Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR face parte prin programul NextGenerationEU, prin care Comisia Europeană pune la dispoziția guvernelor naționale din Uniunea Europeană finanțări gratuite sau cu dobândă redusă, pentru recuperarea economiilor europene după criza adusă de pandemia de coronavirus.

”Este o șansă o dată în viață de a ieși mai puternici din pandemie, de a ne transforma economiile și societățile și de a crea o Europă care funcționează pentru toată lumea. Avem tot ce ne trebuie pentru ca acest lucru să se întâmple. Avem o viziune, avem un plan și am convenit să investim împreună 806,9 miliarde de euro (750 de miliarde de euro la prețurile din 2018).”, se arată în document.

Finanțările sunt acordate însă cu urmărirea principalelor obiective propuse de Comisia Europeană în Pactul Verde (Green Deal), și anume reforma economiilor din UE astfel încât dezvoltarea să fie decuplată de consumul de resurse naturale.

Principalele obiective din Green Deal sunt energia verde, economia circulară (reciclarea deșeurilor) și digitalizarea economiilor și societăților europene, în același timp cu reducerea consumului de energie convențională și diminuarea emisiilor de CO2.

În România, PNRR a fost primit cu urale de clasa politică și guvernanți, fiind prezentat ca o șansă istorică pentru dezvoltarea țării. Ulterior au apărut însă voci în rândul opiniei publice care au arătat că reformele asumate în PNRR, de care este condiționată acordarea fondurilor europene, nu sunt tocmai ușor de realizat și nici nu aduc un avantaj României.

”Acord de tip FMI”

În plină criză energetică europeană, țara noastră trebuie să renunțe, conform angajamentelor luate, la minele și centralele de cărbune, care se pot constitui într-o sursă de energie sigură și ieftină pentru țara noastră. Mai mult decât atât, în condițiile în care marile puteri europene își re-naționalizează companiile energetice, România trebuie să privatizeze perla sistemului energetic, Hidroelectrica.

Reforma pensiilor este de asemenea o piatră tare din PNRR, mai ales în condițiile în care, dată fiind starea bugetului de asigurări sociale, această reformă ar trebui să vină cu creșterea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare, precum și cu controversata prevedere legată de plafonarea pensiilor totale la un procent de maxim 9,4% din PIB.

SImilar, reforma sistemului de salarii, care, dat fiind deficitul bugetar mare și cronic cu care se confruntă România, este puțin probabil să vină cu prevederi în avantajul angajaților din sistemul public.

Privatizarea (listarea la bursă) a unor companii cheie ale Statului, precum Hidroelectrica sau Romsilva și reformarea companiilor publice, o dată cu introducerea guvernanței corporative. 

Fostul ministru de Finanțe, Gheorghe Ialomițianu, a declarat pentru Risco.ro că PNRR este un program similar celor ale Fondului Monetar Internațional: bani în schimbul reformelor. 

”Să nu uităm că în 2009 am fost obligați să încheiem un acord cu FMI pentru că nu puteam să ne mai finanțăm. România încă se poate finanța azi. În 2009, România a vrut să ia un împrumut de la Comisia Europeană, iar factorii de decizie de la Bruxelles ne-au trimis la FMI, motivând lipsa de expertiză în implementarea de reforme. Mai mult decât atât, noi avem deja încheiat un acord care seamănă cu unul de tip FMI. Este vorba despre Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR, unde avem impuse o serie de reforme de care este condiționată finanțarea. Nu obținem bani dacă nu facem reforme – în sistemul fiscal, în sistemul de pensii, în administrația publică. Suntem obligați în cadrul PNRR să implementăm reformele cerute de Comisia Europeană. Și un acord cu FMI tot pe acest proncipiu este construit: bani pentru finanțarea deficitului bugetar și a altor cheltuieli, în schimbul reformelor.”, a explicat fostul ministru de Finanțe.

”Nu există viziune”

Nici mediul de afaceri nu s-a arătat foarte optimist cu privire la sprijinul real pe care PNRR ar urma să îl aducă economiei României:

”Noi, mediul de afaceri, cerem de ani de zile ca schemele de sprijin și ajutor de stat puse la dispoziție, din câți bani avem, să fie reorientate spre anumite sectoare. La noi, ajutoarele de stat se dau fără nicio diferențiere. Păi, mă interesează să sprijin în continuare hypermarketuri, call-center-uri și alte asemenea investiții? Nu neagă nimeni importanța lor, dar ele nu aduc valoare adăugată. Nu există o politică industrială, o viziune, folosim ultimele capacități de producție industrială, alea care mai sunt, provenite din vechea industrie.

