Construcții ilegale iraniene în Satul Francez

Autor

-

3 martie 2014

Complexul Persepolis. Despre el e vorba. Situat pe strada Virgil Madgearu numărul 24-27, în vecinătatea imediată a ambasadei Chinei și a parcului Herăstrău, din punct de vedere al respectării legilor și normelor referitoare la activitatea în construcții locul cu pricina e un adevărat tărâm de poveste. Nimic de zis, de afară, și chiar dinăuntru, arată bine. Barieră cu portar, tot dichisul. Arhitectura externă a celor patru clădiri din curte e plăcută. Apartamentele din interior, concepute la nivel de top. Dar până să ajungi la ele trebuie să treci de o parcare, pe cât de mare, pe atât de stupidă și urâtă. Niște stâlpi din lemn, prinși cu un fel de cuie în pavajul costisitor, peste care e trasă ceva, un fel de tablă s-ar zice, poate ceva mai scump, dar cu așa ceva seamănă izbitor. Și gata.

Construcția acestei parcări este ilegală. Lasă că este extrem, extrem de urâtă și mutilează efectiv complexul arhitectonic, dar e ilegală!
În adresa primită de la Primăria sectorului 1, ca urmare a solicitării Jurnalului de Investigații, se menționează clar, negru pe alb: „În luna iulie 2013, SC PERSEPOLIS a procedat la executarea unei terase acoperite cu materiale ușoare pe o suprafață de aproximativ 270 de metri pătrați, folosită ca parcare, pentru care nu a obținut, în prealabil, autorizație de construcție (…)Pentru această faptă societatea a fost sancționată prin procesul verbal de constatare și sancționare, seria A nr.0000042/27.08.2013(…) dispunându-se intrarea în legalitate”. Asta nu este decât un timid început.
Complexul Persepolis, al cărui patron este iranianul Manochehr Saadati, și-a extins proprietatea cu aproxinativ 175 mp înspre trotuar, conform estimărilor Primăriei. Având în vedere faptul că un metru pătrat în acea zonă costă aproximativ 1.500 de euro, rezultă cam 250.000 de euro pe care și i-a „tras” Manochehr Saadati, într-un moment de inspirație. Ca să se înțeleagă mai bine: pentru a ajunge să intri în curtea cu pricina, ca pieton, trebuie să zâmbești amabil șoferilor pentru că, practic, nu există trotuar. Dacă mai e parcată și o mașină lucrurile se complică până la imposibil, pentru că vizavi situația este aproape similară, iar strada e extrem de circulată.
Dar să ne considerăm pătrunși înăuntru. Ce ni se oferă aici? Un hotel, care însă n-are siglă! Nu contează, cine știe că acolo e hotel, bine. Cine nu știe, înseamnă că n-are treabă acolo. Și locatarii spun că s-au trezit cu niște suprize extrem de plăcute, prezentate ca din partea domnului Manochehr, care s-au dovedit însă, din păcate, livrate la o adresă greșită.
Se mai vorbește despre tot felul de grozăvii care se petrec în hotelul ăla dar pe care nu suntem în măsură a le credita. Tot ce putem spune este că nu are afișată nicio siglă, dar toți taximetriștii adevărați știu unde e hotel Persepolis. Ce se mai află în minunata curte? Un coafor care funcționează fără autorizație, o piscină pentru locatari în care se organizează cursuri de înot pentru copii, tot fără autorizație. Drept urmare, curtea acestui complex, de patru stele, este ca un ranch bine păzit în interiorul căruia Manocherh Saadati – face ce vrea.
Supraînălțare cu iz penal

Adevărata și extrem de grava problemă este că hotelul a fost supraînălțat cu două etaje. Fără a avea inscripțiile necesare în acest caz, perioada de lucru, diriginte de șantier etc.
Deci, fără numărul avizului de construcție! Pentru că nu avea. Din nou, citez din răspunsul Primăriei sectorului 1 la solicitarea Jurnalului de Investigații: „În luna decembrie 2013 s-a consatat că SC Persepolis Development SRL, beneficiarul contractului de concesiune încheiat cu domnul Manochehr Saadati Sohi, în data de 02.12.2011, a supraetajat, cu două niveluri, construcția din Strada Elena Văcărescu nr. 98, încălcând astfel prevederile autorizației de construcție cu nr. 507/25V/20601/2011, fapt pentru care s-a dispus sancționarea contravențională prin proces verbal seria A nr.000173/2013, dispunându-se măsura desființării lucrărilor”.
În spatele hotelului Persepolis a fost construită, pe un teren viran, la care nu se poate ajunge decât prin poarta principală a hotelului, o vilă P+3+M, ale cărei apartamente au fost deja date în folosință către clienți.
Punct și de la capăt. Două nivele de bloc, la prețurile zonei, e o afacere de multe, multe milioane de euro, nici nu mai contează câte. Amenda maximă care i se poate da lui Manochehr este de 100.000. De lei. „Ce înseamnă 100 de milioane pentru o firmă sau o persoană ale cărei lucrări sunt de ordinul miliardelor?”, se întreabă retoric primarul sectorului 1, Andrei Chiliman. Autoritățile ridică neputincioase din umeri. Directorul general al Poliției locale a sectorului 1, Andrei Mihail, a precizat pentru Jurnal de Investigații că insistuția pe care o conduce a solicitat rămânerea definitivă a condamnărilor pe care le-a primit Manochehr Saadati Sohi.

Contestare în instanță

Precizează Andrei Mihai: “întrucât nu a respectat măsura dispusă de oprire a lucrărilor prin adresa nr.21190/27.11.02, societatea condusă de domnul Manocher a fost chemată în judecată, cererea făcând obiectul dosarului nr. 56297/299/2012. Prin sentința civilă nr. 149797/26.07.2013 Judecătoria sectorului 1 admite cererea Poliției și obligă pârâtul să desființeze lucrările fără autorizație. Prin adresa 56297/299/17.10.2013 serviciul nostru juridic a solicitat învestirea hotarârii judecătorești cu mențiunea <definitivă și irevocabilă>, urmând ca ulterior hotărârea să fie pusă în aplicare prin intermediul executorului judecătoresc”.
Dar nu s-a întâmplat așa. Manochehr a declarat pentru Jurnal de Investigații că a dat în judecată Primăria sectorului 1. La Primăria sectorului 1, care are în subordine Poliția Locală, de care am făcut vorbire mai devreme, lucrurile sunt cel puțin la fel de complicate. Manochehr Saadati Sohi se pare că este într-o bună înțelegere cu vecinul său de peste stradă, adică de peste un spațiu prin care poate circula o mașină, pot fi parcate două de o parte și de alta și se poate furișa un pieton, din când în când.
Victor Olaru este la rândul său proprietar al unui adevărat domeniu pe care-l desparte de cel al lui Manochehr doar ceea v-am descris. Bineînțeles, și acest domeniu are o saga legislativă comparabilă cu cea pe care o prezentăm acum. O simplă coincidență probabil, dar cei doi vecini au obținut aprobări și au făcut diverse cereri cam în același timp. La ora actuală edilul sectorului 1 dă vina pe fosta conducere a Gărzii de inspecție în construcții, în fruntea căreia s-a aflat Corneliu Pasarog, care a fost demis pentru că în sarcina sa au fost reținute mai multe fapte de corupție.

Sfidarea dezvoltatorului

Asta este concluzia tristă. Redacția noastră este în posesia a numeroase plângeri și sesizări ale locatarilor din „complexul de lux” din Satul Francez, făcute fie la Poliția locală, fie la Primăria sectorului 1, fie la Inspectoratul de stat în construcții.
Mai merită menționat atât: un locatar care dorește să-și păstreze anonimatul, dar care a făcut o plângere oficială în acest sens și care e dispus să depună mărturie în instanță, aducând ca martori aproximativ 50 de persoane, mărturisește că pe data de 1 decembrie, când au dorit să arboreze Steagul României la intrarea în complex, Manochehr Saadati Sohi, l-a smuls și l-a călcat spunând că suntem „o țară de corupți și de proști”, că în România totul e de vânzare și că putam să facem oricâte plângeri că n-o să pățească nimic.

