Data de 1 mai a deschis, în mod oficial, sezonul estival, dar și sezonul mizeriei: gunoiul este aruncat la voia întâmplării, responsabilitatea lipsește cu desăvârșire, iar autoritățile dau indicații prețioase și întorc spatele.
În cursul săptămânii trecute, comisarul-șef al Gărzii de Mediu le adresa românilor o ”rugăminte instituțională”: aceea de a fi cât mai responsabili față de natură, limitând deșeurile pe care le aruncă.
Ajungem în data de 1 mai când, în cadrul unui control pe litoral, Octavian Berceanu găsește nu doar gunoaiele ”clasice”, ci și deşeuri, mizerie și nenumărate conglomerate de materiale de construcţii, puse peste deşeuri.
Aflat în zona Năvodari, șeful Gărzii Naţionale de Mediu a declarat că, în calitate de comisar general, se află la prima ieşire și primele verificări în judeţul Constanţa.
1 mai: autoritățile au venit, au vorbit și au plecat. Gunoiul rămâne
”La televizor am văzut 20 de ani cum autorităţile au venit pe malul mării, au dat indicaţii, au plecat şi lucrurile au rămas la fel. Cu timpul rămas la dispoziţie vom lua staţiunile la rând să vedem ce este de făcut şi în lunile care vin vom fi permanent pe litoral să sancţionăm orice fapte cu caracter contravenţional sau infracţional care ţin de mediu”, a precizat Octavian Berceanu.
Acesta a adăugat că, în perioada următoare, vor fi realizate verificări foarte dese în staţiunile de la malul mării.
Năvodari, stațiunea de sub deșeuri
Concediul înseamnă mizerie, chit că vorbim despre cele trei săptămâni tradiționale, un citybreak sau o simplă zi: ziua de 1 mai.
”Cu tristeţe spun că am găsit foarte multe gunoaie, deşeuri, conglomerate de materiale de construcţii puse peste deşeuri, părăsite pe terenuri, dezvoltări imobiliare în expansiune cu munţi de deşeuri lângă, multă mizerie şi asta este ceea ce vedem la prima vedere”, a declarat comisarul-șef al Gărzii de Mediu.
Va urma o analiză, dar previzibilul rămâne cuvântul cheie. Berceanu a mai adăugat că este conștient că vor fi găsite și alte nereguli cu ajutorul colegilor din Constanţa de la Garda de Mediu şi al celorlalte instituţii.
Acesta a mai precizat că, ajutat de colegii din zona de sud a ţării, se vor face multiple controale pe litoral.
Acțiunile vor fi săptămânale şi se va încerca o presiune pe autoritatea publică locală și pe instituţiile care ar trebui să cureţe litoralul românesc.
Fostul candidat la prezidențiale din partea PMP, Theodor Paleologu sugerează că puterea poate deveni „contagioasă”, astfel că nimeni, indiferent de statutul său social ori de gradul de „moralitate” avut sau dobândit, nu scapă de această „boală”, oricât ar susține, în prealabil, că nu se va lăsa afectat.
Theodor Paleologu, cel care și-a dorit, la rândul său, puterea, despre Guvern și oamenii din el
Uitând că, la un moment, dat, și-a dorit să fie președintele țării, candidând la alegerile prezidențiale din 2020, Theodor Paleologu a vorbit despre legătura nescrisă dintre putere și componenta „psihologică”, dacă nu chiar „psihiatrică”. „Sunt foarte mulţi, majoritatea. Nu uitaţi, am fost ministru timp de un an de zile. Să fii membru într-un guvern timp de un an de zile este ca un stagiu în spital psihiatric”, a amintit Paleologu.
„Cam mare parte erau atinşi în vreun fel”, a continuat acesta, adăugând că „mai e ceva”. În opinia fostului prezidențiabil, atunci când te afli într-o funcție ce presupune putere trebuie să fii conștient de acest lucru și să fii „vigilent cu tine”, astfel încât să nu devii tentat să aluneci în extrema cealaltă. „Dar să ştiţi ceva, că patologia puterii afectează pe toată lumea.Orice meserie care are legătură cu puterea este susceptibilă să dezvolte patologii ale puterii, inclusiv jurnaliştii, episcopii, oamenii de afaceri, avocaţii, medicii, profesorii. Deci patologia puterii e foarte răspândită”, a mai spus acesta la Antena 3.
Cum anul acesta, vacanța de Paști a coincis cu cea de 1 Mai (Ziua Muncii), județul Constanța a devenit punct de interes în acest weekend, majoritatea românilor care s-au putut desprinde de locurile de muncă în această perioadă profitând de zilele libere și luând cu asalt litoralul românesc. Ca de obicei, cele mai căutate stațiuni au fost Mamaia și Vama Veche.