Din noua industrie se remarcă preponderent fabrici de volane, de cablaje, de huse – foarte bune și importante, dar nu sunt o producție care să asigure o productivitate mare. Majoritatea așa ziselor noi capacități de producție utilizează intensiv forța de muncă încă ieftină în România, prin urmare nu sprijinim cu mai nimic dezvoltarea afacerilor care să aducă plus-valoare. Lucrurile sunt deci în acest moment destul de discutabile, în ceea ce privește viitorul. Știrea bună este că bani sunt – mai avem 14 miliarde de euro fonduri europene nefolosite din bugetul 2014–2020 și suntem deja în T + 2, adică mai avem anul ăsta și la anul.

Ar mai fi și cele 30 de miliarde de euro (sau câți bani sunt până la urmă, că deocamdată văd că încep să scadă înainte să îi folosim) din PNRR și vine bugetul 2021–2027. În principiu, deci, bani avem, problema este dacă avem oameni și proiecte. Chiar dacă sunt proiecte, rămâne problema forței de muncă. Este nevoie de viziune, de strategie, de obținerea unui acord transparent pentru dezvoltarea României, nu ca la PNRR, care a fost făcut pe sub masă, nu discutat în România.”, a declarat anul trecut în termeni critici Cristian Pârvan, președinte al PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni, pentru Risco.ro. 

Obiectivele și pilonii PNRR

Obiectivul general al PNRR al României este corelat în mod direct cu Obiectivul general al Mecanismului de Redresare și Rezilință propus de Comisia Europeană, adică să promoveze coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii prin îmbunătățirea rezilienței, a nivelului de pregătire pentru situații de criză, a capacității de adaptare și a potențialului de creștere ale statelor membre, se arată în PNRR.

Astfel, obiectivul general al PNRR al României este dezvoltarea României prin realizarea unor programe și proiecte esențiale, care să sprijine reziliența, nivelul de pregătire pentru situații de criză, capacitatea de adaptare și potențialul de creștere, prin reforme majore și investiții cheie cu fonduri din Mecanismul de Redresare și Reziliență. Obiectivul specific al PNRR este și el corelat cu cel al mecanismului, detaliat în Regulament, și anume de a atrage fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană prin NextGenerationEU în vederea atingerii jaloanelor și a țintelor în materie de reforme și investiții.

Prin PNRR România ar urma să primească 29,2 miliarde de euro (14,3 miliarde euro sub formă de granturi şi 14,9 miliarde euro sub formă de împrumuturi), bani condiționați de îndeplinirea reformelor asumate de partea română, care au fost bugetați în șase piloni numiți ”pentru reconstrucția României”:

Pilonul I – Tranziția verde – ar trebui să fie sprijinită prin reforme și investiții în tehnologii și capacități verzi, inclusiv în biodiversitate, eficiență energetică, renovarea clădirilor și economia circulară;

Pilonul II – Transformare digitală -presupune promovarea digitalizării serviciilor, dezvoltarea de infrastructuri digitale și de date, de clustere și de centre de inovare digitală, precum și de soluții digitale deschise;

Pilonul III – Creștere inteligentă – redresarea economică a României: cuprinde Reforma sistemului de pensii și reforme fiscale, Instrumente financiare pentru sectorul privat și reforma companiilor de stat, România Educată – Învățământ dual, tehnic și profesional, Cercetare, Dezvoltare și Inovare, Dezvoltarea infrastructurii de gaz natural în amestec cu hidrogen și alte gaze verzi, România Creativă, respectiv Transport rutier si autostrăzi;

Pilonul IV – Coeziune socială și teritorială – Coeziunea socială și teritorială urmăreşte reducerea disparităților existente de la nivel local, regional și național, inclusiv între urban și rural, dar și prin raportare la celelalte state membre;

Pilonul V – Sănătate și reziliență economică, socială și instituțională;

Pilonul VI – Politici pentru generația următoare, copii și tineri.

Cei mai mulți bani au fost alocați de departe primului pilon, Tranziția verde – 15,4 miliarde de euro, existând însă încă de la început critici legate de faptul că Guvernul a bugetat în total pentru cei șase piloni o sumă care depășea 40 de miliarde de euro, deci cu mult peste fondurile alocate de 29,2 miliarde de euro.

