate pe degete.”, scria în 2020 economistul Florin Frăsineanu pentru brandprivat.ro.

La nivel mondial, grupul Lactalis deține și brandurile President, Galbani și Parmalat. Lactalis are pe plan global o cifră de afaceri de 28,3 miliarde de euro, fiind cel mai puternic jucător mondial pe piața produselor lactate, a brânzeturilor, al doilea pe piața internațională a laptelui de consum și al 10-lea cel mai mare grup alimentar global, potrivit site-ului oficial al companiei.   

A fi sau a nu fi din inima Ardealului

La rândul său, grupul Friesland Campina s-a confruntat de-a lungul timpului cu acuzații legate de originea laptelui de proveniență pentru laptele Napolact, care nu ar fi fost tocmai din Ardeal, așa cum se arată în reclamele realizate într-o notă idilică ale companiei, ci ar fi fost importat.

Astfel, Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) Cluj a dispus în 2010 verificarea provenienţei unui tip de lapte vândut sub marca Napolact, existând suspiciuni că acesta nu este produs la Cluj, ”în inima Ardealului”, conform reclamei.

Scandalul legat de importul materiei prime pentru laptele Napolact i-a făcut pe oficialii companiei să dea numeroase dezmințiri în presă. Directorul de vânzări al FrieslandCampina, Cornel Cărămizaru, declara în 2014 pentru Capital că laptele achiziţionat din import este folosit doar pentru produsele din gama Milli şi Ok ale grupului, în timp ce pentru brandul Napolact este folosit în proporţie de 100% lapte din inima Ardealului.

Cert este însă că FrieslandCampina, companie ce face parte din grupului olandez Royal FrieslandCampina, a coborât în 2020 două poziții, de pe trei pe cinci, în clasamentul  procesatorilor în funcție de cantitatea de lapte crud cumpărată ca prim cumpărători din România.

Olandezii de la FrieslandCampina, care dețin brandul Napolact, au ieșit din clasamentul celor mai mari trei procesatori de lapte autohton, potrivit unui clasament realizat de APIA pe baza raportărilor pe care procesatorii prim-cumpărători de lapte materie primă le-au făcut în 2020 pentru Registrul Prim Cumpărătorilor de lapte.

Friesland, care operează trei fabrici pe plan local, la Baciu, Târgu-Mureş şi Ţaga, unde procesează brânzeturi în colaborare cu Fabrica de Brânzeturi Transilvania, a ajuns pe poziția 5, fiind devansată de francezii de la Danone.

Primele trei poziții sunt astfel dominate de jucători internaționali, cu Lactalis din poziția de lider, urmat de Fabrica de Lapte Brașov SA a grecilor de la Olympus și de Danone.

Lactalis controlează fabricile Rarăul, Albalact, Covalact și Lactate Harghita, în timp ce Olympus deține o singură unitate de producție, în județul Brașov.

Din datele APIA, în 2020 producătorii de lactate din România au procesat cu 4% mai puțin lapte românesc decât în 2019, adică aproximativ 948,7 milioane de kilograme.

Prizonieri ai importurilor

România este singura țară din Europa care nu are Observatorul Laptelui. ”Raportăm la 5 instituții diferite care nu împart datele între ele pentru a avea o imagine clară”, a explicat Dorin Cojocaru, președintele APRIL – Asociația Patronală Română din Industria Laptelui, pentru economica.net.

Potrivit clasamentului realizat de APIA, cele mai mari cantități de lapte cumpărat de la producătorii autohtoni în 2020 au fost achiziționate de SC Lactalis România SA, SC Fabrica de lapte Brașov SA, SC Danone Popa SRL, SC Simultan SRL, SC FrieslandCampina România SA, SC Hochland România SRL, SC Carmo-Lact Prod SRL, SC Tudia SRL, SC Unicarm SRL și SC Therezia Prodcom SRL.    

De cealaltă parte, Top 10 importatori lactate și produse lactate arată în 2019 după cum urmează: Lidl Discount SRL, SC Delaco Distribution SA, SC Hochland România SRL, SC Lacto Food SRL, SC Lactalis România SRL, SC Sole Mizo România SRL, SC Excelo Milk SRL, SC Danone – Producție și distribuție de produse alimentare SRL, Fabrica de lapte Brașov SA și SC Nutricia Early Life Nutrition România SRL.

Se poate vedea că liderul pieței în privința vânzărilor de lapte, Lactalis, se află în lista primilor 10 importatori, la fel ca și Fabrica de lapte Brașov SA, compania de procesare a grecilor de la Hellenic Dairies – Olympus, locul trei pe piață.

Prin politica de comercializare a mărcilor private, retailerul Lidl cumpără practic  mai mult lapte din import decât cei mai mari procesatori de lapte cu fabrici în România: Gigantul francez Lactalis, numărul unu în piață, Hochland Romania sau Danone.