Maurul se plânge de corupție

Contactat de Jurnal de Investigații, Manouchehr Saadati Sohi a declarat că patria lui adoptivă este Spania. Limbajul folosit de acesta este greu de reprodus cu citat și din cauza folosirii defectuoase a limbii române, dar și din cauza lungimii acestuia și a acuzațiilor obscene aduse. În sinteză, el reclamă corupția profundă de la nivelul conducerii Primăriei sectorului 1, care îi datorează 200.000-300.000 de euro în urma unui litigiu care durează de doi-trei ani, din cauza căruia nu poate să vândă sau să închirieze apartamentele de la ultimele două nivele, că a făcut plângere pentru abuz în serviciu la Parchetul sectorului 1 și că poate demonta, cu acte și legi, toate acuzațiile care i se aduc, și că e perfect nevinovat, victima unor răzbunări.

CJ Buzău a topit milioane în zăpadă

Autor

Andrei Sidorov

-

24 februarie 2014

Consiliul Judeţean Buzău a tocat milioane de euro pe contracte atribuite ilegal unor firme de casă, controlate de consilieri judeţeni şi de fostul preşedinte al instituţiei, Victor Mocanu, actual senator PSD. Concluziile aparţin Curţii de Conturi, care anul trecut a auditat contul de execuţie bugetară, pe anul 2012, al Unităţii Administrativ-Teritoriale Judeţene (UATJ) Buzău. Cele mai multe nereguli s-au constatat la contractele pentru deszăpezire.

Plenul Curţii de Conturi a sesizat Parchetul, în noiembrie 2013, pentru posibile fapte de natură penală, constatate la Buzău de către auditorii Curţii de Conturi.
Este vorba de plăţi fără bază legală sau fără documente justificative, lucrări fictive decontate de administraţia locală, achiziţii prin încredinţare directă la preţuri umflate etc. Printre infracţiunile de care ar putea fi acuzaţi şefii judeţului se numără abuzul în serviciu şi conflictul de interese.
Una dintre cele mai grave nereguli în cheltuirea banilor publici la Buzău se referă la contractele pentru lucrările de întreţinere a drumurilor judeţene pe timp de iarnă. Pentru lucrările de deszăpezire din iarna anului 2011, Consiliul Judeţean (CJ) Buzău, al cărui preşedinte în acea perioadă era Victor Mocanu, a organizat o licitaţie, câştigată de mai mai multe firme de casă, abonate de ani de zile la contracte pe bani publici. Este vorba de societăţile Nikost SRL Buzău, Util Construct SRL Buzău, Conferic SRL Buzău şi Liciu Con SRL Buzău, despre care presa a relatat că sunt apropiate rudelor familiei Mocanu.
De la masa câştigătorilor nu a lipsit firma Petro Consind SRL Pătârlagele, administrată de Veronica Dobrică, nimeni alta decât soţia consilierului judeţean Dumitru Dobrică. Unul dintre cei mai longevivi consilieri judeţeni, aflat în această funcţie din 2004, Dobrică (PSD) a fost în centrul mai multor scandaluri legate de dirijarea unor contracte pe bani publici către firme în care acesta avea interese.
În iarna lui 2012, deszăpezirea s-a făcut cu aceleaşi firme, numai că de data aceasta CJ Buzău nici nu s-a mai obosit să organizeze licitaţie, contractele încheindu-se prin încredinţare directă.

Profit cu utilaje închiriate

Practic, firmele care au primit contractele au fost doar simpli intermediari, nedeţinând în proprietate toate utilajele necesare lucrărilor de deszăpezire şi nici personalul aferent.
Astfel, Liciu Con SRL a închiriat 18 utilaje pentru contractele încheiate în 2011 şi şase pentru cele din 2012. Nikost Impex SRL a închiriat două utilaje. Situaţia cea mai flagrantă este cea a firmei Petro Consind SRL, care a folosit numai utilaje închiriate. Firma administrată de nevasta lui Dumitru Dobrică a închiriat utilajele de la Mecan Construct SRL, firmă la care consilierul judeţean avea o participaţie de 69%.
Afacerea s-a dovedit extrem de rentabilă, firmele implicate câştigând milioane de lei prin simpla intermediere a lucrărilor de deszăpezire:
-Util Construct SRL a încasat de la CJ Buzău 2,36 milioane lei (fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 1,57 milioane de lei (profit net 790.000 lei).
-Conferic SRL a încasat de la CJ Buzău 248.412 lei (fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 53.373 lei (profit net 195.000 lei).
-Liciu Con SRL a încasat de la CJ Buzău 962.257 lei (fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 269.795 lei (profit net 693.000 lei).
-Petro Consind SRL a încasat de la CJ Buzău 1,87 milioane de lei (fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 1,33 milioane de lei (profit net 540.000 lei).
Deşi erau în derulare contracte pentru deszăpezire, în februarie 2012, CJ Buzău, invocând starea de necesitate provocată de căderile de zăpadă, a încheiat alte patru contracte prin încredinţare directă. Potrivit Curţii de Conturi, trei dintre aceste contracte au fost date aceloraşi firme cărora li se atribuiseră deja lucrările de întreţinere a drumurilor pe timp de iarnă. Este vorba de Petro Consind SRL, Liciu Con SRL şi Conferic SRL. Petro Consind a încasat în plus, astfel, 2,3 milioane de lei, iar Liciu Con şi Conferic, alte 1,5 milioane. De departe, partea leului a revenit firmei controlate de consilierul Dobrică şi soţia sa. În perioada 2010-2012, CJ Buzău a atribuit către Petro Consind SRL contracte în valoare de 51,7 milioane de lei.
Pentru deszăpezirea drumurilor judeţene în iarna 2009 – 2010, acaparată de aceleaşi firme din ”portofoliul” CJ Buzău, după aceeaşi reţetă ilegală (utilaje închiriate, contracte prin încredinţare directă) DNA a început urmărirea penală a fostului preşedinte al instituţiei, Victor Mocanu, acum senator PSD. Dosarul nu a fost finalizat nici până în prezent.

Lucrări fictive la drumuri judeţene

Alte milioane de lei au fost tocate de CJ Buzău pentru lucrări fictive la obiectivul ”modernizare tronsoane drumuri judeţene”, respectiv DJ 100 H Tislău-Haleş. Banii au fost sifonaţi către aceleaşi firme de casă.
Potrivit Curţii de Conturi, în decembrie 2011, CJ Buzău a plătit firmei Petro Consind SRL Pătârlagele 1,39 milioane de lei, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţii (piatră spartă, oţel beton şi parapeţi metalici). Ulterior, s-a întocmit un proces verbal de custodie, semnat de beneficiar, constructor şi dirigintele de şantier, dar neînregistrat în contabilitatea CJ, fără ca materialele să mai fie inventariate. După verificarea documentelor şi o inspecţie la faţa locului, echipa de audit a stabilit că, de fapt, constructorul Petro Consind SRL a folosit mult mai puţine materiale, în valoare de 427.000 de lei. Rezultă, astfel, o diferenţă de aproape un milion de lei, bani care au intrat în buzunarul admistratorilor firmei.
Alţi 206.000 lei au fost sifonaţi de constructor prin umflarea notei de plată la lucrările de ”semnalizare cu piloţi pentru dirijarea circulaţiei rutiere în scopul asigurării fluenţei traficului”.

