Fostul poliţist Cristian Constantin Cioacă, găsit vinovat pentru uciderea soţiei sale, Elodia Ghinescu, al cărei cadavru nu a fost găsit niciodată, a fost pus în libertate astăzi.
Acest lucru a fost posibil în urma unei decizii a instanței, Cristian Cioacă declarând la ieșirea din penitenciar că „Astăzi e prima zi din restul vieţii mele” – în limba engleză. „Plecând de aici, vă imaginaţi cât voi trăi”, a mai spus acesta.
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, în noaptea de 29 spre 30 august 2007, pe fondul unor relaţii conflictuale preexistente legate de un iminent divorţ generat de presupusele relaţii extraconjugale ale soţilor, în timp ce se aflau în dormitorul matrimonial, discuţiile au degenerat, context în care fostul poliţist i-a aplicat soţiei sale, Elodia Ghinescu, multiple lovituri, soldate cu decesul acesteia.
Parchetul mai susţinea că, ulterior datei de 2 septembrie 2007, Cristian Cioacă a desfăşurat o „operaţiune amplă de manipulare a persoanelor din anturajul său şi al soţiei sale, prezentând tuturor celor cu care intra în contact dovezile găsite la acea dată de un martor pe calculatorul familiei Cioacă-Ghinescu, referitoare la relaţia extraconjugală a victimei şi vacanţa pe care şi-a petrecut-o împreună cu o altă persoană în Dubai”, pentru a justifica ipoteza unei plecări voluntare a acesteia de la domiciliu.
După toate acestea, în data 5 septembrie 2007 Cristian Cioacă a anunţat oficial dispariţia soţiei sale, însă ani mai târziu, avea să fie acuzat și condamnat. Cioacă a condamnat definitiv în iunie 2014: 16 ani și 8 luni închisoare pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanare de morminte şi acces ilegal la un sistem informatic.
De atunci, e în penitenciar, iar pentru a putea avea o șansă la liberare, trebuia să execute fracţia de 3/4 din pedeapsă, respectiv 4.566 zile de închisoare. Cum acesta executase peste fracție, a fost propus pentru liberare conditionată chiar de comisia din penitenciar. Numai că prima oară nu a mers, Judecătoria Pitești respingând cererea.
Abia azi, în contestația promovată de fostul polițist, Tribunalul Argeș a admis că acesta ar cam fi timpul să iasă din spatele gratiilor:
„Admite contestaţia formulată de contestatorul C.C.C împotriva sentinţei penale nr. 1337/19.07.2023, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 8362/280/2023, desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând, În temeiul art. 59 Cod Penal (1969) cu aplic. art. 5 Cod penal (2009): Admite propunerea formulată de Comisia de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Mioveni şi dispune liberarea condiţionată a condamnatului C.C.C. de sub puterea mandatului nr. 1631/2016 emis de Judecătoria Piteşti în baza sentinţei penale nr. 1373/2016, dacă nu este reţinut sau arestat în alte cauze. Definitivă”.
Aceasta în condițiile în care judecătoria explica refuzul de a-l pune în libertate pe Cioacă prin aceea că faptele pentru care fusese condamnat erau de o gravitate deosebită, ce denotă un potenţial criminogen ridicat, „fapte care au produs puternice reacţii în rândul societăţii o lungă perioadă de timp”.
Mai mult decât atât, „instanţa reţine că deţinutul a dovedit de-a lungul timpului nepăsare atât faţă de memoria victimei, prin neasumarea faptelor sale, cât şi faţă de victimele colaterale, prin faptul că nu a depus minime diligenţe de diminuare a consecinţelor infracţiunilor săvârşite, prin achitarea fie si parţială a despăgubirilor civile la care a fost obligat faţă de familia victimei (fiul minor al acesteia si al inculpatului, mamă, frate), cu toate că din caracterizarea depusă la dosar reiese că persoana condamnată a beneficiat de sprijin financiar pe tot parcursul executării pedepsei, realizând totodată venituri şi ca urmare a muncii prestate în penitenciar conform art.83 alin.1 lit.a,b, e rap. la art.86, art.87 din legea nr. 254/2013, astfel că, în opinia instanţei avea posibilitatea de a achita cel puţin parţial sumele ce i-au fost puse în sarcină, dacă dorea să facă dovada bunei credinţe în acest sens.
Toate aceste aspecte reflectă faptul că deţinutul nu a conştientizat consecinţele faptelor sale, nu le asumă, nu a făcut progrese reale pe calea reintegrării sociale din această perspectivă şi nu prezintă garanţii suficiente că punerea sa în libertate nu constituie un pericol pentru societate, impunându-se ca acesta să-şi intensifice eforturile în ceea ce priveşte formarea unei atitudini de respect faţă de valorile sociale şi ordinea de drept.
În acest context, având în vedere şi durata pedepsei pe care condamnatul o mai are de executat prin comparaţie cu durata pedepsei executate până în prezent, instanţa apreciază că procesul de reeducare şi prevenţie nu a fost finalizat, proces ce presupune şi crearea unei voinţe morale, precum şi întărirea caracterului prin inhibarea unor comportamente şi trăsături negative înrădăcinate de-a lungul timpului, debarasarea de vechile structuri morale negative şi construirea altora pozitive, prin conştientizarea gravităţii faptelor săvârşite şi asumarea consecinţelor acestora”.
