Programul strategic DESWAT, distrus de miniştrii Mediului

Autor

30 iunie 2010

De peste cinci ani, şefii care s-au perindat la conducerea Ministerului Mediului şi ai Apelor Romane nu au fost în stare să pună la punct un proiect strategic pentru preîntampinarea, limitarea sau chiar stoparea unor fenomene extrem de grave care au afectat Romania în ultimul “cincinal”, cum sunt inundaţiile şi poluările accidentale. Si au risipit, în această perioadă, 46 de milioane de dolari. Este vorba de realizarea unui sistem informaţional hidrologic integrat, de detecţie şi monitorizare la nivelul întregii ţări, pentru prevenirea şI reducerea efectelor dezastrelor naturale în domeniul apelor. Acest sistem este considerat o investiţie strategică, de siguranţă naţională, determinată, pe de o parte, de poziţia geografică a ţării noastre, care este traversată de cursuri de apă cu traseu transfrontalier şi, pe de altă parte, de angajamentele internaţionale asumate de Romania.

Programul se numeşte DESWAT (ape distructive), a fost achiziţionat de la concernul strategic american Lockheed Martin şi de el s-a ales praful. Cu menţiunea că nu din vina americanilor ci exclusiv a miniştrilor Mediului din 2005 încoace – Sulfina Barbu şi Attila Korodi (guvernul Tăriceanu), Nicolae Nemirschi şi Laszlo Borbely (guvernele Boc). Toţi aceştia ar trebui traşi la răspundere nu numai pentru risipirea banului public, ci şi pentru, mai ales, sabotarea intereselor României.

Tehnologie americană pentru apărarea românilor

Implementarea sistemului de detecţie şi monitorizare DEStructive WATer (DESWAT) pe tot teritoriul Romaniei a fost încredinţat în 2005, de către Ministerul Mediului şI Dezvoltării Durabile, firmei Lockheed Martin. DESWAT urma să asigure creşterea timpului de intervenţie pentru entităţile cu responsabilităţi în intervenţia urgentă din comunităţile locale, astfel încat acestea din urmă să se poată apăra eficient împotriva inundaţiilor şi deversărilor accidentale, prin implementarea unor tehnologii extrem de sofisticate şi la fel de eficiente. Pentru contractarea şi achiziţionarea proiectului DESWAT a fost emisă HG 12/2003 pentru garantarea de către Ministerul Finanţelor Publice a unui credit extern de 46 milionae dolari pentru Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. Contractul pentru achiziţionarea şi implementarea proiectului a fost semnat pe 6 noiembrie 2003. Demararea efectivă a contractului a avut loc pe 15 ianuarie 2005, etapă care a constat în asigurarea finanţării şi programarea privind începerea şi demararea graficului de livrare a aparaturii şi echipamentelor specifice programului. Potrivit componentei de bază a contractului, urmau să fie achiziţionate următoarele echipamente de înaltă tehnologie: 625 staţii hidrologice automate (AHSS), pentru efectuarea măsurătorilor de niveluri, temperatură a apei/aerului; 67 staţii automate pentru determinarea calităţii apei; 250 de staţii automate pluviometrice (APSS) pentru măsurarea cantităţii de pricipitaţii, introduse ulterior în contract la solicitarea părţii romane; 80 de senzori de viteză pentru determinarea debitelor, şi aceştia achiziţionaţi tot la solicitarea românilor. Ei bine, de toate aceste adevărate bijuterii tehnologice şi-au bătut joc toţi cei implicaţi, de la conducerile Ministerului Mediului la cele ale Apelor Române şi direcţiilor zonale de ape.

Apasco la caşcaval

Autorităţile române au invitat la un asemenea caşcaval, în calitate de subcontractor, o firmă cunoscută ca un cal breaz pentru abonamentele la banii Mediului şi lucrările dubioase efectuate– Apasco SA din Măneciu, Prahova, controlată de controversatul afacerist Marian Sterian. Un control al Curţii de Conturi a României începe să facă lumină în această afacere de-a dreptul penală. Iata ce au constatat, într-o fază preliminară a controlului ce se desfăşoară în continuare: “Incepând cu anul 2006 pană la sfarşitul anului 2008, au fost efectuate operaţiuni de recepţionare parţială a echipamentelor livrate în cadrul programului DESWAT. In toate situaţiile, materialele care au făcut obiectul procesului de predare-primire şi a recepţiei parţiale nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a Ministerului Mediului şI Dezvoltării Durabile, a Administraţiei Naţionale “Apele Române” şi nici a direcţiilor de ape zonale, neîncheindu-se procese verbale de predare-primire cu stabilirea strictă a destinaţiei bunurilor materiale achiziţionate. De fiecare dată, staţiile şi echipamentele livrate de furnizor au fost preluate din vamă la termen sau cu întarziere, dar au fost puse la dispoziţia subcontractorilor Lockheed Martin fără documente justificative, în vederea montării acestora pe locurile de utilizare stabilite de comun acord cu Apele Romane. In alte situaţii, preluarea staţiilor şI a echipamentelor specifice din vamă nu s-a efectuat de către reprezentanţii beneficiarului, ridicarea şi transportul acestora direct în depozitul firmei Apasco din localitatea Măneciu, efectuându-se de către reprezentanţii firmei respective, costurile aferente activităţilor respective fiind suportate de către beneficiar – Administraţia Naţională “Apele Române” pe baza facturilor fiscale. Au existat situaţii în care unele transporturi de staţii, calculatoare şi echipamente de comunicaţii nu au fost ridicate din vamă de către beneficiar la termenele stabilite, provocand întarzieri cu impact grav asupra graficului de execuţie precum şi achitarea unor taxe şi penalităţi suplimentare.”

Staţii hidrologice defectate, aruncate de-a valma sau vandalizate

O analiză, numai asupra situaţiei staţiilor hidrologice automate cu senzori (AHSS) arată dezastrul penal de care se fac vinovaţi cei implicaţi. Iată ce scriu controlorii Curţii: “Din cantitatea totală de 633 de bucăţi prevăzută în contract (prin acte adiţionale) pana la data întocmirii situaţiei – aprilie 2010, au fost livrate către furnizor 580 de staţii. Din acestea au fost instalate efectiv 312 de staţii, din care 170 sunt funcţionale, 61 prezintă probleme în exploatare, 46 nu au racordul electric realizat, 14 sunt vandalizate iar 21 sunt fără soluţii de realizare a comunicaţiilor. Am constatat, de asemenea, că 289 de astfel de staţii se află în prezent în custodie într-un depozit al firmei Apasco SA din localitatea Maneciu-Ungureni, judeţul Prahova, firmă subcontractantă a Lockheed Martin, acestea urmand a fi redistribuite pentru a fi instalate în bazinele zonale.”

Cele mai scumpe refugii montane din România sunt în judeţul Hunedoara

Autor

Anamaria Nedelcoff

24 iunie 2010

Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale a aruncat aproape 30 de miliarde de lei vechi anul trecut, pentru construirea a şapte refugii Salvamont în Parcul Naţional Retezat. Controversele acestui proiect se datorează sumelor mari folosite pentru construirea unor refugii de câţiva zeci de metri pătraţi.

Astfel, din datele furnizate de către reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara, un refugiu de 94 de metri pătraţi ajunge la peste 4 miliarde de lei vechi, fără documentaţie şi avize, chiar dacă materialele de construcţie sunt dintre cele mai banale, în timp ce un astfel de refugiu în alte părţi montane ale ţării costă de aproape 20 de ori mai puţin, cu proiect cu tot.

În concluzie, o asemenea construcţie este de aproape 7 ori mai scumpă decât un apartament din municipiul Lupeni, zona A. Astfel, experţii imobiliari ai Judecătoriei Petroşani apreciază că în municipiul Lupeni, de pildă, un apartament cu 3 camere, în zonă ultracentrală, cu toate dotările, cu gaz metan şi anexe, de peste 100 de metri pătraţi, ajunge la puţin peste 600 de milioane de lei vechi.

Sau, dacă vom calcula construcţia propriu zisă la metru pătrat, observăm că suma pe metru pătrat este cea mai mare din Europa, de peste 1.000 de euro pentru un refugiu alpin.

De 4 ani se roagă salvamontiştii pentru refugii decente…

„Proiectul a fost depus la minister în anul 2006 de către Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România (ANSMR), proiect ce a prevăzut refacerea, reamenajarea şi construirea refugiilor de altitudine. În judeţul Hunedoara au intrat în acest proiect şapte puncte de instalare. Astfel, au fost construite refugii la Stâna de Râu, Baleia, Buta, Pietrele şi Râuşor, iar refugiile de la Poiana Pelegii şi Bucura au fost refăcute şi reamenajate. Valoarea proiectului se ridică la suma de 30 de miliarde de lei vechi”, a declarat Ovidiu Bodeanu, şeful Serviciului Public Judeţean Salvamont (SPJS) Hunedoara.

Costel Avram, repetent la cunoştinţele despre banii veniţi de la Udrea

În prezent, lucrările mai au până să fie finalizate, anunţându-se chiar probleme cu tranşele de bani ce urmau să vină. “Refugiile sunt construite în proporţie de 90 la sută unele, în timp ce altele sunt finalizate. Nu mă pot pronunţa cu privire la faptul dacă sumele ar fi mari sau mici, deoarece aici ar trebui să punem în calcul şi documentaţia necesară. În plus, am înţeles că mai sunt tranşe de bani de venit de la Ministerul Turismului, dar nu pot spune exact ce sume, fiindcă nu ştiu”, a declarat Costel Avram, vicepreşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Hunedoara.

Făgăraşul e mai ieftin

Totuşi, problema ce se pune este legată de sumele exorbitante înghiţite de nişte refugii cu două sau patru camere, construite din materiale ieftine. Numai în Hunedoara un refugiu poate costa aproape 5 miliarde de lei vechi cu tot cu documentaţia necesară, în timp ce alte judeţe le-au construit mai repede şi de 18 ori mai ieftin, fiind inclus şi transportul cu elicopterul.

„Un refugiu care a fost ridicat în Zârnei, în Făgăraş la dimensiunea de 5 pe 4 pe schelet metalic şi panouri sandviş, a costat 250 de milioane. Cu transport cu elicopterul şi cu montaj, s-a ajuns la 300 de milioane de lei”, a declarat Mircea Opriş, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.

Astfel, refugiile din judeţul Hunedoara sunt cele mai scumpe din ţară, chiar dacă surse apropiate CJ Hunedoara ne-au declarat că lucrările au fost prost executate, având în vedere că la numai câteva luni de la construcţie, acoperişurile de pe unele refugii au fost luate de vânt, la fel ca banii publici ce au fost alocaţi pentru acest proiect.

Când nu salvează vieţi, salvatorii montani sunt salahori pe moşia lui Moloţ

Mai mult, firma care a câştigat licitaţia a tot subcontractat lucrările, până când s-a ajuns ca acestea să fie executate chiar de către salvatorii montani din judeţul Hunedoara.

“Salvatorii montani au fost plătiţi la negru chiar de către ginerele CJ Hunedoara, Mircea Moloţ, pentru a lucra la construcţia refugiului de la Buta, unde şeful de echipă ne-a obligat să lucrăm. Am cărat materialele tot noi, tot noi am şi tencuit, iar la câteva luni după iarnă, acoperişul refugiului a fost smuls. Asta este, noi nu suntem constructori, ci salvăm vieţi. Părerea mea este că a fost o bătaie de joc la adresa Salvamontului şi construirea refugiilor a fost doar o modalitate de a fi spălaţi banii, fiindcă anul trecut, când s-au dat, era campanie electorală”, au declarat surse din cadrul Salvamont Hunedoara.

CJ Hunedoara se justifică…

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara susţin însă că proiectul “Dezvoltarea infrastructurii în zona montană înaltă – construcţii baze Salvamont şi refugii montane în masivul Retezat – Râuşor, Poiana Pelegii, Bucura, Paltina, Stâna de Râu, Baleia”, care cuprinde 4 baze Salvamont şi 3 refugii montane are preţul perfect justificabil.

“Proiectele au fost întocmite de S.C. Incerc Proiect S.A. Petroşani, iar achiziţia de lucrări a fost realizată pe baza caietului de sarcini întocmit de Biroul de Achiziţii Publice al Consiliului Judeţean Hunedoara, respectând proiectul tehnic.Finanţarea proiectului tehnic a fost realizată prin HG 1762/2006 cu suma de 517.000 lei, suma contractată fiind de 368.722 lei, rezultând o diferenţă de 148.278 lei.

Finanţarea lucrărilor este realizată prin HG 426/2009 cu suma de 3.084.000 lei, modificată cu HG 1206/2009 la valoarea de 2.400.000 lei”, se arată într-o înştiinţare remisă de Consiliul Judeţean Hunedoara.

Potrivit aceleiaşi surse, valoarea contractată pentru realizarea investiţiei a fost împărţită pe cele şapte obiective. Astfel, la Poiana Pelegii s-au dus 283.179 lei pentru o suprafaţă construită de 94,08 mp (suprafaţa desfăşurată: 186,21 mp). La Râuşor au fost acordaţi 1.057.960 lei pentru o suprafaţă construită de 320 mp (suprafaţa desfăşurată: 546 mp.) Bucura- 410.025 lei, suprafaţă construită: 94,08 mp (suprafaţa desfăşurată: 186,21 mp), Baleia-54.552 lei, suprafaţa construită: 35 mp (suprafaţa desfăşurată: 50 mp), Stâna de Râu: 61.568 lei, suprafaţa construită: 35 mp (suprafaţa desfăşurată: 50 mp), Pietrele: 426.824 lei, suprafaţa construită: 106,52 mp; (suprafaţa desfăşurată: 167,00 mp), Paltina: 77.901 lei suprafaţa construită: 35 mp (suprafaţa desfăşurată: 50 mp). Adică un total de 2.372.009 lei.

“Diferenţa până la suma totală a proiectului, de 2.400.000 lei, este reprezentată de plata taxelor şi avizelor necesare la lucrările menţionate”, mai spun reprezentanţii CJ Hunedoara.

Udrea susţine turismul prin intermediul blogului

La rândul ei, afectată fiind de scandalurile legate atât de refugiile Salvamont cât şi de alte proiecte turistice controversate, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, s-a certat cu ziariştii prin intermediul blogului personal.

“În ultima perioadă, în mass-media au fost exprimate opinii ale unor jurnalişti şi ale unor lideri politici referitoare la criteriile de alocare a fondurilor de investiţii în infrastructura turistică gestionate de Ministerul Turismului, afirmându-se în câteva rânduri, în mod absolut eronat, că împărţirea acestor fonduri se face pe criterii politice, că proiecte dintre cele nominalizate pentru finanţare nu ar fi oportune.