Maternitatea, gaură neagră

Singurul caz din cele sesizate justiţiei de Curtea de Conturi în care s-a început deja urmărirea penală este cel al Maternităţii Buzău.
Procurorii DNA au deschis dosar penal pe numele lui Victor Mocanu şi a doi directori din administraţia locală pentru abuz în serviciu. Urmărit penal este şi patronul firmei Medical Finance Projects din Bucureşti, Daniel Mihai Bădic, care a furnizat mai multe echipamente medicale pentru maternitate.
Potrivit Curţii de Conturi, în 2012, CJ Buzău a cumpărat fără licitaţie de la Medical Finance Projects şapte instalaţii medicale, în valoare de 566.000 lei. Auditorii au stabilit că preţurile echipamentelor au fost umflate, autorităţile locale plătind în plus 444.763 lei. Astfel, CJ Buzău a plătit pentru o instalaţie de electrochirurgie 14.865 de euro, în loc de 2.239 euro, preţul real. Un banal reflector cu picior, în valoare de 289 euro, a fost achiziţionat cu 14.785 euro; un aspirator chirurgical, în valoare de 720 euro, a costat 14.626 euro.

Bazinul olimpic, salvat de la înec

Alegerea unui nou preşedinte al CJ Buzău, în iunie 2012, nu a determinat şi o atitudine responsabilă faţă de cheltuirea fondurilor publice. Consiliul Judeţean, condus de Cristinel Bîgiu (PNL/USL), a continuat să umple conturile firmelor favorizate de vechea conducere.
În octombrie 2012, CJ Buzău a aprobat un protocol de colaborare cu firma Vineto Practic SRL Pogoanele, aparţinând omului de afaceri Constantin Lepădatu, pentru „redarea Bazinului Olimpic circuitului funcţional public”.
Bazinul Olimpic „Aqua Center” a aparţinut municipalităţii, dar în 2005 a fost cumpărat de Constantin Lepădatu. Afacerea nu s-a dovedit profitabilă, noul proprietar sfârşind prin a pune lacătul. În 2012, după preluarea preşedinţiei CJ de către Bîgiu, Lepădatu a încercat să-şi revitalizeze afacerea.
Menţionăm că omul de afaceri este şi patron al Casei de Vinuri Zorleşti, localitate unde Cristinel Bîgiu deţine numeroase proprietăţi. Prin protocolul încheiat cu firma Vineto Practic SRL, Consiliul Judeţean s-a angajat să plătească lunar 120.000 lei pentru întreţinerea bazinului. Curtea de Conturi a stabilit că afacerea este ilegală. „În fapt, entitatea verificată s-a obligat şi a acordat o finanţare nerambursabilă de la bugetul judeţean în benficiul unei societăţi al cărei scop este obţinerea de profit”, se arată în raportul de control.

Sponsorizări ilegale pentru Dinamo

O altă „afacere” a lui Cristinel Bîgiu a fost sponsorizarea echipei de handbal Dinamo Bucureşti. La 27 septembrie 2012, CJ Buzău a aprobat susţinerea financiară, în limita a 250.000 lei, a activităţii competiţionale a echipei de handbal masculin CS Dinamo Bucureşti.
Potrivit legislaţiei, instituţiile de administraţie publică nu pot sponsoriza decât asociaţii/cluburi sportive aflate în subordine sau pe raza administrativ-teritorială. Pentru a ocoli legea, CJ Buzău a vărsat banii în contul Asociaţiei „Marian Cozma”, împuternicită să-i gestioneze în beneficiul CS Dinamo. Suma, virată în trei tranşe, a fost folosită pentru „indemnizaţii de efort”. Ilegal, susţine Curtea de Conturi, deoarece, potrivit legii, sportivii pot beneficia doar de alimente pentru efort, nicidecum de indemnizaţii de efort sub formă bănească.
CJ Buzău a contestat raportul Curţii de Conturi. Preşedintele instituţiei, Cristinel Bîgiu, nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de vedere.

Şova, urmărit penal: „DNA mă acuză de trafic de influenţă”

Autor

Dănilă Chirovici

-

16 februarie 2014

Senatorul PSD Dan Șova a fost pus sub acuzare de procurorii DNA pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în dosarul în care este urmărit penal și deputatul social-democrat Viorel Hrebenciuc.

După ce şi săptămâna trecută trecuse prin birourile anchetatorilor, deputatul PSD Viorel Hrebenciuc a venit din nou luni la DNA pentru a fi audiat, el declarând că a fost citat într-un nou dosar, fără a preciza în ce calitate va da cu subsemnatul.

Hrebenciuc a declarat luni, la ieşirea de la DNA, că procurorii l-au anunţat că este suspect într-un nou dosar, în care este cercetat pentru că ar fi făcut trafic de influenţă, el precizând că nu este vorba despre „niciun fel de afacere”. Viorel Hrebenciuc nu a precizat în ce ar fi constat traficul de influenţă de care îl acuză procurorii în noul dosar, arătând că nu poate spune mai mult despre această cauză.

Întrebat dacă va merge să vadă ce conţine dosarul retrocedărilor ilegale de păduri, în care Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) cere aviz de la Camera Deputaţilor pentu arestarea sa preventivă, deputatul a spus că-l va studia. Deputatul Viorel Hrebenciuc a stat la DNA aproximativ 30 de minute. La intrarea în sediul DNA, Hrebenciuc a spus că nu are detalii despre acest nou dosar, precizând că va da mai multe informaţii după ce va discuta cu procurorii. Deputatul a venit la DNA fără avocat, în jurul orei 11,30. Întrebat de ce sunt atâtea dosare deschise pe numele lui, Viorel Hrebenciuc a răspuns: „Nu este voinţa mea”.

Viorel Hrebenciuc este cercetat de procurorii DNA, alături de deputatul PSD Ioan Adam, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri. DNA a cerut aviz de la Camera Deputaţilor pentru arestarea celor doi parlamentari. Hrebenciuc este urmărit penal în acest dosar pentru constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă şi instigare la folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Într-un alt dosar, instrumentat tot de DNA, Viorel Hrebenciuc este urmărit penal pentru că, susţin anchetatorii, s-ar fi implicat pentru a determina funcţionari din Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru ca această instituţie să revină asupra deciziei de retragere a licenţei postului Giga TV – controlat de primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis Pinalti.

Acordul UE-Canada deschide calea despăgubirilor pentru Roşia Montană. Gabriel Resources poate obţine zeci de milioane de euro de la statul român

Autor

Adrian Bărbulescu

-

14 februarie 2014

Roşia Montană Gold Corporation are toate şansele de a obţine despăgubiri consistente de la statul român. Potrivit unui articol din acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Canada, semnat în noiembrie anul trecut, multinaţionalele vor putea intenta procese statelor membre dacă acestea adoptă noi reglementări de mediu, în contradicţie cu „aşteptările legitime” ale companiilor.

Capitolul dedicat investiţiilor din acordul economic şi comercial global dintre UE şi Canada (AECG) introduce o definiţie de „tratament just şi echitabil” pentru investitori. Această definiţie a dat deja prilejul unor procese cu mize de mai multe milioane de dolari, scrie Europeanul.org , citând Euractiv.fr . De exemplu, societatea Lone Pine a intentat un proces împotriva statului Québec, pentru că autorităţile din provincia canadiană ar fi refuzat să elibereze o autorizaţie de foraj pentru exploatarea gazelor de şist. Şi cum orice acord este bilateral, orice societate canadiană poate da în judecată un stat membru al UE, pe baza aceloraşi prevederi ale acordului menţionat. În România, cea mai mare „ameninţare” vine din partea companiei canadiene Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roşia Montană Gold Corporation. Cum de mai bine de 15 ani investitorilor canadieni li se refuză tot felul de avize de mediu, aceştia ar putea fi îndreptăţiţi să ceară de la statul român despăgubiri pentru Roşia Montană de zeci de milioane de euro. Reprezentanţii UE nu au contestat autenticitatea documentului, publicat online de Trade Justice Network, dar niciunul dintre ei nu a fost disponibil pentru a comenta pe marginea lui. Pia Eberhardt, purtător de cuvânt al grupului de acţiune Observatoire de l’Europe industrielle, a explicat pentru EurActiv.fr că, dacă textul rămâne neschimbat, el va provoca o avalanşă de acţiuni în justiţie pentru mediu şi sănătate: „Investitorii canadieni vor putea profita de drepturile izvorâte din AECG, pentru a intenta procese guvernelor europene”. Ei vor solicita „compensaţii reprezentând milioane de euro”, a adăugat ea. „Şi companiile care au o filială în Canada vor putea face acelaşi lucru”, a mai spus Pia Eberhardt.

