Când pachetul majoritar al Portului Constanţa părea ca şi
preluat de primarul Radu Mazăre, care avea susţinerea deplină a fostului
ministru al Transporturilor, Dan Şova, planurile i-au fost date peste
cap de noul ocupant al fotoliului din Palatul CFR, Ioan Rus. Acesta a
declarat joi seara că o parte din acţiunile Portului vor fi fie
transferate la administraţia locală, fie vor fi listate pe bursă, însă
Ministerul Transporturilor va rămâne cu pachetul majoritar. Atitudinea
lui Rus pare să fie o poliţă plătită lui Mazăre pentru atacurile
acestuia din trecut.
Ministrul Transporturilor, Ioan Rus, a spus joi seara la Realitatea
TV că el crede că statul ar trebui să păstreze minimum 50% plus o
acţiune la Portul Constanța, adică să aibă pachetul de control, pentru
că este vorba de o companie de o importanță strategică.
În opinia ministrului, singurul lucru necesar în privința structurii
acționariatului este ca statul să dețină 50% plus 1 din acțiunile
companiei de administrare a portului, pentru a păstra decizia,
indiferent dacă Primăria ar primi acțiuni suplimentare sau titlurile vor
fi vândute pe bursă.
Ioan Rus a punctat acest lucru elegant, spunând că Radu Mazăre, nu a
cerut nimic și nu i s-a dat nimic niciodată. „Comunitatea celor care
locuiesc în Constanța are 20% din societatea care administrează Portul
Constanța. Comunitatea constănțeană a cerut să i se dea încă niște
procente, să participe mai activ la administrarea portului, nu Radu
Mazăre. Să nu facem această confuzie, pentru că este exagerată”, a spus
ministrul.
Predecesorul său la Transporturi, Dan Şova, declara în mai că
oficialii Comisiei Europene se vor pronunța cu privire la intenția
autorităților române de a transfera la administrația locală 13% din
acțiunile deținute la Portul Constanța. Șova preciza, totodată că, în
cazul în care CE va fi de acord, autoritățile române vor începe
demersurile pentru a obține avizele din partea Ministerului Finanțelor
și a Ministerului Justiției, apoi vor scoate la bursă un pachet de 14%
din acțiunile deținute la Administrația Portului Constanța.
Acum, după spusele lui Rus, statul ar mai avea de vânzare doar
amximum 10% din capitalul Portului, în condiţiile în care acum deţine
60%.
Atacurile lui Radu Mazăre
Poziţia lui Ioan Rus pare să fie determinată de atacurile din
trecut ale lui Radu Mazăre la adresa sa. Ultimul a avut loc nu mai
devreme decât anul trecut, când Rus, desmnat ministru de Interne de
către Victor Ponta, spunea că Mazăre i-a reproșat că nu a fost „prea
harnic la partid”.
„Pentru o perioadă scurtă am acceptat să îmi completez stagiul
militar cu încă aceste luni. Nu au existat niciun fel de tensiuni, votul
a fost unanim. Radu Mazăre mi-a reproșat că nu am fost prea harnic la
partid,” a spus Ioan Rus, completând, elegant, că Mazăre are dreptate în
această privință.
Eleganţa nu face însă parte din firea lui Radu Mazăre. „Nu cred că era
îndreptățit să ocupe o funcție ministeriabilă în Guvern. Eu cred că
trebuia să fie puși oameni care au confirmat că au făcut ceva. Rus, din
păcate, în ultimii ani, nu l-am văzut. Tocmai d-asta nu l-am văzut
pentru că nu a confirmat, însă și l-a asumat premierul la pachet. A spus
<domn’e, e al meu, e damblaua mea>, poți să accepți un om care
este damblaua primului ministru. Dambla, între ghilimele. Probabil are
alte resorturi care l-au determinat”, a spus Mazăre la vremea
respectivă.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat
joi Polonia pentru implicarea sa în programul închisorilor secrete ale
CIA privind presupuși teroriști. Suspiciuni privind existenţa unor
astfel de centre au planat şi asupra României. Fostul preşedinte Ion
Iliescu ar fi semnat un acord în acest sens cu americanii.
Varșovia a fost condamnată pentru rolul său în torturile suferite
pe teritoriul polonez, în perioada 2002-2003, de un cetăţean
palestinian și unul saudit, înainte ca aceștia să fie transferați la
baza americană Guantanamo (Cuba), unde ei se află în continuare în
detenţie.
„Polonia a cooperat la pregătirea și la punerea în aplicare a
operațiunilor de predare, de detenție secretă și de interogare duse de
CIA pe teritoriul său și ar fi trebuit să știe că, permițând CIA să
rețină astfel de persoane pe teritoriul său, le expune la un risc major
de a fi supuse la tratament contrar Convenției europene pentru
drepturile omului”, au considerat în unanimitate judecătorii europeni.
Curtea de la Strasbourg a fost sesizată de avocații palestinianului
Abu Zubaydah, de 43 de ani, și ai sauditului Abd al-Rahim al-Nashiri, de
49 de ani. Aceștia au susţinut în faţa instanţei că autoritățile de la
Varșovia, „în deplină cunoștință de cauză și în mod deliberat”, au
autorizat CIA să-i dețină pe cei doi în secret, timp de mai multe luni,
în 2002-2003, în Polonia, unde clienții lor au fost torturați, în
special prin „tehnica simulării înecului”.
CEDO a decis în acest caz ca Polonia să plătească pentru fiecare din cei
doi reclamanți 100.000 euro, cu titlu de daune morale. Decizia nu este
însă definitivă, autoritățile de la Varșovia având la dispoziție trei
luni pentru a cere o nouă examinare a dosarului în Marea Cameră a CEDO.
Ion Iliescu le-a dat undă verde americanilor
Şi asupra României au planat suspiciuni privind existenţa unor
centre de detenţie ale CIA. În 2007, raportorul special al Consiliului
Europei Dick Marty a dezvăluit că în Polonia și România au existat
centre de detenție ale CIA în perioada 2003-2005, cu acordul
președinților celor două țări.
„Există în prezent suficiențe elemente pentru a afirma că centre de
detenție administrate de CIA au existat în Europa, în perioada
2003-2005, în special în Polonia și România”, a susținut senatorul
elvețian în cel de-al doilea raport al său privind activitățile ilegale
ale CIA în Europa. „Din propriile noastre surse, provenind atât din
partea serviciilor de informații americane, precum și a celor din țările
vizate, am avut confirmarea, clară și detaliată, că cele două țări au
găzduit centre de detenție în cadrul programului special al CIA,
elaborat de administrația americană după atentatele de la 11 septembrie
2001”, a precizat Marty.
El a adăugat că informațiile sale au fost „coroborate” cu date de
zbor de care Polonia „pretindea că nu dispune și pe care noi am putut să
le dovedim grație diverselor surse documentare”.
Potrivit lui Marty, fostul președinte polonez Aleksandr Kwasniewski
„știa și a aprobat” rolul țării sale în activitățile secrete ale CIA.
La rândul lui, fostul președinte român Ion Iliescu a negociat și a
semnat la 30 octombrie 2001 un acord cu Statele Unite privind
„extinderea volumului și razei activităților americane pe teritorioul
românesc”, mai ales un regim de acces special pe teritoriul național.
