Volodimir Zelenski, foto digi 24.ro

Aceasta este o analiză, dar și o recomandare călduroasă de lectură, mai ales pentru cei care dau like&share la orice, oricând, care își fac idoli pe oricine și pentru nimic. Nu, nu este un comentariu contra lui Zelenski , președintele Ucrainei. Evident, nu susținem nicio urmă de violență. Astfel, cuvântul „război”ar trebui să fie scos din dicționarele explicative ale lumii, mai ales în zilele noastre.

Este, însă, îngrijorător, cum pe nemestecate, fără un minim „research” (n.r. documentare)ajungem să pierdem detaliul care face diferența, alegem ambalajul în pofida conținutului. Să fim serioși, războiul dintre Rusia-Ucraina era previzibil. Îl anticipa întreaga Planetă. Ce s-a întâmplat în acest timp? Ucraina doar s-a plâns. Și, da, din punct de vedere diplomatic, juridic, Rusia, sub comanda lui Putin, a rupt toate protocoalele, toate normele internaționale. Putin poate fi acuzat de cruzime, nu și de prostie. A știut că Ucraina e mai mult decât vulnerabil militar, strategic, iar cuvintele duioase, comportamentul de speaker motivațional „nu țin de foame” unei națiuni. Nici măcar nu a estimat că atacurile vor ajunge să se desfășoare patru zile.

Zelenski, președintele Ucrainei, de profesie actor de comedie(NU ARE nicio legătură cu politica, relațiile diplomatice, a ajuns președinte pe un discurs contra corupției) s-a bazat prea mult pe sprijinul liderilor UE, pe cel al SUA. Acum, plânge din buncăr. Da, plânge, chiar dacă pozează în președintele neînfricat, cu arma în mână. Toate publicațiile independente i-au consemnat reproșurile: că nu a primit arme, că nu a primit tancuri, că nu vrea să călătorească în SUA, că nu negociază cu Putin în Rusia! Păi, stimabile(…), dai bine pe Facebook, pentru generația căreia îi este teamă să meargă în Armată(nu neapărat pe timp de război), însă cum îți aperi țara? Câți tineri trebuie să mai moară pentru că nici măcar nu știi de ce ai nevoie pentru a-ți apăra țara?

Volodimir Zelenski, transformat în idolul generației căreia îi este teamă să meargă în Armată, este actorul de comedie care a ajuns președintele Ucrainei

Mai exact, la război mergi cu arme, nu cu frunze și flori! Un soi de infatuare, mascată sub un patriotism discutabil. E normal ca președintele unei țări să fie „în prima linie”, mai ales la luptă. Însă, e aberant să-ți expui poporul! Știți vorba aia cu vecinii- musafiri: mai vine omul, dar mai și pleacă! Așa va fi și în cazul refugiaților!

E un gest uman să oferi protecție civilă, însă, strategic-diplomatic-militar, toate țările vor avea limite, rezerve, chiar dacă la nivel declarativ condamna politica lui Putin și, implicit, războiul! Zelenski a avut suficient timp să negocieze cu Putin, chiar și cu liderii țărilor vecine, dacă a simțit că îi poate face față lui Putin! Acum, e panicat, revoltat. Îi place, însă, imaginea de erou. Pentru unii poate este, însă, afirmația Annei Politkovskaia ar trebui să le dea mai mult de gândit: „nimeni nu intră în Armată sau în închisoare decât dacă autoritățile vor acest lucru!”

E valabil și pentru români. De ani buni, România a eliberat adeverințe mai mult sau mai puțin reale, prin care mii de tineri, apți fizic de a fi recrutați în Armată, erau „scutiți”. Nu, în Armată nu mergi doar dacă e război sau pentru că ești violent. Mergi să te pregătești pentru „greu”, să ai viteză de reacție, să fii capabil să protejezi viața celor dragi cu adevărat, nu prin figuri de stil comune.

Așa cum a notat și site-ul culturaduba.ro, Zelenski este președintele Ucrainei din 2019. Înainte de această funcție, a fost actor de comedie mediocru. Cel mai cunoscut rol este cel din filmul „Servant of the People” („Slujitor al poporului”)

Citiți și: „Momentan e pace! Am dat comandă de păr din Ucraina/ E adevărat că ne ia în Armată? în Germania au venit plicuri!”. Reacții exclusive ale românilor din Ucraina despre „război”

Articolul precedentRăniţii din Ucraina vor putea fi trataţi în spitalele româneşti
Articolul următorUcraina a depus plângere împotriva Rusiei la Tribunalul Internațional de la Haga
Pasionată de cuvinte, inspirată de oameni liberi în gândire. Pun întrebări incomode și detest ideile „împrumutate”