Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat luni de Tribunalul Bucureşti la şase ani şi două luni închisoare cu executare în dosarul falimentării companiei Petromservice, iar sindicalistul Liviu Luca a primit şase ani închisoare, tot cu executare, în aceeaşi cauză. O pedeapsă şi mai grea, de nouă ani după gratii, a primit, în dosarul menţionat, omul de afaceri Octavian Ţurcan (un apropiat al lui Vîntu). Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată cu apel.
Cei trei au fost trimişi în judecată în urmă cu doi ani de Parchetul General, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi spălare de bani în dosarul falimentării companiei Petromservice, prejudiciul fiind stabilit la peste 83 milioane de euro.
În acelaşi dosar au mai fost daţi pe mâna Justiţiei foşti membri ai conducerii SC Petromservice SA, respectiv Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală, Rino Raichovich Graziano, Zizi Anagnastopol, Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă, Daniela Braşoveanu şi Octavian Ţurcan. Procurorii susţin că, în cursul anului 2005, Liviu Luca a devenit, în mod indirect, acţionarul majoritar al SC Petromservice SA, prin achiziţia a 49,35% din acţiunile societăţii realizată prin intermediul companiei Elbahold Ltd (înmatriculată în Cipru), la care sindicalistul avea calitatea de beneficiar real în sensul prevăzut de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de Directiva 2005/60/CE.
Astfel, el a controlat activitatea ulterioară desfăşurată de Petromservice, prin exercitarea dreptului de vot al Elbahold Ltd în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, ceea ce i-a permis să desemneze persoane „de încredere” în funcţiile de membri ai Consiliului de Administraţie, director general şi director financiar. Din probele de la dosar, a rezultat că Liviu Luca era ajutat la administrarea companiei de către Sorin Ovidiu Vîntu, care a finanţat preluarea pachetului de acţiuni.
Cum au fost ascunşi banii în firme off-shore
Un rol important în administrarea Petromservice avea şi Octavian Ţurcan, persoană apropiată de Vîntu, care intermedia relaţia inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau şi cu băncile din această ţară.
În cursul anului 2007, Petromservice a vândut către Petrom activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit suma totală de aproximativ 325 milioane de euro. Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile salariale restante obţinute de către angajaţi prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti, Luca a hotărât ca lichidităţile societăţii să fie transferate în patrimoniul unor firme controlate de Vîntu, pentru a evita ca banii să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuiţi ca dividende acţionarilor minoritari, mai susţin procurorii.
Anchetatorii arată că Luca a conceput, cu ajutorul lui Vîntu şi Ţurcan, un plan pentru a transfera sumele aflate în conturile Petromservice în conturile unor societăţi off-shore controlate de inculpaţi, sub pretextul achiziţiei unor acţiuni cotate la bursă. Astfel, în perioada 2008 – 2009, Liviu Luca, în calitate de acţionar majoritar, Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală şi Rino Raichovich Graziano, în calitate de membri ai Consiliului de Administraţie, şi Zizi Anagnastopol, în calitate de director financiar al Petromservice, au dispus încheierea mai multor contracte prin care partea Petromservice a cumpărat acţiuni cotate la bursă emise de şapte societăţi din Republica Moldova, la un preţ de aproximativ nouă ori mai mare decât valoarea la care aceste acţiuni erau tranzacţionate în aceeaşi perioadă la Bursa de Valori de la Chişinău.
Scopul urmărit prin aceste tranzacţii a fost ca sumele să ajungă în patrimoniul lui Vîntu şi Ţurcan. Parchetul General susţine că, în acest mod, Petromservice a plătit suma totală de 94.325.439 de euro pentru acţiuni, pe care le-ar fi putut cumpăra în schimbul sumei de 10.807.069 euro dacă ar fi realizat achiziţia direct de pe bursă. Toate companiile care au intermediat achiziţiile de acţiuni erau controlate de Vîntu şi Ţurcan, care aveau calitatea de beneficiari reali ai acestor societăţi.
Modul dictatorial de conducere al lui Liviu Luca
Liviu Luca a intrat în mişcarea sindicală încă din 1990, când a înfiinţat Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente (FSLI) Petrom. De-a lungul anilor, federaţia condusă de Luca, beneficiind de fonduri importante din cotizaţiile membrilor şi alte surse, a achiziţionat pachete de acţiuni la mai multe societăţi, printre care Petromservice, Rovit Valea Călugărească şi chiar grupul media Realitatea – Caţavencu.
În cadrul organizaţiei sindicale, deciziile se luau numai la comanda lui Liviu Luca. Am participat la mai multe congrese şi consilii naţionale ale FSLI Petrom, în anii 90 şi la începutul anilor 2000, şi am constatat că, fără excepţie, deciziile erau luate în unanimitate. La una dintre aceste reuniuni, un sindicalist aflat în spatele sălii (restaurantul Calul Bălan din Neptun) a uitat să lase jos mâna, atunci când Luca a întrebat dacă sunt voturi împotrivă. El a fost apostrofat imediat de „el lider maximo”, care i-a spus: „Costele (nu-mi mai aduc aminte dacă acesta era într-adevăr numele, dar nu contează în economia subiectului – n.m.), să nu mai vii la mine să-mi cer să te ajut cu aia şi cu ailaltă…”.
Sindicalistul vizat, probabil mahmur după cheful monstru care avusese loc cu o seară înainte, a încercat pe dată să se dezvinovăţească: „Mă scuzaţi, domnu’ preşedinte, nu am făcut-o intenţionat, eu sunt pentru propunerea făcută de dumneavoastră congresului…”. În final, Liviu Luca a dat dovadă de „înţelepciune” şi l-a iertat pe Costel cel rătăcit. Mai trebuie menţionat faptul că, la un congres al FSLI Petrom, a fost votată (tot în unanimitate, evident) o propunere care suna cam aşa: “chiar dacă preşedintele federaţiei nu va mai fi la un moment dat Liviu Luca, el se va ocupa în continuare de finanţele organizaţiei sindicale”. Fără alte comentarii.