„Personalul introdus în țară sub acoperirea Armatei Statelor Unite a
putut, practic, să opereze pe teritoriul românesc în deplină libertate,
fără nici un control sau ingerință din partea omologilor naționali”,
potrivit lui Dick Marty.
Raportorul Consiliului Europei a detaliat, arătând că în timpul
negocierilor cu România privind închisorile secrete, Statele Unite le-au
promis autorităților de la București sprijinul pentru aderarea la NATO.
În urmă cu 25 de ani, România avea una dintre cele mai mari
densităţi a reţelei feroviare din Europa. După decenii de reforme care
nu s-au concretizat decât în închidere de linii şi degradarea accetuată a
celor rămase în exploatare, acum sistemul feroviar românesc se află în
faşa celei mai mari provocări din perioada post-comunistă. Statul vrea
să rămână cu numai 6.200 km de cale ferată (din cei peste 10.000
existenţi), soarta restului reţelei urmând să fie decisă de baronii
locali. Aceştia fie vor scoate bani din vistieriile Consiliilor Judeţene
pentru întreţinerea liniilor ferate secundare (lucru greu de crezut),
fie vor decide pur şi simplu ca ele să fie tăiate la fier vechi.
Memorandumul semnat la începutul lunii de Guvernul României pentru
eficientizarea transportului feroviar şi trimis Comisiei Europene naşte
vii controverse în ceea ce priveşte capacitatea autorităţilor de a-l
pune în practică.
Un model european, în care autorităţile locale sunt implicate,
inclusiv financiar, în susţinerea transportului feroviar regional, are
toate şansele să fie aplicat pur româneşte şi să se concretizeze doar în
închiderea şi tăierea la fier vechi a unei bune părţi a reţelei.
Promisiuni pentru majorarea alocaţiilor bugetare
Dar să vedem concret ce presupune documentul cu care România s-a
angajat în faţa Comisiei Europene şi care este structurat pe patru
piloni principali, aşa cum a fost el prezentat şi comentat joi în cadrul
unei dezbateri organizate de Club Feroviar.
Primul pilon, şi cel mai important, este concentrarea statului pe o
reţea feroviară mai redusă – aproximativ 60% faţă de cea actuală. O
primă măsură propusă la acest capitol este majorarea cheltuielilor de
întreţinere de la 350 milioane de euro la 500 milioane de euro pe an.
Fapt ce ar constitui o reală îmbunătăţire, având în vedere că discutăm
de o sumă mai mare pentru o reţea mai mică. În plus, se prevede lansarea
unui program suplimentar de reabilitare în valoare de 500 milioane de
euro anual.
Documentul guvernamental nu prevede însă de unde vor fi asiguraţi
aceşti bani, mai ales că nu este vorba de sectoarele cuprinse în reţeaua
TEN-T (Coridoarele paneuropene IV şi IX), deaorece acestea intră pe
finanţare europeană nerambursabilă.
La Consiliile Judeţene nu sunt specialişti feroviari
Reţeaua secundară, adică liniile de interes local, ar putea fi
preluată parțial sau în totalitate și subvenționată de autorități
locale, recomandarea fiind de menţinere, şi în aceste condiţii, în
domeniul public.
Opțiunile prevăzute de Memorandum sunt următoarele:
– închirierea liniilor unor companii private
– transferul către un sistem de transport de tip local (regional,
județean, municipal) sau posibilitatea transformării în conexiune
rutieră pentru transport public
– transferul fondurilor care subvenționau contractele de servicii
publice în domeniul feroviar feroviar către alte moduri de transport
– linia ar putea fi închisă și transformată în alee pietonală sau de biciclete.
Dincolo
de ridicolul ultimelor două variante (cum ar fi ca pe terasamentul
liniei ferate Braşov – Zărneşti, de exemplu, să se toarne beton pentru a
merge pe jos sau cu bicicleta?), şi primele două opţiuni ridică semne
de întrebare în ceea ce priveşte punerea lor în aplicare.
În cazul închirierii liniei către un operator privat, ce ne facem dacă
aceasta, cum este cazul secţiei Bucureşti – Olteniţa, traversează trei
unităţi administrativ – teritoriale: municipiul Bucureşti şi judeţele
Ilfov şi Călăraşi?
Cea de-a doua variantă are şi mai multe necunoscute. În primul rând,
autorităţile locale nu au experienţă în domeniu, nemafiind, până acum,
implicate în gestionarea transportului feroviar, spune Ştefan Roşeanu,
senior partner Club Feroviar şi fost director general al CFR Călători.
Pe de altă parte, în forma sa actuală, Legea Finanţelor publice locale
nu prevede posibilitatea finanţării de către administraţiile locale a
infrastructurii feroviare.
Radu Mazăre a scos tramvaiele, Nicuşor Constantinescu devine ceferist la malul mării
Şi, chiar dacă aceste aspecte legislative vor fi soluţionate,
aici intervine şi factorul uman, mai exact baronii locali, după cum a
punctat, cu eleganţă, Gabriel Popa, conferenţiar universitar la
Facultatea de Transporturi din cadrul Universităţii Bucureşti: „Am
serioase îndoieli vizavi de capacitatea administraţiilor locale de a
administra transportul feroviar. În timp ce în Europa este încurajată
dezvoltarea transportului electric, există unii primari din România care
se laudă că au scos tramvaiele şi astfel au descongestionat transportul
rutier”. Aluzie evidentă la decizia primarului Constanţei, Radu Mazăre,
de a renunţa la transportul electric în oraş.
Şi pentru a rămâne tot la malul mării, să facem un exerciţiu de
imaginaţie şi să încercăm să ne închipuim cum va administra preşedintele
Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, secţia de cale
ferată Constanţa – Mangalia. O lăsăm pe altă dată.
Aici se impune precizat faptul că forţarea, de către Relu Fenechiu, a
demisiei fostul manager privat al CFR SA Dimitrious Sophocleous a fost
făcută şi la presiunea baronilor locali. Grecul tocmai asta le propusese
– să preia ei costurile de operare pentru liniile de interes local.
Al treilea pilon pe care se bazează Memorandumul constă în definirea
unor indicatori de performanță pentru relația dintre administratori și
operatori şi definirea mai clară a circumstanțelor de forță majoră. În
lipsa unor precizări mai la obiect, acestea rămân simple vorbe goale.
Consultare publică în miezul verii
La fel pot fi caracterizate şi obiectivele stipulate în cadrul
celui de-al patrulea pilon: relansarea procesului de management privat,
auditarea bunurilor și activelor, operațiunilor și costurilor CFR SA,
reduceri de costuri prin redimensionarea personalului în subsidiarele
CFR sau renunțarea la linii secundare și stații.
În ceea ce priveşte consultarea publică pe marginea Memorandumului,
ea va începe pe 5 august şi va dura 15 zile, adică în plină perioadă de
vacanţe, cum a tinut să puncteze Gigi Gavrilă, prim-vicepreşedinte al
Asociaţiei Inginerilor Feroviari din România.