Mai mult, Lidl a surclasat Delaco Distribution SA, unul dintre cei mai mari importatori de produse lactate de pe piața locală și unul dintre cei mai mari trei jucători de pe piața cașcavalului, se arată într-o analiză realizată de economica.net pe baza datelor INS.

Prezența procesatorilor  în clasamentul celor mai mari importatori de produse lactate înseamnă că aceștia fie folosesc ca materie primă lapte de import, fie că au în portofoliu produse pe care le aduc de peste granițe.

Poate fi, spre exemplu, situația Hochland Romania, a Lacto Food, Lactalis România, Danone, Fabrica de Lapte Brașov (Olympus), arată analiza citată.

”Oricâte declaraţii ar veni dinspre retailerii internaţionali privind susţinerea industriei alimentare din România, cifrele puse pe masă în discuţia cu autorităţile prezintă realitatea care face din piaţa românească o piaţă prizonieră a importurilor”, arată  Ziarul Financiar  într-un material în care precizează că opt din zece firme de prelucrare a laptelui din țara noastră sunt micro­întreprinderi şi firme mici, care generează 15% (850 mil. lei în 2021) din cifra de afaceri totală, cu 30% din salariaţi.

Fermierii români, în pragul falimentului

Micii producători români de lapte acuză Guvernul că acordul vizând scăderea prețului laptelui la raft îi va împinge la faliment.

Producătorii de lapte din Asociaţia Forţa Fermierilor susțin că ”era mai corect ca măsura anunţată de premierul Nicolae Ciucă să sune astfel: Obligăm producătorii de lapte din România să intre în faliment şi îi forţăm să scadă preţul la poarta fermei până la un nivel inacceptabil pentru ca reducerea de 20% să nu afecteze cu nimic cheltuielile şi profiturile procesatorilor şi retailerilor”.

Asociaţia Forţa Fermierilor a mai anunţat că în ultima perioadă numeroşi crescători de lapte au transmis asociaţiei informaţii cu privire la scăderi la preţul laptelui preluat de procesatori de la nivelul fermelor.

”Aceste scăderi de preţuri nu le sunt justificate în niciun fel fermierilor, care se văd constrânşi să accepte scăderile, de teama de a nu le fi reziliate contractele. Membrii Asociaţiei Forţa Fermierilor apelează la Consiliul Concurenţei să nu devină groparul zootehniei româneşti şi să solicite acţiuni şi informaţii de la procesatori şi retaileri prin care reducerea de 20% a preţului la consumatorul final pentru laptele din comerţ să fie «suportată» prin micşorarea adaosurilor comerciale şi prin reducerea altor cheltuieli decât cele de achiziţie de materie primă.

Altfel, nu vom asista decât la o manevră politicianistă, de o ipocrizie şi un cinism ieşite din comun, care va avea un singur efect: diminuarea dramatică a numărului fermelor de vaci de lapte din România”, a mai transmis Asociaţia Forţa Fermierilor, potrivit economedia.ro.

”Vorbim de 30% lapte mai ieftin în Europa de Vest şi vorbim de 30% costuri mai mari pe care le avem în momentul de faţă, dar pe care supermarketul şi procesatorii pe filieră nu vor să le acopere, ceea ce va duce inevitabil la falimentul fermierilor români. E o problemă doar de timp.”, a explicat situația dramatică a producătorilor autohtoni de lapte Directorul executiv al Asociaţiei Crescătorilor de Vaci “HolsteinRo”, Ionuţ Lupu, potrivit spotmedia.ro.

Întrebat de unde apare această diferenţă de preţ, Ionuţ Lupu a răspuns: “Lăcomia supermarketurilor, în momentul de faţă, este la un nivel cu mult mai mare decât ne putem închipui (…).

E o lipsă totală de transparenţă şi o lipsă totală de respect faţă de consumator atât timp cât în România este un lapte cu 30% mai scump la raft decât un lapte plătit de un consumator spaniol, atunci lucrurile sunt foarte clare, în condiţiile în care noi producem un lapte sub costurile de producţie şi un lapte care este în momentul de faţă sub media europeană”.

Realitate amară pe piața zahărului

Potrivit statisticilor realizate de INS, producția internă de zahăr acoperea în anii trecuți doar 35% din necesarul de consum, față de 100,6% în 2015.

Trei sferturi din zahărul consumat în România provine din import și țara noastră ajunsese în 2022 în situația de a avea doar două fabrici de zahăr, deținute de grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar și Coronița, potrivit mediafax.ro.

Fabricile se află în Roman, județul Neamț și în Buzău, cea din urmă producând zahăr exclusiv prin rafinarea materiei prime brute obținute din trestie de zahăr, deci din import.

