Alăptatul în public nu era interzis în România. Prin lege, adică. Unde, prin ”în public”, înțelegem inclusiv terase, resturante, cluburi. Era, să spunem, tolerat. Adică era la discreția patronului dacă acceptă sau nu ca, în timp ce la o masă se consumă orez cu lapte, purcel în lapte sau milkshake, la cealaltă să fie alăptat copilul. La vedere.

Nu era interzis, de unde rezultă că nu era vorba despre discriminare. Pentru că știm cu toții că patronul își poate rezerva dreptul de a își selecta/nu servi clientela.

Cu toate acestea, încă din 2017, a fost depus în Senat un proiect privind alăptarea în spații publice. Ieri a fost și adoptat acest proiect, care prevede amenzi între 100 și 2.000 de lei pentru ”evacuarea din spațiul public a unei mame care alăptează, refuzul furnizării de servicii unei femei care alăptează sau orice alt mod de a interzice alăptatul în public”.

Alăptatul în public – o problemă de bun-simț, nu de discriminare

Știți ce e discriminare? Să nu angajezi o persoană pe criterii de sex, naționalitate, orientare sexuală, etnie. Să concediezi pe cineva, pe aceleași criterii. Să interzici accesul la educație, la sănătate, la asistență socială, la servicii juridice. Să nu-l lași să aibă o formă de uniune civilă. Să apelezi la violență. Să denigrezi. Să-i faci strigături, pe stradă.

Ce nu e discriminare? Să rogi o mamă să nu se expună, excesiv, în timp ce alăptează, lângă alți clienți.

Alăptatul e un gest firesc, da. Dar, în același timp, e un gest intim.

Dacă pe terasa ta o femeie își expune, public, un sân, o rogi să înceteze. Și nu se consideră discriminare, se consideră bun-simț. În schimb, dacă aceeași femeie are agățat de sânul cu pricina un copil, nu mai ai voie. Ba chiar ești vinovat de discriminare și pasibil de amendă.

Discriminarea – acest cuvânt care își pierde sensul, în momentul în care abuzăm de el

Cel mai des folosit argument în această problemă este: ”ar fi fost culmea să interzici unei mame să și alăpteze copilul iar în schimb să lași 2 bulangii să se lingă ostentativ în public”. (Comentariul este ne-editat, intenționat).

Sincer, aș fi la fel de deranjată să văd două persoane (indiferent de gen sau orientare sexuală) performând ritualul de împerechere pe terasă, pe cât sunt de alăptatul în public. Pentru că, repet, sunt acțiuni intime.

Pe de altă parte, am văzut mai multe mame alăptând, ostentativ, în public, decât ”bulangii care să se lingă”. Pentru simplul motiv că, în ciuda scenariilor homofobe (care, da, reprezintă discriminare reală; inclusiv termenul de ”bulangiu” poate fi considerat discriminatoriu) în care persoanele gay n-au altă treabă decât să iasă în public și să facă sex în văzul lumii, acest lucru nu se întâmplă.

Revenind la discriminarea femeilor care alăptează în public. Bun, am înțeles, se simt discriminate pentru că nu puteau alăpta, fericite și libere, oriunde. Acum pot alăpta peste tot, inclusiv lângă masa la care eu beau o bere, fumez un pachet de țigări și discut politica mondială.

Și cu drepturile mele cum rămâne? Dreptul meu, de a nu-mi apărea în fața ochilor un sân, care alăptează un copil de până la doi ani? Poate sunt pudică, poate nu-mi permite religia, poate am fobie de sâni/alăptat, poate sufăr de depresie postnatală, și lista poate continua.

Drepturile mele cum sunt protejate? Dreptul meu de a mă relaxa, la o terasă de fumători (unde, apropo, nu înțeleg de ce ți-ai aduce copilul alăptabil) fără să fiu agresată vizual?

Nu pot să-mi dau seama câte femei care alăptează chiar au avut de suferit, în public, că nu și-au putut expune sânii și hrăni copilul, de a fost nevoie de un proiect de lege, care să le garanteze că nu vor (mai) fi discriminate. Asta, în condițiile în care există multiple soluții pentru a ieși în oraș și nu a împărtăși cu tot orașul minunea de a alăpta.

Bomboana de pe tort: Iulian Bulai

Proiectul de lege a fost inițiat de mai mulți parlamentari liberali și de la USRPLUS. Așa că Bulai nu a putut pierde ocazia de a se exprima: ”În trecut, românii parcă erau mai conectați cu natura și relația firească mamă-sugar. Iată o bancnotă interbelică – o femeie alăptând!”

I-aș aduce aminte lui Iulian că, în perioada interbelică, mai erau și femei care nășteau la roata căruței, unele mureau la naștere, mulți copii mureau și ei, de mici, pentru că medicina era cum era. Că se murea și de tifos, și de varicelă. Adică ar trebui să-și aleagă cu atenție comparațiile.

Și, dacă vrea să rezolve discriminarea, are exemple reale, la îndemână, în realitatea societății actuale. Nu mămici care vor musai să hrănească sugari, în fum de țigară și muzică pe boxe.