Adevărul este că alocarea fondurilor de către Ministerul Turismului se face pe baza unei liste de proiecte aparţinând unui număr de 32 de administraţii publice locale aprobată de Guvernul Tăriceanu prin Hotărârea de Guvern nr. 1726/2006, listă deschisă, în limita bugetului disponibil, ce a fost completată în 2009 cu alte 3 proiecte ale consiliilor locale Alba Iulia, Constanţa şi Piatra Neamţ.

Nu ne putem aroga meritul de a fi elaborat lista proiectelor care ţin de cele patru direcţii majore de finanţare a infrastructurii turistice (direcţii materializate în programele de investiţii aprobate şi acestea în 2006, “Schi în România”, “Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană înaltă”, “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice” şi “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor turistice de pe litoralul Mării Negre”). Noi am reuşit însă să alocăm bani pentru respectivele proiecte, în contextul în care am găsit turismul românesc aproape de colaps, inclusiv din cauza lipsei de finanţare a proiectelor de infrastructură specifice. Voi continua să sprijin aleşii locali, indiferent de coloratura lor politică, pe proiecte de dezvoltare a comunităţilor lor, dar şi să îi combat pe politrucii care susţin că turismul este un moft, în timp ce turismul ar putea alimenta consistent bugetul de stat, reducând astfel presiunea fiscală ce se exercită în prezent asupra populaţiei şi întreprinderilor mici şi mijlocii”, a ţinut să precizeze Elena Udrea pe blogul personal

Roşca Stănescu şi-a tras insulă, pe şest, la Snagov

Autor

Catalin Antohe

5 iunie 2010

Este greu de înţeles cum de s-a putut ca Roşca Stănescu şi Remus Truică să poatăajunge proprietari pe o insulă din domeniul public, pe lacul Snagov. Ba pare de-a dreptul imposibil, deoarece legea română şi Constituţia nu lasă loc de întors. La mijloc sunt însă fărădelegi strigătoare la cer. Acumulările de apă, precum lacul Snagov aparţin domeniului public al statului iar legea spune că insulele formate pe acestea sunt considerate luciu de apă şi aparţin, de asemenea domeniului public, pe care nimeni nu poate deveni proprietar. Cu toate acestea, Primăria comunei Snagov a reuşit anul trecut să împartă domeniul public la mai mulţi cetăţeni ai comunei, pe care i-a împroprietărit cu 22 de hectare din lacul Snagov, o întreagă insulă de stufăriş, redenumită, şmechereşte, „teren agricol”.

„Puteam băga şi Casa Poporului, nu se prindea nimeni”

Imediat dupa reconstituirea dreptului de proprietate, cetăţenii puşi în posesie pe aşa – zisul teren (în realitate este stufăriş!) au vândut terenurile către două persoane extrem de influente şi cunoscute în zonă: ziaristul Sorin Roşca Stănescu şi Remus Truică, fostul şef al cancelariei primului ministru, pe vremea când premierul se numea Adrian Năstase. De menţionat că Truică a fost îndepărtat din funcţie în urma scandalului privind modul dubios în care acesta a intrat în posesia a zece hectare din pădurea Snagov!

Cum de s-a putut face o asemenea grozăvie? Simplu! Prin încălcarea grosolană şi premeditată a legilor ţării, de către un grup de aleşi şi/sau membri ai aparatului guvernamental. Ingineria a debutat în anul 2002, când Guvernul Năstase a aprobat o hotărâre (930) care cuprindea, printre altele, inventarul domeniului public al comunei Snagov. Inventar în care a fost strecurat, hoţeşte, lacul Snagov, ca aparţinând domeniului public al comunei. Falsul este evident – şi astăzi, la fel ca în 2002, lacul Snagov figurează la toate instituţiile statului – Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi cel de Interne, ca aparţinând domeniului public al statului, nicidecum al comunei Snagov.

Întrebat cum crede că s-a putut aproba hotărârea de guvern fără ca nimeni să observe eroarea, Niculae Dima, secretarul primăriei Snagov ne-a spus : Fiţi serios, domnule! N-a fost greu de loc. Puteam trece în inventar şi Casa Poporului şi tot se aproba”. De ce a trebuit însă făcută această manevră? Simplu, pentru că numai aşa putea udispune, fraudulos, edilii comunei, de lac, păstrând o aparenţă de legalitate.

Cum a „secat” lacul primarul Snagovului

Următorul pas a fost făcut abia după cinci ani, la data de 27 septembrie 2007, când Consiliul Local Snagov a „aprobat”, la propunerea primarului Apostol Muşat, diminuarea suprafeţei „luciu de apă” a lacului Snagov, cu 22 de hectare. Hotărârea Consiliului Local este din start în afara legii, deoarece, după cum ne-au confirmat juriştii consultaţi de „Ziarul de investigaţii”, acesta nu poate opera asupra domeniului public, chiar dacă edilii Snagovului aveau în spate, cum am arătat mai sus, o hotărâre de guvern „strâmbă”! Consilierii comunei nu s-au oprit însă aici, deoarece, prin aceeasi hotărâre, au aprobat includerea în inventarul din Hotărârea de Guvern a suprafaţei de 22 ha, dar la poziţia „TEREN”, fără să aibă vreo aprobare în acest sens de la „Apele române”!
O lună mai târziu, la data de 31 octombrie 2007, Consiliul Local a recidivat, hotărând trecerea imobilului de 22 hectare (tarlaua 10, parcela 117 Snagov) din domeniul public al statului, în domeniul privat al comunei (evident că ei au continuat să afirme că terenul în domeniul comunei).

Roşca Stănescu şi Truică, unicii beneficiari

Pasul cel mare a fost făcut însă la data de 7 aprilie 2009, când primarul comunei a trimis o adresă OCPI (oficiul de cadastru) Ilfov „în vederea scrierii titlurilor de proprietate”! A urmat, începând din luna iunie, împroprietărirea (reconstituirea dreptului de proprietate) pentru mai mult de o sută de cetăţeni ai comunei ori moştenitori ai acestora. Nici nu s-au văzut bine proprietari ai terenurilor că le-au şi vândut şi nu la licitaţie ci către „vecinii” Remus Truică şi Sorin Roşca Stănescu. Toate contractele de vânzare – cumpărare au fost încheiate la doi notari (unul din Bucureşti, altul din Snagov), preţul vânzării fiind acelaşi – 15 euro pe metrul pătrat!

Terenurile din domeniul public au fost preluate pe două tipuri de contracte: de vânzare – cumpărare a stufărişului (pardon, terenului) pentru cei proaspăt împroprietăriţi (sfârşitul anului 2009 – începutul lui 2010) sau contracte de cesiune a drepturilor încheiate încă din 2008, înainte de „împroprietărire”. În toate aceste contracte se regăseşte o clauză interesantă: „Dau mandat expres cesionarului (Sorin Roşca Stănescu sau Remus Truică – n.n.) pentru obţinerea documentelor cu privire la acest teren”. Ceea ce s-a şi întâmplat, toţi cei care au încheiat astfel de contracte cu Roşca Stănescu sau Remus Truică primind terenul taman pe „insulă”.

Insula e vecină cu „zone rezidenţiale privilegiate
La data de 19 aprilie 2010, Remus Truică a cerut certificat de urbanism pentru un PUZ (plan urbanistic zonal) Ansamblu rezidenţial + Dotări, pentru întreaga insulă. El a depus un memoriu justificativ cu propunerea de trecere a terenului în intravilan cu scopul construirii unui ansamblu rezidenîial de lux. „Funcţiunea principală este de locuire individuală (în regim izolat şi cuplat), dar se propun şi funcţiuni complementare precum agrement şi servicii/comerţ/alimentaţie publică (…) Terenul este înconjurat de Lacul Snagov, reprezentând o insulă ce are vecini în sud şi vest zone rezidenîiale privilegiate (de cand poate avea o insulă alâi vecini decât apa? – n.n.). Accesul în zonâ se va realiza prin două poduri, unul în partea de sud şi al doilea în est”. Cererea pentru emiterea certificatului de urbanism a fost deja avizată de primarul Muşat Apostol, care a calificat stufărişul şi mâlul aferent drept „teren agricol”!!!

Muşat nu a suflat o vorbă, Baranga e fudul de urechi

Insistăm asupra faptului că în toate documentele oficiale (mai puţin cele ale Prefecturii Ilfov) Lacul Snagov continuă să figureze drept domeniul public al statului deşi cele 22 de hectare au ajuns în poprietatea lui Truică şi Roşca Stănescu.

David Csaba, directorul general al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, ne-a confirmat că întregul lac este domeniu public al statului : „Lacul Snagov, în suprafaţă de 592 hectare aparţine în întregime domeniului public al statului având nr. MF 64094 şi este administrat de către noi”. Csaba ne-a dezvăluit însă că ar fi existat o propunere de hotărâre de guvern, la începutul acestui an, prin care Lacul Snagov să fie transferat din domeniul public al statului în cel al judeţului Ilfov, iar „Apele Române” să renunţe la administrarea lacului în favoarea Consiliului Judeţean Ilfov. David Csaba ne-a spus că nu are cunoştinţă să se fi împroprietărit cineva pe suprafaţa lacului: „Nici măcar nu-mi pot închipui aşa ceva”.

La Consilul Judeţean Ilfov, am întâlnit aceeaşi consternare. Cel puţin preşedintele Consiliului a rămas „mască” la aflarea subiectului. „Nu pot să cred că s-au putut face împroprietăriri acolo, fără o bază legală”, ne-a declarat Cristache Rădulescu, preşedintele CJ Ilfov. El ne-a spus că a iniţiat, într-adevăr, o hotărâre de Consiliu Judeţean prin care s-a aprobat propunerea de trecere a lacului Snagov din domeniul public al statului în domeniul public al judeţului. „Hotărârea de consiliu reprezintă acordul acestuia de preluare a lacului numai dacă şi după ce Guvernul aprobă acest lucru prin hotărâre de guvern. |n conformitate cu dispoziţiile legale în materie, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Ilfov se poate face numai prin hotărâre de guvern, la cererea Consiliului Judeţean”, ne-a mai spus Rădulescu.

Aici trebuie să-i dăm crezare preşedintelui şi să remarcăm că dacă există o persoană care nu avea cum să nu ştie că Lacul Snagov nu mai este în proprietatea exclusivă a statului, acea persoană este prefectul judeţului Ilfov. El este cel care are cadastrul în subordine şi tot subordonaţii domniei sale dau viza de legalitate hotărârilor de consiliu local. Este adevărat, Dan-Cornel Baranga a fost numit prefect abia la data de 8 ianuarie 2010, dar la fel de adevărat este că Baranga a avizat proiectul de hotărâre de guvern de trecere a lacului din domeniul public al statului în cel al judeţului Ilfov. Altfel spus, Dan Cornel Baranga, trebuia să afle de la subalternii săi despre „bulboana” de pe lacul Snagov. Atitudinea lui Baranga a fost mai mult decât contradictorie. El a părut a fi mai degrabă deranjat şi interesat de provenienţa documentelor aflate în posesia noastră, atrăgându-ne atenţia că documentele noastre nu au nicio valoare dacă „nu au fost obţinute legal”. Cât despre problema lacului, prefectul ne-a spus că nu crede că va lua vreo măsură până nu-l sesizăm în scris, lucru pe care-l facem prin articolul de faţă. Sperăm ca măcar acum, când Ministerul Internelor a refuzat să promoveze hotărârea de guvern deoarece „întregul lac este domeniu public al statului”, Baranga să ia toate măsurile legale şi să nu se împiedice cumva, spunem asta fără răutate, de faptul că are o casă de vacanţă proprietate personală taman în comuna Snagov. Potrivit declaraţiei sale de avere, în 2008, când a cumpărat-o, a contractat credite bancare substanţiale sau pur şi simplu i-or mai fi rămas ceva bani din creditul preferenţial obţinut odinioară, de la defuncta Bancorex.

„Mai facem un grătar, mai bem un vin roşu”

Pe Apostol Muşat, primarul comunei Snagov, l-am găsit chiar în Primărie. El ne-a spus că nu era primar în 2002 (era viceprimar -n.n.) iar hotărârile (ilegale) aprobate în 2007, la propunerea sa, prin care edilii din Snagov au dispus de lac în dispretul legilor şi a Constituţiei au fost avizate de Prefectura Ilfov. Mai mult, Muşat ne-a declarat că hotărârile din 2007 nu au fost atacate în instanţa de contencios în termen de 6 luni, aşa că… Greşit, spun juriştii consultaţi de noi, răspunderea penală înlătură prescripţia sugerată de Muşat iar aici este limpede un caz de natură penală. Despre cei doi proprietari ai insulei, Muşat ne-as pus că îl stimează pe Remus Truică iar cu Sorin Roşca Stănescu este chiar prieten – „mai facem un grătar împreună, mai bem un vin roşu”.

Cât despre cei doi proprietari, Sorin Roşca Stănescu şi Remus Truică, să spunem că ei ar putea fi marii păgubiţi, dacă de bună credinţă au dat atâţia bani pe insulă, deoarece NIMENI nu poate deveni proprietar pe domeniul public al statului. Nu o spunem noi, o spune Constituţia României. Altfel, am stat de vorbă cu oameni cu experienţă în afaceri imobiliare care ne-au spus că astfel de scenarii, care includ şi hotărâri de guvern strâmbe sunt făcute mai mereu cu direcţie şi cu dedicaţie pentru anumite persoane. Persoane care acum par a fi Sorin Roşca Stănescu şi Remus Truică, dacă nu or mai fi alţii în aşteptare. Dar aceasta nu mai este treaba noastră, ci a procurorilor anticorupţie!

Școlile din Lupeni, lăsate fără apă de ambițiile politice ale primarului Resmeriță

Autor

Anamaria Nedelcoff

28 mai 2010

De mai bine de o săptămână, unităţile de învăţământ de pe raza municipiului Lupeni au rămas fără apă, existând riscul declanşării unei epidemii în rândul elevilor. Motivul invocat de furnizorul de apă potabilă din Valea Jiului – Apa Serv – este neplata datoriilor de peste 4 miliarde de lei vechi, datorii neachitate din anii 2004 până în prezent. Totodată, primarul localităţii, Cornel Resmeriţă (PSD), a recurs la şantaj politic, refuzând să semneze vreun angajament de plată a datoriilor dacă Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Hunedoara nu va renunţa la noua schemă de reorganizare a şcolilor, ceea ce va însemna mai puţini directori de aceeaşi culoare politică.

În cele din urmă, a fost organizată o şedinţă la care au participat reprezentanţii DSP, Prefecturii Hunedoara, ai centrelor de execuţie bugetară şi ai Apa Serv, părând că s-a ajuns la o înţelegere şi elevii vor putea merge din nou la cursuri.