Din totalul banilor, Comisia Europeană a aprobat ca 41% să fie alocați pentru investițiile și reformele privind mediul și tranziția ”verde” iar 21% pentru digitalizarea României. Problema este însă că fondurile vor fi acordate în funcție de atingerea obiectivelor și realizarea reformelor, termenul de punere în practică pentru PNRR fiind de cinci ani: 2021-2016.

Riscul de a fi pierduți banii

Banca Națională a României a atras atenția, în mai multe rânduri, pe parcursul lui 2022, că unul din riscurile importante la adresa economiei României este eșecul Guvernului de a atrage efectiv fondurile europene prevăzute în PNRR.

Chiar în ultima Hotărâre pe probleme de politică monetară, publicată în 10 ianuarie 2023, la capitolul riscuri privind evoluția viitoare a economiei, BNR scrie: ”Totodată, absorbția fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiționată de îndeplinirea unor ținte și jaloane stricte în implementarea proiectelor. Ea este însă esențială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice, precum și pentru contrabalansarea, cel puțin parțială, a impactului contracționist al șocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina și de înăsprirea condițiilor economice și financiare pe plan internațional”.

Iar fostul ministru de  Finanțe Anca Paliu-Dragu a declarat pentru Ziarul de Investigații că, în privința bugetului de stat pentru 2023, ”fondurile europene sunt clar supra-estimate, atât pe PNRR, unde știm bine că reformele principale trenează, cât și pe fondurile de coeziune (…). Creșterea deosebită a investițiilor(…) se explică în mare parte prin fonduri europene. Dar performanța în a atrage fonduri europene știm că nu este una extraordinară. Probabil că se va întâmpla ceva miraculos în 2023, o vom simți la trecerea dintre ani, va veni un val și vor crește veniturile din fonduri europene”.  

La rândul său, fostul ministru de Finanțe Eugen Teodorovici a avut aprecieri similare, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații: ”Cifrele privind absorbția fondurilor europene sunt mult, foarte mult umflate. Să ne uităm numai la situația PNRR. Ministerul de Finanțe nu a cheltuit mai nimic din fondurile europene alocate prin acest program. Ei se laudă cu faptul că au venit banii în România, dar nu e același lucru cu sumele cheltuite. La finalul lui 2023 riscul este foarte mare să fie pierduți banii.  O să fie o întreagă nebunie, pentru că inclusiv sunt în prag de alegeri. O să vedem cine pe cine dă vina”.

”Se merge pe o gheață foarte subțire”

Despre riscurile ca România să piardă acești bani și despre importanța PNRR și a fondurilor europene în general pentru economia României, Ziarul de Investigații a luat legătura cu analistul economic Florin Negrescu, care ne-a declarat în exclusivitate:

”Riscul este unul pe măsura modului în care vom reuși să îndeplinim cele peste 600 de ținte din PNRR. Dacă vom rata o singură țintă din PNRR există riscul să pierdem banii europeni. În acest moment șansele sunt din ce în ce mai mari, pe măsură ce principalele reforme nu sunt puse în practică. Să ne uităm, de exemplu, la reforma pensiilor, acolo unde în PNRR am scris că va fi promulgată această lege privind eliminarea pensiilor speciale la 31 decembrie, iar autoritățile de la București au încercat practic să tergiverseze printr-o ordonanță de urgență care promite o lege care va fi aprobată în luna februarie. Este deci o tergiversare a acestei ținte din PNRR iar șansele ca cei de la Comisia Europeană să privească din punct negativ această situație sunt din ce în ce mai mari.

Noi ne-am asumat în PNRR foarte multe reforme și foarte multe ținte extrem de agresive, de puternice, pe care nu știu în ce măsură suntem capabili, din punct de vedere administrativ și logistic, să le punem în practică. Așa că se merge pe o gheață foarte subțire în privința PNRR-ului și vedem că, dacă nu va exista o coordonare foarte bună a politicilor publice, a autorităților, pentru a respecta aceste termene, există șanse să avem la un moment dat un diferend cu Comisia Europeană legat de modul cum sunt livrați, până la urmă, banii ăștia europeni.”, a declarat analistul economic Florin Negrescu, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații.