Comparaţia
cu alte modele europene din domeniul feroviar nu ne dă prea mari
speranţe de mai bine. Regatul Unit are o reţea feroviară cu numai 50%
mai mare decât a României – 15.000 km. Pe aceasta circulă însă 25.000 de
trenuri de călători, faţă de numai 2.000 la noi. În plus, britanicii au
bugetat investiţii în domeniul feroviar, pentru perioada 2014-2020, de
35 miliarde de lire, după cum a precizat Ştefan Roşeanu.
„Este un moment de cumpănă pentru sistemul feroviar românesc. Dacă
procesul va fi derulat corect, el poate constitui o şansă de relansare a
sistemului. Dacă nu, există marele pericol ca în câţiva ani să renunţăm
la mai mult de 4.000 km de cale ferată”, a mai spus Roşeanu.
În urmă cu nici zece ani de zile, în gara Arad se inaugura un
nou sistem prin care traficul feroviar era dirijat prin computer.
Investiția în sistemul de centralizare electronică a costat la vremea
respectivă 7,2 milioane de euro, finanțarea fiind asigurată din fonduri
europene, prin Programul PHARE. Acum, se pregătește dezafectarea
sistemului, urmând a fi instalat altul, prin programul POS-T. Cu alte
cuvinte, se cheltuiesc de două ori bani europeni pentru același lucru.
Dezvăluirea a fost făcută de Ștefan Roșeanu, senior partner Club
Feroviar și fost director general al CFR Călători, care a precizat că în
programul de acum zece ani au fost introduse sisteme de centralizare
electronică a traficului în mai multe gări din România.
Multe dintre ele se află pe Coridorul IV paneuropean, iar acum sunt
în plin proces de modernizare pe bani europeni, prin intermediul
Programului Operațional Sectorial Transport (POS-T). Cum câștigătorii
licitației organizate de compania națională de căi ferate CFR SA nu sunt
aceiași cu cei care au realizat sistemul în urmă cu aproape un deceniu,
ei vor veni cu propriul lor sistem, care-l va înlocui pe cel „vechi”.
Specialiștii în domeniul feroviar spun că, odată instalat, un astfel
de sistem de centralizare electronică poate fi utilizat fără niciun fel
de problemă mai bine de 30 de ani. Ștefan Roșeanu susține că ceea ce se
întâmplă acum la căile ferate române poate avea și consecințe de natura
sancționării României din partea instituțiilor europene, care nu ar fi
prea încântate să plătească de două ori pentru același lucru. “La
nivelul Uniunii Europene, există două instituții care ar putea să se
sesizeze în acest sens – OLAF și Curtea Europeană a Auditorilor”, a
avertizat Roșeanu.
7,2 milioane de euro s-au cheltuit pentru gara Arad
În urma unei licitații internaționale pentru proiectul PHARE RO
9604-01-02 privind centralizarea electronică a patru gări și complexe
mari de cale ferată, și anume Brașov, Arad, Timișoara și Complexul
București Nord, a fost declarat câștigator concernul Alcatel.
Compania a făcut pentru toate gările din proiect adaptarea
software-lui la condițiile instalațiilor de semnalizare din România. În
total, proiectul implementat de cei de la Alcatel s-a ridicat la 30
milioane de euro, din care 7,2 milioane au revenit gării Arad.
Cele mai importante avantaje ale introducerii instalațiilor de
centralizare electronică sunt: sporirea capacității de conducere a
traficului; sporirea capacității de executare a mișcărilor de manevră,
îmbunătățirea sistemului de informații referitoare la trafic; creșterea
siguranței circulației; mărirea fiabilității și disponibilității
instalației, posibilitatea de a efectuă modificări ale configurației
gării în timpul operării fără perioade de întrerupere semnificative.
Instalația de centralizare electronică din stația Arad are următoarele
facilități: s-a introdus semnalizarea cu trepte multiple de viteză, care
are indicatoare luminoase de viteză și indicatoare de presemnalizare a
vitezei la semnalul următor, biroul impiegaților de mișcare este dotat
cu două posturi de lucru operative și un post de lucru de rezervă,
postul de lucru este prevăzut cu patru monitoare pe care se pot afișa
atât imaginile de ansamblu cât și imaginile-lupă ale stației și un
monitor de dialog.
Concret, este afișată pe trei monitoare imaginea de ansamblu a
stației, pe care împiegatul de mișcare poate să urmărească, fără a
interveni, circulația și manevra din întreaga gară, fiind înregistrate
toate modificările de stare care sunt afișate pe monitor. Dirijarea
traficului prin gară se face de la un pupitru cu monitoare.
Gara Arad este una extrem de complexă, orașul din vestul țării fiind
un important nod feroviar, prin care se asigură inclusiv legătura
feroviar cu Ungaria, prin punctul de trecere a frontierei Curtici.
Stația are nu mai puțin de 31 de linii de circulație, dintre care 12
sunt electrificate. Principalele elemente care definesc mărimea gării
sunt: 172 de macazuri și saboți centralizați, 89 de semnale de
circulație și 121 de semnale de manevră.
A plecat Alcatel, vine Alstom
În momentul de faţă, tronsonul feroviar Frontieră Curtici – Arad – km
614 (Radna) este în plin proces de modernizare, pe bani europeni, însă
lucrările sunt mult întârziate, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici.
Contractul
de execuție a lucrărilor a fost semnat la data de 15 februarie 2012 cu
asocierea Alstom Transport SA – Swietelsky Baugesellschaft Gm.b.H –
Astaldi S.p.A – Euro Construct Trading 98 SRL – Dafora şi are o valoare
de 1.080.484.729,25 lei fără TVA. Ordinul de începere şi predarea
amplasamentului au avut loc pe 13 martie 2012, iar termenul de
finalizare era stabilit la 15 iunie 2014. Dată care, dacă ne uităm în
calendar, constatăm că a trecut, iar lucrările sunt departe de a fi
gata. La data de 31 martie 2014 stadiul fizic al lucrărilor era de
52,30%, față de 72,61% programat.
Cum din consorțiu nu face parte Alcatel, executantul lucrărilor va
lua de la capăt introducerea centralizării electronice în gara Arad, cu
propriile lui sisteme. Cele „vechi” vor ajunge cel mai probabil la
Remat.
Și în alte gări situate pe Coridorul IV au fost introduse, după Arad,
sisteme de centralizare electronică, ce vor avea aceiași soartă. Este
vorba de Deva, Simeria și Sighișoara, așa că banii europeni pierduți
sunt de ordinul zecilor de milioane de euro. Trebuie menţionat faptul că
cei de la Alstom nu au înlocuit de capul lor instalaţiile din gara
Arad, ci pe baza documentaţiei de licitaţie întocmite de beneficiarul
lucrării, CFR SA.
Ștefan Roșeanu spune că asemenea situații pot fi evitate, dând
exemplul Danemarcei, care a rezolvat problema. În țara nordică,
principalele companii din domeniul automatizărilor feroviare, Alstom,
Thales și Bombardier, au fost obligate de autorități să dezvolte o
interfață comună. În acest fel, fiecare companie are acces la sistemele
celorlalte și poate executa orice contract, fără a fi nevoită să
dezafecteze ceea ce a făcut cea de dinaintea ei.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat luni de
Tribunalul Bucureşti la şase ani şi două luni închisoare cu executare în
dosarul falimentării companiei Petromservice, iar sindicalistul Liviu
Luca a primit şase ani închisoare, tot cu executare, în aceeaşi cauză. O
pedeapsă şi mai grea, de nouă ani după gratii, a primit, în dosarul
menţionat, omul de afaceri Octavian Ţurcan (un apropiat al lui Vîntu).
Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată cu apel.
Cei trei au fost trimişi în judecată în urmă cu doi ani de Parchetul
General, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi spălare de
bani în dosarul falimentării companiei Petromservice, prejudiciul fiind
stabilit la peste 83 milioane de euro.
În acelaşi dosar au mai fost daţi pe mâna Justiţiei foşti membri ai
conducerii SC Petromservice SA, respectiv Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu,
Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală, Rino Raichovich Graziano, Zizi
Anagnastopol, Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă, Daniela
Braşoveanu şi Octavian Ţurcan.
Procurorii susţin că, în cursul anului 2005, Liviu Luca a devenit, în
mod indirect, acţionarul majoritar al SC Petromservice SA, prin
achiziţia a 49,35% din acţiunile societăţii realizată prin intermediul
companiei Elbahold Ltd (înmatriculată în Cipru), la care sindicalistul
avea calitatea de beneficiar real în sensul prevăzut de Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de
Directiva 2005/60/CE.
Astfel, el a controlat activitatea ulterioară desfăşurată de
Petromservice, prin exercitarea dreptului de vot al Elbahold Ltd în
cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, ceea ce i-a permis să desemneze
persoane „de încredere” în funcţiile de membri ai Consiliului de
Administraţie, director general şi director financiar. Din probele de la
dosar, a rezultat că Liviu Luca era ajutat la administrarea companiei
de către Sorin Ovidiu Vîntu, care a finanţat preluarea pachetului de
acţiuni.
Cum au fost ascunşi banii în firme off-shore
Un rol important în administrarea Petromservice avea şi Octavian
Ţurcan, persoană apropiată de Vîntu, care intermedia relaţia
inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau
şi cu băncile din această ţară.
În cursul anului 2007, Petromservice a vândut către Petrom
activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit suma
totală de aproximativ 325 milioane de euro.
Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de
desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile
salariale restante obţinute de către angajaţi prin intermediul unor
hotărâri judecătoreşti, Luca a hotărât ca lichidităţile societăţii să
fie transferate în patrimoniul unor firme controlate de Vîntu, pentru a
evita ca banii să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuiţi
ca dividende acţionarilor minoritari, mai susţin procurorii.
Anchetatorii arată că Luca a conceput, cu ajutorul lui Vîntu şi
Ţurcan, un plan pentru a transfera sumele aflate în conturile
Petromservice în conturile unor societăţi off-shore controlate de
inculpaţi, sub pretextul achiziţiei unor acţiuni cotate la bursă.
Astfel, în perioada 2008 – 2009, Liviu Luca, în calitate de acţionar
majoritar, Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe
Şupeală şi Rino Raichovich Graziano, în calitate de membri ai
Consiliului de Administraţie, şi Zizi Anagnastopol, în calitate de
director financiar al Petromservice, au dispus încheierea mai multor
contracte prin care partea Petromservice a cumpărat acţiuni cotate la
bursă emise de şapte societăţi din Republica Moldova, la un preţ de
aproximativ nouă ori mai mare decât valoarea la care aceste acţiuni erau
tranzacţionate în aceeaşi perioadă la Bursa de Valori de la Chişinău.
Scopul urmărit prin aceste tranzacţii a fost ca sumele să ajungă în
patrimoniul lui Vîntu şi Ţurcan. Parchetul General susţine că, în acest
mod, Petromservice a plătit suma totală de 94.325.439 de euro pentru
acţiuni, pe care le-ar fi putut cumpăra în schimbul sumei de 10.807.069
euro dacă ar fi realizat achiziţia direct de pe bursă.
Toate companiile care au intermediat achiziţiile de acţiuni erau
controlate de Vîntu şi Ţurcan, care aveau calitatea de beneficiari reali
ai acestor societăţi.
Modul dictatorial de conducere al lui Liviu Luca
Liviu Luca a intrat în mişcarea sindicală încă din 1990, când a
înfiinţat Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente (FSLI) Petrom.
De-a lungul anilor, federaţia condusă de Luca, beneficiind de fonduri
importante din cotizaţiile membrilor şi alte surse, a achiziţionat
pachete de acţiuni la mai multe societăţi, printre care Petromservice,
Rovit Valea Călugărească şi chiar grupul media Realitatea – Caţavencu.
În
cadrul organizaţiei sindicale, deciziile se luau numai la comanda lui
Liviu Luca. Am participat la mai multe congrese şi consilii naţionale
ale FSLI Petrom, în anii 90 şi la începutul anilor 2000, şi am constatat
că, fără excepţie, deciziile erau luate în unanimitate. La una dintre
aceste reuniuni, un sindicalist aflat în spatele sălii (restaurantul
Calul Bălan din Neptun) a uitat să lase jos mâna, atunci când Luca a
întrebat dacă sunt voturi împotrivă. El a fost apostrofat imediat de „el
lider maximo”, care i-a spus: „Costele (nu-mi mai aduc aminte dacă
acesta era într-adevăr numele, dar nu contează în economia subiectului –
n.m.), să nu mai vii la mine să-mi cer să te ajut cu aia şi cu
ailaltă…”.
Sindicalistul vizat, probabil mahmur după cheful monstru care avusese
loc cu o seară înainte, a încercat pe dată să se dezvinovăţească: „Mă
scuzaţi, domnu’ preşedinte, nu am făcut-o intenţionat, eu sunt pentru
propunerea făcută de dumneavoastră congresului…”. În final, Liviu Luca
a dat dovadă de „înţelepciune” şi l-a iertat pe Costel cel rătăcit.
Mai trebuie menţionat faptul că, la un congres al FSLI Petrom, a fost
votată (tot în unanimitate, evident) o propunere care suna cam aşa:
“chiar dacă preşedintele federaţiei nu va mai fi la un moment dat Liviu
Luca, el se va ocupa în continuare de finanţele organizaţiei sindicale”.
Fără alte comentarii.
Ani de zile, miniştrii care s-au perindat pe la Transporturi
au circulat în maşini luxoase, care aparţineau unor companii din
subordine, cum ar fi CFR Călători, CFR Marfă sau CFR SA. La finele
anului trecut, Curtea de Conturi a descoperit această situaţie
strigătoare la cer, în care companii care supravieţuiesc doar pentru că
Guvernul le mai şterge din când în când datoriile plătesc benzina pentru
demnitari. Actualul ministru Dan Şova, jurist de formaţie, ignoră însă
dispoziţiile Curţii de Conturi şi circulă în continuare cu autoturismele
CFR Călători. Pe vremea când Miron Mitrea conducea Ministerul Transporturilor,
companiile din subordine au făcut achiziţii pe bandă rulantă. Şi nu, nu
ne referim aici doar la costumele de scafandru cumpărate la preţuri
exorbitante de fostul director general al CFR Călători. Cum Mitrea şi
apropiaţii lui nu puteau să se deplaseze cu Daewoo Leganza (modelul de
top al industriei auto româneşti, la acea vreme), s-a decis cumpărarea
unor limuzine. Una dintre acestea, un Audi cu numărul de înmatriculare B
10 WMT, era utilizată de însuşi Miron Mitrea, cu şofer, evident, iar
benzina era plătită de CFR Călători. Alte maşini de lux erau utilizate
de “camarila” sa.