“Am reuşit în sfârşit să dezamorsăm conflictul, dacă îi putem spune conflict. Domnul primar a cerut să se revină la forma iniţială a reţelei şcolare şi i-am spus că nu se poate. Începând de mâine, elevii vor reveni la cursuri şi să sperăm că nu vor mai fi probleme până la sfârşitul anului şcolar. Eu nu am fost de accord să pună ca monedă de schimb o astfel de cerere, pentru că ne-a obligat, dar până la urmă sunt bucuros că de mâine (astăzi –n.r.) se reiau cursurile”, a declarat Alexandru Lăutaru, inspectorul şcolar general.

La rândul său, şeful Apa Serv, Andrei Cristian Ionică, a precizat că obiectivul său nu este de a lăsa şcolile din Lupeni fără apă, ci de a-şi recupera datoriile.

“CEB-urile au o datorie, unul de 111.000, cealaltă de 333.000. Sunt facturi neplătite din 2004, 206 şi am fost nevoiţi să luăm această măsură extremă, dar obiectivul nostru nu este să lăsăm şcolile fără apă, ci să ne recuperăm creanţele. Nu este o situaţie singulară, ne confruntăm cu aşa ceva pe raza tuturor localităţilor Văii Jiului, dar cea mai gravă situaţie este la Lupeni. Dacă se intervenea mai repede, în 2004, 2005, 2007… Eu mai atenţionez că dacă acest angajament de plată nu va fi onorat, se va ajunge în situaţia de azi. Sper că toată lumea şi-a dat seama că nu poţi trăi fără apă”, a precizat directorul societăţii de furnizare a apei potabile din Valea Jiului.

Attila Dezsi a catalogat încăpăţânarea primarului Resmeriţă drept o ambiţie pur personală.

„Este o ambiţie personală a primarului municipiului Lupeni, dar cred că am reuşit să-l conving pentru binele copiilor din municipiul Lupeni, copii care nu sunt puţini, sunt 2.800, să reuşim deblocarea situaţiei. Odată cu reluarea alimentării cu apă se vor relua şi cursurile, pentru cei care vor da bacaluareatul este imperios necesar să aibă condiţii de studiu normale. A semnat angajamentul de plată joi dimineaţă şi a fost reluată furnizarea apei potabile, şi cursurile elevilor. Sperăm să nu mai avem parte de asemenea probleme”, a explicat prefectul judeţului.

Tătucul falimentelor bancare, în afara legii

Autor

Catalin Antohe

21 mai 2010

Branşa lichidatorilor este una aparte. Consideraţi ca fiind specialişti de elită, jurişti şi economişti deopotrivă, sunt asemuiţi de rau-voitori, cioclilor, hienelor sau corbilor. Aceasta deoarece ei obţin multe dintre câştiguri din nenorocirea (falimentul) altor agenţi economici. Prăbuşirea unei bănci, care lasa tn urma zeci, chiar sute de mii de deponenţi disperaţi, este sărbătorit de lichidatori cu şampanie şi caviar. Să încasezi între 8 şi 10% din miile de miliarde, cât au fost creanţele unor bănci înseamnă să câştigi sute de miliarde, fără să investeşti un leu, doar din „demolări”… Ce afacere poate fi mai avantajoasă în România de azi ? Afacerea există pretutindeni în lumea civilizată, iar tagma lichidatorilor funcţionează după aceleaşi principii cam peste tot. Deosebirea este că acţiunile unui lichidator, de cele mai multe ori ireversibile, nu trebuie să fie nici măcar discutabile sub aspectul respectării legii.

Cea mai mare firmă de insolvență din România, RVA Insolvency Specialists este în afară principiului enunţat mai sus! Societatea, condusă de Arin Stănescu, preşedinte şi al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) nu a fost înregistrată, potrivit legii, caz tn care nu a fost desemnată legal în marile dosare de faliment sau reorganizare.Documentele aflate pe rolul Tribunalului, ar putea avea drept consecinţă declararea nulităţii tuturor actelor de valorificare a activelor societăţilor lichidate de RVA Insolvency Specialists (sute de clădiri şi terenuri de o valoare uriaşă, greu de estimat). În ciuda insistentelor repetate, reprezentanţii RVA Insolvency Specialists, nu au prezentat un punct de vedere pentru corectă informare a cititorilor. Reprezentanţii UNPIR ne-au dat răspunsuri paranormale în timp ce oficialii TMB s-au ferit să răspundă, punctual, la întrebări.

RVA Insolvency, copil din flori

Călcâiul lui Ahile pentru cel mai mare lichidator din România este situat în timp la cumpănă dintre anii 2006 şi 2007. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 86/2006 (privind organizarea activităţii practicienilor în insolventa) toate societăţile comerciale care erau specializate în activităţi de reorganizare şi lichidare au fost obligate să-şi schimbe formă de organizare în societăţi profesionale, până la sfârşitul anului 2006. Dacă nu respectau acest termen, ele nu mai aveau dreptul legal să „lichideze” bunurile societăţilor aflate în lichidare şi nici să se ocupe cu reorganizarea acestora. SC Moore Stephens RVA SA era în aceeaşi situaţie – dacă nu se înregistra în Registrul Societăţilor profesionale până la 31 decembrie 2006, strebuia radiata din tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR).

Altă Marie, cu altă pălărie

La data de 31 decembrie 2006, societatea comercială Moore & Stephens SA (societate pe acţiuni – n.n.), specializată în reorganizare şi lichidare, a fost înlocuită pe piaţă, de societatea profesională RVA Insolvency Specialists SPRL (societate de profesionişti în reorganizare şi lichidare). Astfel piaţa de insolventa din România, incluzându-i aici şi pe judecătorii sindici, a luat la cunoştinţă că cel mai mare lichidator s-a înregistrat că societate profesională cu răspundere limitată şi cu o nouă denumire – RVA Insolvency Specialists.
Societatea de avocatură „Zamfirescu, Racoti, Predoiu”, apărătorul RVA în mai multe procese, a susţinut, mereu, acelaşi lucru: „Urmare a schimbării formei de organizare şi a denumirii lichidatorului judiciar al …”. Adică din Moore Stephens în RVA Insolvency Specialists şi din SA (societate pe acţiuni) în SPRL (societate profesională de reorganizare şi lichidare).
Varianta din hârtii nu se potriveşte însă adevărului cât timp, reiese cert din documentele aflate în posesia noastră, Moore Stephens nu s-a transformat în SPRL şi nu este una şi aceeaşi cu RVA, cum se susţine inclusiv în instante sau, mult mai grav, chiar de către judecători. Potrivit documentelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, între cele două societăţi nu există nicio legătură. Moore Stephens SĂ şi-a schimbat, într-adevăr, denumirea şi formă de organizare, dar în SC Z.T.S Consultanta şi Management SRL, firmă care nu are nicio legătură cu RVA Insolvency! Aceasta înseamnă, spun specialişti în domeniu, că judecătorii din toate dosarele de faliment în care Moore Stephens a fost lichidator trebuie să constate că aceasta şi-a pierdut dreptul de practică şi să numească un alt lichidator. „În caz contrar, toate actele încheiate de lichidator sunt lovite de nulitate”, ne-au declarat sursele.

Profeţi mincinoşi în „duminica orbului”

RVA Insolvency Specialists SPRL figurează ca fiind înregistrată în Registrul Societăţilor Profesionale la data de 31 decembrie 2006. În ultima zi a anului, într-o zi de duminică (!?!). O ciudăţenie pe care Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) nu a binevoit să ne-o lămurească, deşi am solicitat-o expres. Mai departe însă, prevederile legale sunt fără loc de întors. Ordonanţa de urgenţă 86/2006 stipulează că o societate profesională cu răspundere limitată se constituie prin act constitutiv, prin asocierea practicienilor în insolventa, persoane fizice sau juridice (art. 9 alin. 1). Ceea ce înseamnă că actul constitutiv al RVA Insolvency Specialists nu putea fi semnat mai târziu de duminică, 31 decembrie, ziua înregistrării în tabloul UNPIR. Certificatul de naştere al „Regelui falimentelor” a fost semnat de Arin Octav Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu şi Stan Tarnoveanu abia la data de 12 ianuarie 2007, zi tn care avocatul Cristina Raluca Velea a atestat dată, identitatea părţilor şi conţinutul documentului. Mai mult, actul constitutiv prevedea la articolul 33.1: „Acest act constitutiv va fi prezentat Secretariatului general al UNPIR în vederea înscrierii în Registrul Societăţilor Profesionale”. Reiese fără echivoc că RVA Insolvency Specialists nu s-a putut înregistra, legal, în Registrul Societăţilor Profesionale, decât după 12 ianuarie 2007. Faptul că o societate profesională a fost înregistrată (legal!) cu două săptămâni înainte de a fi înfiinţată este un fals, spun specialiştii, sancţionat de legea penală.
Cum de a putut asociatul Arin Stănescu să obţină, la 31 decembrie 2006, înregistrarea unei societăţi care s-a înfiinţat abia după două săptămâni, numai preşedintele UNPIR, acelaşi Arin Stănescu, ne mai poate răspunde.

Frumosu o da pe SF

Răspunsul oficial al UNPIR, semnat de secretarul general Alexandru Frumosu, este de-a dreptul năucitor, o bălmăjeală anacronică, menită să ne convingă că RVA Insolvency ar fi primit, la 31 decembrie 2006, un certificat provizoriu de funcţionare. Este ruşinos, domnule Frumosu, să afirmaţi că aţi dat autorizaţie provizorie unei societăţi care nici nu există! Iar dacă aţi fi dat-o unui reprezentant al Moore Stephens, era nulă, deoarece aceasta nu mai avea dreptul să activeze în domeniu!
Îl întrebăm încă o dată pe Arin Stănescu şi întrebam şi autorităţile în drept cum de se poate că RVA Insolvency Specialists să existe şi să fie înregistrată în registrul UNPIR (unde Arin Stănescu, reamintim, este preşedinte) la 31 decembrie 2006, dar să fie constituită între asociaţi la 12 ianuarie 2007, „sub condiţia suspensivă a înscrierii sale în Registrul Societăţilor profesionale”?

La Tribunal, funia se apropie de păr

Primul contact al lichidatorului RVA Insolvency SPRL cu Tribunalul Bucureşti a avut loc la data de 21 februarie 2007, când Gabriela Dumitrescu, judecător sindic în dosarul privind falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor (133/3/2000, aflat pe rolul Secţiei a VII-a Comercială a Tribunalului Bucureşti), a consemnat că societatea de lichidare a băncii şi-a schimbat formă de organizare juridică şi denumirea în RVA Insolvency Specialists.
Afirmaţia se regăseşte în practicaua (partea introductivă) încheierii de şedinţa din 20.06.2007: „SC Moore Stephens RVA SĂ şi-a modificat denumirea şi formă de organizare în sensul transformării în societate civilă profesională, sub denumirea de RVA Insolvency Specialists SPRL, conform certificatului de înregistrare la O.R.C.B. (N.R. Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti) nr. 0104/31.12.2006, succedând în drepturi şi obligaţii societatea de lichidare (n.r. Moore Stephens RVA SĂ), desemnată să administreze procedura de insolventa a B.I.R. „.
Afirmaţiile judecătorului nu corespund documentelor oficiale aflate în posesia noastră, astfel că am solicitat, oficial, Tribunalului Bucureşti, un punct de vedere. Am arătat, în adresa către Tribunal, că din documentele de la Registrul Comerţului reiese că SC Moore Stephens RVA, lichidator al Băncii Internaţionale a Religiilor, până la 31 decembrie 2006, nu s-a transformat în societatea civilă profesională RVA Insolvency Specialists SPRL, ci a rămas societate comercială, cu o nouă denumire, ZTS Consultanta şi Management SRL. Am mai întrebat cum de este se poate că judecătorii să continue să confunde Moore Stephens cu RVA, din moment ce acestea au Coduri Unice de Identificare diferite? Subliniem, CODURI UNICE!
Răspunsul semnat de judecătoarea Laura Andrei fentează întrebările noastre, dar întăreşte concluzia. Laura Andrei face parte dintre judecătorii care au confundat oficial, public, cele două societăţi. Dacă nu îşi mai susţine punctul de vedere înseamnă că a renunţat la el, dar nu vrea, sau nu poate să o spună! Consecinţa unei recunoaşteri publice ar fi cel mai mare scandal de insolventa din România, cât timp în portofolilul RVA şi-au făcut loc Banca Internaţională a Religiilor, Banca Albina, Republica SA sau Banca Dacia Felix.

Retezatul, sufocat de gunoaiele Goscomloc-ulu

Autor

Anamaria Nedelcoff

19 mai 2010

Sătenii din satul Buta nu îsi mai pot paste oile pe vechile halde de steril de la poalele Retezatului, întrucât angajatii societatii de gospodarire din localitatea Uricani din Valea Jiului – Goscomloc SA – si-au facut un obicei din a depozita o parte din gunoaie acolo. 3

De altfel, uricanenii mai spun ca, desi groapa de gunoi a Uricaniului este închisa si transportul gunoaielor trebuie facut la halda din municipiul Vulcan, mai sunt situatii destul de dese când angajatii au ordin sa le aduca la vechea groapă. În tot acest timp, primarii celor doua localitati se contrazic între ei, iar comisarii Garzii de Mediu asteapta ca presa sa le aduca în dar fotografii si filmari cu cei care polueaza frumusetile Retezatului.Mai mult, nu este prima data când satenii din satul Buta ridica probleme referitoare la gunoaiele de pe pășunile lor.
„Oile mele pasteau de obicei pe halda de steril, ca nu am putere sa le urc sus, în munte. Au venit astia de la gunoi si au lasat mizeria asta aici. Au mai lasat-o o data si au fost obligati s-o ia, dar au început s-o aduca din nou. E pacat de munti, ca se îmbolnavesc animalele noastre si nu mai creste nimic pe aici”, a declarat Camelia Corici, sateanca din Buta.
Florin Tanase a explicat ca vechile halde de steril nu sunt singurul loc în care societatea de gospodarire prefera sa-si arunce gunoaiele. „Ei nu mai au voie sa arunce la groapa noastra, a Uricaniului si trebuie sa duca tot gunoiul la Vulcan, dar am înteles ca acolo primarul Ile a pus taxe mari. Si atunci ai nostri varsa gunoiul pe unde apuca, prin locuri despre care stiu ei ca sunt mai neumblate. Le-am vazut masinile mergând pe drumurile forestiere încarcate ochi. Eu nu le pot spune nimic, ca nu am functie ca sa ma asculte”, a precizat barbatul.
Reprezentantii societatii de gospodarire neaga totul si sustin ca nu este treaba lor daca altcineva arunca gunoiul intentionat în zonele din munti. „Nu este problema noastra daca altcineva arunca gunoiul în locuri nepermise. Noi la comuna Câmp avem abonatii nostri, care au pubele, astfel ca nu ducem noi gunoiul acolo. Cine duce sa-si asume responsabilitatea. Noi avem contract cu Vulcanul si acolo ducem tot gunoiul”, a replicat Dan Gârjoaba, maistru în cadrul Goscomloc.
Totusi, primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, sustine ca gunoiul de la Uricani însumeaza aproximativ doua masini pe saptamâna, în conditiile în care alte localitati mai mici, cum este cea pe care o conduce, aduna 15-20 de masini saptamânal.
„În primele luni de la semnarea contractului au adus mai des, dupa care transporturile s-au mai rarit. În luna martie au adus numai doua masini cu gunoi într-o saptamâna, în conditiile în care noi ducem cam 20 de masini pe saptamâna. Iar luna aceasta nu au adus nicio masina pâna acum”, a declarat Gheorghe Ile.
Cu toate acestea, primarul Uricaniului, Danut Buhaescu, mentioneaza ca gunoaiele uricanenilor sunt duse la halda de la Vulcan „de câte orieste nevoie”, iar daca se transporta în alta parte, „îi amendam pâna la loc comanda”.
„Dupa ce am primit o amenda de la Mediu de 500 de milioane de lei vechi, numai la halda la Vulcan ducem gunoiul. Tot gunoiul este dus numai si numai la groapa la Vulcan. Cum sa duc numai o singura masina? Nici încoace nu este dusa, iar daca noi prindem vreo masina de la Goscomloc sa duca gunoiul, îi amendam pâna la loc comanda. Apoi ce o fi declarat domnul Ile, este numai problema lui. Eu stiu ca pleaca din Uricani numai la groapa de gunoi din Uricani. Nu vreau sa spun nimic, vreau sa spun ca daca i-as prinde, as lua masuri. Eu stiu ca mai sunt cei de la Mediu, domnul primar Ile trebuie sa reclame la Mediu”, a adaugat Danut Buhaescu.
Cristian Moldovan, comisarul sef al Garzii de Mediu Hunedoara, este de parere ca adevarul poate iesi la iveala daca persoanele care polueaza Retezatul vor fi filmate, fotografiate si mai apoi „pârâte” institutiei pe care o conduce.

