Este românul rasist? Bineînțeles! Dar e rasist selectiv.

Uitați-vă numai la rata de integrare a rromilor în comunitate. Nu-mi spuneți că n-ați auzit de măcar un caz în care, la școală, un grup de părinți revoltați n-au vrut să-și lase copiii să stea în bancă lângă ”ăla de etnie”. Sau că nu ați văzut (dacă n-ați făcut-o chiar voi) cum, la vederea unui rrom, românul se asigură că portofelul îi e în siguranță. Sau, tot la școală, de copii de etnie umiliți, chiar de către cei care trebuiau să-i educe. Sau că nu aruncați, cu dispreț, cuvinte grele despre ”țiganii care ne fac de rușine în străinătate.”  

Uitați-vă și la câți au sărit cu gura că n-au ce căuta la noi în țară vietnamezi care să ne mănânce câinii din curți, srilankezi care să ne facă pâinea sau chinezi care să ne fure job-urile din țesătorii.

Numele tău nu sună românește

Este românul xenofob? Bineînțeles!

Uitați-vă la argumentele care au circulat în societate, mai ales în perioada alegerilor: majoritatea contra-argumentelor legate de Klaus Werner Iohannis, Ludovic Orban, Cosette Chichirău sau Dacian Julien Cioloș (lista e mult mai lungă, bineînțeles) au avut de a face cu originea lor ”ne-neaoș românească”. În momentul în care nu știi nimic despre persoana respectivă, te legi de nume, că nu sună românesc. O simplă căutare pe Google te-ar lămuri, dar e prea mult de muncă.

Uitați-vă și la Clotilde Marie Brigitte Armand și Dominic Samuel Fritz, pe marginea cărora s-au creat contra-argumente că ”de ce să candideze la noi în țară? Să se ducă la ei, acolo, să candideze, că noi n-avem nevoie de străini să ne conducă!”

Uitați-vă, nu în ultimul rând, la apelativele drăgăstoase cu care sunt categorisiți conaționalii noștri de etnie maghiară, și-o să aveți o imagine completă asupra xenofobiei românului.

A fost arbitrul Constantin Sebastian Colțescu rasist când a spus ”ăla negru”? Nu.

Ne transformăm, din ce în ce mai mult, într-o populație de sensibili. Ne place să ținem discursuri pompoase în care să lăudăm diversitatea. Să ne batem unul pe celălalt pe umăr că ”suntem diferiți, din fericire”.

Ne declarăm dragoste și respect, ne ținem de mânuțe și cântăm kumbaya și, în secunda în care cineva folosește un alt cuvânt decât cel care ni se pare nouă corect, îl punem la pământ și-i dăm la ficați.

Suntem adepții diversității, dar a diversității riguros definită, între niște limite și linii pe care, dacă le-ai depășit, meriți pus la zid. Biciuit în piața publică. Puneți-l în cușcă, aruncați cu roșii în el, a folosit un cuvânt care nu e rasist, dar nu e acceptat de noi!

E ok să fii diferit, dar să nu spună nimeni acest lucru. Decât cu perdea, sau în discursuri laudative. Altminteri, interzis!

Cazul Colțescu

Termenul de ”negru” la noi, în România, nu e nici peiorativ, nici rasist. Dacă ar fi așa, atunci faptul că spunem noi, despre noi, că suntem ”albi” ar putea fi considerat rasist. Sau ar trebui să fim acuzați că sprijinim, fără echivoc, mișcarea White Pride.

Doar că nu e așa. Dacă ai un grup de 5 inși, dintre care 4 sunt ”afro-americani” și al 5-lea e ”alb”, o să-l numești ”ăla alb”. La fel, oricare altă combinație. Nu e rasism, e prima trăsătură care-ți sare în ochi, pentru a identifica o persoană, al cărei nume nu-l cunoști, dintr-un grup de persoane. La fel cum ai spune ”ăla roșcat”, ”ăla înalt” sau, la fel de bine, ”fata/băiatul”.

Avea voie să vorbească în română? Da. Seamănă ”negru” cu ”negro” (termen peiorativ, în limba engleză)? Da. Era nevoie să se ajungă la scandal cu implicații rasiste, denigrări, anchete sau a fost o pură neînțelegere? Eu zic că a doua varinată.

Dar, dacă totul s-ar fi terminat frumos, cu ”– Am fost gresit înțeles. / Bine, hai că te iert, știu că suntem diferiți, provenim din medii diferite și percepem diferit situațiile” – cum s-ar mai fi alimentat puțin focul rasism/antirasism?

N-ar fi pierdut (lumea întreagă, și românii, în special) o ocazie perfectă de a-și pune cenușă în cap pentru istoria sclavagistă?

Nu ar fi dispărut subiectul perfect de a arăta cât de deschiși/naționaliști suntem?

Despre ce ne-am mai fi plâns/certat săptămâna asta?

Concluzie: românul nu e nici rasist, nici xenofob. Decât atunci când e vorba despre oamenii care trăiesc, constant și de secole, în România.

Sursa foto: ziaruldeiasi.ro

Ziarul de Investigații