Ce a promis Barroso şi ce a apărut în textul final

Odată tratatul semnat, în virtutea textului convenit între primul ministru canadian, Stephen Harper, şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso (foto), orice modificare a politicilor guvernamentale s-ar putea confrunta cu principiul tratamentului just şi echitabil. Bruxelles-ul anunţase anterior că textul din AECG conţine o definiţie precisă a principiului tratamentului just şi echitabil, care ar da orientări precise pentru tribunale, pentru a fi evitată orice interpretare „în sens larg”. Comisia a pretins, la vremea respectivă, că această precizare este prezentă peste tot în text. De fapt, ea nu apare decât o singură dată, într-un subcapitol consacrat exproprierilor. Potrivit textului exact al tratatului, o violare a regulilor poate surveni şi atunci când este luată o măsură „contrară obligaţiilor de tratament just şi echitabil recunoscut în practicile generale ale statelor, acceptat ca lege”. Nicio obligaţie de acest fel nu poate fi recunoscută de o asemenea manieră, este de părere Nathalie Bernasconi-Osterwalder, avocat internaţional din cadrul grupului de reflexie al Institutului Internaţional de Dezvoltare Durabilă. „Avocaţii îşi extind activităţile în acest domeniu şi tot mai mulţi investitori vor utiliza acest mecanims pentru a contesta măsurile luate de guverne şi pentru a-şi creşte puterea de negociere la nivel politic”, a spus ea.

Semnarea, „o chestiune de săptămâni”

Nu în ultimul rând, Comisia Europeană a promis o „transparenţă completă” şi „reuniuni deschise” organizate de organele de arbitraj, dar textul dintre UE şi Canada stipulează că aceste reuniuni se pot face cu uşile închise, pentru protejarea integrităţii procesului de arbitraj, a informaţiilor confidenţiale ale companiilor sau pentru „motive logice”. Potrivit presei canadiene, semnarea definitivă a acordului nu este decât „o chestiune de săptămâni”, rămânând de dus la bun sfârşit doar „negocierile tehnice”. Apoi, până la sfârşitul verii, textul va fi trimis pentru traducere în toate cele 23 de limbi oficiale ale UE.

Constantin Nicolescu, primul baron dat jos de justiţie

Autor

Dănilă Chirovici

-

12 februarie 2014

În premieră pentru România, un baron local este debarcat din funcţie printr-o decizie a justiţiei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit marţi seara că președintele CJ Argeș, Constantin Nicolescu (PSD) este incompatibil. Magistrații au judecat recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) la decizia din martie anul trecut a Curţii de Apel Târgu Mureş, care îl absolvise pe Nicolescu de acuzaţia de conflict de interese.

Ce i s-a imputat, de fapt, lui Constantin Nicolescu? În calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, baronul local acorda contracte unor societăți controlate de membri ai familiei sale. Totul a început în martie 2011, când Agenţia Naţională de Integritate informa că Nicolescu este vinovat de conflict de interese pentru că a acordat, în calitate de preşedinte al CJ Argeş, diverse contracte, în valoare de 1.576.305 lei, unor firme ce aparţineau familiei sau unor apropiaţi ai săi. Inspectorii ANI au ajuns la această concluzie după ce au cercetat declaraţiile de avere şi interese, precum şi alte documente.

Între timp, Nicolescu a fost reales în funcţia de preşedinte al CJ, în urma alegerilor din vara anului 2012, dar procesul a mers mai departe. Baronul de Argeş a contestat în justiţie raportul ANI, iar Curtea de Apel Târgu Mureş a anulat acest raport, în martie 2013. „Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a pronunţat în dosarul 500/46/2011, având ca obiect anulare act administrativ, privindu-l pe numitul Nicolescu Constantin, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat raportul întocmit de Agenţia Naţionalã de Integritate în ceea ce priveşte reţinerea conflictului de interese”, se arăta în comunicatul dat în primăvara anului trecut de instanţa mureşeană.

Cum sentinţa nu a era definitivă, ea a putut fi atacată cu recurs la ÎCCJ, ceea ce ANI a şi fãcut, pe motiv că decizia nu este temeinică. Într-un final, Curtea Supremă a decis, marţi seara, că Nicolescu este incompatibil, de această dată sentinţa fiind definitivă, iar baronul va trebuie să părăsească funcţia de preşedinte al CJ Argeş.

Deutsche Bahn, în pole position pentru noua privatizare a CFR Marfă

Autor

Adrian Bărbulescu

-

12 februarie 2014

Ultima oară nu s-au amestecat în borşul lui Relu Fenechiu. Poate că au simţit că este vorba de o privatizare de ochii instituţiilor financiare internaţionale – noi ne facem că vrem să vindem, Gruia Stoica se preface că vrea să cumpere, iar FMI se face că ne crede pe cuvânt. Acum însă, la următoarea strigare, nemţii de la Deutsche Bahn sunt tot mai decişi să câştige privatizarea CFR Marfă. Potrivit unor surse din sistemul feroviar consultate de Ziarul de Investigaţii, germanii vor fi în pole position atunci când se va da din nou startul privatizării.

Compania germană Deutsche Bahn a fost întotdeauna interesată atunci când statul român a anunţat că vrea să vândă pachetul majoritar de acţiuni. Chiar şi la ultima încercare, eşuată în toamna anului trecut, nemţii ar fi participat, dar nu le-a mirosit prea bine. A spus-o chiar fostul ministru al Transporturilor Alexandru Nazare: “Noi am avut întrebări în privința CFR Marfă de la operatori foarte importanți din Europa. Vorbim aici de Ferrovie dello Stato, Deutsche Bahn, operatori importanți și puternici. Ei au fost interesați de CFR Marfă. Ea (privatizarea – n.red.) a fost păstrată în club restrâns”. Şi n-a fost să fie.

Însă, de când visul (sau coşmarul?) preluării CFR Marfă de către controversatul om de afaceri Gruia Stoica, patronul companiei Grup Feroviar Român, s-a risipit, tot mai multe semnale indică faptul că, la următoarea încercare, Deutsche Bahn va avea prima şansă în a-şi adjudeca pachetul majoritar de acţiuni al operatorului feroviar de marfă. Însuşi preşedintele Traian Băsescu a lansat, la finele lunii trecute, un semnal extrem de transparent în acest sens. „Am fi foarte interesaţi dacă, spre exemplu, Deutsche Bahn ar privi către licitaţia care se organizează pentru privatizarea celei mai mari companii de transport feroviar din România, companie care se numeşte CFR Marfă”, a spus şeful statului în cadrul unei conferinţe cu jurnaliştii acreditaţi în Bundestag.