“În astfel de probleme, este necesar ca persoanele care fac asta sa fie filmate si fotografiate, chiar de catre dumneavoastra, ca sa nu nege ca nu au fost ele. Noi putem numai sa cerem primariei sa curete acel loc”, a declarat comisarul sef al Garzii de Mediu Hunedoara.

România “Naşilor” Corneliu Istrate – Galaţi (II)

Autor

Dănilă Chirovici

19 mai 2010

Continuăm serialul “Naşilor” din România cu episodul II despre Corneliu Istrate, patronul imperiului Vega, din Galaţi. Nici până la apariţia acestui episod Corneliu Istrate nu a răspuns întrebărilor referitoare la toate aspectele dubioase ale afacerilor sale, pe care redacţia “Jurnal de Investigaţii” şi www.ziaruldeinvestigatii.ro i le-a trimis. Povestea blocurilor de pe faleză este una complicată, dat fiind că acestea pun în pericol stabilitatea terenului. Construcţiile ridicate în apropierea taluzului, cu sol de loess, trebuie să aibă fundaţii speciale. De pilda, un complex comercial cu un singur nivel, situat în aceeaşi zonă, pe un aliniament mai îndepărtat de taluz, a fost distrus de tasare. La 200 metri distanţă, un bloc cu 4 etaje s-a rupt în două, din cauza lipsei unei fundaţii solide şi instabilităţii terenului. Ce s-ar putea întâmpla într-o bună zi, cu blocurile cu 12 nivele?

Atacul lui Istrate asupra Falezei este mai amplu. Între blocurile turn şi Grădina Botanică, Vega 93 a mai acaparat şi o fâşie de teren din zona protejată ecologic, de 35 m distanţă faţă de marginea falezei, unde a ridicat 13 vile duplex. Conducerea Agenţiei de Protecţia Mediului Galaţi a încercat să împiedice ridicarea construcţiilor fără sa se fi realizat, în prealabil, consolidarea malului. Construcţiile s-au ridicat fără ca celelalte autorităţi, Primăria Galaţi, Inspecţia de Stat pentru Construcţii şi Garda de Mediu, să mişte vreun deget, chiar şi în condiţiile în care directorul APM alertase că nu fusese eliberat aviz de mediu pentru nici una dintre cele 13 vile duplex, una fiind controversata vilă a ex-ministrului Dan Nica, preşedintele PSD Galaţi, iar celelalte ale altor mahări ai Galaţiului. „Vega’93 aleargă numai după bani şi nu interesează pe nimeni dacă faleza se prăbuşeşte în Dunăre. Acolo este o zonă ecologică sensibilă şi noi nu le-am eliberat aviz de mediu pentru acele construcţii. Noi le-am cerut o soluţie tehnică pentru consolidarea malului, dar n-am primit nici un răspuns până acum. Bănuiesc că au autorizaţie de construcţie eliberată de inconştienţii din Primărie”, declara atunci directorul APM Galaţi, Mihai Turcu.

Si vile pe faleză

Responsabilitatea pentru ridicarea ilegală a vilelor şi blocurilor de pe Faleză a tot fost pasată între primarul Dumitru Nicolae şi şeful Serviciului Urbanism, Silviu Vlase, până lumea a şi uitat. Primarul Dumitru Nicolae, mereu acelaşi prieten complice al lui Corneliu Istrate arăta cu degetul către subordonatul său de la Urbanism, care trebuia să-i ceară lui Istrate un PUZ care să includă şi avizul de mediu. Subordonatul arăta cu degetul spre Nicolae, spunând că primarul acceptase ca lucrările să înceapă fără avizele de mediu. Între timp, Silviu Vlasie s-a ales cu un dosar la DNA, pentru alte tărăşenii, Dumitru Nicolae a redevenit primar pentru a 3-a oară, iar “Corneliu Istrate & Asociaţii” au încasat banii pe cele pe sutele de apartamente.

Fără să se sinchisească de avertismentele celor de la Agenţia de Mediu, în urmă cu doi ani, Corneliu Istrate a anunţat că va construi încă un hotel „zgârienori” pe faleza superioară a Dunării. Probabil îl va face, tot fără aviz de mediu.

Ce aduce Moş Crăciun

Daca hotelul “Vega” este administrat de fiica lui Istrate, fiul acestuia, Ionuţ Istrate, a primit o afacere pe măsură. Istrate tatăl i-a construit şi lui complexul de 5 stele “Viva Club”, situat în cartierul “Arcaşilor”, la ieşirea din Galaţi spre Iaşi. Are o suprafaţă de 10.000 mp, hotel cu 30 de camere, cu “servicii round-the-clock şi accesorii care vin în întâmpinarea celor mai extravagante cerinţe”. Are piscină exterioară de 420 mp, fitness, o zonă exotică “Butterfly wellness & SPA” cu încă o piscină de 80 mp, terenuri de tenis şi fotbal, bowling cu piste Brunswick, biliard şi discoteca “Temptations Night Club”. A costat 7 milioane de euro. Accesul este pe bază de abonament, bogătanii Galaţiului fiind clasificaţi după cotizaţie, „silver”, „gold” sau „platinum”.

Bani din ANL

Tot la Galaţi, Istrate scoate bani frumoşi şi cu săli de sport, construcţii de pieţe agroalimentare, dar cel mai mult cu blocurile ANL, unde preâul mediu al unui apartament este de 1,4 miliarde de lei vechi. În 2003, au fost organizate trei licitaţii pentru construirea primelor blocuri ANL, în trei locaţii: în zona Gării CFR, zona Micro 13B şi în Micro 17. Licitaţiile pentru primele două locaţii le-a câştigat Vega. A construit 206 plus 127, în total 333 de apartamente. Marele dever în construirea blocurilor ANL este în Cartierul Dimitrie Cantemir. Până acum, s-au construit doar câteva blocuri ANL. Vega 93 a ridicat 5 din primele 9 blocuri şi în continuare cum mai vine câte o tranşă de bani de la guvern, mai câştigă câte o licitaţie. Problema apare la „garanţie”. Ministrul Laszlo Borbely a fost nevoit să facă un drum la Galaţi ca să constate că subsolurile şi parterul blocurilor ANL ridicate de Vega în zona Gării s-au umplut de mucegai imediat după predare.

„Îndiguirea” palatului lui Iacubov

Inundaţiile i-au adus lui Istrate mai multe „viituri” de bani. Două dintre acestea au fost prilejiute de HG 776 din 25.07.2002, prin care Guvernul Năstase a împărţit fondurile pentru „înlăturarea efectelor inundaţiilor”. Unul din obiectivele acestei acţiuni a fost înconjurarea cu diguri a vilei celebrului baron al Bacăului Corneliu Iacubov. Vega 93 a executat trei lucrări, două de 8,7 miliarde, de „recalibrare a albiilor şi supraînşlţarea digurilor de apărare existente” în Bacău şi Neamţ şi a treia în Suceava, „Amenajarea râului Moldova pe tronsonul Fundu Moldovei-Gura Humorului”, de 83,34 miliarde de lei vechi.

La Bacău, trebuiau supraînălţate digurile de protecţie pe o distanţă de 1.800 m. Conform HG 776, trebuiau consolidate malurile a două pârâuri, Trebeş şi Negel, după ce viiturile produse pe cele două albii inundaseră peste 200 de gospodării şi dărâmaseră 39 de case. Oamenii lui Istrate au lucrat de calificativul excelent numai pe 850 m de diguri. Adică au decolmatat şi au recalibrat albia şi au supraînălţat digurile numai pe o distanţă de aproximativ 850 m, adică atât cât să protejeze împotriva viiturilor Palatul lui Iacubov de pe Calea Moldovei nr 20, cu o suprafaţă construită de 1.600 mp şi un domeniu de 15.000 mp. În rest, „după noi potopul”.

Ctitoria lui Lificiu

Lucrările din HG 776 au fost executate şi finanţate la propunerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, condus la acea vreme de Petru Lificiu (atunci PSD, acum PDL), gălăţean ca şi Istrate (Lificiu s-a născut în satul Săseni, comuna Bereşti Meria, iar Corneliu Istrate la vreo 30 km, în comuna Jorăşti). Pe vremea când conducea Direcţia Apelor Siret, actualul subprefect de Bacău, Tudoriţa Lungu, confirma că în spatele contractelor lui Vega 93 se afla Lificiu. „Se aude un zvon cum că în spatele firmei ar fi fostul ministru al Mediului, Petre Lificiu”. Ştia cum se fac cărţile, pentru că la rândul ei a fost acuzată de risipirea a sute de miliarde de lei vechi pe consolidările de diguri efectuate de firmele PDL.

Să admitem că a fost doar un zvon iscat de luptele între clientelele PSD şi PDL, dar iată ce coincidenţă interesantă descoperim. În vara lui 2002, când începea lucrările din Bacău, Neamţ şi Suceava, Vega 93 a început şi construirea unei biserici în satul natal al ministrului Lificiu, Săseni. Era darul lui Lificiu, ctitoria lui Lificiu, pentru satul în care s-a născut. Construcţia solidă, din cărămidă, cu gresie şi termopane, cu turla de 21,85 m, a costat aproximativ 4 miliarde de lei vechi. În vara următoare, când termina lucrările din nordul Moldovei, Vega 93 termina şi construirea ctitoriei lui Lificiu.

“Vegaland”

Daca se pastreaza ritmul actual, numele Galaţiului ar putea fi schimbat în viitor în “Vegaland”, pentru că marca “Vega” este pe blocurile de pe Faleză şi de pe strada Tecuci, unde au apărut cartiere “Vega”, pe hoteluri, străzi, şi cine mai ştie ce le rezervă gălăţenilor viitorul. În primul rând, asfaltul străzilor din Galaţi este marca “Vega”. La nevoie, Vega asfaltează sistematic, dar şi “la urgenţă”. In mai 2004, cand a avut loc la Galaţi, în prezenţa lui Adrian Năstase, lansarea cadidaţilor PSD din zona Moldovei pentru alegerile locale, primarul Dumitru Nicolae a comandat la “Vega” asfaltarea străzilor pe care urma să ajungă Năstase la Patinoar, unde avea loc mitingul promisiunilor “sa îngheţe apele”. Pentru că SPP-ul nu a luat rapid o decizie în privinţa traseului, Nicolae şi Istrate au asfaltat două variante de traseu, primul pe strada Siderurgiştilor, al doilea pe Bdul Coşbuc. Au fost asfaltări la”urgenţă”, fără proceduri de licitaţie, ceva de genul “las că ne înţelegem noi şi la bani”.

Cum scapă porumbeii prin contracte

La colaborarea “sistematică” se înscrie puzderia de lucrări câştigate de Vega 93 la licitaţiile organizate de Primăria Galaţi. În cadrul proiectului ISPA, este reabilitată reţeaua de canalizare, dar asfaltările după acoperirea şanţurilor nu sunt finanţate prin proiect, ci de către Primărie. Prin contractul 96560/23.09.2009, Vega 93 a primit 1.562.631 lei, pentru “Reparatii covor asfaltic str. Portului intre Vama si acces parcare Hotel Viva”. După două luni, prin contractul nr 126880/12.11.2009, a mai primit 411.355 lei, pentru “lucrări suplimentare” la “reparaţii covor asfaltic pe str Portului”. Alt amănunt este foarte interesant. Conform contractului, lucrarea trebuie făcută “între Vama şi acces parcare Hotel Viva”. Hotelul “Viva” este hotelul lui Istrate situat la ieşirea din Galaţi spre Iaşi, str Portului nu ajunge până acolo. Vega 93 ar trebui să asfalteze un traseu ce traversează oraşul. Probabil că este vorba de celălalt hotel al lui Istrate, Hotelul “Vega”, de pe malul Dunării, dar funcţionarul din Primărie s-o fi încurcat când primarul i-a spus să scoată la licitaţie asfaltarea “până la hotelul lui Istrate”. Aşa se întâmplă în “Vegaland”. Noroc că Istrate ştie care îi sunt averile şi îşi va asfalta strada numai până la hotelul de pe faleză, ca să nu consume manoperă şi asfalt.

