Am spus ”evoluția” pentru că, în 2016, urmărea situația bebelușilor din Argeș, iar acum, în 2021, trage și o concluzie.
Subiectele nu sunt câtuși de puțin asemănătoare, dar reacțiile da, pentru simplul motiv că par să fi devenit tipice pentru Klaus Iohannis. Reacțiile sau, mai bine zis, lipsa lor.
Cele câteva cuvinte aruncate către public nu pot echivala cu o reacție, în adevăratul sens al cuvântului. Și, dacă în 2016, situația era în mâna medicilor, prezenta criză guvernamentală stă direct în mâna lui Iohannis.
El era cel care trebuia să pună piciorul în prag, să îi tragă de urechi pe toți, să vină cu o soluție. Postul pe care îl ocupă îl face mediator, dar și direct responsabil despre cât de frumos se joacă politicienii în Parlament. Fără să se tragă de codițe, fără să țipe unul la celălalt, fără să fure jucăriile altora. Era misiunea lui să se asigure că partidele rămân în Coaliție, chiar dacă decizia nu-i convenea foarte mult.
Pentru că, până la urmă, aici ajungem: Cîțu a stricat Coaliția, pentru că nu i-a zis Iohannis să plece.
Se pot trage multiple concluzii, se pot găsi multiple motive dar, una peste alta, pe noi nu ne interesează orgoliile lor politice. Ne afectează, în schimb, în mod direct. Și era obligația lui Iohannis să se asigure că nu ne afectează.
Evoluția pare mai mult o stagnare
”Ne aflăm într-o situație complicată” îi spunea Iohannis lui Barna, marți, 7 septembrie.
Nu, pe bune? Crezi? Nu ne-am fi dat seama!
Când un prim-ministru se agață de post, cu riscul de a pierde sprijinul Coaliției pe care a creat-o, cred și eu că e o situație complicată. Când cei din PNL au scandat că nu vor să lase țara pe mâna PSD, și-acum se prefigurează niște jocuri neoficiale tocmai cu PSD-ul. Când se stopează reforme, doar pentru că nu sunt pe interesul sau pe placul unor ”oameni importanți”. Când e vizibil cu ochiul liber că nu reforme reale și de impact voiau să facă atunci când au ajuns la conducere. Când Constituția e încălcată nu de-a dreptul, ci hai să zicem ”ocolită”. Când ”moțiunea de cenzură”, metoda esențială de control împotriva totalitarismului este amânată, ignorată și, practic, transformată în ceva inutil. Când ne uităm la activitatea politică ca la sitcomuri.
Da, cred și eu că e o situație complicată. Foarte foarte complicată. Îngrijorătoare de-a dreptul.
Următoarea etapă
Pentru că evoluția se pare că nu era completă, după ce marți recunoaște că e complicat, joi Iohannis se răzgândește. Spune mai multe cuvinte.
”Chestiunea guvernamentală nu este absolut deloc îngrijorătoare, avem un guvern care merge mai departe, chiar e împreună cu mine domnul ministru al Afacerilor Externe”, declară acesta, azi, în Elveția.
Gata, a retrogradat problema. Nu mai există. E ceva așa, trivial, nu vedeți că însuși ministrul Afacerilor Externe e cu el, în Elveția?
Îmi scapă exercițiul de logică al acestei afirmații, dar e bine. E bine că știm acum că ne putem baza pe Guvern, altfel cum ar fi fost ministrul Afacerilor Externe în Elveția?
În jocurile de culise din ultimul timp, Iohannis și PNL au început să semene din ce în ce mai mult cu PSD. Fac afirmații doar de dragul de a le face și pentru a mai da încă un genunchi în burtă adversarilor. Mai ales dacă îi cheamă USRPLUS. Și mai ales dacă pot, astfel, să mai aburească puțin opinia publică. Cât să le iasă cărțile.