Două cluburi din Mamaia (Constanța), amendate cu 6.000 lei
Primul set de amenzi a fost aplicat unor cluburi din Mamaia, întrucât patronii celor două nu ar fi respectat distanțarea fizică impusă de autorități, înghesuind mesele astfel încât să încapă mai mulți clienți în locații. Potrivit informațiilor, polițiștii s-ar fi autosesizat, aflați în controale de rutină. Administratorii cluburilor respective au fost sancţionaţi contravenţional cu amenzi în valoare totală de 6.000 lei, conform Legii nr. 55/2020.
Nici iubita stațiune Vama Veche n-a scăpat de controalele întreprinse de agenții IPJ Constanța, astfel că mai multe cluburi din Vama Veche au fost luate „la pas” de aceștia, pentru a se verifica respectarea legii, în contextul restricțiilor impuse de pandemie. Așa cum era de așteptat, și aici au fost găsite nereguli ce au ținut de distanțarea fizică, obligatorie în această perioadă, anunță CTNews.
În aproximativ trei săptămâni, peste 47 de tone de deșeuri din plastic au fost scoase din cea mai mare rezervație marină protejată din America, arată The Guardian.
O expediție desfășurată pe durata a 24 de zile a dus la curățarea a 10 km de țărm, în atolii și insulele monumentului național marin Papahānaumokuākea, situat în insule hawaiene din nord-vest.
Echipa, condusă de o organizație non-profit, cu sprijin din partea agențiilor de stat, a colectat mai mult de 47 de tone de deșeuri care reprezintă un pericol pentru animale, cum ar fi uneltele de pescuit abandonate, numite și ”plase fantomă”.
”În prima zi am întâlnit o focă în vârstă de patru ani, care avea o plasă de pescuit înfășurată în jurul gâtului”, a declarat Kevin O’Brien, președintele Papahānaumokuākea Marine Debris Project, organizația non-profit care a condus echipa.
O’Brien a precizat că echipajul a reușit să scoată plasa, adăugând că este o rutină pentru ei să dea peste animale prinse în deșeuri.
Cantitatea de deșeuri se va tripla în următorii ani
Rezervația marină, situată la peste 200 km de Honolulu, reprezintă un habitat crucial pentru focile pe cale de dispariție, precum și pentru broasca testoasă verde, dar și pentru 14 milioane de păsări marine. Cu toate acestea, curenții oceanici aduc foarte mult gunoi din Pacific.
Se estimează că 11 milioane de tone de deșeuri de plastic ajung în oceanele lumii în fiecare an, cantitate care se preconizează că se va tripla în următorii 20 de ani. Cercetările au sugerat că peștii pot căuta în mod activ resturi de plastic, deoarece piesele pot mirosi similar cu prada, iar în Hawaii unii pești încep să consume plastic la câteva zile de la naștere.
Sute sau mii de kilograme de plastic, adunate de o singură organizație
Expediția, organizată de proiectul Papahānaumokuākea Marine Debris Project, cu sprijinul statului Hawaii, implică un echipaj care merge pe țărm, adunând uneori sute sau mii de kilograme de deșeuri.
Deși efectele poluării se văd zilnic, O’Brien rămâne optimist, datorită eforturilor de reducere a deșeurilor de plastic din întreaga lume și pentru că (încă) există astfel de expediții, axate pe curățenie.
Cea care ar trebui să fie obiectivă, să informeze, să fie ochii și vocea majorității, nu a câtorva actori politici.
Cea care ar trebui să educe, să dea informația pură, să te lase să-ți formezi o opinie, nu să-ți bage pe gât opinii deja formate, mestecate, transformate.
Am crescut (puțin) într-o perioadă în care presa nu era liberă, ci aservită Marelui Conducător.
În care nu se afla decât ceea ce voiau unii să se afle, în care ziaristul era mai mult un creator de ode, în care adevărul era ori ascuns, ori coafat atât de bine, că nu mai semăna cu originalul.
După `89, a început abundența de informații. Se scria și se consuma presă cu sete. Lumea citea. Lumea era avidă după buletinele de știri. Lumea voia să afle. Tot. Tot ce i-a fost ascuns, tot ce a ratat, tot ce trebuia să știe, timp de mai bine de 30 de ani.
Presa părea că e liberă din nou. Ieșeau la iveală adevăruri supărătoare, secrete murdare, acte oribile. Jurnaliștii criticau, tăiau în carne vie, nu prea se uitau la cine e persoana despre care scriu. Dacă greșea, era taxată. Era, din nou, a patra putere în stat, de-adevăratelea.
Anii au trecut. Odată cu ei, a scăzut setea de cunoaștere și a crescut setea de bani.
Presa și-a pierdut obiectivitatea
Jurnaliștii idealiști de la începutul anilor `90 au început să-mbătrânească. Să vadă că banii se fac mai ușor dintr-un adevăr puțin distorsionat, de-o parte sau de alta. Generațiile noi de jurnaliști au pornit, probabil, cu idealuri. Care s-au transformat în nevoia de bani, pentru a-și plăti facturile.