Istrate Jr. s-a „lipit” la un supliment ISPA

Consorţiul Soares da Costa – Monteadriano (Portugalia)-Vega 93 deţine contractul pentru „Reabilitarea sistemelor de apa şi canalizare şiconstrucţia noii staţii de epurare apa uzata in Galaţi”, în cadrul proiectului ISPA. Valoarea 42 milioane euro ………Iar asta înseamnă şi înlocuirea canalizării de pe strada Traian. Prin contractul nr 122046/27.11.2009,Vega 93 a mai primit 242.496 lei, pentru „lucrări suplimentare” la înlocuirea canalizării pe str Traian. Dar valoarea totală a „lucrărilor suplimentare” executate în cadrul proiectului ISPA a trecut de 1,2 milioane euro. De “lucrări suplimentare” s-a “lipit” şi altă firmă din Grupul Vega, Viva Construct SRL. Cu ea se “antrenează” fiul lui Corneliu Istrate, Ionuţ. Prin contractul nr 89166 9/2/2009, Viva a primit 332.090 lei pentru “Utilităţi Micro 21 – lucrari suplimentare”. ”Juniorul” învaţă să lucreze şi cu cei care au pâinea şi cuţitul. Spre exemplu, cu Asociaţia “Casa Noastră”, legată ombilical de şefa Direcţiei de Administraţie Publică din Primăria Galaţi, Viorica Palade. Asociaţia s-a înfiinţat în apartamentul directoarei şi este condusă de sora ei. În 2007, ONG-ul lui Palade a primit în folosinţă gratuită de la Primărie 1,25 ha teren pe malul Dunării, pentru ca obţinând şi un grant de 450.000 euro în cadrul Phare CBC să construiască acolo un popas turistic. Directoarea s-a gândit şi la sprijinirea IMM-urilor. Aşa că a mai scos nişte grămezi de euro de la UE, pentru edificarea unui centru “Euro Business Plus”. Contractul nr 1511/11.03.2009, în valoare de 274.451 euro, pentru “construcţii de clădiri multifuncţionale pentru Centrul de Servicii pentru IMM”, a fost obţinut tot de Viva Construct.

Clanul „Dobrea” trimis în judecată de DNA

Autor

Dănilă Chirovici

18 mai 2010

Procurorii DNA au scris „epilogul” la două articole din „Jurnal de Investigaţii”, întocmind rechizitoriul prin care au trimis în judecată Clanul „Dobrea”, compus din fosta şefă a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Galaţi, Marinela Dobrea, fiica sa, Raluca Dobrea, administratorii a 3 firme „căpuşă”, un jurist şi o inspectoare de la Finanţe. Principala acuzaţie este „abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată”. Dobrea a păţit-o după modelul Al Capone, fiind trimisă în judecată pentru mult mai puţin decât i se putea imputa. În rechizitoriu nu apar „afaceri” cum ar fi comisioanele de 700% la achiziţiile de haine pentru copii şi nici cele ale firmelor PC, care, pe seama orfanilor, făceau „bani pentru partid”!

Ocupaţie de familie: spălarea de bani

În rechizitoriul procurorilor de la DNA Galaţi, „VIP”-ul este Marinela Dobrea, acuzată de abuz contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi falsificări de documente. Fiica sa, Raluca Dobrea, angajată la „Monitorizare Proiecte”, e acuzată de spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Aşadar, mama şi fiica se ocupau, în familie, cu spălarea de bani. DGASPC şi Ministerul Finanţelor s-au constituit parte civilă pentru recuperarea a numai 691.362 lei şi 1774 euro, un fleac de 180.000 euro în raport cu amploarea fraudelor. Spre exemplu, în 2008 Garda Financiară (GF), descoperea la DGASPC afaceri de 350.000 euro, derulate de Raluca şi amicul ei, Ştefan Cristea, prin firmele lui Cristea, Kerkira SRL şi Vest Invest SRL, dar şi prin Petantic SRL, firma lui Doru Grigore. Prin Petantic, au livrat îmbrăcăminte pentru orfani, aplicând comisioane de la 49 la 700%. În „extemporalul” dat la GF, Doru Grigore a recunoscut că Cristea se ocupa de contracte, iar Raluca întocmea facturile. Prin Kerkira SRL au livrat ouă şi miere (21.959 euro, cu TVA), lactate (77.846 euro) şi alte alimente (142.715 euro). Raluca Dobrea pasa facturile mamei sale, care le plătea pe loc. În iulie-august 2008, Raluca a scos din contul Kerkira SRL 17.600 euro.

Pantofi nr 46, pentru copii de 5 ani

DGASPC a derulat contracte cu o firmă din Reghin, unde Dobrea îşi petrece lungi sejururi. E vorba de Sanreg SRL, administrată de Sandor Borsos. În locul indemnizaţiilor ce trebuiau plătite cash asistenţilor maternali, Dobrea le-a băgat pe gât produse livrate de Borsos. În 2006, au fost achiziţionaţi pantofi, în valoare de 110.000 lei. Borsos a încasat ilegal TVA de 21.172 lei, dar jongleria a fost achiziţia de marfă pe stoc, copiii de la 5 la 10 ani fiind puşi să încalţe pantofi nr 46! În loc de bani, Dobrea le-a mai dat asistenţilor maternali cearşafuri, pături şi perne, cumpărate de la Ramiela SRL. Direcţia a fost păgubită cu 34.000 euro. Au fost trimişi în judecată Sandor Borsos, pentru abuz contra intereselor publice şi Iulian Mitincu, juristul care a avizat contractele.

Încredinţări directe pentru firma “de debara”

Banul public a fost jecmănit şi prin achiziţii de servicii. „La desfăşurarea procedurilor de achiziţii pentru servicii de curăţenie şi pază în 2006 şi 2007, inculpata Dobrea Marinela a favorizat firmele Cristal 2004 SRL şi Security Guard SRL”, spun procurorii DNA. Contractele s-au încheiat la preţuri mici, majorate grosolan prin acte adiţionale. În 2007, Dobrea a achiziţionat de la diverse firme servicii de catering şi transport, toate achiziţiile fiind trecute prin firma fiicei sale, Cleanexpo SRL. Cu firma “de debara”, şefa DGASPC încheia contractele prin încredinţare directă. Raluca a încasat ilegal, de la grijulia sa mamă, 31.015 lei. În contractele cu cele 3 firme, DGASPC a fost păgubită cu 691.362 lei.DNA i-a trimis în judecată pe Adrian Serghe, administrator Security Guard şi Alina Radu, administrator Cristal 2004, pentru abuz contra intereselor publice şi pe Lenuţa Bălan, economist la Cristal 2004, pentru înşelăcine, dar şi pe Carmen Ambrinoc, inspector la Finanţe Publice Galaţi, care a acceptat la plată mai multe ordine de plată prezentate de Raluca Dobrea, care nu avea drept de semnătură.

Coaliţie politică la „manglit” banii UE

În Proiectul „Campanie privind drepturile copilului”, Dobrea a falsificat deconturile, prejudiciind UE cu 1.774 euro. “Bani de buzunar”, pentru că ea a dat “euro-tunuri” grele. Nu vom relua povestea celor 76.000 euro care nu se regăsesc în dotările centrului de găzduire de la CP9. Dobrea, exponentă a PC, a dat o lovitură, în complicitate cu doi membri PDL, Ciprian Magria şi soţia acestuia, Anca Iamandi Magria, ambii salariaţi DGASPC. Au înfiinţat Fundaţia “Speranţa Danubiană”, pe care au introdus-o ca partener al DGASPC în proiectul Phare CBC 2004 “Centru de Training pentru Asistentii Personali”, cu un buget de 152.777 euro. În proiect, au cumpărat din banii UE un microbuz Citroen, în valoare de 64.000 de lei, care a fost donat la “Speranţa Danubiană”. Adică, Dobrea şi soţii Magria şi l-au donat lor! Deturnările de fonduri au fost descoperite şi Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, a trebuit să returneze Ministerului Dezvoltării 51.614 euro şi 72.314 lei.

Hoţii neruşinate

În 2004, liderul PC Galaţi, Eugen Durbacă a devenit preşedinte CJ Galaţi şi a numit-o pe Dobrea şefă a DGASPC, dându-i pe mână 60% din bugetul CJ. Bugetul DGASPC a crescut de la 89 miliarde lei vechi în 2004, pentru 1.506 copii asistaţi, la 400 de miliarde, în 2008, pentru 1576 copii asistaţi. O parte din fonduri au ajuns la PC. Spre exemplu, Adrian Serghe este membru PC şi a fost pus director la Administraţia Cimitirelor. Serghe nu a făcut afaceri cu DGASPC numai prin Security Guard. Prin Record Tour SRL, care are ca asociat unic pe George Cristian Skin şi administrator pe Serghe, au fost livrate, în 2007-2008 alimente în valoare de 16,2 miliarde lei vechi, fiind încasate comisioane de 2,9 miliarde. Prin Promocons SRL, unde sunt asociaţi Skin şi Dan Teodoraşcu, iar administrator Serghe, au fost livrate DGASPC papetarie, detergenţi şi alimente, cu comisioane de 59-65%. În 2007, comisioanele au fost de 1,4 de miliarde. În 2008, cam la fel. Aceste tranzacţii nu apar în rechizitoriu. Am văzut cine este Adrian Serghe, dar să vedem şi cine-s partenerii lui. Dan George Skin şi Dan Teodoraşcu lucrează la Cabinetul Notarial al deputatului PC Bogdan Ciucă. Businessul era doar o ocupaţie “part-time”, de bază fiind activitatea lor la cabinetul lui Ciucă.

Boldea loveşte din nou!

Din această poveste nu lipseşte Mihai Boldea, avocat şi deputat PDL. După destituirea lui Dobrea, Ştefan Cristea a deschis acţiune, la Tribunalul Galaţi, pentru recuperarea unor sume de la DGASPC. După ce a primit de la Tribunal mai multe hârtii, iar una din ele avea ştampila Cabinetului de Avocatură M Boldea, preşedintele CJ Galaţi, Eugen Chebac l-a acuzat pe PDL-ist că e „mama răniţilor” de la DGASPC. Boldea a negat că ar fi avocatul lui Cristea, dar a admis că a cerut clarificări preşedintelui CJ, după ce Cristea venise la cabinetul său de deputat pentru a se plânge că e nedreptăţit. Boldea l-a ameninţat pe preşedintele CJ că îl va da în judecată, dar, în replică, Chebac a susţinut că semnătura lui Boldea de pe scrisoarea adresată conducerii CJ e „aceeaşi semnătură” care apare, în calitate de avocat, alături de ştampila cabinetului de avocatură Boldea, în hârtii din procesele firmelor aflate în relaţie cu Protecţia Copilului şi cel al fostei directoare.

La “prezidenţiale”, Dobrea şefă la secţia de votare

Aparent, cu sau fără toate episoadele jafului, cu sau fără lista tuturor “ţeparilor”, prin trimiterea în judecată a Clanului “Dobrea” de către DNA, se face dreptate. Ne vom permite însă să fim sceptici, mizând pe varianta că Dobrea & Comp ar putea primi condamnări cu suspendare, pentru a fi împăcate capra şi varza: Dobrea oarecum condamnată, opinia publică oarecum muţumită. Pare incredibil? Le fel de incredibil este şi că în timp ce procurorii DNA munceau la instrumentarea dosarelor sale, la alegerile prezidenţiale, Marinela Dobrea era locţiitor al preşedintelui Secţiei de Votare nr. 148, de la Liceul Energetic din Galaţi. Ca să se ştie cum stau lucrurile!

Romania „Nașilor” -Corneliu Istrate – Galați

Autor

Dănilă Chirovici

17 mai 2010

În mod oficial, România este împărţită pe judeţe şi, tradiţional, pe provincii istorice: Moldova, Ardealul, Banatul, Muntenia şi Dobrogea. Dar după 1989, a apărut şi s-a dezvoltat şi o altfel de împărţire a ţării: după numele unor indivizi care au acaparat regiuni întregi din ţara prin afacerile lor oneroase. Afaceri care nu s-ar fi putut dezvolta dacă nu ar fi beneficiat de suportul “logistic” esenţial al unor şefi ai administraţiilor locale, indiferent de culoarea politică pe care aceştia din urmă au avut-o. Fiecare regim politic de după 1989, fiecare guvern, din ’90 încoace, a avut, fără excepţie, “ploşniţele” sale, în toate zonele ţării. După un timp, acestea şi-au cumpărat onorabilitatea, inclusiv prin făţuite dar ridicole “topuri ale bogaţilor” Continuând însă feudalizarea teritoriilor în care s-au înfipt în anii ’90. Din care nici măcar Justiţia nu reuşeşte să-i clintească. Ziarul de Investigaţii începe un serial despre acești adevăraţi “Naşi” regionali, poate mai puţin cunoscuţi dar extrem de puternici.