Prezenţă semnificativă pe piaţa românească

Deutsche Bahn este prezentă pe piaţa românească de ani buni. În 2000, au intrat pe piaţă prin licenţierea transportatorului feroviar de marfă Logistic Services Danubius, căruia i-au schimbat ulterior denumirea în DB Schenker Rail Romania, pentru a profita la maximum de greutatea brandului german. Potrivit celor mai recente date disponibile, compania dispune de 48 de locomotive şi 1.500 de vagoane. De asemenea, DB Schenker Rail Romania are două baze proprii de transbordare din vagoane cu ecartament larg (din Rusia şi fostele ţări sovietice), la Galaţi şi la Socola (lângă Iaşi).

În 2008, nemţii au cumpărat pachetul majoritar de acţiuni al societăţii autohtone de transport auto Romtrans, cea mai mare de pe piaţa românească. Tranzacţia a fost evaluată la vremea respectivă la 80-90 milioane de euro. După preluare, numele companiei a fost modificat în DB Schenker. Preluarea operatorului de transport auto i-a permis companiei Deutsche Bahn să ofere în România servicii door-to-door. Cu alte cuvinte, marfa este preluată de camioane, încărcată apoi în trenuri, după care este iar încărcată în camioane, astfel încât să fie eliminaţi intermediarii.

Apoi, în urmă cu doi ani, Deutsche Bahn era interesată să pătrundă şi pe piaţa românească a transportului feroviar de călători. În acest sens, nemţii erau dispuşi să investească 67 milioane de euro în achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni al companiei private Regiotrans din Braşov. Lucrurile nu au mers însă ca pe şine, iar într-un final acţionarul majoritar al Regiotrans, Costel Comana, a dezminţit existenţa tranzacţiei.

Acum, înainte de a se da oficial semnalul de începere a noii încercări de privatizare a CFR Marfă, nemţii sunt deja la linia de start. De această dată, sunt hotărâţi să fie învingători.

Scenarii la malul mării: Mazăre ar urma să fie exclus din PSD şi apoi să candideze la preşedinţie. Ce spune primarul

Autor

Adrian Bărbulescu

-

10 februarie 2014

Primarul Constanţei, Radu Mazăre, ar urma să fie exclus din PSD în următoarea perioadă, conducerea organizaţiei de la malul mării urmând să fie preluată de Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa. Acesta din urmă, relatează presa constănţeană, este susţinut de unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri de pe litoral, Gheorghe Bosânceanu, patronul Şantierului Naval Constanţa.

Dă în clocot oala politichiei la malul mării. În ultimele zile, presa constănţeană a publicat mai multe informaţii, “pe surse”, potrivit cărora domnia lui Radu Mazăre ar urma să ia sfârşit. În urmă cu câteva zile, diversele tabere politice şi cercuri de interese au stat numai în întâlniri de taină. S-au întâlnit opozanţii lui Mazăre între ei, s-a întâlnit Mazăre cu Bosânceanu şi au stat la sfat senatorul PSD Alexandru Mazăre, fratele edilului şef, împreună cu omul de afaceri Gabriel Comănescu, proprietarul companiei Grup Servicii Petroliere (GSP). Ziua de Constanţa precizează că atât Comănesccu cât şi Bosânceanu au confirmat existenţa acestor întâlniri.

Marian Oprişan: „Fără foc nu iese fum”

În vreme ce preşedintele PSD, Victor Ponta, a dezminţit categoric un asemenea scenariu, baronul pesedist de la Vrancea, Marian Oprişan, a fost mai reţinut: „Nu ştiu, dar fără foc nu iese fum”.

Tot ziariştii constănţeni susţin că secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, nu ar fi străin de tentativa de detronare a lui Mazăre. Oficial, Ştefănescu a dezminţit informaţia: „De Radu Mazăre mă leagă o prietenie de foarte mult timp. Am fost mereu de acord cu Radu Mazăre, el este hotărât şi tranşant. Niciodată nu aş fi împotriva lui. De Gheorghe Bosânceanu, în schimb, nu mă leagă nici măcar o amiciţie protocolară”. Totuşi, Gheorghe Donţu, fost membru al PSD Constanţa, susţine că, în urmă cu nu foarte mulţi ani, Codrin Ştefănescu i-ar fi făcut lobby în partid lui Mihai Daraban. Şi acesta din urmă a dezminţit că ar unelti împotriva lui Mazăre: „S-a tot vorbit despre asta în ultimele trei luni, s-a vorbit şi după ce a fost Ponta în Şantierul Naval. Sunt zvonuri, pentru că nici eu, nici Bosânceanu nu mai facem politică. Iar dacă mi s-ar propune, nu aş accepta. Nu-mi surâde ideea. Pot să mă şi roage, eu voi spune nu. Oricum, sunt într-o poziţie socială în care nu sunt obligat să accept”, a precizat Mihai Daraban.

Ziarul Timpul merge şi mai departe cu scenariul legat de mazilirea lui Radu Mazăre, susţinând că acesta ar cocheta cu ideea de a candida la alegerile prezidenţiale din toamnă. Calculele edilului ar fi următoarele: chiar dacă nu va câștiga, crede că va obține 20%-30%, îndeajuns pentru a deveni un arbitru în turul doi.

UPDATE Contactat de Ziarul de Investigaţii, Radu Mazăre nu a vrut să comenteze scenariile din presa constanţeană. „N-am văzut şi nu mă interesează”, ne-a spus sec primarul Constanţei

Astra Asigurări, dată de BNR pe mâna DNA. Vezi aici acuzaţiile aduse lui Dan Grigore Adamescu

Autor

Dănilă Chirovici

-

8 februarie 2014

Banca Naţională a sesizat DNA în legătură cu Astra Asigurări, societate controlată de omul de afaceri Dan Grigore Adamescu. Societatea de asigurări ar fi subestimat în mod voit daunele pe care risca să le plătească, astfel că rezervele constituite au fost cu 40% mai mici decât era necesar, respectiv cu 100 milioane de lei.Potrivit raportului prezentat de ASF şi citat de Mediafax, există un risc mare ca societatea să intre în incapacitate de plată în cazul unei catastrofe naturale, având în vedere că este cel mai mare asigurător de locuinţe, cu 2,15 milioane de contracte, iar necesarul de capital suplimentar ar fi de 278,4 milioane de euro, se spune în raport.
Totodată, Astra Asigurări avea la sfârşitul lunii noiembrie un număr de 74.000 de dosare de daună avizate şi nelichidate, adică neplătite. Potrivit autorităţii de supraveghere, Astra a transferat „defectuos” cel mai mare risc, respectiv cel de catastrofe naturale, printr-o expunere subevaluată şi printr-un plasament către reasigurători fără rating (Panamerican Re – Insulele Cayman şi piaţa CSI). În acelaşi timp, Astra ar fi realizat un transfer alternativ al riscului prin reasigurări „non-tradiţionale”, fără transfer efectiv al riscului, ci doar pentru „cosmetizarea” situaţiilor financiare şi a indicatorilor financiari.
Cu doar câteva zile înainte de înfiinţarea ASF, în aprilie 2013, fosta instituţie de supraveghere, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ceruse companiei Astra să implementeze, până la finele lui 2013, un plan de măsuri pentru remedierea situaţiei, plan pe care însă societatea nu l-ar fi dus la îndeplinire. Raportul ASF aminteşte că Astra Asigurări este cel mai mare asigurător din piaţă, iar falimentul ar pune în pericol chiar companii de stat. Printre companiile asigurate de Astra, ASF menţionează Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, flota Tarom, aeroporturile din Timişoara şi Constanţa, Romaero, Autoritatea Aeronautică Română, flota Poştei Române.
ASF mai menţionează că în primele nouă luni din 2013 Astra Asigurări a cedat în reasigurare aproximativ 30% din primele subscrise, respectiv 230 de milioane lei, iar 80% din reasigurare a fost realizată cu asigurătorul off-shore Panamerican Re din Insulele Cayman.
Un alt element notat în raport îl reprezintă un împrumut acordat de compania de asigurări grupului Nova Trade, din care face parte şi Astra, respectiv 105,3 milioane lei către Medien Holding SRL, companie care editează cotidianul România liberă.