Publicațiile s-au înmulțit, posturile de radio și de televiziune, la fel. Goana după adevărat s-a transformat în goana după audiență. Publicul a devenit mai leneș. Bombardat de informații din toate părțile, a început să nu mai caute. Să ia de bun adevărul care-i convenea. Care se mula, mai mult, pe propriile convingeri. Presa a început să-i dea adevărul care-i convenea. Ăla care crea audiență, nu ăla foarte adevărat.
Verifică-ți informația din măcar trei surse
E unul din principiile de căpătâi ale jurnalistului. Sau ar trebui să fie. Și, la fel de bine, ar trebui să fie și principiul de căpătâi al consumatorului.
Momentul în care nici jurnalistul, nici consumatorul nu mai folosesc acele trei surse, e momentul în care libertatea presei începe să pălească.
Mai există jurnaliști obiectivi în România? Cel mai probabil. Problema e că trebuie să-i cauți. Să vrei să ajungi la ei și la miezul adevărului. Să nu-ți fie lene să sapi, adânc de tot, pentru a vedea dacă îți spune adevărul adevărat, sau dacă-ți pune pe tavă adevărul lui.
Pentru ca presa să continue să fie independentă, nu e de ajuns să se declare așa. Trebuie s-o dovedească. Iar cei care respectă nu acest principiu, să fie taxați. Acolo unde-i doare cel mai tare: la audiență.
Presa nu poate fi independentă, dacă publicul nu-și dorește asta.
De Ziua Mondială a Libertății Presei, ”La mulți ani!” celor care și-au păstrat independența. Celorlalți – numai bine și poate vor reuși să-și regăsească calea. Nu de alta, dar un jurnalist care nu e independent, nu e decât un scrib.
Un bărbat în vârstă de 29 ani judeţul Botoșani a uitat ieri, de cele sfinte, în prima zi de Paști, așadar, în urma unui scandal domestic avut cu soția sa, a dat foc lucrurilor dintr-o cameră aflată în casa pe care cei doi o împărțeau, a anunţat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), Dorina Lupu, potrivit G4Media.ro.
Vecinii au sunat la 112. Un echipaj ISU Botoșani s-a deplasat, de urgență, la fața locului
Anunțul ar fi fost făcut chiar de vecinii celor doi soți. Acestora le-ar fi fost teamă că incendiul se poate răspândi și la alte case, din apropiere.
„La faţa locului au ajuns, în cel mai scurt timp, trei echipaje din cadrul Detaşamentului de Pompieri Dorohoi, cu două autospeciale cu apă şi spumă şi o ambulanţă SMURD, dar şi voluntarii din comună. La sosirea forţelor de intervenţie, ardeau bunurile dintr-o cameră şi o parte din acoperişul casei. Incendiul a fost stins în limitele găsite de pompieri”, a declarat reprezentantul ISU Botoşani, conform sursei citate anterior.
Tânărul de 29 ani din satul Poiana, în comuna Brăeşti din judeţul Botoşani a fost, ulterior, transportat la spital, întrucât în toată degringolada creată s-ar fi rănit la mână, încercând să spargă un geam.
Nu există informații în legătură cu motivul care a dus la izbunirea scandalului dintre cei doi, însă nici dacă acesta s-a produs din pricina consumului excesiv de alcool.
București a ajuns în scenariul galben, cu o rată de infectare de sub trei la mia de locuitori, astfel că sălile de spectacol, cinematografele, restaurantele şi cafenelele se redeschid începând de astăzi, luni, 3 mai, la 30% din capacitatea lor de funcționare, în baza deciziei Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Acestea vor putea funcționa până la orele 21:00, restricțiile de noapte fiind încă păstrate.
Documentul Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă include următoarele
Activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, precum şi în interiorul altor spaţii publice închise care au acoperiş, plafon sau tavan şi care sunt delimitate de cel puţin doi pereţi, indiferent de faptul că sunt construcţii cu caracter temporar sau permanent, este permisă în intervalul orar 5.00 – 21.00, fără a depăşi 30% din capacitatea maximă a spaţiului.
Activitatea restaurantelor şi a cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unităţi de cazare este permisă în intervalul orar 5.00 – 21.00 fără a depăşi 30% din capacitatea maximă.
Activitatea cu publicul a operatorilor economici licenţiaţi în domeniul jocurilor de noroc este permisă fără a depăşi 30% din capacitatea maximă a spaţiului, cu excepţia desfăşurării activităţii de comercializarea a biletelor de tip LOTO, pariuri şi lox, cu respectarea măsurilor de protecţie sanitară.