”O mare necunoscută”

”PNRR reprezintă un element vital pentru situația economică a României în 2023, anul în care investițiile ar trebui să fie colacul de salvare. Fără banii europeni, economia românească ar intra cu siguranță în recesiune. Planul de reforme probabile, cum i-am spus eu acestui PNRR, reprezintă o foaie de parcurs pentru niște reforme absolut esențiale pentru România, dar care din punctul meu de vedere nu au fost gândite suficient și nu au fost însoțite de studii de impact. Din momentul în care a fost lansat în dezbatere publică acest document – PNRR – am tras un semnal de alarmă legat de faptul că multe din proiectele propuse acolo nu au studii de impact, nu reflectă realitatea din România și practic sunt mici șanse ca ele să fie implementate.

Asumarea acestor reforme, a acestor proiecte investiționale, rămâne, din punctul meu de vedere, o mare necunoscută în perspectiva următorilor ani. S-ar putea ca multe dintre proiectele propuse în PNRR să nu poată fi puse în practică, motiv pentru care este nevoie de o renegociere a Planului cu autoritățile europene. Astfel se pune problema dacă autoritățile române sunt capabile și au cunoștințele și informațiile necesare care să le permită să negocieze dur și eficient cu Comisia Europeană.

Este o realitate că nici 5% din banii promiși în PNRR merg către sectorul IMM-urilor – întreprinderile mici și mijlocii. Este o problemă majoră în condițiile în care peste 90% din firmele din România sunt din zona IMM. Ar fi trebuit ca acest plan de reforme să fie îndreptat înspre susținerea producției autohtone și a capitalului românesc, pentru susținerea în producție și distribuție a firmelor românești. S-a mers foarte mult pe zona de infrastructură, de servicii sanitare, servicii educaționale și s-a ignorat, din punctul meu de vedere, în linii mari, situația din economia românească.

Din păcate, atât timp cât nu avem niște lanțuri foarte bine puse la punct de producție, de construcții, de dezvoltare a unor afaceri pe orizontală în economia românească este posibil ca o mare parte din banii europeni să ia calea străinătății, să fie folosiți de către companiile străine care vor câștiga licitațiile din România și exportați către alte destinații. Nu am știut și nu am fost pregătiți, nu s-au făcut niște studii de impact și niște analize menite să păstreze cu adevărat acești bani în țară, iar asta este o greșeală pe care am sesizat-o încă de la început.”, a spus în concluzie analistul economic Florin Negrescu.

Mediul privat așteaptă banii

La rândul său, analistul economic Iancu Guda a declarat în exclusivitate Ziarul de Investigații că mediul de afaceri, băncile și companiile din România sunt mai pregătite pentru o absorbție mai eficientă a fondurilor europene.

”Eu zic că nu se vor mai repeta greșelile din trecut în privința atragerii fondurilor europene, cel puțin nu la același nivel. Există câteva îmbunătățiri, mai ales din partea mediului de afaceri, care este mai pregătit, mai matur, băncile sunt mai deschise să educe companiile, au apărut tot felul de programe de asistență, de platforme on-line. De exemplu, platforma smis.ro, cu acces gratuit, oricine poate să introducă CUI-ul și află în câteva secunde dacă este eligibil pentru finanțare prin PNRR, apoi platforma te ajută să scrii programul pentru depunerea proiectului. Și cei de la BCR au un asistent virtual – ADA, care îți pune câteva întrebări și, pe baza răspunsurilor, arată la ce programe te încadrezi.

Deci mediul privat, sectorul bancar și companiile în general sunt mult mai agile, mai strucurate, mai dornice să ia bani gratuit, într-un context în care dobânzile sunt foarte mari și accesul la bani pentru împrumuturi e mai restrictiv. Există interesul, există motivația, există pregătirea mai bună, ceea ce e esențial, că degeaba face Statul proiecte dacă privatul nu le livrează sau nu vine privatul cu proiecte pentru a fi exploatate. Din perspectiva asta sunt deci mult mai încrezător, că pe componenta de privat suntem mult mai pregătiți și interesați să luăm banii, pentru că dobânzile sunt la un nivel foarte foarte ridicat – dobânda medie practicată de sectorul bancar pentru creditele noi acordate în lei societăților nefinanciare era de 10,3% în noiembrie 2022.

În noiembrie 2021 dobânda similară era de 4,4%, deci vă dați seama, este o creștere foarte mare într-un an de zile.”, arată Iancu Guda.