Fabrica de zahăr de la Oradea, care producea brandul Diamant, a fost închisă în 2018 de noii proprietari, germani de la Pfeifer&Langen, liderii pieței europene de zahăr, care au anunțat că după epuizarea stocurilor din producție autohtonă vor alimenta piața din România cu zahăr din Polonia și Gemania, păstrând însă denumirea Diamant.  

Producția de sfeclă de zahăr a scăzut în România de 5 ori din 1990 și până în prezent, importurile depășind 100 de milioane de euro în 2021.

Producătorii români de sfeclă de zahăr au rămas practic fără soluții pentru a le fi prelucrată materia primă după închiderea în 2019 a fabricii din Bod, județul Brașov.

Una din cele mai reprezentative fabrici de zahăr din țara noastră, fabrica și-a anunțat redeschiderea în anul 2023, în urma eforturilor producătărilor de sfeclă de zahăr din România, rămânând singura fabrică din domeniu cu capital românesc.

Totuși, la finele lui 2022 și începutul lui 2023, zahărul comercializat sub brandul Bod provenea din import, așa cum au precizat reprezentanții fabricii pentru rostonline.ro.

Dispariția fabricilor care să prelucreze sfecla de zahăr produsă în România i-a făcut pe fermierii români să renunțe să mai o cultive, astfel că unitățile de producție rafinează în prezent în cea mai mare parte materie primă din import.

În acest moment, se foloseşte materie primă sau chiar se ambalează zahăr din Republica Moldova sau Ucraina, potrivit antena3.ro.

Asociația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr, formată din aproximativ 300 de fermieri din județele Mureș, Cluj, Sibiu, Alba, Bistrița-Năsăud, Hunedoara, Harghita, Covasna și Brașov, susține că acum, după preluarea fabricii de zahăr din Luduş de către doi antreprenori români, salvarea societății depinde exclusiv de fermieri și a făcut un apel la aceștia să înceapă să cultive din nou sfeclă de zahăr.

Zeci de mii de tone de pâine congelată

România exportă masiv materie primă și importă hrană procesată cu valoare adăugată mare. La fel se întâmplă și în domeniul produselor de panificație și patiserie, unde tendința importurilor de produse congelate este în continuă creștere.

Presedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase (ROMPAN), Aurel Popescu, susținea cu mai mulți ani în urmă, în 2016, că aproximativ 4-5% din totalul pâinii care se vinde în România este congelată.

Președintele ROMPAN a mai precizat că în România consumul lunar de pâine este de 180.000 de tone, acesta fiind asigurat preponderent din producția internă.

Președintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților, Nini Săpunaru, declara însă în același an că în România intră zilnic 25 de tiruri cu pâine congelată din import, ceea ce înseamnă o cantitate de 875.000 de tone pe an.

Potrivit unor estimări făcute în 2018, una din patru pâini de pe mesele românilor provine din aluat congelat, adus din import. Estimările oficiale la nivelul acelui an vorbesc despre 20.000 de tone de pâine congelată pe care le importă anual țara noastră.  

Liderul pieței, Vel Pitar, a avertizat de altfel cu niște ani în urmă asupra faptului că România importă constant pâine congelată, pe care lanturile de magazine o decongelează şi o vând ca proaspătă.

Ulterior compania a luat decizia de a scrie pe ambalajele produselor sale mesajul ”Această pâine nu a fost anterior congelată”, tocmai pentru a-i avertiza pe consumatori și a se diferenția de ceilalți producători.

România a importat în 2020 pâine în valoare de 2,3 milioane de euro doar din Polonia, rezultat apropiat de cel din 2019 şi de opt ori mai mare faţă de 2010, arată o analiză realizată de Ziarul Financiar pe baza datelor de la INS.

”Importurile noastre de pâine din Polonia au crescut cu 10-12% în 2020 faţă de anul anterior. În 2020, unii dintre cei mai mari retaileri din România au semnat contracte directe cu furnizorul nostru (Inter Europol – n.red.) din Polonia, pentru că au renunţat la producţia proprie de pâine şi produse de patiserie şi au externalizat acest serviciu“, a declarat pentru zf.ro Ştefan Radu, acţionar şi administrator al companiei European Pastry Prod.

Numele companiei apare pe ambalajele unor tipuri de pâine comercializate în Bucureşti, în reţeaua Mega Image, pâine produsă în Polonia.

European Pastry, cu afaceri de 8,6 mil. lei în 2019,  are o fabrică proprie de pâine şi produse de panificaţie la Ştefăneştii de Jos (jud. Ilfov), unde realizează atât produse congelate precoapte, cât şi produse în stare proaspătă.

Tendința este dată de reprezentanţii marilor lanţuri de magazine, care preferă pâinea precoaptă congelată, pentru că are o durată de valabilitate mai mare și prezintă din punctul lor de vedere avantajul că risipa este zero, căci se coace cât se vinde.