Organizarea şi desfăşurarea activităţii cu publicul în cadrul cinematografelor, instituţiilor de spectacole şi/sau concerte sunt permise cu participarea publicului până la 30% din capacitatea spaţiului. Este interzisă organizarea şi desfăşurarea în aer liber a spectacolelor, concertelor, festivalurilor publice şi private sau a altor evenimente culturale.
Este obigatorie purtarea măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura pentru toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani, în toate spaţiile publice în București.
Prefectul Capitalei, Alin Stoica, a menționat că restricțiile de noapte vor mai fi păstrate
Întru confirmarea situației, Prefectul Capitalei, Alin Stoica, a menționat că momentan Bucureștiul se află în scenariul galben, așadar unele restricții vor fi ridicate (vezi mai sus lista), însă că se așteaptă ca în curând să se mai bifeze un „pas”, și anume scenariul verde, unde, în mod automat s-ar mai aplica o serie de relaxări. „Pentru că încă suntem pe o incidenţă destul de mare. Evident că venim de la o incidenţă de 7 şi acum mi se pare 2,62 o incidenţă mică, dar suntem încă în scenariul galben. Asta înseamnă că există pericolul ca lucrurile să se poată întoarce şi nu vrem să se întâmple lucrul acesta. Vrem ca lucrurile să evolueze spre bine şi să ajungem la o rată de infectare cât mai mică şi lucrul acesta se poate realiza prin menţinerea măsurilor de siguranţă sanitară şi evident prin vaccinare. Concentrarea noastră va fi în principal pe zona de vaccinare, dar vom menţine măsurile de siguranţă sanitară”, a spus prefectul Municipiului București, adăugând că următorul prag stabilit de experţii epidemiologi este de 1,5 la mia de locuitori şi acolo vor interveni o serie de relaxări, aşa cum sunt deja prevăzute în legislaţie
Deși Gigi Becali recunoaște că, la un moment dat, a simpatizat-o într-o oarecare măsură pe senatoarea acum independentă Diana Șoșoacă, în urma scandalurilor cu repetiție, parcă nici măcar acesta nu mai poate găsi loc pentru Șoșoacă în sufletul lui. „Ea săraca – mie la început mi-a plăcut de ea, dar după aia deja a căzut puțin în derizoriu pentru că unei femei nu-i stă bine să facă așa ceva”, a spus Becali, despre Șoșoacă, invitat la România TV.
Gigi Becali: „Ți-am spus nu mai vreau să aud de politică”
Cu toate că, în trecut, Becali s-a jucat cu politica, acesta afimă acum că „politică gata, la revedere, Doamne iartă-mă! Eu nu știu cum să fug, dacă zice: ieși dintre ei și osebiți-vă! Adică să intru în ei? Dacă zice să ies din ei, cum să intru în ei?”, a declarat acesta, adăugând că, în momentul de față, cea mai bună opțiune i se pare partidul lui George Simion, împreună cu acesta. „Dacă vreți, cei de la AUR s-a creat o zonă de oameni care captează. Da, sunt adevărați, ăla cum îl cheamă, președinte. George Simion. Îmi place mult de el, cuminte, echilibrat, dar nu mai mă uit la TV eu”.
Diana Șoșoacă, căzută în dizgrație
Atunci când vine vorba despre atitutdinea senatoarei independente Diana Șoșoacă, Gigi Becali este de părere că deși „zice corect”, are obiceiul, de cele mai multe ori, să exagereze, astfel că, fiind femeie, ar trebui, în opinia mogulului de fotbal, să-și rafineze gesturile și poate inclusiv discursurile.
„Adică … după aia a început să mai și danseze … îmi pare rău de ea că-mi place de ea, dar îmi pare rău de ea că n-o votează lumea. Zice ea, săraca, a luat avântul ăla așa, dar nuuu! Ea zice corect ce zice …. zice bine ce zice, ea zice adevărul și nu e manipulată, dar numai că e femeie. Și nu numai că e femeie. Ea deja a depășit o linie! Adică deși spune adevărul mai face și puțin circ și nu poți ca femeie să faci circ, că dacă faci circ nu le place la oameni circăreala”, a spus Becali.
Povestea de viață a Iuliei Brădeanu poate fi povestea oricui a decis, la un moment dat, să plece „în afară”, obligat de împrejurări. Atunci când România devine incapabilă să-ți ofere condițiile minime unui trai decent, e cazul să-ți umpli bocceluța cu ce apuci, să te urci în primul avion sau în primul microbuz via oriunde și să speri la un nou început. Din păcate, de cele mai multe ori, departe de țară și de ai tăi.
