Am făcut sărbătoare națională, după victoria în fața Ungariei, scor 28-27, de parcă am fi câștigat cine știe ce medalie – succesul ne-a luat mințile, ne-a amețit așa de tare, încât în prima partidă din faza următoare, jucată împotriva Rusiei, ne-am prezentat ca o echipă de amatoare! Sigur, șansele noastre de a prinde unul din cele două locuri ce ar fi dus în semifinale, erau foarte mici, din pricina faptului că n-am luat puncte nici cu Spania, nici cu Muntenegru, dar aveam obligația să încercăm marea cu degetul. Nu te pregătești doi ani de zile, cu tot felul de selecții, perioade de cantonamente, meciuri amicale, ca să vii la un Mondial și să-ți propui doar să nu dezamăgești.
”Suntem foarte motivate după victoria de aseară (n.n. împotriva Ungariei). Nu am dezamăgit, nu ne-am făcut de râs. Suntem în primele 12 echipe, la acest turneu”, declara Cristina Neagu, la o zi după ce am bătut Ungaria la un gol. Dacă Neagu s-a referit doar la persoana ei, da, se poate spune că nu a dezamăgit, în ciuda faptului că a făcut și ea erori nenumărate, inclusiv în partida contra Rusiei. Dar ca să te lauzi că România este între primele 12 grupări ale Mondialului, ăsta nu este un motiv de satisfacție – se spune că fanfara cântă doar pentru locul unu, dar eu aș fost și mai mulțumit, dacă împărțeam podiumul cu viitoarea premiantă din Japonia.
După aceste cuvinte ale lui Neagu, am dedus că însăși handbalistele n-au avut speranțe la mai mult, poate doar la câștiguri mici și ceva victorii personale. Nici măcar staff-ul tehnic (format din 9 sau 10 persoane) nu a avut visuri mărețe, mulțumindu-se să lase o impresie bună. Tricolorele au fost în Iad de două ori, în meciul cu Rusia – în prima repriză, erorile fetelor noastre au depășit, ca număr, orice închipuire: Perianu a ratat din prima, Polocoșer și-a luat și ea două minute de suspendare, Pintea a călcat semicercul, Perianu a pasat prost, de două ori, apoi a făcut și fault în atac. Și-a dat în petic și Neagu, cu o ratare și o pasă greșită, exact in minutele de superioritate, pentru ca Polocoșer să-și ia și al doilea galben, pentru durități în apărare. Chiar și-așa, repriza se încheie cu un gol frumos, marca Pristăvița, și cu o egalitate peste așteptări – s-a văzut, însă, clar că Rusia nu a apăsat pe accelerator..
În mitanul secund, am atins din nou Infernul – preț de 10 minute (!) ne-a cuprins letargia și n-am mai găsit poarta adversă. Nici nu mai încape îndoială, aici s-a scris istoria acestui meci, de la 17-16 pentru Rusia, în minutul 44, s-a făcut 25-16, în minutul 54, pentru Ana Senn și compania, iar problema câștigătoarei fusese, deja, rezolvată. Tricolorele n-au mai avut resurse, pentru un meci întreg, nici fizice, nici psihice, iar dragă Cristina, o spun cu toată sinceritatea, v-ați făcut de mirul lumii, cu aceste 10 minute de abstinență handbalistică, în vreme ce tu ne asigurai că sunteți motivate, după victoria din fața Ungariei. N-am văzut pe nimeni că-și dă viața, în meciul cu Rusia, s-a jucat plat, au intrat toate în teren, pentru că așa a vrut Ryde, să nu le supere pe fete.
Handbalistele au partea lor de vină, dar de blamat este staff-ul tehnic, de la vlădică și până la opincă – nu tu o selecție corectă și transparentă, în deplin accord cu Comisia Tehnică a Federației și cu toți antrenorii ce funcționează în campionatele României; nu tu un program medical intens și cu o anumită ritmicitate, pentru lotul lărgit, poate așa s-ar fi descoperit mai din vreme dopajul de la Brașov; nu tu planuri de rezervă, în anumite situații de pressing la Neagu; nu tu scheme lucrate cu jucătoare diferite, singura schiță fiind cea in care Neagu îi pasează lui Pintea; nu tu antrenamente psihologice de calitate, care să facă din handbalistele noastre persoane puternice, cu capul tare, ca să zic așa, gata de luptă, până la ultima picătură de energie. Aș putea continua cu tarele pe care acest staff le are, de ani buni, dar mă opresc aici și pun doar bomboana pe colivă – Tomas Ryde nu este selecționerul de care România are nevoie, nu are talent și nici știință, ca să dea strălucire handbalistelor noastre, valoroase, de altfel!
Și dacă ar fi avut educația necesară, anumite persoane care se-nvârt în jurul naționalei feminine, de ani de zile, și-ar fi dat demult demisia de onoare! Nu se va întâmpla asta, iar handbalul feminin românesc va fi îngropat definitiv, cât de curând…