Problemele Astra, în atenţia lui Ponta şi Isărescu

Premierul Victor Ponta a mers, joi seară, la sediul Băncii Naţionale a României, unde a avut o discuţie cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu, cu prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, cu conducerea ASF, cu ministrul Finanţelor de la acea vreme, Daniel Chiţoiu, şi cu ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea.
Surse guvernamentale au precizat pentru Mediafax că unul dintre subiecte a fost situaţia Astra Asigurări, cea mai mare societate de asigurări din piaţă. Ponta a opinatd că din punct de vedere legal cei care au cunoştinţă de fapte care prezintă indicii de infracţiune au obligaţia să sesizeze Parchetul.
Televiziunea RTV, deţinută de deputatul PSD Sebastian Ghiţă, a anunţat că ASF şi Banca Naţională cer sesizarea DNA pentru nereguli descoperite la societatea de asigurări Astra, care riscă intrarea în faliment. Informaţia a fost însă dezminţită imediat de conducerea ASF.
„ASF infirmă informaţiile publicate de postul de televiziune RTV potrivit cărora, împreună cu BNR, ar fi sesizat DNA în legătură cu societatea ASTRA şi solicită mass-media să trateze cu responsabilitate subiectele care ţin de piaţa financiară. ASF îşi rezervă dreptul de a sesiza instituţiile statului în privinţa unor aspecte care fac obiectul activităţii altor instituţii, simultan cu luarea unor decizii, dar astfel de aspecte nu sunt comunicate de către ASF având în vedere tocmai sensibilitatea pieţelor financiare non-bancare”, se arată în comunicatul instituţiei.

Dan Adamescu: „Sunt doar controale de rutină”

Omul de afaceri Dan Grigore Adamescu a încercat să bagatelizeze problemele de la Astra, susţinând că există doar controale de rutină derulate de ASF la compania de asigurări şi că se aşteaptă ca ASF şi BNR să dezmintă informaţia privind sesizarea DNA.
„Eu nu ştiu de unde au scos nebunia asta. L-am sunat pe Sebi (Sebastian Ghiţă -n.r.). El este în străinătate. Asta este. Nu este nimic adevărat. Aşteptaţi să vedem ce spune ASF. Ei trebuie să ia poziţia asta. Este o distrugere a pieţei de asigurări, este incredibil, este o nebunie”, a spus Adamescu.
Întrebat dacă societatea de asigurări a respectat planul de măsuri solicitat de CSA în aprilie anul trecut, Adamescu a afirmat că măsurile au fost cu siguranţă puse în aplicare, fiind vorba de „zeci de puncte, nimicuri, chestii de asigurare”, fără a putea însă să menţioneze măcar unul dintre acestea.
Şi Ziarul de Investigaţii a dezvăluit mai multe manevre la limita legii derulate de Dan Grigore Adamescu, printre care şi acapararea pieţei asigurărilor obligatorii pentru locuinţe.

Şeful „Poliţiei Animalelor”, patru ani după gratii

Autor

Dănilă Chirovici

-

7 februarie 2014

Patru ani. Atât va sta după gratii Emilian Prodan, comisar general al Comisariatului pentru Societatea Civilă (organizaţie neguvernamentală) şi autointitulat şef al „Poliţiei Animalelor”. Sentinţa definitivă a fost pronunţată vineri de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În octombrie 2010, Emilian Prodan a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie pentru trafic de influenţă, în formă continuată, după ce s-a lăudat că are prieteni chiar printre procurorii DNA. El este acuzat că a primit şpagă 60.000 de euro şi mai multe bunuri, cum ar fi haine de blană sau bijuterii din aur de la edilul comunei Gorgota (Prahova), Veronica Ioniţă, fost vicepreşedinte al Comitetului Regiunilor la Bruxelles.
Aceasta era deja cercetată la DNA, alături de alte nouă persoane, pentru trei infracţiuni: abuz în serviciu contra intereselor publice, fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual. Dosarul privea falsificarea mai multor testamente şi modul în care a fost reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 250 de hectare de teren agricol şi forestier în Prahova, prejudiciul estimat fiind de 20 milioane de euro.
Achitat, vinovat, vinovat!
Într-o primă fază, Emilian Prodan a fost achitat la Tribunalul Bucureşti. Curtea de Apel Bucureştia decis însă condmnarea lui la patru ani de închisoare pentru trafic de influenţă. În plus, el trebuia să-i plătească primăriţei sumele de 60.000 euro şi 1.100 euro, respectiv suma de 700 lei, reprezentând banii şi contravaloarea bunurilor primite.
Prodan i-ar promis că va interveni la procurorul care instrumenta cauza, asupra căruia a lăsat să se presupună că ar avea influenţă, şi că îl va determina pe acesta să dispună cercetarea denunţătoarei în stare de libertate şi să adopte o soluţie favorabilă. De altfel, dosarul penal în care era cercetată denunţătoarea a fost soluţionat cu trimiterea în judecată în cursul lunii decembrie 2008. Pentru recuperarea sumei de 60.000 de euro, procurorii instituiseră sechestru asigurător asupra unui imobil care îi aparţine lui Prodan.
Pentru a scăpa de braţul lung al legii, Prodan a recurs la tot felul de artificii juridice, unele inspirate de fostul şef al SIF Oltenia, Dinel Staicu. Asemeni acestuia, el a recurs la scimbarea numelui din acte, tocmai pentru a scăpa de urmărirea penală. Emilian Prodan (fost Ioan-Grigore Prodan), trimis în judecată în două dosare de corupţie, autointitulat comisar general al organizaţiei Comisariatul pentru Societatea Civilă, şi-a înfiinţat propria poliţie – „Poliţia Animalelor”. Organizaţia sa foloseşte toate însemnele Poliţiei Române. Autoturismele de serviciu ale Poliţiei Animalelor au embleme inscripţionate cu însemnul „Poliţia“, încadrat de culorile drapelului naţional, fiind dotate şi cu girofar. Mai mult, angajaţii Poliţiei Animalelor utilizează geci reflectorizante, similare cu cele ale Poliţiei Române.

Monica Iacob-Ridzi, condamnată la închisoare: „Un procuror DNA mi-a spus, rânjind: «Poate mai torni un copil»”

Autor

Adrian Bărbulescu

-

27 ianuarie 2014

Fostul ministru al Tineretului în Guvernul Boc, Monica Iacob-Ridzi, a fost condamnată luni de magistraţii Curţii Supreme la cinci ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Decizia nu este definitivă.

Sentinţa a fost dată de un complet de trei judecători al Instanţei Supreme, care a mai dispus interzicerea unor drepturi timp de trei ani. De asemenea, judecătorii au decis condamnarea Ioanei Elena Vârsta, fostul consilier personal al lui Ridzi, tot la cinci ani de închisoare cu executare pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi trei ani interzicerea unor drepturi. În plus, Curtea Supremă stabilit să menţină sechestrul pus în decembrie 2010 de DNA asupra mai multor proprietăţi deţinute de fostul ministru, respectiv un apartament din Petroşani, cu valoare de 140.681,17 lei, o jumătate din casa deţinută în coproprietate de Ridzi în comuna Scărişoara, judeţul Olt, un teren intravilan în suprafaţă de 3.005 mp cu valoare de 136 de lei şi o construcţie cu valoare de 126.000 de lei.