Iulia Brădeanu a învățat lecția curajului, însă și pe cea a compromisului
Cu Iulia am stat de vorbă câteva ore bune, timp în care mi-a povestit câte-un lună și-n stele, cu emfază pe frica pe care a simțit-o atunci când a plecat într-o țară necunoscută căreia nu-i cunoștea nici măcar limba. Cu răbdare și multă ambiție, gălățeanca, contabilă de profesie, a dat la o parte prejudecățile și a reușit, poate pentru prima oară în viața ei, să se pună pe sine pe primul loc. A învățat să facă compromisuri și să se adapteze situației, lucru care, conform spuselor Iuliei Brădeanu, nu ar fi reușit să-l facă în România, unde mentalitățile sunt diferite, la fel ca rezultate care, de cele mai multe ori, nu duc spre câștig, nici material și nici sufletesc.
Ziarul de Investigații:Cum era viața ta în România, înainte să pleci în Germania? Și care a are a fost „picătura care a umplut paharul”?
Iulia Brădeanu: În România am terminat Facultatea de Contabilitate și Informatica de Gestiune și am lucrat șapte ani în contabilitate, pe un salariu destul de mic, evident. La ultimul loc de muncă mi-a placut colectivul, n-am ce spune, nu e nicăieri ca între ai tăi, însă salariile din România sunt foarte mici, așa cum era cazul și aici. În plus îmi era destul de dificil pentru că „scăpam” de la muncă la ora 18:00 și nu reușeam să mai fac nimic altceva după aceea. Apucam să petrec timp cu fiica mea, Bianca, doar în weekend. Eram părinte de weekend. În rest, de școală și activitățile extrașcolare (pian, dans) ale fiice mele se ocupa mama mea. Am făcut o medie din toate astea și mi-a dat cu minus.
Situația financiară ne-a determinat să plecăm, la un moment dat. Totul s-a întâmplat când am realizat efectiv că a avea mașină și bani să-i bagi benzină reprezintă un lux. Muncești 8-9 ore ca să nu-ți permiți nici măcar atât, un minim al strictului necesar. Ca să nu mai pun la calcul anii de școală! Și mai aveam și un credit la bancă. Așa că în 2015 am zis „gata, trebuie să fac ceva!”, și am plecat!
Ziarul de Investigații:Povestește-mi care a fost parcursul tău în Germania? Cât timp ți-a luat să înveți limba și cât a durat până când ai reușit să îți găsești un loc de muncă?
Schelklingen, Germania
Iulia Brădeanu: În 2015, în primul an de Germania, muncea doar soțul meu. Între timp, eu am facut un curs de limba germană, curs care durat până în luna martie a lui 2016. Fără el n-aș fi avut nicio șansă! Am reușit să învăț germana la un nivel intermediar în aproximativ un an. În luna 2016, prin mai, la vreo trei luni de la terminarea cursului, îmi găseam primul loc de muncă la un hotel de 4 stele, după ce aplicasem deja la vreo 30. Nu e foarte ușor de găsit, mai ales dacă locuiești într-un orașel mic (Schelklingen, la 26 km de Ulm). Cu limba engleză sunt posturi în orașele mari, în rest, trebuie să cunoști limba germană. Pe de altă parte, în orașele mai mari traiul e mai scump. Nici acum nu știu bine germana, încă învăț. Din această cauza, în momentul de față, un post de responsabilitate, unde se cere un nivel de scris impecabil nu intră în discuție. Poate pe viitor! Sunt la munca de jos, lucrul acesta mi-a permis flexibilitate, libertatea în a-mi crește copilul, dar trebuie să recunosc că ego-ul meu a avut de suferit cumva. Am făcut un compromis, până la urmă.
Ziarul de Investigații:Cum te-au primit cetățenii nemți? Te-ai simțit vreo secundă marginalizată pentru că ești româncă?
Ulm, Germania. Foto: Iulia Brădeanu
Iulia Brădeanu: Nu m-am simțit marginalizată deloc, doar că mi s-a părut greu la început, mi s-a părut intens față de cum eram eu obișnuită. Diferit de ce era în România. Dacă faci muncă de 6 ore, de exemplu, nimeni nu te plătește pentru 8 ore, ci pentru 6. În plus, nu mai era muncă de birou. Mi-a plăcut însă faptul că nu am fost pusă în situații umilitoare, am simțit că trebuie să mă maturizez cumva. Să ies din mentalitatea de victimă și să iau viața așa cum este. Când o să știu limba germană mai bine am să aplic și în alte locuri.
Nemții sunt mai rezervați. Poate e mai bine așa. La început îmi lipseau mesele festive de la zilele de naștere, 8 Martie, căldura aia românească, cadourile, urările. Nemții sărbătoresc prin muncă. Sunt mulți străini în Germania și angajatorii preferă să ia străini, pentru că sunt mai loiali, dar poate și mai motivați să lucreze. Doar în posturi de conducere angajează nemți, că să fie productivi, dar și profesioniști. E un plus dacă nu ești timid, ești detașat emoțional, ești organizat. Eu încă mai lucrez la stăpânirea emoțiilor, o să mă ajute pe viitor, fără nicio îndoială. O iau ca pe o școală.