”Locomotivă de creștere”

”Din perspectiva sectorului public-administrativ, avem o stabilitate politică, ceea ce este un avantaj, avem un an electoral în care evident clasa politică vrea să impresioneze și cadourile populiste pe datorie sunt foarte greu de făcut: Statul, la rândul său, se împrumută foarte scump, nu e un context foarte favorabil, geo-politic lucrurile sunt încă destul de complicate, deși pare că presiunile venind din criza pe sectoarele energetic și hidrocarburi au mai trecut. Războiul mai poate avea însă evoluții adverse, ne putem aștepta în primăvară la o evoluție galopantă a războiului și lucrurile se pot complica.

În acest complex geo-politic foarte complicat, economiile dezvoltate din Europa frânează, iar noi avem 72% relații comerciale – import și export – acolo. 

Banca Națională a ținut foarte mult cursul stabil  – anormal, atipic – și este posibil să vedem episoade de depreciere a monedei naționale. Inflația rămâne în continuare ridicată, chiar dacă primul val, prima rundă de efecte inflaționiste, în principal cele din zona hidrocarburi, agricultură, construcții, a cam trecut, ele s-au transferat, într-o spirală inflaționistă de rundă secundară de tipul costuri mai mari-salarii mai mari-costuri mai  mari. Avem deci o inflație ‘lipicioasă’ și Banca Națională în ultima estimare amână momentul revenirii la o inflație de sub 10% pentru 2024.

Deci, o țară dependentă de consum, cu inflație de două cifre, ce depășește salariul, nu poate avea locomotivă de creștere din zona aceasta. De aceea și Statul are nevoie de o nouă locomotivă de creștere, susținută de investiții – partea populistă de greu de finanțat pe datorie cu dobânzi ridicate, la o inflație foarte mare.

Partea de investiții trebuie făcută deci, pentru că altfel nu ai cum să susții creșterea economică. În plus, sunt bani gratuiți – două treimi din PNRR, plus PAC (Acordul pe agricultură), vorbim de 80 de miliarde de euro, care înseamnă aproape 4% din PIB media anuală pe următorii 5 ani.”, a mai spus analistul economic.

Nevoie de finanțare mare

”Media istorică pentru România este undeva la 69% rată de absorbție a fondurilor europene – deci chiar dacă rămânem pe media istorică, undeva la 70%, din 80 de miliarde, tot putem atrage vreo 56 în următorii 5 ani, adică undeva la 11 miliarde de euro pe an, care înseamnă aproape 2-3% din PIB medie anuală. Plus un consum marginal pozitiv, rezultă că există perspective să susținem creșterea economică cu investițiile din bani europeni. Și avem nevoie să facem treaba asta. Dacă ne uităm la costurile de finanțare ale statului român, pe 9 ianuarie Guvernul se împrumuta la 7,65% pe 10 ani și la 6,5% pe un an – deci diferența între costul de finanțare al statului român pe un an și pe zece ani este foarte mică, de aproximativ 1%.

E clar că planează multe incertitudini asupra Românie din perspectiva finanțatorilor internaționali. Cu o dobândă de aproape 8% pe zece ani, cred că suntem țara care se finanțează cel mai scump în monedă locală, comparativ cu celelalte țări din UE.

Așa cum și companiile se împrumută foarte scump (10,3% în medie, pentru creditele noi), Statul se împrumută la 7,65%. Guvernul are nevoie de finanțare mare – 160 de miliarde de lui (60-70 de miliarde deficitul plus 100 de miliarde refinanțarea datoriilor din spate ajunse la scadență). Deja rostogolirea datoriei și finanțarea deficitului de face la dobânzi foate mari, așa că în acest context să nu exploatezi oportunitățile de finanțare aproape gratuită (sau peste 50% gratuită din PNRR) ar fi o mare greșeală, pe care nu cred că și-o poate permite acum clasa politică.”, susține Iancu Guda.

Măsuri bune adoptate

”Guvernul a luat deja câteva măsuri care sună bine: Descentralizarea, în primul rând, astfel încât la nivel administrativ să nu mai ajungă toate la nivelul Ministerului Fondurilor Europene și să se poată aproba proiectele descentralizat.

Personalul nu au putut să îl mai crească semnificativ, dar au externalizat, și cu finanțare de la Banca Mondială.

Pe digitalizare se fac pași, nu îmi dau seama dacă suficienți. Acolo e o mentalitate greu de schimbat și e nevoie de mult timp, dar s-au făcut unii pași – apropo de ultimele schimbări cu dosarul fără șină și legea care intră în vigoare și va fi aplicată cam în șase luni, în prima fază de către administrația centrală.