Regele afaltului din sudul Moldovei, abonat la banii publici

Începem serialul cu primul episod despre “regele asfaltului” din zona de sud a Moldovei, gălăţeanul Corneliu Istrate, principalul acţionar şi patronul grupului de firme Vega. Trebuie să amintim încă de la început ca redacţia noastră i-a trimis o listă de întrebări referitoare la toate aspectele dubioase ale afacerilor sale, la care nu a binevoit să răspundă. Sperăm că o va face înainte de apariţia următorului episod .
Corneliu Istrate se afla pe locul 55 în Top 300, cu o avere de aproximativ 175 de milioane de euro. În urmă cu 20 de ani, încă mai era salariatul Trustului de Construcţii din Galaţi. În urmă cu 17 ani şi-a făcut prima firmă şi între timp şi-a construit un imperiu prin lucrările executate pe bani publici. Prima firmă din grup este Vega 93 SRL Galaţi, înfiinţată pe 09.02.1993, care are un capital de 18,8 milioane RON. A urmat Climatec SRL Galaţi, înfiinţată pe 29.04.1997, cu un capital de 1,5 milioane RON. Apoi, în 1998, a cumpărat Citadina 98 SA Galaţi. Era de fapt fosta societate de Drumuri şi Spaţii Verzi a Primăriei Galaţi, care fusese trecută în portofoliul FPS şi rebotezata Citadina 98 SA. Cu doi ani înainte de privatizare, Consiliul Municipal Galaţi făcuse investiţii la „Drumuri şi Spaţii Verzi”, dotând societatea cu o modernă staţie de mixturi asfaltice, pentru asfaltarea mai ieftină a străzilor Galaţiului. Istrate a cumpărat Citadina 98 cu tot cu staţie şi a asfaltat el străzile din oraş, dar pe bani grei. La mijloc a mai fost şi o afacere imobiliară. „A cumpărat cu două miliarde o întreprindere şi a vândut terenul pe care erau serele cu 17 milioane de euro”, ne-a declarat una din surse, un om de afaceri „prăjit” de Istrate. Apoi, imperiul lui Istrate s-a mărit cu VIVA Company SRL, înfiinţată pe 11.04.2001, cu un capital de 7,5 milioane RON. Citadina 98 şi Viva sunt administrate de fiul său, Ionuţ Istrate. La Vega 93, Istrate deţine 62% din acţiuni. Controversatul om de afaceri Măricel Pacuraru, deţine 15% din acţiuni, iar influentul avocat gălăţean Alexandru Balan are 4% din acţiunile Vega 93. Alţi acţionari sunt Viorel Rascanu – 7,99%, Tincuta Sârbu – 7,99% şi Stefan Augustin-Remus – 2,99%. În 2008, Vega 93, care avea 1828 salariaţi a realizat un profit brut de 36.084.745 lei. În acelaşi an, Viva Company (137 salariaţi) avut un profit de 3.622.760 lei. Rudele sărace ale holdingului au terminat şi ele anul cu calificativul excelent, Climatec (135 salaraiati) cu 969.459 lei profit, iar Citadina 98 (49 salariaţi), cu un profit de 326.341 lei.
Vega 93, perla coroanei imperiului Istrate
Care e secretul unor asemenea profituri ? Vega 93 şi-a câştigat renumele de „firma cu abonament” la contractele cu statul, încredinţate fără licitaţie. A fost numită astfel, în urmă cu trei ani, de însuşi şeful Autorităţii de Control a Guvernului Tariceanu, Cristian David, care descoperise că Vega 93 obţinuse prin încredinţare directă, de la Direcţia Regională Constantă a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), trei contracte de refacere şi consolidare a unor podete, diguri şi a sistemului rutier de pe unele drumuri naţionale. Valoarea celor trei contracte era de 13,78 milioane euro. “Majoritatea acestor contracte, pentru refacerea infrastructurii afectate de inundaţii sau servicii de deszăpezire, au fost acordate firmelor Euroconstruct şi Vega 93 Galaţi, care au beneficiat de astfel de contracte însumând peste 20 milioane euro”, declara David. Cum se observa, Istrate reuşise să ia contracte mai mari decât “regii asfaltului” de la Golden Blitz, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu.
Legenda primului milion
Prima afacere serioasă a lui Corneliu Istrate a apărut la puţin timp de la înfiinţarea Vega 93. Tot în 1993 a fost înfiinţată şi Zona Liberă Galaţi. Era un teren pe malul Dunării, cu cota joasă, inundabil. Cu sprijinul decisiv al prefectului Nicolae Beuran, Corneliu Istrate a primit contractul de ridicare a nivelului terenului cu 1-2 m pe întreaga suprafaţă de 137 ha. Acea lucrare a fost mana cerească. Ce poate fi mai simplu decât să cari pământ. Bineînţeles că o astfel de lucrare putea fi făcută şi de unele din firmele de construcţii ale statului, care din lipsă de contracte se îndreptau spre faliment, dar şi falimentarea acestora era un schepsis, pentru că deveneau mai ieftine la privatizare. Nimeni nu ştie care a fost factura totală pentru înălţarea celor 137 ha, pentru că lucrările au durat mult. În 1997, Corpul de Control al Ministerului Lucrărilor Publice şi Administrării Teritoriului a descoperit mai multe nereguli şi afacerea de la Zona Liberă părea să capete conotaţii penale, dar graţie intervenţiei pe lângă ministrul Noica a deputatei PNŢCD de Galaţi Elena Iacob, fosta colega a lui Istrate la Trustul de Construcţii, povestea cu raportul de control a fost muşamalizata.
Hotelul „Vega”
Două dintre afacerile imobiliare ale Vega 93 au avut la baza preluarea afacerilor imobiliare ale fostelor societăţi de stat. Se spune că Istrate a reuşit să îi păcălească pe investitorii strategici din industria gălăţeana, adică anglo-indienii lui Laksmi Mittal, care a cumpărat Sidexul şi pe olandezii de la “Damen Shipyards Group”, care au cumpărat Şantierul Naval Galaţi. Bineînţeles că a reuşit asta cu sprijinul românilor aflaţi în funcţii cheie. Şantierul Naval (SN) Galaţi avea începuta construcţia unui hotel cu 12 nivele pe Faleza Dunării, în centrul oraşului. Mai precis, la “Valurile Dunării”. La momentul privatizării şantierului, în 1999, structura era ridicată până la ultimil etaj, lucrările fiind efectuate de Vega 93 a lui Istrate. Iniţial, pe când SN Galaţi era de stat, directorul şantierului, Ion Mocanu şi Istrate-Vega estimaseră că ridicarea hotelului va costa 1,5 milioane dolari. Imediat după privatizarea “Şantierului”, olandezii de la “Damen Shiyard” au aflat că îi va costa 2 milioane de dolari iar la final, factura prezentată de Istrate olandezilor a fost de 4 milioane de dolari. În aceste condiţii, olandezii s-au retras din afacere, l-au lăsat pe Istrate cu hotelul, iar pe directorul Ion Mocanu l-au pus pe liber. După unele surse, Mocanu s-a ales cu un procent din acţiunile hotelului. Hotelul “Vega” a fost inaugurat în primăvara lui 2004. La inaugurare, ministrul Turismului Dan Matei Agaton declara că este un hotel de 4 stele, dar Istrate i-a răspuns că îl prefera cu 3, ca să poată caza şi delegaţiile de la Bucureşti, care nu pot deconta la 4 stele. Adică, tot cu gândul la banul public. Hotelul cu 69 de apartamente, din care 5 matrimoniale, este administrat de fiica sa. Pe lângă hotel a fost anexat şi vaporaşul “Vega”, cu care clienţii hotelului pot face plimbări pe Dunăre. Ar fi de prisos să mai spunem că toţi bugetarii care merg în delegaţie la Galaţi se cazează la Vega.

Non combatul primarului, în avantajul Vega

În 1997, directorul general al Sidex, Dumitru Nicolae, devenit din anul 2000 primar al Galaţiului, a demarat construirea în Galaţi a şapte blocuri pentru salariaţii combinatului. Construcţiile au început, dar din lipsa fondurilor nu au fost finalizate. Unele erau ridicate până la etajul 9, altele doar în stadiul de fundaţie. În 2001, când au cumpărat Sidexul, AVAS-ul le-a dat indienilor de la Mittal Steel şi blocurile. Blocurile U3, U4 şi U5, situate pe Faleza Dunării, cu un total de 324 de apartamente, erau doar în stadiul de fundaţie. Acestea erau însa cele mai valoroase, datorită situării lor malul Dunării, priveliştea ridicând cu mult preţul unui apartament aici. Blocurile P6, PS1A şi PS1B, situate la inelul de rocada, cu un total de 232 apartamente erau ridicate deja, la “Inelul de Rocada”, o zonă foarte bună. La astea se adauga Blocul “Mioriţa”, cu 20 de apartamente duplex, situat pe strada Domnească, în centrul oraşului. Lui Lakshmi Mittal nu i-a sugerat nimeni că ar putea să încaseze din terminarea blocurilor şi vânzarea apartamentelor mai mult decât cele 70 de milioane date pe Sidex, aşa că noua administraţie indiană a combinatului a lăsat construcţiile în părăsire. După câţiva ani de nepăsare, în 2005, Consiliul Municipal a pus în aplicare legea şi a hotărât rechiziţionarea tuturor construcţiilor neterminate şi abandonate din oraş, inclusiv blocurile Sidexului. Fundaţiile blocurilor U3, U4 şi U5, de pe Faleza Dunării au şi intrat în patrimoniul CLM Galaţi prin hotărâre de consiliu, votata în unanimitate. Dar primarul Dumitru Nicolae nu a făcut mai nimic pentru că hotărârea CLM Galaţi să fie pusă în aplicare şi din punct de vedere cadastral. Directorul indian al combinatului, Narendra Chaudary, a căzut în plasa ce i-a fost întinsa cu complicitatea primarului Galaţiului şi a vândut toate cele 7 blocuri lui Vega 93. Preţul a fost de un milion şi ceva de euro. Între timp, Vega a terminat toate cele 535 de apartamente. Cele din Blocul “Mioriţa” au fost unele vândute, altele închiriate de Vega 93 la tarife „de centru“. Spre exemplu, acolo s-a mutat Direcţia pentru Cultura, iar parterul a devenit showroom-ul unui dealer auto. Blocurile „P“ au devenit sediul birourlor firmelor din “Imperiul lui Istrate”, Vega 93, Viva Company şi Climatec. Spaţiile de la parter au fost închiriate RDS-ului, unei televiziuni şi unui dealer auto. Blocurile „U“ de pe Faleza Dunării au devenit noua zona de top a Galaţiului. Atracţia pentru briza Dunării şi priveliştea cu Munţii Dobrogei au vândut apartamentele de 2 camere la 100.000 euro. Cele cu 3 camere s-au vândut şi la 150.000. Un apartament cu trei camere, de 105 mp, a ajuns acum, la o revânzare la ananghie, pe vremuri de criză, la 120.000 euro. Din afacerea cu blocurile Sidexului, Vega 93 a câştigat câteva zeci de milioane de euro. Cel puţin 50.

Universitatea de stat din Oradea, bomba Educatiei

Autor

Andrei Sidorov

16 mai 2010

În plina cruciada dusa de Ministerul Educatiei si Cercetarii împotriva unora dintre universitatile particulare, în Europa circula sute de diplome false emise de Universitatea de stat din Oradea. Premierul Emil Boc a preluat de la Ecaterina Andronescu nu numai scaunul de ministru si bomba de sub el. Guvernantii stiu foarte bine ca ne paste, în orice clipa, un urias scandal international dar nu fac niciun demers sa anuleze diplomele. Ar fi bine ca “noul” ministru al Educatiei sau cel care-i va urma sa nu mai faca jocul membrilor familiei Maghiar, considerati principalii autori ai falsurilor. Acestia continua sa profeseze în universitate si sunt platiti, în continuare, din bugetul Educatiei, chiar daca sunt judecati, pe lânga falsuri, pentru un prejudiciu de peste 24 de milioane de euro.

În 2008, procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) l-au trimis tn judecata pe Teodor Maghiar, fostul rector al Universitatii din Oradea, pentru ca a falsificat, în mod repetat, datele privind numarul studentilor admisi pe locurile fara taxa, inducând în eroare Ministerul Educatiei. Falsul a avut un scop precis! Cunoscând ca de numarul studentilor depinde dimensionarea alocatiei bugetare Maghiar a umflat numarul acestora, subtiind bugetul Educatiei, în perioada ianuarie 2000 – ianuarie 2004, cu peste 24,3 milioane de euro. Nu s-a oprit însa aici…

„Analfabeti” cu diploma de România

Scandalul diplomelor false a demarat în urma cu aproape trei ani în urma emiterii, ilegale, la universitatea din Oradea, a sute de diplome de licenta si de studii aprofundate, în urma emiterii, ilegale, de diplome de studii aprofundate, în favoarea unor cetateni straini (cei mai multi italieni, dar si polonezi, marocani si alte nationalitati). Primele cazuri au fost descoperite la Facultatea de medicina, unde au fost emise o serie de diplome false, în colaborare cu „Institutul european de tehnologie” din San Marino, o universitate neacreditata si nerecunoscuta la nivel european. Diplomele au fost emise în domenii de medicina alternativa (Naturopatie, Osteopatie, Chiropractica, Dietologie si fiziokinetoterapie) desi la Facultatea de Medicina si Farmacie nu functionau asemenea programe de studii. „Eliberarea diplomelor s-a facut fara a avea în spate programe analitice, planuri de învatamânt, cataloage de note si registrele matricole aferente programelor în cauza”, se arata în raportul Departamentului de Control al Ministerului |nvatamantului. Constatarea Corpului de Control al Guvernului a fost înca si mai dramatica. Potrivit raportului inspectorilor guvernamentali, nici rectorul Maghiar, nici subordonatii acestuia, nu au verificat, cel putin, daca macar unul dintre absolventii studiilor postuniversitare absolvise o forma de învatamânt superior. N-ar fi tocmai de mirare, în atare conditii, sa nu fi trimis în Italia, cu diploma de Oradea, medici care citesc pe silabe.

Semnaturi false sub stampila Educatiei

Falsul nu a constat însa doar în certificarea, cu diplome false a unor impostori. Nici diplomele în sine nu sunt în regula, astfel ca este de necrezut, practic, ca niciunul dintre controale nu a constatat ca semnaturile de pe diplome sunt false, la rândul lor. Astfel s-a ajuns la situatia în care, pe multe dintre diplome sa fie o singura semnatura autentica – cea a principalului faptuitor, rectorul Teodor Maghiar! Or, pe orice astfel de diploma se pun trei semnaturi: în primul rând a decanului facultatii, apoi a secretarului sef al Universitatii, abia ultima fiind a rectorului. Astfel s-a ajuns la situatia ca trei diplome „de studii aprofundate”, eliberate pentru trei facultati diferite (de medicina si farmacie, de arhitectura si constructii si cea de educatie fizica si sport, sa aiba aceeasi semnatura la pozitia „Decan”. Cum de nu le-a fi sarit în ochi acest lucru inspectorilor care au controlat Universitatea oradeana, sau mai corect de ce? Poate pentru ca, spun surse din interior, dupa ce l-ar fi luat la întrebari pe rector, ar fi aflat de la secretara sefa Elena Durgau ca si semnatura ei a fost falsificata. Urmatoarea întrebare era cine i-a adus diplomele la semnat, apoi cine le-a înregistrat, cum de nu a vazut semnaturile false secretara- sefa, când le-a notat în registrul special etc. Daca ar fi facut acest lucru, unicul rezultat posibil ar fi fost întocmirea de plângeri penale. |n loc de aceasta, cele doua echipe de control au constatat doar ca nu au fost îndeplinite conditiile legale la eliberarea diplomelor.

Daune de milioane de euro

Diplomele de studii false, sunt valabile si astazi si recunoscute la nivel european! Sunt „semnate” de rector, decan si secretar-sef si au stampila Ministerului Educatiei. O parte dintre diplome au fost anulate, în 2007, de catre Stefan Leuca, rector provizoriu al Universitatii, dar anularea nu a produs efecte deoarece Universitatea a cerut mai întâi ca ministerul Educatiei sa trimita la Oradea un document prin care sa aduca clarificari asupra procedurilor de anulare. Proceduri care nu au fost clarificate nici pâna astazi, în pofida solicitarilor repetate ale Universitatii Oradea. Nefiind anulate, diplomele italienilor „scoliti” la Oradea sunt cât se poate de oficiale cât timp au antetul Universitatii, stampila ministerului Educatiei Nationale iar anularea nu a fost comunicata autoritatilor italiene.
Explicatia este la îndemâna – „Frica pazeste pepenii”! Nici Universitatea de Stat din Oradea nici ministerul Educatiei nu îsi pot permite sa anuleze diplomele strainilor – cine ar semna pentru intrarea în legalitate ar trage si ponoasele pentru vinovatia celor înca nepedepsiti. Iar declararea oficiala a nulitatii acestora i-ar determina sa intenteze procese de milioane de euro autoritatilor romane – ei au semnat si respecta aidoma clauzele contractului de studii, oneros mai mult ca sigur pentru unii „universitari” oradeni.