Ziarul de Investigații:Dar românii din Germania? Ai reușit să te integrezi în vreo comunitate de români?
Iulia Brădeanu: Cunosc mulți români în Germania, numai că nu am timp de ei. Și cred că nici ei de mine. Se muncește mult, indiferent de domeniu, iar seara fiecare cu familia lui. Eu mai muncesc și în weekend-uri uneori. Ce-i drept, mă întâlnesc un pic mai des cu niște prieteni din Deva. Cu restul mă văd mai rar pentru că o parte dintre prieteni s-au mutat la 40-50 km distanță, iar alții au alte priorități. Am mai mulți prieteni de diferite naționalități, dar nici cu ei nu mă văd prea des, din același motiv. În trecut ne găseam la grătare, la Paște și Crăciun, la plimbare, restaurant. De când cu pandemia, ne-am găsit mai rar. Sunt comunități în Ulm mai mari, însă încă nu am ajuns acolo, locuind într-o localitate mai micuță, din apropiere.
Ziarul de Investigații:Cum se desfășoară o zi din viața Iuliei Brădeanu?
Iulia Brădeanu: Dimineață sunt la muncă. Numărul de ore este diferit, vara poate să fie și până la 16, dar nu mai mult. Seară o am alocată, fie activităților gospodărești, fie învățatului. Înainte, de două ori pe săptămână mergeam la sala de fitness, doar că acum au introdus masca obligatorie FFP2 și e mai dificil să faci sport cu masca pe față. Mulți au renunțat cu tot la contract. De două ori mă întâlnesc fie cu o comunitate de nemți, fie cu o prietenă cu care studiez Biblia. În alte zile citesc psihologie, neuroștiința și spiritualitate. Mi-ar plăcea să lucrez în domeniu, doar că, din nou, ar trebui să știu limba germană la perfecție și să am și o diplomă în domeniu, iar astea două sunt cumva interconectate. Este un proces de durată. Îmi place tot ce este legat de psihologia cuantică, neuroștiința, activare ADN. Visez și la o colaborare pe viitor cu Cătălin Tomescu, din România. Totul în timp. Îmi doresc să devin o variantă mai bună a mea, să am sentimentul că viață mea a avut un sens.
Ziarul de Investigații:Cum a fost tranziția România-Germania pentru fiica ta?
Iulia Brădeanu: Bianca a venit în august 2016 în Germania. A studiat cu un profesor particular limba germană în România, a terminat clasa a patra în țară, apoi am adus-o în Germania. Nu a pierdut nici un an. Mergea la balet, la teatrul din Ulm și la gimnastică, doar că acum toate sunt închise. La început i-a fost și ei dificil, mai ales când nu înțelegi tot ce se vorbește în jurul tău, „bisericuțele” erau deja formate în clasă, în plus. Dar acum vorbește cu accent, sunt mulțumită. Este foarte apreciată în clasă la limbă engleză și artă. Sunt mândră de ea!
Bianca Brădeanu, fiica Iuliei, în echipa de balet (a treia de la stânga spre dreapta)
Ziarul de Investigații:Există diferențe majore între mentalitatea românească și cea germană? Ce ai observat?
Iulia Brădeanu: Este diferență. Noi suntem mai creativi, adaptabili la schimbări, dar și foarte rigizi în gândire – paradoxal, nu? Judecăm prea ușor forma: de la minorități, la cum se îmbrăca lumea, ce meserie are cineva, ce scrie în CV-ul acestuia, viața privată nu prea e privată, și așa mai departe. Cred că noi, românii, ne expunem prea mult, când poate ar fi bine să ținem cont și ce prezentăm pe posturile tv, nu numai de ratingul sau de venitul rapid… Pe termen lung avem de pierdut din punct de vedere al imaginii.
Nemții sunt mult mai rezervați, nu că nu le au pe ale lor, doar că ei consideră multe subiecte tabu și încearcă să nu între în cele delicate. Țin minte la restaurant, la o petrecere, vorbeau despre vreme și fumători, nimic picant, chiar plictisitor. Nemții fac foarte mult sport, ies din tipare, se îmbrăca colorat, fac multe excursii, îngrijesc grădină. Foarte multă muncă în fiecare zi. Le place ordinea, le plac lucrurile structurate, nu le place vorbăria – strict și la obiect. La ei nici CV-ul nu trebuie să fie foarte lung… esențialul. În prima zi te cheamă la probă de lucru. Poți să arăți ca Angelina Jolie dacă nu poți să îți faci treabă, toate că toate, dar până la bani! Ești capabil, te acceptă? Dacă nu, nu acceptă doar aparențe. Sunt extrem de practici și nu sunt emoționali. La fel, te înveți să nu iei lucrurile personal, nici ei nu le iau. Economisesc bani, spre deosebire de români care țin la imagine, nemții pun bani pentru zile negre. La pensie, cine nu și-a pus nimic deoparte, își ia un loc de muncă suplimentar ca vânzător în supermarket sau alte mici joburi ca să se descurce.