Nu pot spune dacă reformele cerute în PNRR se fac la nivelul necesar, dar sectorul privat este mai pregătit decât era acum 10 ani și sincer mai rău nu cred că are cum să fie și nu cred că vom coborî sub media ratei de absorbție.

Cele 29 de miliarde din PNRR se împart pe cei șase piloni și nu m-ar surprinde să vedem o alocare mai mică la producție și pentru că în 20, 30 de ani a fost o erodare continuă a competititivității în zona aceasta.

Nu este suficient doar să vii cu banii acum brusc și să refaci industria românească, e nevoie de know-how, de infrastructură, de oameni – care nu se fac peste noapte cu bani. Astea au fost distruse gradual și cred că e un cumul de factori care țin și de educație: Să refaci școlile, ca să creezi meseriași care să lucreze în fabricile alea. Acum tot tineretul vrea să facă marketing, economie și să lucreze cu pixul.

Ne-am distrus acele școli profesionale care asigurau continuitatea forței de muncă în multe ramuri ale industriei și foarte mulți se plâng că nu găsesc meseriași pe diverse specializări, deci să vii să trântești o fabrică, pentru a face bani, dar să nu ai oameni, degeaba o faci.

Din păcate, ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani e mai complex decât faptul că nu mai avem atât de multe fabrici și export pe industrie. Trebuie refăcută școala românească, lucru ce necesită ani. Trebuie refăcută infrastructura de transport, infrastructura energetică și în paralel cred că putem repune și industria producătoare pe un trend ascendent.”, explică analistul economic.

”Economia viitorului”

”E clar însă că economia viitorului se va baza pe energia verde, pe economia circulară, pe digitalizare și comerțul on-line. Până la urmă nu trebuie să gândim în termeni vechi de țară producătoare. Cele mai competitive ramuri ale economiei și unde putem vedea creșteri ale valorii adăugate și a randamentelor – deci automat care vor atrage capital și cele mai profitabile investiții – sunt cele din economia viitorului: zona circulară, energie verde.

Eu zic că e un lucru bun că se duc mai mulți bani pe zona aceasta, mai ales că acem și foarte mult de recuperat. De exemplu, rata de recircularitate, de introducere a deșeurilor și a produselor finale în noi materii prime care să fie folosite pentru un nou ciclu de producție este în România de 1%, în timp ce media europeană este de 13%.

Pe zona de energie regenerabilă avem o pondere bună, față de media europeană, de 40%, dar 33% e numai Hidroelectrica. Nu că avem motive să renunțăm la Hidroelectrica, dar fără hidroenergie energia solară și eoliană au o pondere foarte mică, de 6-7% în totalul producției medii.

Deci avem nevoie de zonele asta să crească. Un alt exemplu: Producția de baterii. În Ungaria, Polonia, Cehia s-au atras investiții importante dinspre Est, pe aceste segmente. La noi, foarte slab. Cred deci că se pot face multe lucruri, cum ar fi infrastructura de stații de încărcare electrice, cu care putem schimba mobilitatea, în sensul de a o face electrică și mai puțin poluantă.

Avem cel mai toxic aer din Europa. Lucrurile astea sunt importante și nu sunt doar planuri pentru presă. Chiar cred că pentru o creștere economică sustenabilă an de an pur și simplu trebuie să ne decuplăm de la consumul de resurse, mai ales de o manieră toxică.

Este logic că, la un moment dat în viitor, lucrurile se vor sufoca – nu avem cum să creștem consumând în continuu. În ultimii 50 de ani populația globului s-a dublat, iar consumul a crescut de 60 de ori. Vedem deja efectele – încălzirea globală.

Poate apreciem că lucrurile astea sunt departe și că trebuie să ne intereseze manufactura și producția și revitalizăm producția românească. Eu nu cred că trebuie să facem asta. Trebuie să ne găsim avantaje competitive prin care să ne diferențiem și să fim o economie a viitorului, care să atragă capital și care să multiplice capitalul cât mai repede.

Dacă nu direcționăm foarte consecvent și clar, cu o strategie ancorată puternic în economia viitorului, nu vom reuși treaba asta. Cu o infrastructură dezvoltată în transport, energie, agricultură și cu digitalizare eu cred că în zece ani România poate intra pe un trend de creștere economică nu doar peste potențial, adică peste 3%, dar și sustenabilă – fără inflație și fără efecte adverse asupra mediului.

