Înalta Curte s-a pronunțat ieri în privința contestației în anulare prin care fostul europarlamentar Adrian Severin solicita reanalizarea condamnării din 2016. După câteva termene, Înalta Curte a decis definitiv că cererea lui Adrian Severin este inadmisibilă. „Respinge, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termenul de declarare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat Severin Adrian. Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat Severin Adrian împotriva deciziei penale nr. 187 din 16 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. 2675/1/2016”.
În noiembrie 2016, Înalta
Curte de Casație și Justiție a hotărât condamnarea inculpatului la 4 ani
închisoare și interzicerea, atât în timpul cât și pe o perioadă de 3 ani,
executarea pedepsei principale, a drepturilor de a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând
exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție sau de a exercita o
profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a
folosit, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de
influență.
Această soluție a fost pronunțată cu majoritate, în apel. La acea dată, judecătorii au admis doar apelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie și au majorat pedeapsa instanței de fond de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.. „Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Severin Adrian împotriva sentinței penale nr.142 din data de 23 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr. 4528/1/2013. Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2016. Cu opinie separată, în sensul achitării inculpatului Severin Adrian, conform art. 16 lit. b teza I Cod procedură penală pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000, rap. la art.254 alin.1 Cod penal (1969), cu aplic. art.5 Cod penal, şi menţinerii celorlalte dispoziţii referitoare la condamnarea pentru infracţiunea de trafic de influenţă”, se arăta în soluția definitivă.
Adrian fusese acuzat că, în perioada decembrie 2010 – martie 2011, „în calitate de membru în Parlamentul European, a acceptat promisiunea a două persoane de a-i plăti 100.000 euro anual, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, pe de o parte și a votării împotriva altor amendamente ce nu corespundeau intereselor societății comerciale pe care cele două persoane pretindeau că o susțin, pe de altă parte. La suma menționată se adăuga și suma de 4.000 de euro pe zi, pentru orice acte efectuate de parlamentar, în legislativul european, în legătură cu depunerea de amendamente.
În contextul discuțiilor din perioada ianuarie – martie 2011, inculpatul Severin Adrian le-a pretins celor două persoane, potrivit înțelegerii, suma de 12.000 euro, lăsându-le să creadă că are influență asupra a doi deputați din Comisia Juridică, a Raportorului Comisiei pentru afaceri economice și monetare din legislativul european, precum și asupra unui alt membru al Parlamentului European, pentru a-i determina să introducă un amendament la proiectul de Directivă al Comisiei Europene privind garantarea depozitelor bancare, în sensul intereselor clienților companiei pe care cei doi susțineau că o reprezintă. În vederea încasării sumei 12 000 euro, inculpatul Severin Adrian a emis o factură pe care a trimis-o pe email uneia din cele două persoane”.