Dobre, Berceanu, Orba şi Boagiu s-au plimbat cu limuzina CFR Călători
Mitrea a plecat, dar miniştrii care i-au urmat au continuat să
folosească maşina cu pricina, alte limuzine fiind puse la dispoziţia
demnitarilor ministerului, pe baza unor contracte de comodat. Gheorghe
Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Anca Boagiu – toţi au beneficiat de
confortul maşinilor de lux. Iar parcul auto al companiilor feroviare a
fost reîmprospătat continuu, cu alte limuzine. La finele anului
trecut, Curtea de Conturi a constatat că, prin contracte ilegale de
comodat, nu mai puţin de 17 maşini au ajuns în folosinţa unor directori
din Ministerul Transporturilor. Concluziile apar în Raportul Public al
Curţii de Conturi pentru anul 2012 potrivit căruia CFR SA,
CFR Călălori şi CFR Marfă au cheltuit numai în 2012 mai bine de 620.000
de lei pentru întreţinerea acestor automobile cărora le-au plătit,
ilegal, inclusiv combustibilul. Este vorba de 17 maşini mărcile Audi,
Volkswagen, Mitsubishi şi Toyota care au ajuns în folosinţă gratuită la
Ministerul Transporturilor, în subordinea căruia se află cele trei
companii de stat, prin contracte cu clauze ilegale. Cum scandalul
era cât casa, ministrul de la acea vreme, Ramona Mănescu, a decis
rezilierea contractelor de comodat, iar maşinile s-au întors la
companiile feroviare. Nu pentru mult timp însă, căci Ramona Mănescu a
plecat din biroul din Bulevardul Dinicu Golescu 38, acesta fiind ocupat
de pesedistul Dan Şova.
Dan Şova: La loc comanda! Care nu s-a sfiit să utilizeze maşinile aparţinând CFR Călători SA.
Şi nu numai el. Secretarul general al ministerului, Elena Petraşcu,
merge bine mersi într-un Volkswagen cu numărul B 15 WMI, care aparţine
CFR Călători. Surse din interiorul companiei au precizat pentru
Ziarul de Investigaţii că “master of puppets” în ceea ce priveşte parcul
auto al societăţii feroviare de stat este Vasile Secară, fost director
la CFR Cluj, adus de Şova în conducerea centrală a companiei. “El le dă
cheile maşinilor demnitarilor din minister, pentru a se da bine pe lângă
ei”, au arătat sursele. Pe vremea când lucra la Cluj Napoca, Vasile
Secară a fost implicat în mai multe scandaluri alături de Horia
Uioreanu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, în prezent arestat,
după cum a dezvăluit presa locală. Ziarul de Investigaţii a
solicitat puncte de vedere asupra acestei situaţii atât de la Ministerul
Transporturilor, cât şi de la CFR Călători. Până la ora publicării
acestui material, nu ne-a parvenit niciun răspuns.
Fostul premier Adrian Năstase va executa patru ani şi şase
luni de închisoare, după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a adăugat un spor
la pedeapsa de patru ani, în urma contopirii condamnărilor primite în
dosarele „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”.
Curtea de Apel Bucureşti a admis marţi contestaţia Direcţiei
Naţionale Anticuropţie (DNA) şi a dispus ca la pedeapsa de patru ani de
închisoare pe care o execută Adrian Năstase să se adauge un spor de
pedeapsă de şase luni.
Sentinţa a fost dată în dosarul în care Adrian Năstase a cerut
contopirea pedepselor de patru ani de închisoare din dosarul
„Zambaccian” şi de doi ani de închisoare din dosarul „Trofeul
calităţii”.
Hotărârea instanţei este definitivă, Adrian Năstase urmând să execute
o pedeapsă de patru ani şi şase luni de închisoare.
În noul context, avocatul lui Năstase nu mai poate solicita liberarea
condiţionată, aşa cum intenţiona să facă dacă fostul premier rămânea
doar cu pedeapsa de patru ani.
Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, a fost
reținut joi de procurorii DNA pentru 24 de ore, fiind acuzat de trafic
de influență, urmând ca vineri să fie prezentat în faţa instanţei cu
propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. Vineri seara,
Tribunalul Bucureşti a decis arestarea sa pentru 30 de zile. Mircea
Băsecsu a fost dus aproape imediat în arestul Poliţiei Capitalei. Cu o
zi înainte, într-un discurs încheiat cu ochii în lacrimi, preşedintele
Traian Băsescu s-a spălat pe mâini, spunând că nu este în niciun fel
implicat şi că va lăsa Justiţia să-şi facă treaba în acest caz.
Reţinerea fratelui şefului statului a intrat şi în atenţia presei
internaţionale.
Procurorii DNA îl acuză pe Mircea Băsescu că, în perioada 20
februarie 2011 — 22 februarie 2012, a primit suma de 250.000 de euro de
la un denunțător (Florin Anghel, fiul interlopului Bercea Mondial), în
schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații învestiți cu
soluționarea cauzei referitoare la infracțiunea săvârșită de tatăl
denunțătorului (Sandu Anghel). Totul, cu scopul de a obține o hotărâre
favorabilă, fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în
libertate.
Follow the money
La începutul anului 2011, după ce față de Sandu Anghel, zis Bercea
Mondial, s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt,
fiul acestuia, Florin Anghel, i-a dat unui intermediar suma de 250.000
de euro, la cererea acestuia din urmă și în schimbul promisiunii că
banii vor fi ajunge mai departe la Mircea Băsescu, pentru ca acesta să
intervină pe lângă magistrații care judecau cauza referitoare la
infracțiunea săvârșită de Bercea Mondial și a altor cereri incidente în
respectiva cauză.
Ulterior, pentru că Bercea Mondial nu a fost pus în libertate, Florin
Anghel i-a dat intermediarului încă 350.000 de euro, în speranţa că o
sumă mai mare va urni lucrurile în direcţia dorită.
Din suma totală de 600.000 de euro dată de denunțător intermediarului,
Mircea Băsescu ar fi primit 250.000 de euro, în schimbul promisiunii că,
prin influența pe care o are asupra magistraților, poate obține o
soluție favorabilă pentru Bercea Mondial.
După ore întregi de audieri la DNA, Mircea Băsescu a înnoptat în arestul Poliţiei Capitalei.
Lacrimile preşedintelui, redivivus
Joi după amiază, preşedintele Traian Băsescu a avut prima ieşire
publică pe acest subiect. El a declarat că regretă implicarea fratelui
său în scandalul legat de interlopul Bercea Mondial: „Nu mă voi
transforma într-un avocat al fratelui meu, cu atât mai mult cu cât mi se
pare că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care nu trebuia să se
implice”.