Ziarul de Investigații:Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ai mai face acest pas?
Iulia Brădeanu: Cu siguranță, da! Plecatul în străinătate mi-a permis să am acces și la alte culturi, să am respect pentru diferențele dintre oameni, să am un venit mai bun pe mai puține ore lucrate, să am timp să studiez mai mult, să călătoresc mai mult, să înțeleg că imaginea fără fond nu reprezintă o fundație stabilă, m-a ajutat să realizez că vârsta este doar o barieră mentală. La 40 de ani în România ești „expirat”. În Germania, nu se face diferență, își promovează persoanele educate, dar mai în vârstă, pentru că experiența vine cu timpul, educația cere timp, la fel, au mai mult timp de sport, de călătorii la pensie. Germania își permite duminica să țină închis, excepție fac restaurantele (asta înainte de pandemie). Are o economie puternică și este punct de atracție economică, turistică și pentru polonezi, italieni, spanioli, portughezi, țările estice ale Europei, nigerieni, dar și turci, zonă arabă, etc.
Ziarul de Investigații:Intenționezi să te reîntorci vreodată în România?
Iulia Brădeanu: Nu spun niciodată… niciodată. Simt că în centrul Europei aș avea mai multe șanse la un sistem de sănătate decent. Doar că iau în considerare și varianta mai puțin plăcută, să nu mă descurc financiar, să fiu nevoită să locuiesc în altă parte sau din contră, să am oportunități venite peste noapte de colaborare. Îmi iubesc familia, prietenii, Germania m-a maturizat, dar m-a făcut să gândesc un pic mai flexibil, dar și să lucrez la mine pe interior, să nu las visele să moară la 40 de ani. Am simțit recunostință pentru țara mea adoptivă care îmi va da, sper eu, cetățenia în curând. Am recunostintă pentru că mi-a arătat drumul către maturitate!
Am putea să începem urarea cu „fie ca”, însă n-o s-o facem. În schimbă o să vă urăm ca astăzi, în ziua sfintelor sărbători de Paști, să aveți parte de tot ceea ce vă doriți! Să vă fie casa, casă și, bineînțeles, masa, masă! Să vă bucurați de prezența familiei și a prietenilor, mai ales acum, când situația e atât de sensibilă.
Paște Fericit!
Așadar mai ales astăzi, când suntem alături de familiile noastre, ar trebui să ne gândim la siguranța lor, însă și la a noastră. Viața e cel mai de preț dar pe care îl puteam primi. Să avem grijă de ea!
Paște fericit tuturor cititorilor și colaboratorilor Ziarului de Investigații! Nu uitați să fiți buni, înțelegători și să găsiți, de fiecare dată, puterea să dați și altora din puținul vostru. Iar dacă nu puteți să dați, măcar nu luați!
O ursoaică dintr-o localitate din Harghita, obișnuită să coboare în oraș după hrană, a fost mutată cu succes, în sanctuar.
După o lungă perioadă în care animalul a fost ținta multor violențe, s-a reușit capturarea ei și mutarea în sanctuarul de la Zărnești.
Animalul cobora seara de pe dealuri și se obișnuise să intre chiar în curțile localnicilor.
Ca să reușească să o alunge, localnicii au încercat, în repetate rânduri, să o sperie. După mai bine de o lună, ursoaica a fost luată din zonă și mutată în sanctuar.
Medicii spun că are puțin peste doi ani și cântărește 70 de kilograme. Nu prezintă semne de boală, dar este foarte slăbit și deshidratată, din cauza lipsei de hrană, arată Știrile Pro Tv.
După ce va rămâne o perioadă în carantină, animalul va fi eliberat în pădure.
A fost alungată, hăituită, dar și bătută de localnici
”În fiecare seară era alungată cu bâte, hăituită și speriată cu sunete puternice, ba chiar a și fost bătută…totul pentru că venea să caute câte-o bucată de pâine sau ceva să-i potolească foamea cumplită”, au povestit, pe pagina de Facebook, reprezentanții AMP Libearty – Bear Sanctuary.
Aceștia au explicat că ursoaica venea de pe dealuri și intra prin curțile oamenilor care o speriau îngrozitor. Este calvarul prin care a trecut timp de o lună o puiuță de urs, în localitatea Subcetate – Harghita.
”Din fericire, tot chinul a luat sfârșit azi-noapte, când micuța a ajuns în Sanctuarul AMP Libearty”, au mai adăugat”, reprezentanții.