Ăsta poate fi in avantaj competitiv al României față de celelalte țări din regiune și să devenim un pol de competitivitate în zona asta – cel puțin în regiune, dacă nu ne putem propune să devenim o economie de top în Europa.”, a declarat concluziv Iancu Guda.

”Absorbție în proporție considerabilă”

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a opinat în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații că o mare parte din fondurile din PNRR vor fi absorbite. 

”Există o probabilitate semnificativă ca banii din PNRR să nu fie atrași în totalitate, deoarece sunt condiționări mai stricte decât la fonduri structurale și de coeziune. Dar eu cred că vom absorbi în proporție considerabilă. Acești bani înseamnă cumulat, toți anii prevăzuți, circa 12-13% din PIB-ul României, cam 2% anual daca am face o distribuție egală.

Nu știu cât vor fi absorbiți în 2023. Sper cât mai mult fiindcă în construcția bugetului public pe acest an mai mult de jumătate din investițiile publice sunt din resurse europene (CFM – cadrul financiar multianual și PNRR). În 2023 investițiile publice ar ajunge la nivelul record de circa 7,2% din PIB.

Iar în condițiile în care trebuie să reducem deficitul bugetar la 4,4% din PIB și economia este în încetinire (creștere PIB programată de 2,8%), banii europeni ar fi singura forță contracilică. Mulți bani sunt legați de proiecte de infrastructură și competitivitate, deci nu numai  de „reforme”. Este foarte mică probabilitatea să absorbim puțin din suma programată în 2023.

Se poate face analogia cu un program FMI. Dar acordurile stand by se axează în principal pe ajustarea unor dezechilibre macro. PNRR se ocupă de probleme structurale, între care și reforme.”, arată Daniel Dăianu.

”Oportunități, nu reforme costisitoare”

”Nu se poate pune problema în termeni de „reforme costisitoare”. Eu nu le văd în acest mod, ci ca oportunități. Este drept că PNRR nu este un program perfect și că i se pot găsi hibe. Iar eu fac parte dintre cei care consideră că un PNRR (sunt și alte state UE care au PNRR) nu este încremenit. Se poate ajusta în funcție de schimbarea unor circumstanțe.

Banii din PNRR ajută România, nu ar avea cum să sporească dezechilibre. Dacă vă uitați în balanța de plăți, veți vedea că sumele din PNRR, mai ales cele care nu sunt împrumuturi, adică sunt grant-uri, aduc resurse gratis în România, iar dacă sunt banii folosiți cu inteligență, pe proiecte de infrastructură (înțeleasă într-o accepție vastă incluzând și ce se face în educație, sănătate, etc.) pot ajuta mult dezvoltarea economică.

România are nevoie de o politică industrială, dar aceasta nu trebuie să fie legată exclusiv de resurse europene. Acestea din urmă pot elibera, de pildă, resurse ce intră acum în „cheltuieli de capital” și care să fie orientate către sectoare prioritare pentru noi, care înseamnă valoare adaugată mai înaltă, exporturi mai mari.

Banii europeni pot crește PIB-ul potențial al României cu circa 1% și, ce contează mai mult, pot aduce ameliorări structurale și calitative majore.”, a spus Daniel Dăianu pentru Ziarul de Investigații.

Mediul de afaceri rămâne sceptic

Florin Jianu, președintele Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România – CNIPMMR, a declarat, în exclusivitate pentru Ziarul de Investigații, că procentul de alocare a banilor din PNRR către mediul de afaceri din România este de sub 5%:

”Este prematur să evaluăm acum șansele să se piardă banii pentru 2023. Deocamdată, din ce am văzut la Comitetul de monitorizare, din care Consiliul IMM-urilor face parte, pentru că am participat la sfârșitul anului trecut, chiar în decembrie a fost, lucurile stăteau oarecum în grafic, în sensul în care o primă tranșă a fost aprobată, se trimisese și o a doua tranșă, dar nu am informația dacă și aceasta a fost aprobată de către Comisia Europeană.

Până acum s-a pus însă accentul mai mult pe reforme și nu am cum să vă dau date exacte despre lucrări în sine, cert e că pentru mediul de afaceri încă nu am văzut măsuri din PNRR.

La licitațiile pentru lucrările făcute din fonduri europene, Statul ar trebui să îi protejeze un pic pe antreprenorii români și să pună condiții în acest sens, iar asta nu doar pentru acești bani din PNRR, ci în general, pentru orice tip de fonduri.