El
a ţinut să precizeze că nu a avut niciodată cu fratele său Mircea vreo
discuţie cu privire la sprijinirea lui Sandu Anghel în procesele pe care
le avea. „Există suspiciunea intervenţiei mele în derularea Justiţiei
în acest caz, sau cel puţin aşa a fost lansată public aseară. De aceea
fac un apel public la orice poliţist, procuror, judecător care a fost
implicat în cazul condamnării lui Sandu Anghel, dacă a existat vreo
intervenţie a mea pe această scară a anchetei şi a deciziei justiţiei,
să o facă publică”, a spus preşedintele.
El a continuat, arătând că în cei aproape zece ani de când este şeful
statului nu a făcut nicio intervenţie în Justiţie pentru nimeni şi că
şi în acest caz va proceda la fel: „Vă asigur că nu voi face niciun fel
de intervenţie la nicio instituţie a statului pentru a-l proteja pe
fratele meu, este major, este responsabil pentru faptele lui. Dacă a
săvârşit ceva ilegal, va trebui să răspundă ca orice cetăţean, în faţa
legii. Eu nu-l acuz. Dacă-l va acuza cineva, aceasta va putea fi
justiţia. Lucrul pentru care-l acuz deocamdată e anturajul în care a
intrat. Vă asigur că, între nevoia de consolidare a justiţiei şi
reflexul firesc de a-ţi apăra fratele, aleg consolidarea justiţiei”.
La finalul discursului, preşedintelui Băsescu i-au dat lacrimile.
Presa străină comentează
Scandalul dâmboviţean generat de reţinerea lui Mircea Băsescu a
intrat şi în atenţia presei internaţionale, jurnaliştii străini ţinând
să puncteze faptul că Justiţia din România face obiectul unei
monitorizări speciale a Uniunii Europene în materie de combatere a
corupţiei.
„Mircea Basescu, în vârstă de 60 de ani, fratele mai mic al
preşedintelui, a fost reţinut joi seară, după ce a fost audiat de
procurori. Justiţia română, care face obiectul unei supravegheri stricte
din partea Bruxelles-ului, s-a dovedit a fi mai eficientă în ultimii
ani, conform experţilor. În ultimii doi ani, un fost prim-ministru şi
doi foşti miniştri găsiţi vinovaţi de acte de corupţie au fost
condamnaţi la închisoare, un lucru inedit în România”, notează Agenţia
France-Presse.
„Procurorii anticorupţie l-au reţinut pe fratele preşedintelui
României”, titrează revista Business Review. „Mircea Băsescu, fratele
preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut joi seară de procurorii
anticorupţie, după ce a fost interogat. Mircea Băsescu este suspectat de
trafic de influenţă, existând suspiciunea că ar fi primit 250.000 de
euro în februarie 2012 pentru a interveni în Justiţie în scopul
obţinerii unei pedepse mai uşoare pentru Sandu Anghel, cunoscut sub
numele de Bercea Mondial, un lider interlop condamnat la şapte ani şi
şase luni de închisoare în 2012”, precizează sec Business Review.
O vilă somptuoasă în Primăverii, un complex rezidenţial la
Mamaia sau la Predeal constituie aproape întotdeauna motiv de invidie,
de scandaluri care într-un final ajung în justiţie. Dar cine şi-ar fi
închipuit că o casă muncitorească situată în zona Răzoare, cu o
suprafaţă totală de nici 80 mp, împărţită în două apartamente, poate fi
obiectul unor interminabile procese? Şi atunci când una dintre părţi
apelează la „artileria grea”, adică la sprijinul unui magistrat de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, lucrurile se complică.
UPDATE Curtea Supremă se spală pe mâini
Ziarul de Investigaţii a solicitat un punct de vedere
oficial de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la acţiunile
magistratului asistent Oana Cristina Popescu. Magistraţii de la ÎCCJ
s-au spălat pe mâini în această afacere, pasând toată răspunderea la
Curtea de Apel Bucureşti. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate
emite un punct de vedere în raport de situaţia prezentată de
dumneavoastră, în condiţiile în care reprezentarea părţii la care faceţi
referire a avut locîn faţa completului de judecată legal învestit,
acesta fiind suveran atât în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate
cât şi în aprecierea asupra dovezii calităţii de reprezentant”, se arată
în răspunsul semnat de judecătorul Minodora Condoiu, şeful Biroului de
informare şi relaţii publice al instanţei supreme.
Aşa cum spuneam, casa de la numărul 8 al străzii Lt. Av. Caranda din
sectorul 6 al Capitalei nu este nici pe departe vreun palat sau măcar
conac. Este o simplă casă muncitorească ridicată în perioada interbelică
şi care apoi, în anii comunismului, a făcut parte din fondul locativ de
stat.
Imobilul este împărţit în două apartamente minuscule, de suprafaţe
aproximativ egale. Decenii la rând, locatarii celor două apartamente nu
au avut nimc de-mpărţit, ba, dimpotrivă, au trăit împreună, sub acelaşi
acoperiş, în bună vecinătate.
A venit schimbarea de regim din decembrie 1989 şi statul român a decis
să vândă toate locuinţele deţinute de fosta ICRAL către cei care la
vremea respectivă aveau statut de chiriaşi. Aşa s-a întâmplat şi cu
imobilul despre care facem vorbire, cele două apartamente fiind vândute
în 1993, cu plata în rate, către soţii Luminiţa şi Valere Munteanu, pe
de o parte, şi Aneta Pascu, de cealaltă parte, regimul juridic fiind de
proprietate comună forţată şi perpetuă.
O sarabandă a proceselor care durează de nouă ani
Schimbarea statutului juridic al colocatarilor, din chiriaşi în
proprietari, nu a schimbat nimic în relaţiile dintre ei. Surpriza a
intervenit abia în luna decembrie a anului 2005, când soţii Munteanu
s-au trezit daţi în judecată de Aneta Pascu.
Netam-nesam, aceasta din urmă solicita ieşirea din indiviziune. Cu
toate că nu putea fi vorba de aşa ceva, din moment ce nu exista o o
proprietate comună care să poată fi partajată, dat fiind faptul că cele
două apartamente au intrări separate, fiind utilizate în comun doar o
fâşie de curte (pentru acces) şi reţeaua de utilităţi.
Este ca şi cum subsemnatul, locatar la etajul 8 al unui bloc din
cartierul Titan, aş cere să mi se pună la dispoziţie o scară separată
sau (de ce nu?) chiar şi un lift personal.
Ei bine, tocmai acest lucru a cerut în instanţă Aneta Pascu – dărâmarea,
pe cheltuiala familiei Munteanu, a gardului despărţitor dintre cele
două proprietăţi, pe motiv că nu respectă linia de hotar (cu toate că el
fusese construit de ICRAL, în perioada comunistă, şi exista la momentul
cumpărării celor două apartamente) şi mutarea ţevilor de utilităţi
aferente familiei Munteanu care există în zona Anetei Pascu.
Şi pretenţiile erau abia la început, aşa cum vom vedea în continuare.
În primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1054 pronunţată în şedinţa
publică din data de 9 februarie 2006, Judecătoria Sectorului 6 a respins
acţiunea Anetei Pascu, pe care a considerat-o ca fiind fără obiect:
„Indiviziunea, ca modalitate a dreptului de proprietate, presupune
existenţa mai multor titulari, care au doar o cotă-parte ideală,
abstractă, din dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în această
stare, fără a avea o fracţiune materială, determinată de bunuri.
