Personalul de specialitate al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) protestează la rândul lor de câteva zile, iar astăzi au făcut publică o scrisoare deschisă, în care își explică situația, dar și doleanțele.

Scrisoarea deschisă este adresată atât politicienilor, cât și societăţii civile și altor „actori publici preocupați de cultura și educația democratică”, solicitând salvarea memoriei, a adevărului și viitorului – într-un cuvânt, salvarea CNSAS.

Apelul este transmis partidelor politice cu reprezentare parlamentară, Administrației Prezidențiale, președintelui Klaus Iohannis, Guvernului României, premierului Marcel Ciolacu, Senatului României – președintelui Nicolae Ionel Ciucă, și Camerei Deputatilor – președintelui interimar Alfred Simonis, la „peste treizeci de ani de la căderea regimului comunist din România”.

Iar CNSAS numește cele „trei decenii de eforturi” și „trei decenii de lupte cu urmele trecutului” drept piatra de temelie în „construcția unei democrații solide și reziliente”.

„Am fost, cândva, aproape 300 de entuziaști, care am pornit pe un drum necunoscut, spre aducerea la lumină a adevărului”, se arată în scrisoarea deschisă a CNSAS, iar în prezent sunt „mai puțin de 200”, pe fondul plecării specialiștilor la alte locuri de muncă, pentru salarii mai mari, „adesea neverosimil de mari în comparație cu cele interne, în ciuda clamatei salarizări unitare și nediscriminatorii”.

„Mai puțin de 200 dintre noi, mai vechi sau mai noi, am rămas, ancorați poate în idealurile cu care am pornit la drum, având de gestionat o instituție incomparabil mai complexă decât cea de la începutul anilor 2000 și cu un patrimoniu arhivistic de peste 28 km liniari.

𝗡𝗼𝘁𝗮 𝗯𝗲𝗻𝗲! 𝗡𝘂𝗺𝗮̆𝗿𝘂𝗹 𝗰𝗲𝗹𝗼𝗿 𝟮𝟬𝟬 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝗱𝗲 𝘀̦𝗶 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹 𝘁𝗲𝗵𝗻𝗶𝗰, 𝗲𝗰𝗼𝗻𝗼𝗺𝗶𝗰 𝘀̦𝗶 𝘀𝗼𝗰𝗶𝗼-𝗮𝗱𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝗮𝘁𝗶𝘃, 𝗱𝗶𝗺𝗲𝗻𝘀𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲𝗶 𝟭𝟭 𝗱𝗲𝗺𝗻𝗶𝘁𝗮𝗿𝗶, 𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁̦𝗶 𝗱𝗲 𝗣𝗮𝗿𝗹𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗶̂𝗻 𝗖𝗼𝗹𝗲𝗴𝗶𝘂𝗹 𝗖𝗡𝗦𝗔𝗦.

Lipsa unor măsuri urgente de stopare a plecărilor voluntare din direcțiile de specialitate va priva iremediabil interesul public de expertiza unor profesioniști ce nu pot fi înlocuiți cu ușurință. Aceia dintre noi care vor rămâne, vor mai fi, probabil, în scurt timp, 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝟭𝟱𝟬. Ceea ce, împreună cu recenta anulare a posturilor vacante și imposibilitatea organizării vreunui concurs de recrutare de personal prefigurează un previzibil blocaj instituțional. (…)

Ca instituție a memoriei democratice, care deține și prelucrează un patrimoniu arhivistic remarcabil, unic în România, alcătuit atât din documente ale Securității comuniste, cât și ale fostelor organe de informații interbelice, CNSAS s-a implicat în promovarea istoriei critice și democratice.

Confruntarea cu trecutul traumatic, în care statul român a fost principalul actor, presupune experiență, discernământ etic și curaj. În actualul context regional, aceste valori și miza în care sunt investite reprezintă componente esențiale ale consolidării rolului României ca actor activ și valoros în cadrul NATO și al UE. Ele reprezintă o dimensiune cu atât mai importantă cu cât războiul de agresiune împotriva Ucrainei ne demonstrează, prin toate fațetele lui, că istoria a devenit o armă în mâinile unei puteri autocratice. Primul instinct în fața agresiunii este protejarea memoriei democratice și cultivarea spiritului critic.

Amintim, tocmai în acest sens, faptul că cea mai mare parte a arhivei Holocaustului din România se găsește la CNSAS. Exercițiul cercetării arhivelor totalitare reprezintă, astfel, cel mai eficient instrument democratic pentru a contrabalansa falsificarea memoriilor, deturnarea istoriei în scopuri genocidare și manipularea trecutului.

Societatea românească a făcut, deja, pași importanți în acest sens, Istoria comunismului a devenit, recent, disciplină obligatorie a învățământului liceal, alături de Istoria Holocaustului. Represiunea comunistă este indisociabilă de activitatea Securității, la fel cum istoria Holocaustului este strâns legată de acțiunile organelor de informații ale României interbelice. CNSAS a început deja, de ani buni, pregătirea programelor de studii pentru aceste noi transformări, derulând cu succes proiecte în licee și universități.

Instituția noastră a încetat de mult să mai fie un simplu depozitar de arhivă, alegând să fie 𝘂𝗻 𝗳𝘂𝗿𝗻𝗶𝘇𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝗲𝘅𝗽𝗲𝗿𝘁𝗶𝘇𝗮̆. (…) 𝗖𝗡𝗦𝗔𝗦 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗼 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁̦𝗶𝗲. 𝗘𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝗮𝗻𝗴𝗮𝗷𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗮𝗹 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲𝗺𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝗰𝗲, 𝘂𝗻 𝗶𝗱𝗲𝗮𝗹. Lumile libere supraviețuiesc prin idealurile lor.

În acest orizont, vrem ca cei 23 de ani de construcție instituțională să nu se piardă. 𝗩𝗿𝗲𝗺 𝘀𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗻𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗹𝗲𝗰𝗲 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗶. 𝗩𝗿𝗲𝗺 𝗽𝗿𝗲𝗱𝗶𝗰𝘁𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗲𝗰𝗵𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮𝗹𝗮𝗿𝗶𝗮𝗹𝗮̆. 𝗡𝘂 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗺 𝗮𝘀𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗽𝗮𝘀𝗶𝘃𝗶 𝗹𝗮 𝗱𝗲𝘀𝘁𝗿𝘂𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁̦𝗶𝗲𝗶, 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗱𝗲𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝗮𝗿𝗲, 𝗮𝗯𝘀𝗲𝗻𝘁̦𝗮 𝗱𝗼𝘁𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿𝗲 𝗶̂𝗻𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻𝗶𝗿𝗶𝗶 𝗺𝗮𝗻𝗱𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰 𝗶̂𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻𝘁̦𝗮𝘁 𝘀̦𝗶 𝗹𝗶𝗽𝘀𝗮 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀 𝗮 𝗱𝗲𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿. Facem, astfel, un apel public pentru ca Istoria și Cunoașterea să nu fie parcate în irelevanță și uitare.

Rândurile de față sunt scrise de oameni care au făcut eforturi continue pentru recuperarea arhivelor represive, pentru democratizarea accesului și pentru consolidarea relevanței publice a instituției noastre. Nu putem continua toate acestea fără sprijin. Am ajuns în punctul în care idealurile celor care au gândit înființarea CNSAS și ale noastre riscă să moară. Facem, așadar, un apel, societății și decidenților, pentru o justă ierarhizare, dimensionare și finanțare a CNSAS. Este un apel pentru viitorul nostru democratic”, arată personalul de specialitate din CNSAS.