San Marino da cu tifla

Dupa izbucnirea scandalului si demisia rectorului Traian Teodor Maghiar (cel care i-a succedat în functie tatalui sau, Teodor Maghiar), conducerea Universitatii Oradea a încercat o diversiune si a solicitat institului din San Marino sa colecteze diplomele de la fiecare absolvent în parte si sa le trimita în România. Scopul era, dupa cum lesne se poate întelege, anularea diplomelor, sub pretextul doar al „operarii” unor modificari. Cei din San Marino nu au muscat momeala: „Ei (n.r. beneficiarii diplomelor false) nu cred ca li se va reda diploma de studii aprofundate, dupa schimbari; riscul este imens pentru ei, daca ar pierde aceasta diploma pot cere daune morale si materiale între 100.000 si 200.000 de euro fiecare. Noi va putem furniza adresele sa comunicati direct cu ei”, se arata în scrisoarea de raspuns a presedintelui Institutiei din San Marino. Scrisoarea acestuia catre partenerii din Oradea le mai atrage atentia ca diplomele au stema statului român si ca parteneriatul stipuleaza ca Universitatii de stat din România îi apartine, în exclusivitate, întreaga responsabilitate a valorii si calificarii „studentilor”. Este de domeniul evidentei ca teama de procese si de plata a daunelor este marele obstacol pentru Ministerul Educatiei.

Filiera Elvetia

Ca într-o autentica dinastie, Traian Teodor Maghiar i-a succedat în functie tatalui sau Teodor, înlaturat din functie dupa trimiterea în judecata, de catre DNA, pentru prejudiciul de 24 de milioane de euro, cauzat bugetului Educatiei. Traian Teodor a intrat însa foarte repede în hora procurorilor DNA, care au început urmarirea penala împotriva sa (alaturi de tatal – Teodor), cercetându-l pentru savârsirea infractiunii de fals intelectual – semnase si el, în calitate de prodecan al Facultatii de Medicina o parte dintre sutele de diplome de licenta si de studii aprofundate false.
Desi urmarirea penala împotriva sa începuse deja, din 2006, Traian Teodor Maghiar a continuat sa „opereze”. Dupa ce a iesit la iveala parteneriatul ilegal cu San Marino, Traian Teodor Maghiar a continuat sa angajeze Universitatea în scandaluri internationale, semnând si stampilând diplome în afara legii. La data de 19 ianuarie 2007, rectorul Traian Teodor Maghiar a semnat, alaturi de presedintele unei pseudo-universitati din Elvetia, diploma prin care-i recunostea unui cetatean german, titlul de doctor în osteopatie (terapia oaselor si articulatiilor). Hârtia, nu ar fi avut nicio valoare, deoarece emitentul diplomei, „Libera Universita degli Studi di Scienze Umane e Tecnologhiche” din Lugano (Elvetia) nu este acreditata. Stampila si semnatura rectorului dau însa greutate diplomei, pe care scrie: „Aceasta diploma este eliberata în conformitate cu legislatia Statului Român”.

Tupeu fara frontiere

Daca va întrebati care au fost consecintele scandalului asupra faptuitorilor, raspunsul este unul dezarmant. Ministerul Educatiei nu a luat vreo masura împotriva celor care au comis falsurile, iar conducerea Universitatii nici atât. Rectorul de astazi, Cornel Antal, fost subaltern fidel al lui Teodor se ascunde în spatele procurorilor DNA si spune ca are mâinile legate pâna se termina ancheta. El nu a dispus vreo ancheta interna în care sa stabileasca cine se face vinovat de compromiterea într-o asemenea maniera a Universitatii si nu pare a fi interesat de identificarea si sanctionarea vinovatilor.
Desi macar unul dintre ei este autor al infractiunii, fostul rector Teodor Maghiar (trecut demult de vârsta pensionarii), fiul acestuia Traian Teodor Maghiar, ba chiar si secretara sefa, pot fi gasiti la aceeasi adresa: Universitatea de stat Oradea.

Saorma periculoasa pentru siguranta nationala

Autor

Dănilă Chirovici

16 mai 2010

Una dintre cele mai celebre saormarii, cea din zona Dristor, este printre multele afaceri din România ale unui cetatean turc, Mustafa Pakcan, pe care Serviciul Roman de Informatii îl considera „un pericol la adresa sigurantei nationale”.

Pakcan, seful unui puternic clan, cu o structura „extrem de disciplinata”, a reusit sa obtina stabilirea domiciliului în România, datorita deciziei judecatoarei Gabriela Bogasiu, un magistrat extrem de controversat de la Înalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, în ciuda faptului ca Pakcan este considerat un pericol pentru siguranta României, el s-a stabilit aici, împreuna cu numerosul sau clan, si îsi extinde afacerile tot mai mult, chiar sub obladuirea unor sefi din Politia Romana.

Ba, mai mult, unul dintre fii sai a cerut si, bineînteles, a si obtinut, în ianuarie 2009, cetatenia romana.

Pe 25 mai 2005, Mustafa Pakcan, cetatean turc, nascut pe 25 septembrie 1954, în localitatea Mut, din Turcia, solicita Serviciului pentru Straini al municipiului Bucuresti, din cadrul Autoritatii pentru Straini, structura a Ministerului Administratiei si Internelor, aprobarea stabilirii domiciliului în România. Dupa studierea documentatiei si efectuarea verificarilor de rigoare, pe 21 noiembrie 2005, Autoritatea decide respingerea cererii lui Pakcan. Concret, respingerea stabilirii domiciliului turcului în România a avut la baza informatiile primite de la SRI. „În baza informatiilor transmise de Serviciul Roman de Informatii, precum si a rapoartelor întocmite de Comisia constituita la nivelul Autoritatii pentru Straini, lucrari ce au caracter secret, directorul general al Autoritatii pentru Straini a hotarât respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România formulata de Pakcan Mustafa, fapt comunicat acestuia prin adresa nr. 40907/BF/SIV din 23.11.2005. Masura a fost întemeiata pe prevederile art. 70 alin. 1 litera f) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002 privind regimul strainilor în România, modificata si completata prin Legea nr. 482/2004. În speta, cetateanul strain se gaseste, conform organelor cu competente în domeniu, în situatia de a prezenta pericol pentru siguranta nationala”, se arata în documentele Autoritatii. Cele doua documente care au stat la baza deciziei Autoritatii sunt adresa SRI nr. 036177 din 19 iulie 2005 si, bazat pe aceasta, Raportul propriu nr. 036289/TC/21 noiembrie 2005.

Curtea de Apel Bucuresti tine la siguranta nationala

Mustafa Pakcan nu se lasa si contesta decizia Autoritatii pentru Straini la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal. Însa prin sentinta civila nr. 657 din 20 martie 2006, magistratii CAB resping contestatia turcului si mentin decizia Autoritatii pentru Straini de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România. Astfel, judecatorii CAB au apreciat ca, având în vedere ca Pakcan nu a îndeplinit una dintre conditiile cumulative ale OUG 194/2002, impuse de lege cetatenilor straini pentru a-si stabili domiciliul în tara noastra, si anume de a „nu prezenta pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala.” Trebuie sa mentionam aici ca în tot acest timp seful clanului Pakcan si-a vazut nestigherit de numeroasele afaceri din România: restaurante, cresterea pasarilor, case de schimb valutar, turism etc.

Judecatoarea Bogasiu îl ajuta pe Pakcan si sfideaza SRI

Bine sfatuit de personaje din anturajul Justitiei romane, „periculosul turc” face recurs împotriva sentintei magistratilor CAB la Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Si, cum spuneam, nu greseste. Actiunea sa este judecata de completul format din Aneta Floarea, magistrat asistent, judecatoarele Carmen Frumuselu, Simona Marcu si, mai ales, Gabriela Bogasiu, care este si presedintele completului. Astfel, prin decizia nr. 1742 din 23 martie 2007, cele patru judecatoare, în frunte cu Bogasiu calca în picioare legislatia romana în domeniul sigurantei nationale, anuleaza decizia Autoritatii Pentru Straini si obliga institutia „sa-i aprobe reclamantului stabilirea domiciliului în România.” Practic, cele patru magistrate, carora se pare ca le place mult saorma, chiar periculos de mult, nu au facut altceva decât sa-si însuseasca solicitarea si argumentele turcului. Concret, iata cum îsi argumenteaza Bogasiu si ciracele decizia data în favoarea lui Pakcan: „S-a retinut astfel ca persoana sa prezinta pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala, considerându-se drept o imposibilitate legala prezentarea adresei SRI nr. 036177 din 19 iulie 2005 si a Raportului Autoritatii pentru Straini nr. 036289/TC/21 noiembrie 2005; aprecierea instantei de fond este eronata, deoarece primul act mentionat are o valoare consultativa (reprezinta un punct de vedere), iar cel de-al doilea act, fiind emis de Autoritatea pentru Straini, nu poate intra sub incidenta Legii nr. 51 1991 privind siguranta nationala.” Asadar, judecatoarea Gabriela Bogasiu considera ca un document extrem de important al Serviciului Roman de Informatii, numai pentru ca reprezinta un punct de vedere, nu merita sa fie luat în seama, chiar daca informatiile din el sunt, probabil, importante pentru siguranta statului! Ce-i pasa magistratei Bogasiu ca individul respectiv ar putea fi, eventual, un membru important al unei organizatii teroriste turce, care ar spala si, totodata, ar produce bani în România pentru alimentarea acesteia, sau ca ar putea fi un punct important de tranzitare a drogurilor catre Occident?! Doar ipoteze, desigur…

Seful Sectiei 12 Politie da onoarea pe kebab

Pentru a-si sustine cauza în fata instantelor si pentru a contracara verdictul clar dat de SRI, Mustafa Pakcan a apelat la multe mijloace extrajudiciare, cum ar fi diversele recomandari ale unor indivizi sau institutii, de la presedintele asociatiei de proprietari a blocului 14 B, scara 2, bdul Camil Ressu nr. 1, unde locuieste o parte din membrii clanului Pakcan, pâna la reprezentantul Fundatiei de Servicii Islamice din România. Dar cea mai scandaloasa recomandare favorabila lui Pakcan apartine unui sef din Politia Romana. Este revoltatoare prin faptul ca emana de la Sectia 12 Politie, din sectorul 3, ca este semnata de seful acesteia, comisar sef Constantin Ionescu, dar si prin continutul propriu-zis. Iata ce matasos este comisarul sef Ionescu cu turcul periculos, prin emiterea adresei nr. 1585864 din 22 martie 2007: „Domnului Pakcan Mustafa, bdul Camil Ressu nr. 1 (…) Prin prezenta se adevereste ca dl. Pakcan Mustafa, cetatean turc, cu resedinta în Bucuresti (…), identificat cu permis de sedere seria ROU nr. 0071394 (…), locuieste si lucreaza în raza de competenta a Sectiei 12 Politie, înca din anul 1999. Mentionam ca în tot acest timp, dl Pakcan Mustafa nu a cauzat nici un conflict de nici un fel, nu a fost observata sau sesizata nici o încalcare a legii de catre acesta, si nici nu a fost niciodata înregistrata vreo plângere, la organele de politie pentru vreo fapta savârsita de acesta. Mentionam ca, în masura în care îl cunoastem pe dl. Pakcan Mustafa, în exercitarea atributiilor politiei, acesta este o persoana fara antecedente penale, fara incidente si fara încalcari de nici un fel ale legii, acesta fiind o persoana respectabila în comunitate. ”

În atentia ministrului Vasile Blaga

Dincolo de gretosenia pe care o provoaca un asemenea text semnat de un ofiter al Politiei Romane, sefii din MAI ar trebui sa-l întrebe pe seful Sectiei 12 Politie, daca toata sectia 12 beneficiaza de saorme moca sau doar el si ceilalti din conducere, pentru conceperea si semnarea unui asemenea text, care transforma o institutie a MAI într-un saivan de oi la dispozitia patronului saormeriei Dristor?! Spunem aceasta deoarece comisarul sef Constantin Ionescu putea sa elibereze o recomandare numai la solicitarea unei institutii a statului si nu a unui cetatean, indiferent cine ar fi el, iar continutul se rezuma, în limbaj strict functionaresc, la „nu figureaza în evidentele noastre…”, „nu sunt date ca ar fi…” etc. La cât de catifelat e textul sefului Sectiei 12 la adresa lui Pakcan, rezulta ca acesta este un adevarat sfânt! Si înca ceva: din 1999, de când Pakcan a dat drumul la saormeria sa, situata la intersectia bulevardelor Mihai Bravu, Camil Ressu si a Caii Dudesti, nici un echipaj de politie, nici de la Rutiera si nici de la ordine publica, nu mai stationeaza în aglomerata intersectie, pentru a nu deranja vadul lui Pakcan, la care adasta mai ales seara si noaptea, zeci de interlopi care-si parcheaza masinile pe trotuare si în aglomerata intersectie pentru a se înfrupta din saormele lui Pakcan!

Sotul judecatoarei Bogasiu, omul arabilor

Pentru atitudinea judecatoarei Bogasiu, extrem de favorabila turcului considerat periculos de catre SRI, ar putea exista o explicatie, foarte bine documentata, de altfel, de catre serviciile secrete romanesti. Astfel, într-unul dintre documentele acestor servicii, care analizeaza o afacere de spalare de bani în care sunt implicati mai multi oameni de afaceri romani si arabi, se scrie, negru pe alb: „Mentionam ca cetatenii arabi sunt consiliati de catre avocatul Bogasiu Mihai, nascut la 18.08.1967 în Bucuresti (…)”. Bogasiu Mihai este nimeni altul decât sotul judecatoarei Gabriela Bogasiu, cea care i-a dat drept de sedere, prin decizia ei, turcului Mustafa Pakcan, considerat periculos pentru siguranta nationala de catre SRI. Documentul din care am citat scurtul fragment de mai sus a fost emis de o unitate militara din cadrul Serviciului Roman de Informatii, pe data de 17 ianuarie 2005. Asadar, pentru „cunoscatori”, solutia judecatoarei Bogasiu nu este neaparat surprinzatoare!

Afacerile clanului Pakcan

Mustafa Pakcan, alaturi de cei doi fii ai sai, Ahmet Ugur si Kazim Fatih, dar si de alte rude sau subordonati pe care îi aduce, periodic, din Turcia, are mai multe firme. Gullu Baba SRL, Dinamic Exchange SRL, Ferma Manasia SRL, Avicola Manasia SRL, Dristor Kebab SRL, Nasip Exchange SRL, Palmet Foods SRL si Kebap Shop SRL. Toate sediile firmelor sale si ale restaurantelor sau caselor de schimb valutar, ca si domiciliile clanului sau sunt pazite foarte strict de indivizi care par a fi foarte bine pregatiti din punct de vedere militar si carora nu le scapa nici o miscare din zona de actiune a clanului. Se pare ca afacerile cu saormariile îi merg bine lui Mustafa Pakcan, clanul sau deschizând mai multe unitati de desfacere în tot Bucurestiul si nu numai. De la case de schimb valutar, turism, alimentatie publica, restaurante, pâna la cresterea pasarilor si imobiliare, nederanjat de majoritatea autoritatilor statului, de la sefii din Primaria sectorului 3 pâna la granguri din Politia Romana, Mustafa Pakcan este tipul perfect al individului care doreste, si face orice pentru a reusi, sa stea cât mai în umbra, fara a deranja pe nimeni, chiar daca este nevoit sa produca bani. Din ce în ce mai multi.