V-aș da exemplu aici –nu neapărat din România- că am văzut un program de ajutor pentru Republica Moldova din partea Poloniei. Condiția pe care au pus-o polonezii în cadrul acelui ajutor a fost ca lucrările de construcții să se desfășoare cu firme poloneze. Era vorba despre un program de susținere a școlilor din Republica Moldova.

Astfel de formule ar trebui puse în practică și la noi, prin care să fie protejați antreprenorii autohtoni. Pe de altă parte, instrumentele ar trebui să fie adecvate, pentru că aici avem o mare problemă.

În primul rând, la procentul de alocare directă către investiții și mediul de afaceri, care e sub 5%, mai aproape de 3,5 – 3,7%. În al doilea rând, e vorba despre instrumentele de sprijin: Vorbim în cvasi-totalitatea lor de instrumente care nu sunt de tip grant, extrem de necesare mediului de afaceri în această perioadă dificilă, ci vorbim de instrumente de tip equity, ceea ce în opinia noastră nu e conform cu nevoia din acest moment a mediului de afaceri din România.”, a declarat președintele CNIPMMR.   

”Până acum nu am văzut nimic”

”Instrumentele de tip equity au legătură cu părțile sociale, mai precis sunt instrumente de investiții care cumpără părți sociale din companii, te ajută să te capitalizezi și după o perioadă de timp aceste instrumente financiare sunt răscumpărate.

Lucrurile acestea le-am subliniat și înainte să fie creat PNRR-ul, dar și după. Nevoia de finanțare a mediului privat calculată de noi, dar am văzut că și alți analiști economici folosesc aceeași cifră, e undeva la 5 miliarde de euro.

Nu vorbesc aici de capitalul de lucru, ci de zona de investiții în echipament, utilaje, Ne-am fi dorit ca o parte consistentă din această nevoie investițională să fie și în PNRR, dar din păcate nu este. Acum este deja tardiv să mai vorbim, dar noi măcar atragem atenția.

Chiar și în zonele pentru care sunt alocați banii din PNRR, energie verde și economie circulară, e nevoie de investiții consistente, dar din păcate până acum nu am văzut nimic.

Cel puțin pe zona de energie, dată fiind creșterea prețurilor din România, dar și la nivel european și global, țara noastră are nevoie de investiții urgente, cel puțin în zona mediului de afaceri.

Independența energetică nu mai este doar o vorbă goală, ea a devenit stringentă și necesară, dat fiind că energia devine scumpă și atunci cea mai ieftină energie e cea pe care o produci singur.

PNRR-ul nici măcar nu are resurse foarte consistente în zona asta, pentru că ele s-ar fi cuantificat la mediul de afaceri, ci mai degrabă Fondul de modernizare – un fond cu bani europeni la dispoziția României care are în acest moment undeva la 10-15 miliarde de euro și care nu e folosit deloc, din nefericire.

În ceea ce privește Cadrul financiar multianual 2021-2028, în momentul de față toate programele sunt aprobate și agreate de Comisia Europeană, dar ceea ce solicităm noi public ministrului Fondurilor Europene și autorităților de management este lansarea în primul trimestru din 2023 a unui număr mare de programe de investiții pentru mediul de afaceri în zonele educație și energie.

Acestea sunt nevoi stringente și nu ar trebui să lăsăm pe planul doi acești bani care în întregime sunt de tipul grant.

Trebuie precizat că cele mai multe reforme cuprinse în PNRR au fost asumate de partea română și nu cerute de Comisia Europeană. Ca întotdeauna, România și-a asumat din exces de zel mai multe reforme decât e cazul.

Eu am studiat PNRR-urile și altor țări și multe dintre ele au mers numai pe zona de granturi (fonduri neramburasabile) și nu le-a interesat zona de împrumuturi. Sigur că România are nevoie și de împrumuturi cu dobândă mică.

Altă diferență este că alte țări au mers doar pe câteva direcții majore. În schimb, la noi s-a încercat această această abordare în care împărțim niște bani către toată  lumea și la sfârșit sunt nemulțumiți cu toții.

Cred că ar fi fost mai bine dacă am fi mers pe două-trei direcții: mediul de afaceri, educație, energie, poate și agricultură și atât. S-au încercat prea multe lucruri și nu se văd neapărat investițiile la nivel sistemic.”, a spus în concluzie Florin Jianu.