Instanţa apreciază că în cauză nu există o stare de indiviziune, astfel
cum a fost ea definită anterior, întrucât fiecare parte deţine în
exclusivitate anumite încăperi, iar grupul sanitar şi pivniţa sunt în
folosinţă comună, fiind dobândite ca atare prin contractele încheiate cu
SC Orizont SA” (fosta ICRAL – n.red.).
Trebuie menţionat aici că grupul sanitar deţinut în comun de cele
două familii este singura cale de acces în podul casei.
Clar ca lumina zilei. Numai că sarabanda proceselor era abia la început.
Un an mai târziu, prin sentinţa civilă nr. 2761 pronunţată în şedinţa
publică din 20 aprilie de aceeaşi Judecătorie a Sectorului 6, Secţia
Civilă, este admisă în parte acţiunea reclamantei Aneta Pascu. Apoi,
inexplicabil, aceasta renunţă la acţiunea de solicitare a ieşirii din
indiviziune.Liniştea părea că s-a reinstaurat în imobilul din strada Lt.
Av. Caranda.
Bunica îşi aduce nepoata în instanţă
Doar pentru scurt timp însă. La fel de inexplicabil, Aneta Pascu
introduce o nouă acţiune, având acelaşi obiect, care îi este admisă şi
procesele se reiau pe bandă rulantă, cu tot ce implică acestea –
experţi, adrese către şi de la Primăria Sectorului 6 şi aşa mai departe.
Oricine
se poate întreba, pe bună dreptate, de unde atâta energie şi, mai ales,
atâta aplecare către lumea Justiţiei a unei octogenare, şi aici am
numit-o pe Aneta Pascu? Ei bine, totul devine mult mai clar atunci când
ne aruncăm privirea pe încheierea şedinţei publice din data de 13 mai
2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
„La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul pârât
Munteanu Valere (…) intimata reclamantă Pascu Aneta, prin reprezentant
Popescu Oana Cristina, fără mandat la dosar”, se arată în încheierea de
şedinţă.
Oana Cristina Popescu nu este nimeni alta decât nepoata Anetei Pascu
şi este magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Evident, partea adversă ia foc şi cere instanţei ca Aneta Pascu să nu
fie reprezentată de nepoata ei, având în vedere calitatea de magistrat a
acesteia. Şi, surpriză! Oana Cristina Popescu se retrage de bună voie:
“Reprezentantul intimatei-reclamante Pascu Aneta solicită instanţei să
ia act că înţelege să se retragă din cauza de faţă, în sensul că nu mai
reprezintă interesele intimatei-reclamante Pascu Aneta, întrucât doreşte
ca prezentul recurs să se soluţioneze cât mai repede”.
Dar efectul asupra colegilor ei magistraţi de la Curtea de Apel s-a
făcut simţit, chiar şi cu această trecere episodică prin sala de
judecată. Dovadă stă faptul că, în aceeaşi şedinţă publică, instanţa
menţionată a respins recursul formulat de Tudoriţa şi Valere Munteanu.
O motivare kilometrică
În consecinţă, judecarea procesului se întoarce la Judecătoria
Sectorului 6. Prin sentinţa civilă nr. 2632, pronunţată în şedinţa
publică din data de 12 martie 2013, instanţa admite cererea formulată de
Aneta Pascu şi dispune ieşirea din indiviziune. (De precizat că
motivarea sentinţei se întinde pe nu mai puţin de 30 de pagini. Nu chiar
ca la procesul lu Adrian Năstase, dar nici mult nu mai aveau până acolo
magistraţii de la judecătorie!).
Şi, mai ceva ca arhitecţii care au proiectat Burj-al-Arab,
magistraţii găsesc şi soluţia tehnică pentru separarea completă a
colocatarilor imobilului. „(Instanţa – n.red.) constată că pârâţii
reclamanţi Munteanu Valere şi Munteanu Tudoriţa vor avea acces la corpul
acestora de proprietate direct din strada Lr. Av. Gheorghe Caranda nr.
8A, sens în care, pentru accesul în imobilul construcţie, dispune
modificarea ferestrei cu deschidere la stradă prin transformarea
acesteia în cale de acces – intrare în imobil. Această intrare urmează a
fi mascată de o marchiză cu o înălţime de până-n 2,20 metri, o lăţime
de până-n 1,5 metri şi o adâncime de până într-un metru”.
Mai pe româneşte, soţii Munteanu ar urma să aibă acces din stradă
direct în dormitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că imobilul, ridicat
în 1931, este construit pe principiul cărămizilor portante. Dacă ai scos
o cărămidă, cade tot peretele şi, în cel mai rău caz, toată casa.
Judecătoria a dat această sentinţă în pofida avertismentelor repetate
ale Primăriei Sectorului 6, reprezentanţii acestei instituţii precizând
că soluţia tehnică nu este taman legală. „(…) nu este posibilă ieşirea
din indiviziune, deoarece, conform PUG al Municipiului Bucureşti,
aprobat cu HCGMB nr. 269/2000 cu valabilitate prelungită în conformitate
cu HCGMB nr. 324/2010 şi a HCGMB nr. 241/2011, imobilul se află în zona
M – subzona M3, subzonă în care lotul minim, ca suprafaţă pe care se
pot executa lucrări este de 300 mp cu un front la stradă de 10,00 ml”,
se arată în răspunsul primit de Valere Munteanu de la Primărie,
înregistrat cu numărul 37496 din data de 4 decembrie 2012.
Or, toată proprietatea din strada Lt. Av. Caranda nu are decât 264
mp, deci lucrările nu pot fi executate. Singura soluţie în acest caz
pare ca Aneta Pascu să dea în judecată şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, pentru a i se permite începerea lucrărilor de
construcţie. Cu o nepoată magistrat la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cine ştie?
Divizarea fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române
(SNCFR) în trei companii (Infrastructură, Marfă şi Călători), decisă în
1998, în perioada mandatului lui Traian Băsescu la Ministerul
Transporturilor a fost greşită şi în contradicţie cu trendul din UE, a
declarat marţi actualul deţinător al portofoliului, Dan Şova.
„Decizia din 1998 – normal, o să spună toată lumea, dom’le, în ’98
era Băsescu ministru al Transporturilor şi este o chestiune politică;
nu, nu este o chestiune politică – de spargere a căii ferate în trei
companii a fost o decizie greşită, din punct de vedere administrativ. A
fost o decizie greşită ca ministru. Fac această afirmaţie nu pentru că
am ceva cu domnul Băsescu – este evident că am ceva cu dânsul, ştie
toată lumea -, dar spun acest lucru după ce am participat deja la trei
Consilii Europene, în martie, la Bruxelles, în mai la Atena şi săptămâna
trecută la Luxemburg. De fiecare dată, la toată cele consililii s-a
aflat pe masa discuţiilor al patrulea pachet feroviar în Uniunea
Europeană, care discută tocmai despre despărţirea acestor companii”, a
declarat Şova.
El a precizat că oameni care sunt mai capitalişti şi mai obişnuiţi cu
economia de piaţă decât românii se opun spargerii companiilor naţionale
în călători, marfă şi infrastructură: „Este anedoctic, tot cu referire
la domnul Băsescu, cei care se opun şi spun că este o prostie sunt chiar
nemţii, care, mă rog, dânsul a revendicat o anumită relaţie cu ei.