Ontanu si-a tras judecator pentru Obor

Autor

Catalin Antohe

16 mai 2010

Dupa ce magistratii de la Tribunalul Bucuresti pareau ca i-au naruit visul de a construi ilegal un mall privat pe domeniul public din Piata Obor, primarul independent Neculai Ontanu primeste ajutor, la Curtea de Apel, de la un judecator „all-inclusive”. Vasile Bicu, magistratul trimis în judecata pentru coruptie, în urma cu patru ani, pentru ca s-ar fi „lipit” de un Nissan 4X4 de la un afacerist cu interes într-unul dintre procesele pe care le judeca, este jolly-jokerul care intervine si schimba „în bine” toate sentintele care-i dadeau edilului planurile peste cap. Desi sesizate, CSM si Parchetul întârzie sa intervina pentru a-l readuce pe judecatorul „hopa-mitica” pe fagasul Justitiei.

În cursul anului 2005, Neculai Ontanu, primarul sectorului 2, a elaborat, pe sest, un plan de urbanism zonal (PUZ) care punea la cale demolarea pietii Obor pentru a face loc unui mall care urma a fi construit de un concern de firme private. La rândul lui, planul urbanistc a fost aprobat printr-o hotarâre a Consiliului General al Municipiului Bucuresti (HCGMB 213/2005) care se ascundea în spatele unui fals intelectual, deoarece în actul în cauza se stipula ca terenul aferent PUZ ar fi fost, în totalitate, în proprietatea domeniului public.

Jocuri de interese prin mocirla instantelor

Hotarârea a fost adoptata de Consiliul General în ceea ce presa a numit „Joia neagra a Bucurestiului“, consilierii aprobând, ilegal, printr-o simpla ridicare de mâna si fara vreo dezbatere prealabila, o lista cu 72 de PUZ-uri, multe dintre acestea facând ulterior obiectul unor alte scandaluri de rasunet. PUZ-ul din Obor a fost aprobat la pozitia 63 din hotarâre, pentru suprafata de 79200 metri patrati, reprezentând domeniu public. În realitate, prin detaliile Planului Urbanistic Zonal au fost stabilite, abuziv, reglementari care afectau proprietatile private a trei persoane juridice.
Prin PUZ-ul respectiv se desfiinta un spatiu verde (Parcul Pasarari, aflat pe domeniul public) pentru a se putea construi MOL-ul, parcul urmând sa fie reconstituit pe terenurile proprietatea privata a firmelor Bivuac si Ivimpex. Terenuri care erau ocupate de constructii legal autorizate dar fusesera înregistrate în PUZ, prin abuz si fals intelectual.
Astfel ca fiecare dintre cele trei firme (SC Ci-Co SA – proprietarul halelor Obor, SC IVIMPEX SRL si SC BIVUAC IMPEX SRL), au solicitat instantei sa constate nelegalitatea HCGMB nr. 213/2005 pozitia nr.63, deoarece era aprobata fara a avea niciunul dintre avizele prevazute expres de legislatia în domeniu, fapt sanctionat de lege cu nulitatea.
Toate cele trei complete ale Tribunalului Bucuresti care au judecat cazul au dat dreptate companiilor prejudiciate si au dispus anularea HCGMB nr. 213/2005 – pozitia 63, care aprobase PUZ-ul de la Piata Obor. O data cu recursurile înaintate de Primaria sectorului 2, mizeria Justitiei române a iesit de sub presul Consiliului Superior al Magistraturii.
În primul dosar, cel al SC Ci-Co, recursul a fost respins, ca nefondat, de judecatorii Curtii de Apel, Sentinta Civila pronuntata de Tribunal în luna mai 2008, a ramas definitiva si irevocabila.
Judecata celorlalte dosare a fost însa grav perturbata de Vasile Bicu, controversatul judecator trimis în judecata, în urma cu 4 ani, de procurorii DNA pentru fapte de coruptie. Bicu a prestat un adevarat balet hipnotic, în ambele dosare, în judecata carora a intrat si a iesit dupa cum si-a dorit, fara a-i pasa de încalcarea procedurii legale.

Nereguli la indigo

Primul semnal de alarma a fost momentul în care dosarele Bivuac si Ivi Impex au fost repartizate la acelasi complet de judecata, încalcându-se procedura de repartizare aleatorie. Neregula nu pare a fi deloc intaplatoare, mai ales ca dosarele au ajuns la Curtea de Apel în zile diferite. Dansul era abia la început. Desi completul 2R a judecat cele doua dosare consecutiv, componenta acestuia a fost diferita, functie de „toanele“ lui Bicu.

Dupa cum lesne se poate lesne observa, completul 2R, apare în componenta diferita în cele doua dosare, la sedintele din 19 si 26 ianuarie 2009 desi dosarele au fost judecate, de fiecare data, unul dupa celalalt.
Apogeul a fost atins la data de 26.01.2009, când cele doua dosare au fost judecate, consecutiv, de acelasi complet 2R, dar componenta completului s-a schimbat mai ceva decât în scamatoriile iluzionistului David Copperfield.
Daca în dosarul Ivimpex componenta completului a fost :
Presedinte : COSMA CARMEN VALERIA
Judecator : DUICAN DOINA
Judecator : PAUN LUIZA-MARIA
Grefier : RADU MARIANA,
pentru dosarul urmator, cel al Bivuac, s-a schimbat componenta astfel:
Presedinte: PAUN LUIZA-MARIA
Judecator: BICU VASILE
Judecator: DUICAN DOINA
Grefier : RADU MARIANA
Dupa cum puteti vedea, presedintele COSMA CARMEN VALERIA a fost scos din completul de judecata imediat dupa judecarea dosarului SC IVIMPEX, luându-i locul judecatoarea P?UN LUIZA-MARIA, pe locul careia a fost introdus judecatorul BICU VASILE.

Managerul Bivuac sustine ca la dosar nici macar nu se afla procesul-verbal, obligatoriu, prin care sa motiveze schimbarea, conform procedurii legale
Astfel ca în ambele dosare, judecate imediat unul dupa celalalt de acelaai complet de judecata dar cu componenta diferita, s-au admis recursurile formulate de Primaria Sector 2, anulându-se anuleaza cele doua Sentinte Civile pronuntate de TMB.
„Banuim ca modificarea subita a componentei completului de judecata de la un dosar la altul în data de 26.01.2009, dosare care s-au judecat consecutiv imediat unul dupa altul, s-a facut premeditat de catre judecatorul BICU VASILE, care a premeditat, asa cum se va vedea mai jos, sa judece si actiunea în anulare a celei de a 3-a sentinte parte SC CICO SA“, ne-a declarat Eugen Popescu, administratorul SC Bivuac.

Orbul judecatorilor

Motivarea hotarârilor prin care s-au anulat sentintele Tribunalului si s-au respins, ca neîntemeiate, actiunile celor doua firme reclamante, contine elemente de-a dreptul scandaloase.
De pilda, în decizia semnata de Bicu 227/26/01.2009 se pretinde ca avizul de urbanism pentru PUZ ar stipula ca nu sunt necesare avizele legale deoarece acestea ar fi fost emise, anterior, în vederea aprobarii PUG Bucuresti. Altfel atenti, cum este ai normal, la toate chichitele, Bicu & partenerii au „omis“ ca în Aviz (facsimil) este stipulat expres „Acorduri si avize necesare pentru aprobarea documentatiei : avizul Comisiei Precoordonare Retele, Avizul Comisiei de Circulatie, Aviz M.L.P.T, precum si alte avize solicitate de legislatia în vigoare“. Aviz care, dupa cum puteti vedea, are o singura pagina astfel ca este cel putin interesant cum de i-a lovit „cataracta“ si pe ceilalti doi judecatori !
Cert este ca magistratii în cauza au justificat incorect, daca nu abuziv, hotarârea de a anula Sentinta Tribunalului, eludând totodata prevederile legii urbanismului: „Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate fara avizele prevazute de reglementarile în vigoare sunt nule“.

Pentru Bacu, examenul de absolvire bate la usa

Cu toate acestea PUZ-ul Mall-ului din Obor este înca anulat dar dupa spusele persoanelor din primaria sectorului 2, cu care am purtat discutii confidentiale, resuscitarea PUZ-ului este obligatoriu. „Neculai Ontanu a trecut deja prin consiliu cel putin un PUD (Plan Urbanistic de Detaliu) ilegal care sa tina loc de PUZ, dar stie ca nu poate miza pe asta la infinit, trebuie sa câstige si în procesul cu Ci-Co!“, ne-au spus sursele. Într-adevar, Ontanu a facut contestatie în anulare a sentintei definitive si irevocabile prin care Ci-Co a anulat PUZ-ul, invocând deciziile date în procesele la care a participat judecatorul Bicu Vasile. Dosarul (nr. 2392/2/2009) a fost repartizat Completului 5R, în care a intrat, la al treilea termen (12 octombrie), bineînteles … Vasile Bicu. Tot fara proces verbal! Avocatii Ci-Co (actionar majoritar este SIF Muntenia) l-au recuzat, dar, incredibil, recuzarea a fost respinsa. Astfel ca îl vom putea urmari pe Bicu „la treaba“ la termenul din 15 ianuarie 2010. „În concluzie, patru instante de judecata ( trei la TMB si una la Curtea de Apel ) se pronunta constatând nelegalitatea HCGMB 213/2005 iar un singur complet aranjaza sa anuleze toate aceste pronuntari. Dupa cum s-au petrecut faptele pâna în prezent nu putem decât sa banuim ca judecatorul Bicu Vasile o sa anuleze abuziv, la termenul din 25.01.2010 si cea de a 3-a sentinta definitiva si irevocabila pronuntata în favoarea SC CI-CO SA, asa cum le-a anulat abuziv si pe celelalte doua pronuntate de TMB în favoarea SC Ivimpex si SC Bivuac Impex“, acuza Eugen Popescu în plângerile înaintate Consiliului Superior al Magistraturii si organelor de cercetare penala.
Motivele de suparare ale administratorului SC Bivuac sunt cu atât mai amarnice cu cât el a depus în instanta o cerere de revizuire a sentintei prin care Bicu i-a anulat decizia favorabila obtinuta la Tribunal. Dosarul (4697/2/2009) a ajuns la completul 5R unde exact ca într-un scenariu de film prost, a intrat acelaai Vasile Bicu. Tot fara proces verbal, astfel ca îl vom putea urmari si în acest dosar, la data de 8 februarie 2010. Daca nu cumva CSM-ul sau organele de cercetare penala vor gasi de cuviinta sa puna capat acestei sinistre tragi-comedii.

Afacerea Nissan

Judecatorul Vasile Bicu a fost trimis în judecata, în urma cu patru ani, de catre DNA, pentru fapte de coruptie. Bicu, judecator atunci la Sectia de litigii de munca si contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, a fost acuzati ca ar fi favorizat una dintre parti dintr-un dosar. Nu pe gratis, fireste! Potrivit anchetatorilor, în luna martie 2003, omul de afaceri Mugurel Remus Mina, ar fi scos ilegal din patrimoniul societatii sale un autoturism Nissan Primera pe care l-ar fi dat spre folosinta judecatorului Bicu. Scopul a fost, potrivit anchetatorilor, acela de a obtine o solutie favorabila într-un proces în care fosta sa sotie cerea anularea unei autorizatii de constructie. Ulterior, în luna noiembrie 2003, autoturismul ar fi intrat în proprietatea lui Vasile Bicu, iar în luna mai 2004, un complet în componenta caruia a fost si judecatorul Bicu (ati mai vazut undeva filmul acesta, nu?) s-a pronuntat în favoarea reclamantei, anulând autorizatia de constructie pentru un imobil vecin cu cel detinut de aceasta si obligând societatea comerciala parata la plata de despagubiri de 162.200 de euro. Procurorii anticoruptie au sustinut ca, pentru a acoperi urmarile de natura penala ale faptelor, în luna ianuarie 2005, Mâna ar fi întocmit, în fals, în întelegere cu Bicu, un contract de împrumut potrivit caruia omul de afaceri ar fi „împrumutat” de la Bicu suma de 533 milioane de lei vechi (circa 15.300 de euro), autoturismul de lux constituind, zice-se, „garantia” ce urma a fi pastrata de judecator în cazul în care „împrumutatul” nu restituia banii pâna la data de 14 mai 2003.
Rau-voitorii ar putea spune ca povestea este cusuta cu ata alba, cum sustineau si procurorii, dar Bicu a fost achitat, în cele din urma si s-a putut întoarce în magistratura, în 2008, la Tribunalul Municipiului Bucuresti de unde a fost rapid promovat la Curtea de Apel Bucuresti. Unde da dureri de cap si Justitiei si justitiabililor. Administratorul Bivuac, pluseaza, în plângerea penala: „Felul în care s-au pretrecut toate aceste aranjamente, abuzuri si falsuri, precum si interesele foarte mari ale celor care se afla în spatele PUZ-ului în cauza, ne îndreptatesc sa banuim ca mobilul lor nu poate fi decât o mita foarte mare”.

1...1.3751.3761.377 1.378 Pagina 1.376 din 1.378

Ziarul de Investigații

Programul strategic DESWAT, distrus de miniştrii Mediului

Cele mai scumpe refugii montane din România sunt în judeţul Hunedoara

Roşca Stănescu şi-a tras insulă, pe şest, la Snagov

Școlile din Lupeni, lăsate fără apă de ambițiile politice ale primarului Resmeriță

Tătucul falimentelor bancare, în afara legii

Retezatul, sufocat de gunoaiele Goscomloc-ulu

România “Naşilor” Corneliu Istrate – Galaţi (II)

Clanul „Dobrea” trimis în judecată de DNA

Romania „Nașilor” -Corneliu Istrate – Galați

Universitatea de stat din Oradea, bomba Educatiei

Saorma periculoasa pentru siguranta nationala

Ontanu si-a tras judecator pentru Obor

Rămâi conectat

Ultimul articol

AUR depune moțiune de cenzură împotriva unui ministru PSD

Grevă la compania de transport public din Constanța

Fost ministru al Transporturilor, reținut; este acuzat că a încercat să-l mituiască pe directorul...