A fi justițiabil în România înseamnă să fii puternic. Să ai nervi tari și multă credință în Dumnezeu. Nu, nu îți trebuie doar avocat și credința că legile se aplică fără discriminare, îți trebuie forță să nu cedezi. Nu spunem asta pentru a sensibiliza publicul, suntem un ziar care, din fericire, nu „trăiește” din titluri false pentru trafic. Noi nu scriem dacă nu avem dovezi.
Prin urmare, cazul Adrianei, o tânără mamă care a supraviețuit unei tragedii doar cu multă iubire necondiționată, este dovada clară că, în România, poți să mori (la propriu și la figurat) cu dreptatea în mână.
O vom lua cronologic și urmăriți tot parcursul juridic. Nu este vorba doar despre drama Adrianei, poate fi oricare dintre noi.
Tragedia unei mame care se luptă cu „Sistemul” de Justiție din România
2014. Adriana se internează la Spitalul de Urgență Slobozia. Abia așteaptă să devină mamă, însă (…) stupoare: medicul nu vine să o opereze la timp. Copilul este grav afectat.
„Am născut la Spitalul de Urgență Slobozia. Întrucât medicul ginecolog nu m-a operat în timp util, copilului i-au scăzut bătăile inimii pe timpul travaliului, a avut suferință fetală la naștere și hipoxie”, a precizat Adriana pentru Ziarul de Investigații.
La o lună după naștere, cititoarea noastră își dă seama că fiul ei nu este bine deloc. Ajunge la trei spitale: Marie Curie, Bagdsar Arseni, Obregia. La cel din urmă, copilului de numai o lună i se administrează doză dublă de fenobarbital (n.r somnifer)
S-a pus un diagnostic pentru a absolvi un medic de vină? Un procuror s-a transformat în apărătorul unui medic suspect de ucidere din culpă(?)
Într-un final, nou-născutul, cu un diagnostic incert, ajunge la Marie Curie, unde stă internat șapte luni, până la deces. A fost „tratat” de medicul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă. După multe incertitudini medicale, pentru a avea o rubrică completată la deces, Adrianei i se spune că fiul său a avut hiperglicinemie. În mod paradoxal, acest diagnostic „din pix” nu este susținut de probele (analizele) de laborator.
„Diagnosticul de hiperglicinemie a fost stabilit în baza unui screening neonatal care a indicat valoarea glicinei ușor peste limită. Screeningul acela este nul din toate perspectivele.
În primul rând, intervalele de referință sunt stabilite pentru perioada neonatală, cu precădere primele 2-3 zile după debutul alimentației.
Băiatul meu avea deja 35 de zile cu alimentație normală. Screeningul a fost de fapt un spot pe hârtie ce nu are valoare probatorie în fața analizei în plasmă. Diagnosticul stabilit de domnul Cîrstoveanu și doamna doctor Bizubac a fost hiperglicinemie noncetonica.
Deși nicio analiză în plasmă, nici în LCR nu au susținut diagnosticul, tratamentul instituit a rămas cel pentru hiperglicinemie”, ne-a explicat Adriana. Totodată, ea a apelat la mai mulți autori străini, oameni din știința medicală, care i-au explicat ce presupune, de fapt, diagnosticul pus de medicii de români. Concluzia: diagnosticul nu este susținut de probe medicale.
Se întocmește un dosar penal. Procurorul nu adminstrează probe, intervine nelegal în favoarea medicului indicat „vinovat”
Distrusă din cauza pierderii copilului, Adriana mai are parte și de un „meci” neserios cu Justiția din România.
Obiectul dosarului penal (2015): ucidere din culpă. Medicul Cătălin Cîrstoveanu, indicat ca fiind principal vinovat. Patru procurori de caz, printre care și Bezdadea Elena de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4.
Ce face acest magistrat: nu permite persoanei vătămate (Adriana) să participe la expertiză prin specialist, prin urmare, nu a putut stabili obiective pentru expetiza medico-legală la Comisia de avizare si Control. Mai grav decât atât, discută în afara cadrului procesual cu cel pe care trebuia să îl ancheteze, medicul Cîrstoveanu. Îl îndrumă să îl contacteze pe avocatul Adrianei, seara, tot în afara cadrului procesual (foto).
Același procuror, Bezdadea Elena, a stagnat cercetările în acest dosar. Instanța a recunoscut acest lucru și i-a dat termen, precis, să finalizeze dosarul: 04.02 .2022. A fost nevoie ca mama îndurerată să se plângă judecătorilor că acest dosar este „pus la naftalină”.
Însă, ce se întâmplă când ți se refuză administrarea oricărei probe? Când ți se încalcă, drepturile procesuale.
Dosarul a fost trimis la Comisia Superioară din cadrul INML, fără ca Adrianei să-i fie soluționate obiecțiunile la raportul de expertiză. De ce ar acționa un magistrat în acest fel, având în vedere că scopul lui ar trebui să fie: stabilirea adevărului judiciar?
„Am reclamat asta peste tot, dar nimeni nu a zis nimic. În mai anul acesta am termen la Înalta Curte cu Inspecția Judiciară”, ne-a mărturisit Adriana.
Ziarul de Investigații a solicitat un punct de vedere scris INML cu privire la stabilirea unui diagnostic nesusținut de știință, de probe medicale. Până la acest moment, nu ne-a fost furnizat.
Oficialii Spitalului de Urgență Slobozia au refuzat să vorbească. Spun că așteaptă soluția „doamnei procuror”
