”Vrem o țară ca afară”. Da`s-o facă alții (Video)

Curățenia se întreține, civilizația se învață; de către cei care vor

De câte ori n-ați auzit fraza cu ”o țară ca afară”? Poate că ați spus-o și voi de câteva ori.

Poate unii chiar au încercat s-o realizeze și poate că alții s-au lăsat păgubași, când au văzut că nu se prea poate.

Și cum să nu fii dezamăgit când vezi imagini ca-n video-ul de mai jos?

Se-ntâmplă în Galați, ziua în amiaza mare. Doi cetățeni bine intenționați vor și ei o țară ca afară.

Dovadă o fac măștile pe care le poartă regulamentar și mașina nu tocmai de lepădat. Și faptul că se autoservesc cu dalele lăsate de Primărie, pentru renovarea trotuarului. Că, dacă sunt nepăzite și se află pe domeniul public, înseamnă că le poate adopta oricine.

Ce înseamnă, pentru unii români, o țară ca afară?

Cei mai mulți care susțin asta sunt, de cele mai multe ori, cei care se spetesc câteva luni pe an în străinătate, la muncă. Se-ntorc de sărbători în țară, mai adaugă o anexă la vilă sau o arcadă la apartament și speră ca, la pensie, să se bucure de cât au trudit.

Dar o să folosească fraza cu pricina, doar când le convine.

Vor drumuri ca afară, dar nu se sfiesc să arunce gunoiul din mașină, că oricum nu se face curat. Plus că Primăria de asta e plătită, să facă curat în urma lor. În afară e curat și, în plus, amenda e destul de usturătoare. Acolo respectă mediul, în țară – să se ocupe autoritățile.

Dacă încalcă regulile de circulație, încearcă să se descurce neaoș, românesc, cu plicul la polițist. În afară, nici prin gând nu le-ar trece să depășească viteza, că-i arde la buzunar. Aici – câteva sute de lei nu-s capăt de țară.

Copacii din jurul blocului? Să-i tăiem, dă-i dreacu`, că ori nu-și pot parca bolidul din cauza lor, ori le strică frunzele căzute vopseaua de la mașină. Asta au reținut ei ”din afară”: parcări și betoane, și li se pare civilizație. Nu contează că alte țări încearcă să recreeze spațiile verzi și să replanteze, pentru c-au tăiat fără cap câteva zeci de ani. Partea aia n-au reținut-o. Au reținut doar că ai unde-ți parca mașina.

Proprietate comună? Nu există. C-au văzut ei că, în afară, lumea are casă cu grădină. Cum nu vor să se mute la țară, că le-a intrat în cap că-s orășeni, hotărăsc să facă o șmecherie semi-legală. Își iau apartament la parter și împrejmuiesc grădina, declarându-se stăpâni pe tarla. Că nu stă nimeni să verifice actele. Și-n plus, fac frumos, dom`le, să arate opulența. Dacă îi întrebi, îți spun că Primăria ar trebui să le mulțumească, că au grijă de spațiul public.

Cu banii ”din afară” își fac propria țară, prin metode românești

Românul o să respecte legea în străinătate, din diverse motive. Pentru că nu vrea să fie considerat ”țăran”, pentru că primește amendă, pentru că îi e frică de lege. Acolo se duce să strângă bani. Se minunează de cât de civilizați sunt oamenii, de cât de curate sunt străzile și de cât de bine merg, în general, lucrurile.

Întors acasă, uită regulile elementare. Pentru că aici, dacă are mașină frumoasă și casă arătoasă, clar n-o să-l facă nimeni ”țăran”. Aici vine să cheltuie banii strânși. Și să se plângă de cât de nenorocită e țara asta. Amenzile sunt mici, și se dau pe sărite, cunoaște el pe cineva care-l poate scăpa de amendă, ce rost are să respecte legea, dacă nici măcar cei care fac legile n-o respectă?

Românul care vrea o țară ca afară aplică o dublă măsură: vrea, dar să nu o facă el. Are impresia că țările civilizate s-au născut așa. Nu pricepe că și acolo legea e făcută tot de oameni dar, mai ales, respectată de aceștia. De asta merge bine. Pentru că lumea respectă și se respectă. Pentru că puterea exemplului funcționează. Și pentru că ei pricep că ce strică unul, plătesc, mai devreme sau mai târziu, toți.

Doar că, pentru români, nu e atât de simplu. Poți scoate românul din ”Românica”, dar mai greu scoți ”Românica” din român.

Advertisement
Articolul precedentVal de expulzări ale diplomaților din Europa
Articolul următorDeficit de medicamente oncologice. Ioana Mihăilă explică situația
Jurnalist neprietenos. Din 1999. Sau, cum ar spune unii, încă din mileniul trecut.