Nemţii sunt cei care se opun în mod constant acestei propuneri de
reformă, şi nu sunt singurii”.
Ziarul de Investigaţii a arătat încă de acum trei ani de zile, într-o
amplă anchetă, efectele dezastruoase pe care le-a avut divizarea SNCFR,
făcută sub „îndrumarea” firmei americane Seneca.
UPDATE Omul de afaceri Dan Adamescu a fost ridicat joi
dimineaţă din trafic de procurorii DNA. El a părăsit autoturismul
Maybach pentru a-şi continua deplasarea cu duba, fiind escortat cu duba
de trupele speciale, după ce pe numele său a fost emis un mandat de
aducere, pentru a fi audiat în dosarul în care este acuzat că le-ar fi
dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa.
Joi, 21 mai, Adamescu se prezentase la DNA, fiind citat de
procurori după ce miercuri fuseseră făcute percheziţii la locuinţa sa şi
la sediile unor firme pe care le deţine, în dosarul în care patru
judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru intervenţii în dosare
de insolvenţă.
Adamescu a ajuns la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în jurul
orei 10,15 şi nu a dorit să facă nicio declaraţie.
Surse judiciare au declarat că Dan Adamescu a fost citat să se prezinte
joi la DNA, fiind suspectat că, pentru a obţine soluţii favorabile în
dosare, ar fi dat mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti puşi sub
acuzare pentru corupţie. Procurorii DNA au făcut miercuri percheziţii
la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele acestuia, în
dosarul în care patru judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru
intervenţii în dosare de insolvenţă.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat printr-un comunicat
de presă că miercuri, 20 mai, au fost făcute percheziţii la nouă sedii
ale unor societăţi comerciale, precum şi la domiciliul unei persoane
fizice, toate situate în Bucureşti, în dosarul în care au fost arestaţi
patru judecători de la Tribunalul Bucureşti. DNA a precizat că, pe lângă
cei patru judecători, în această cauză se efectuează urmărirea penală
şi faţă de alte persoane,.
Surse judiciare citate de Mediafax au indicat că percheziţiile au fost
făcute la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele deţinute
de acesta, existând suspiciunea că mogulul asigurărilor le-ar fi dat
mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti suspectaţi de corupţie,
pentru a obţine soluţii favorabile în dosare. Dan Adamescu deţine
compania Astra Asigurări, Unirea Shopping Center şi cotidianul România
liberă.
Judecătorii Mircea Moldovan, Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Ciprian
Sorin Viziru, toţi de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă,
acuzaţi că primeau bani şi bunuri pentru intervenţii în dosare de
insolvenţă, au fost arestaţi preventiv, printr-o sentinţă pronunţată
marţi de Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea procurorilor
anticorupţie.
Potrivit magistraţilor, cei patru judecători, personal sau prin
intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă,
lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai
întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată,
sume de bani, bunuri sau servicii.
Magistraţii ar fi cerut bani sau bunuri pentru a îndeplini sau a nu
îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în
legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, pentru a
decide privind modalităţile de înscriere la masa credală cu privire la
creanţele creditorilor chirografari, pentru a desemna preferenţial
administratori judiciari, pentru a atribui preferenţial dosare de
insolvenţă sau pentru a-şi exercita influenţa pe lângă judecători de la
diverse instanţe din Bucureşti şi din ţară, folosind informaţii deţinute
prin prisma atribuţiilor de judecător, au arătat procurorii în
referatul cu propunerea de arestare.
După ce anul trecut la sediul
Primăriei Capitalei avusese loc un puternic cutremur, prin arestarea lui
Mădălin Dumitru, şeful Direcţiei de Infrastructură, acum un nou seism,
cu o magnitudine mai mare, loveşte în Splaiul Independenţei. Wigler
Solomon, zis „Moni” consilierul personal al primarului Capitalei, Sorin
Oprescu, a fost reţinut de procurorii DNA, după ce a fost prins în
flagrant în timp ce primea şpagă 25.000 de euro. Potrivit DNA, era vorba doar de o „rată” dintr-un „credit” mult mai
consistent. În total, Wigler Solomon a luat mită până acum 204.000 de
euro, promiţând că va interveni pe lângă consilieri din cadrul
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, astfel încât aceştia să
voteze aprobarea unor PUZ-uri aferente construirii a trei
supermarketuri. Wigler Solmon a cerut, în total, 230.000 de euro,
unui om de afaceri, pentru ca Primăria Capitalei să aprobe planurile
urbanistice zonale pentru construirea a trei supermarketuri în
Bucureşti, dar şi pentru ca municipalitatea să facă o donaţie. În
perioada mai-iunie 2012 – mai 2015, în calitate de consilier personal al
primarului Municipiului Bucureşti, a cerut suma totală de 230.000 euro.
El a primit, în mai multe tranşe, suma de 204.000 euro de la un om de
afaceri (martor denunţător) pentru a interveni pe lângă funcţionari din
aparatul administrativ al primarului general şi consilieri din cadrul
CGMB, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora, în vederea
iniţierii şi votării unor proiecte de hotărâri, conform DNA. Wigler
Solmon a primit suma totală de 150.000 euro, în patru tranşe, respectiv
înainte şi după votarea hotărârilor respective. „În acelaşi scop, la
data de 28 mai 2015, omul de afaceri s-a întâlnit cu inculpatul Wigler
Solomon în biroul acestuia din urmă aflat în sediul Primăriei
Municipiului Bucureşti, ocazie cu care acesta din urmă l-a asigurat pe
martorul denunţător că, în şedinţa Consiliului general al municipiului
Bucureşti din ziua respectivă, au fost aprobate atât proiectul de
hotărâre privind acceptarea donaţiei aferentă unuia dintre proiecte, cât
şi PUZ-ul pentru unul dintre supermarket-uri”, conform DNA. În acest
context, consilierul lui Oprescu a convenit cu omul de afaceri ca, pe 3
iunie, să-i dea 25.000 de euro, urmând ca diferenţa până la 51.000 de
euro să o aducă în săptămâna 8-12 iunie. Miercuri seara, Wigler Solomon a
fost surprins în flagrant de procurorii anticorupţie în timp ce primea
suma de 25.000 euro. „Anterior, în acelaşi scop, inculpatul primise,
printr-un intermediar, suma de 4.000 euro de la acelaşi om de afaceri.
Într-un context separat, la data de 14 noiembrie 2013, inculpatul Wigler
Solmon a mai primit de la omul de afaceri suma de 25.000 euro pentru a
interveni pe lângă primarul general al municipiului Bucureşti, pe lângă
care a lăsat să creadă că are influenţă, în vederea eliberării unei
autorizaţii de construire necesare unei soluţii de trafic (sens
giratoriu), pentru două supermarket-uri”, potrivit procurorilor
anticorupţie.
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a luat astăzi o decizie radicală în ceea ce privește postul TV Realitatea PLUS.
Conform unui comunicat, membrii CNA au...
Un primar din județul Mureş, reţinut inițial într-un dosar de furt de energie electrică, după o amplă acţiune a poliţiştilor, a fost plasat sub...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.