Pădurea de la Libearty: locul ideal pentru ursoaică
Ursoaica are puțin peste 2 ani și nu cântărește mai mult de 70 de kilograme. Deși nu prezintă semne de boală, medicul veterinar spune că este extrem de slăbită și deshidratată, foarte mică pentru vârsta ei și se vede clar că nu a avut ce mânca.
Foto: AMP Libearty Sanctuary
Conform declarațiilor, a fost vaccinată antirabic, deparazitată și microcipată.
”Deocamdată, va petrece un timp în zona de carantină a sanctuarului pentru a se întrema, iar atunci când va fi pregătită, va fi eliberată în pădurea de la Libearty unde se va putea juca în voie, va putea să se cațere în copaci și să înoate în piscină și nu va mai simți niciodată foamea!”, a mai precizat AMP Libearty – Bear Sanctuary.
De Paște, cei care se plictisesc despică lozinci, desființează urări și demontează gramatici.
Când filologia nu te mai coafează, politica te-a lăsat cu buza umflată și literatura ta nu mai interesează pe aproape nimeni, te reprofilezi și-ncerci să devii influencer, pe Facebook.
E și cazul lui Adrian Papahagi. Interesant e că vrea să pară cult, dar hip, să prindă și la noua generație, pios, dar acid, scriitor, dar analist politic. Mă rog, e ca o salată boeuf. Un curcubeu de influențe, idei și arome.
Cum se apropia Paștele, ca orice influencer care se respectă, Papahagi a încercat să facă un mini-ghid despre ce se cuvine și ce nu să faci în zi de sărbătoare. Cum studiile medievale nu se prea pupă cu ironia, rezultatul a fost cel puțin hazliu.
Cuvântul preferat al lui Papahagi, de Paște: kitsch
În viziunea lui, tot ce nu se pupă cu imaginea proprie și personală despre Paște, e kitsch.
Arta care nu are măcar 350 de ani. Imaginile vintage cu iepurași, puișori și ouă vopsite. Urările de Paște, dacă nu sunt creație literară proprie, personalizată pentru fiecare destinatar în parte. Ironicul ”gizăs”.
Nu scapă nici urarea aia cu ”Paște fericit!”. Presupun că aici voia să fie amuzant, că cică doar vițeii pasc. Și s-a amuzat atât de mult de gluma asta expirată de măcar 20 de ani, c-a ținut s-o ridice la rang de ”așa nu!” Nu faceți ca ei! Nu spuneți Paște fericit, că nu suntem bovine.
Ciudat pentru un filolog de înaltă clasă, să nu priceapă că, în această formulă, ”Paște” nu e verb, e substantiv. Pun pe seama stării febrile pe care ți-o poate induce crearea unui text pe care-l consideri genial. Altfel nu-mi explic confuzia.
Lecție de lexicologie, în ajun de Paște
După ce ne-a explicat de ce multe lucruri care ne plac sunt, de fapt, kitsch și n-ar trebui făcute, Papahagi dă lovitura de grație: explică, în termeni științifici, de ce, la ortodocși, e ”Iisus Hristos”, și nu ”Isus Cristos”.
Bine, Papahagi! Alăturarea de norme de cum să (nu) trimiți sms-uri, ce poze să alegi și cum să nu paști, avea clar drept continuare logică o recomandare demnă de un seminar de lexicologie.
Știi cum e? Nea` Vasile, care vrea să trimită același mesaj tipizat la toată agenda telefonică + aceeași poză cu iepurașul și ouăle roșii o să fie super încântat că i-ai explicat de ce se scrie Iisus Hristos. Ba chiar o să învețe explicația pe de rost, și-o s-o folosească la masa în familie, în timp ce ciocnește 6 ouă și taie friptura de miel. Problema o să fie la al doilea litru de vin, c-o să încurce vocala η transliterată cu consoana X cu “ch”, în care “c” era pronunțat fără aspirație. Ce-o să facă, oare, nea` Vasile, în această situație?
Ghid anti-kitsch, transformat în exemplu de snobism
Da, e frumos să încerci să explici lumii anumite lucruri. E și mai frumos, dacă reușești s-o faci cu umor. Dar când tot anti-kitsch-ismul tău se transformă în snobism, nu mai e nici frumos, nici amuzant.
Aerul de superioritate, impresia că tu ești cult, și restul proști și impresia că, dacă ești filolog și eseist, poți da și lecții de bune-maniere s-ar putea să fie motivul pentru care n-o să fii, niciodată, influencer. Sincer, alpaca lui Godină e mai urmărită. Poate pentru că nu vrea să pară ceva ce nu e.
S-ar părea că, dincolo de declarațiile referitoare la o eventuală demisie, ministrul Educației, Daniel David, ia totuși în calcul să își depună mandatul.
Nu „pe...
Președintele Nicușor Dan a revenit în țară și anunță că a citit sesizările primite din partea magistraților, așa cum au fost transmise după documentarul...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
