De Paște, cei care se plictisesc despică lozinci, desființează urări și demontează gramatici.

Când filologia nu te mai coafează, politica te-a lăsat cu buza umflată și literatura ta nu mai interesează pe aproape nimeni, te reprofilezi și-ncerci să devii influencer, pe Facebook.

E și cazul lui Adrian Papahagi. Interesant e că vrea să pară cult, dar hip, să prindă și la noua generație, pios, dar acid, scriitor, dar analist politic. Mă rog, e ca o salată boeuf. Un curcubeu de influențe, idei și arome.

Cum se apropia Paștele, ca orice influencer care se respectă, Papahagi a încercat să facă un mini-ghid despre ce se cuvine și ce nu să faci în zi de sărbătoare. Cum studiile medievale nu se prea pupă cu ironia, rezultatul a fost cel puțin hazliu.

Cuvântul preferat al lui Papahagi, de Paște: kitsch

În viziunea lui, tot ce nu se pupă cu imaginea proprie și personală despre Paște, e kitsch.

Arta care nu are măcar 350 de ani. Imaginile vintage cu iepurași, puișori și ouă vopsite. Urările de Paște, dacă nu sunt creație literară proprie, personalizată pentru fiecare destinatar în parte. Ironicul ”gizăs”.

Nu scapă nici urarea aia cu ”Paște fericit!”. Presupun că aici voia să fie amuzant, că cică doar vițeii pasc. Și s-a amuzat atât de mult de gluma asta expirată de măcar 20 de ani, c-a ținut s-o ridice la rang de ”așa nu!” Nu faceți ca ei! Nu spuneți Paște fericit, că nu suntem bovine.

Ciudat pentru un filolog de înaltă clasă, să nu priceapă că, în această formulă, ”Paște” nu e verb, e substantiv. Pun pe seama stării febrile pe care ți-o poate induce crearea unui text pe care-l consideri genial. Altfel nu-mi explic confuzia.

Lecție de lexicologie, în ajun de Paște

După ce ne-a explicat de ce multe lucruri care ne plac sunt, de fapt, kitsch și n-ar trebui făcute, Papahagi dă lovitura de grație: explică, în termeni științifici, de ce, la ortodocși, e ”Iisus Hristos”, și nu ”Isus Cristos”.

Bine, Papahagi! Alăturarea de norme de cum să (nu) trimiți sms-uri, ce poze să alegi și cum să nu paști, avea clar drept continuare logică o recomandare demnă de un seminar de lexicologie.

Știi cum e? Nea` Vasile, care vrea să trimită același mesaj tipizat la toată agenda telefonică + aceeași poză cu iepurașul și ouăle roșii o să fie super încântat că i-ai explicat de ce se scrie Iisus Hristos. Ba chiar o să învețe explicația pe de rost, și-o s-o folosească la masa în familie, în timp ce ciocnește 6 ouă și taie friptura de miel. Problema o să fie la al doilea litru de vin, c-o să încurce vocala η transliterată cu consoana X cu “ch”, în care “c” era pronunțat fără aspirație. Ce-o să facă, oare, nea` Vasile, în această situație?

Ghid anti-kitsch, transformat în exemplu de snobism

Da, e frumos să încerci să explici lumii anumite lucruri. E și mai frumos, dacă reușești s-o faci cu umor. Dar când tot anti-kitsch-ismul tău se transformă în snobism, nu mai e nici frumos, nici amuzant.

Aerul de superioritate, impresia că tu ești cult, și restul proști și impresia că, dacă ești filolog și eseist, poți da și lecții de bune-maniere s-ar putea să fie motivul pentru care n-o să fii, niciodată, influencer. Sincer, alpaca lui Godină e mai urmărită. Poate pentru că nu vrea să pară ceva ce nu e.