Într-un interviu acordat în urmă cu aproape trei ani Ziarului de Investigaţii, Monica Iacob-Ridzi tuna şi fulgera împotriva procurorilor DNA. Fostul ministru al Tineretului a povestit despre patimile îndurate odată cu anchetarea ei în dosarul „2 Mai”, dar şi despre calvarul prin care a trecut ca mamă, soţie, femeie şi politician. „Eram însărcinată în şapte luni şi, la una dintre prezenţele mele la DNA, unde, apropo, nu am lipsit niciodată, indiferent cât de rău mă simţeam, unul dintre anchetatori mi-a spus, rânjind, că nu îl interesează starea mea fizică, mai ales că <poate mai torn un copil> după ce o să nasc”, spunea la acea vreme Monica Iacob-Ridzi.

PDL şi PSD s-au înfrăţit la Iaşi. Afacerile lui Surdu, protejate de Nichita

Autor

Dănilă Chirovici

-

21 ianuarie 2014

„Să te gândeşti din când în când la mine”. La patru decenii de la lansare, şlagărul Angelei Similea este mai actual ca niciodată la Iaşi, unde opoziţia, reprezentată de fostul său cumnat, Gabriel Surdu (PDL), este mână-n mână cu puterea, al cărei exponent este primarul Gheorghe Nichita (PSD). Opoziţia nu supără cu nimic puterea, iar cei aflaţi la conducere se gândesc mereu, nu doar din când în când, la colegii lor din afara arcului decizional, având grijă ca aceştia să nu ducă lipsă de nimic. Lider local al PDL, Gabriel Surdu, fratele defunctului soţ al Angelei Similea, Victor Surdu, este un prosper om de afaceri şi prieten la cataramă cu primarul PSD al municipiului.

Cum poţi să-şi dezvolţi liniştit afacerile fără să te deranjeze nici unul din şmecherii judeţului? Te faci frate cu dracul şi îţi rezolvi fără griji treburile.
Aşa a procedat şi unul dintre aşa-zişii lideri ai opoziţiei din Iaşi. Gabriel Surdu, preşedintele organizaţiei judeţene Iaşi a Partidului Democrat Liberal, a ajuns să facă tot felul de afaceri alături de primarul PSD al municipiului reşedinţă de judeţ, Gheorghe Nichita. Ajuns lider de partid prin presiuni politice făcute la nivel central., Gabriel Surdu nu numai că şi-a văzut liniştit de afaceri, dar a reuşit să distrugă şi ultima fărâmă de opoziţie la nivelul judeţului.
Pe lângă toate acestea, sse remarcă însă abilitatea acestuia de a face afaceri tocmai cu cel care ar trebui să-i fie duşman politic. Gabriel Surdu este unul din cei mai bogaţi politicieni din Iaşi, el deţinând firme de construcţii, societăţi de pază, centre de afaceri şi multe alte business-uri. În acest număr al revistei ne vom referi la două imobile ridicate de Surdu în Iaşi, ambele într-o zonă centrală. Afacerile cu municipalitatea nu stau însă în construcţia acestor imobile, ci în faptul că Gabriel Surdu nu deţine pentru nici una locuri de parcare suficiente, locuri solicitate de regulamentul instituit tocmai de Primăria municipiului Iaşi şi avizat de Consiliul Local din care chiar el face parte.
În primul rând, este vorba de un imobil amplasat în strada Săulescu, arteră aflată foarte aproape de Piaţa Unirii. Aici, Gabriel Surdu a ridicat o clădire ce serveşte drept centru medical. Ei bine, acest imobil nu are nici măcar un loc de parcare, iar toate autoturismele opresc pe unde apucă. Cu toate acestea, Gabriel Surdu nu a primit nici măcar o avertizare din partea Primăriei pentru a concesiona în altă parte nişte locuri de parcare a autoturismelor.
Şi asta nu este tot. Gabriel Surdu a ridicat în urmă cu mai mulţi ani, mai exact în 2008, o clădire cu opt nivele, toată din structură metalică, investiţia ridicându-se la peste patru milioane de euro. Gabriel Business Center, amplasat pe strada Sf. Lazăr, a beneficiat de la Primărie de o autorizaţie cu doar cinci locuri de parcare şi nimeni nu s-a sesizat nici până în ziua de azi de neregulile apărute.
Surdu susţine că mai are câteva locuri de parcare la subsol şi atât. De precizat că omul de afaceri ce deţine trustul Terramold are în proprietate şi un spaţiu ultracentral pe Bulevardul Independenţei din Iaşi. Acest spaţiu este însă catalogat ca teren viran şi este îngrădit.

De la Ponta la Blaga

Acestea sunt doar câteva din subterfugiile la care a apelat Surdu de-a lungul timpului pentru a-şi urmări interesul.
Cine este însă Gabriel Surdu? Până în 2008, fostul cumnat al Angelei Similea (el fiind fratele defunctului Victor Surdu, fost ministru al Agriculturii şi fost lider al Partidului Democrat Agrar din România – PDAR) a fost unul din membri de vază ai PSD Iaşi. Ulterior a trecut la PDL, însă asta nu l-a împiedicat să-şi dezvolte în continuare afacerile. Despre Surdu se spune că iubeşte doar două persoane – pe el însuşi şi pe Gheorghe Nichita. De aici şi prosperitatea sa financiară. Gabriel Surdu este şi preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Iaşi.
Cu spate politic, cu afaceri prin tot felul de interpuşi şi nu numai, Gabriel Surdu a prosperat şi a ajuns unul din cei mai bogaţi ieşeni. De numele lui Gabriel Surdu se leagă cel mai mare tun dat de primarul Gheorghe Nichita, respectiv afacerea Palas. Complexul a fost ridicat de omul de afaceri Iulian Dascălu, cel care deţine reţeaua Iulius Mall din Iaşi, Cluj Napoca, Suceava şi Timişoara. Firma lui Surdu a primit un contract frumos pentru mall-ul din Banat şi pentru cel din Iaşi. Aşa s-a explicat şi de ce Surdu a votat în Consliul Local pentru construcţia complexului Palas, în vreme ce colegii săi din PDL s-au pronunţat împotrivă.

Afaceri sub umbrelă politică

Gabriel Surdu a ajuns preşedinte la PDL Iaşi după ce şi-a îndepărtat, mai mult sau mai puţin ortodox, toţi adversarii.
Mai întâi şi-a netezit calea spre vârf cu o echipă de oameni loiali lui, după care i-a dat la o parte pe potenţialii contracandidaţi. Calea lui Surdu a fost netezită şi de primarul Gheorghe Nichita, cel care nu-l contrează absolut deloc în Consiliul Local, ambii ridicându-şi mingea la fileu ori de câte ori li se iveşte oportunitatea. După cum am arătat mai sus, Surdu nu stă tocmai bine cu locurile de parcare pentru clădirile ridicate cu generozitatea şi concursul Primăriei.
Liderul pedelist nu a vrut nici măcar să audă propunerea Primăriei ca toţi proprietarii de imobile să plătească după un termen de cinci ani jumătate din sumă către municipalitate pentru concesionarea parcărilor. „A trimite 50 la sută din venituri veţi constata că Primăria este datoare celor care concesionează parcarea. Toţi lucrăm în domeniul economic şi facem câte o afacere. Când aş face o concesiune m-aş strădui să nu fiu dator, pentru că veniturile încasate şi apoi plata către Primărie nu există”, a susţinut Surdu, în calitatea sa de consilier local. El a continuat, arătând că, în opinia sa, parcările trebuie concesionate cu venituri fixe. „Nu contează căte maşini vin pe zi, asta ne interesează mai puţin. Îmbunătăţirile pe care le aduce este problema dumnealui, nu ne interesează pe noi. Consider că e corect să i se dea un termen de amenajare, iar jumătate din venituri este o greşeală”, amai spus Surdu. Oare aici nu poate fi vorba de incompatibilitate sau conflict de interese, de vreme ce Surdu îşi exprimă opinia despre cum ar trebui administrate parcările din municipiu, în condiţiile în care abia a primit autorizaţie pentru imobilele pe pe care de deţine?

Imperiu financiar

Gabriel Surdu este acţionar la şapte societăţi şi fondatorul unei fundaţii. Toate poartă denumirea generică de Terramoldo, fie că este vorba de construcţii, servicii medicale sau altele. Societatea Terramold SRL, cea care funcţionează în clădirea de pe strada Săulescu, a încheiat contracte cu Institutul de Chimie Macromoleculară, cu Ministerul Muncii şi a obţinut finanţare inclusiv prin intermediul Ministerului Dezvoltării regionale. Averea lui Gabriel Surdu cuprinde cinci terenuri intravilane în Iaşi şi Suceava, patru terenuri extravilane în cele două judeţe şi o suprafaţă forestieră. Surdu mai deţine şapte case de locuit în Iaşi şi Suceava, două apartamente în municipiul Iaşi, precum şi un spaţiu comercial în oraş. Susţine că nu are maşini, deşi umblă tot timpul cu un autoturism de teren marca Toyota Landcruiser de culoare gri.
Totodară, şeful PDL Iaşi mai deţine bijuterii de 155.000 de euro şi o colecţie de ceasuri evaluată la 110.000 de euro, iar în ultimii doi ani a înstrăinat mai multe terenuri şi spaţii către diverse persoane. Ca plasamente, Surdu are împrumuturi acordate în nume personal către toate firmele sale, care totalizează peste 15,5 milioane de lei. Gabriel Surdu are şi două credite, în valoare totală de 1,4 milioane de euro. Şi totuşi, dacă este să ne luăm după declaraţiile consilierului local PDL, acestuia nu i-au intrat prea mulţi bani în buzunar anul trecut – doar 9.000 de lei în calitate de director la SC Terramold SRL. Deh, e criză…

Dinu Patriciu, arhitectul “ingineriei” Sun Plaza

Autor

Dănilă Chirovici

-

20 ianuarie 2014

Zeci de proprietari de terenuri din zona fostului lac Văcăreşti se luptă de două decenii să reintre în posesia suprafeţelor care le aparţin de drept. În această situaţie se află şi terenul pe care a fost construit Sun Plaza, care a putut fi ridicat printr-o inginerie cadastrală, schimbându-se numerele poştale. De afacere nu sunt străini nici Dinu Patriciu, nici fostul primar al sectorului 4, Adrian Inimăroiu, dar nici actualul preşedinte al Senatului, Crin Antonescu.

Guvernul Convenţiei Democrate a avut intenţia, în anul 1998, de a construi în zona Văcăreşti o suită de complexe sportive, cu bazine de înot, terenuri pentru diferite sporturi, un stadion, plus toate dotările aferente necesare unui astfel de proiect ambiţios.
Amănuntul de care nu a ţinut cont Guvernul de atunci, din care făcea parte şi Crin Antonescu ca ministru al Tineretului şi Sportului (1997-2000), era că toate acele terenuri, şi de pe amplasamentul lacului Văcăreşti, şi cele care astăzi sunt sub mall-ul Sun Plaza (locul unde s-a aflat, până acum câţiva ani, şi talciocul de pe Aleea Castanilor) erau deja revendicate de peste 120 de foşti proprietari şi se aflau în litigiu, în faţa instanţelor.
Continuatorul lui Antonescu în fruntea ministerului, Georgiu Gingăraş, ministru între 2000 şi 2003, a dus mai departe abuzul împotriva proprietarilor de terenuri din zona Văcăreşti, punând la dispoziţia afaceriştilor veroşi zeci de hectare, asupra cărora nu avea niciun drept.
Încă din 1990, foştii proprietari din zona Văcăreşti au început demersurile către toate instituţiile competente, pentru a-şi redobândi terenurile confiscate abuziv de regimul comunist, care nu a emis vreun decret de expropriere. Acest argument, al preluării terenurilor fără niciun titlu legal de către statul de dinainte de 1989, nu a avut importanţă, în opinia majorităţii judecătorilor.
Chiar autorităţi oficiale post-decembriste au recunoscut că, în zona Văcăreşti, se petrec mari abuzuri asupra dreptului de proprietate al cetăţenilor. ”Rezolvarea acestor solicitări (de restituire a terenurilor-n.r.) pe căi administrative a fost împiedicată de puncte de vedere contradictorii ale instituţiilor statului (….) existând un mare număr de notificări formulate în baza Legii fondului funciar”, se arată într-un memoriu adresat Guvernului de către Primăria sectorului 4.

Parteneriat cu dedicaţie

În anul 1998, Guvernul Radu Vasile, prin ministrul responsabil de problemă Crin Antonescu, a stabilit un fantomatic parteneriat public-privat între Complexul Sportiv Sala Polivalentă, administrator al terenului, şi SC Dezvoltare Comercială Sudului (SDCS).
Ca o paranteză, trebuie să spunem că, în timp ce dosarele deschise de proprietari erau pe rol, şmecheriile cu terenurile din Văcăreşti erau în floare, astfel că unele au fost preluate ilegal de o societate aparţinând lui Dinu Patriciu, Rompetrol Downstream. Din 2006, aproape 100 hectare de teren din zona Văcăreşti au fost luate abuziv de către SC Hein SRL, firmă aparţinând fraţilor Dinu şi Şerban Patriciu. La solicitarea acestei firme, Primăria sectorului 4, condusă pe atunci de Adrian Inimăroiu, a eliberat un certificat de urbanism, fără autorizaţie de construcţie.
După falimentul Hein SRL, aceste terenuri au fost preluate de SDCS, firmă înregistrată ca off-shore în Cipru, dar despre care se presupune că aparţinea aceloraşi fraţi Patriciu. În regim de urgenţă, SDCS a obţinut şi autorizaţia de construire. Astfel, după circa trei ani, pe terenurile oamenilor a apărut Sun Plaza, iar proprietarii din bazinul a ceea ce ar fi trebuit să fie lacul Văcăreşti au rămas, până în ziua de azi, cu buza umflată.
Gabriela Pătraşcu şi Lazăr Dumitru Adrian sunt printre foarte puţinii fericiţi care au reuşit să-şi recupereze terenul de la Sun Plaza, după ani de lupte în tribunale şi după evacuarea cu mascaţii a intruşilor ilegali.
Terenul a fost proprietatea familiei din 1922, fiind înscris la Taxe şi Impozite şi plătindu-se impozitul anual datorat. Dar pentru ei problemele nu s-au terminat. Acum urmează un alt proces, prin care cer despăgubiri pentru trei ani în care au fost lipsiţi abuziv de terenul ce le aparţinea. Trei ani, pentru că doar pentru această perioadă permite legea să fie acordate despăgubiri retroactiv. Pătraşcu şi Lazăr cer 105.000 euro pentru lipsa de folosinţă a terenului, bani pe care va trebui să-i plătească statul român şi Sala Polivalentă. Pentru că fraţii Patriciu nu au niciun amestec, ei doar au încasat milioane de euro din afacere.

Cadastru cu semne de întrebare

Daunele se calculează după dobânda legală bancară pe care ar fi obţinut-o proprietarul de-a lungul a trei ani, dacă ar fi vândut terenul la valoarea lui de atunci şi ar fi depus banii la bancă. După cum afirmă avocatul Marcel Toader, în speţă au fost comise mai multe falsuri, prin suprapuneri de cadastru: ”Sun Plaza are intrarea pe şoseaua Olteniţei şi continuă pe Calea Văcăreşti. S-a făcut cadastrul pe 4.000 mp, dar cadastristul Murgescu Barbu Mihai a schimbat adresele din Olteniţei 83 în 83 C, schimbând numerele poştale. Pe acelaşi teren de 4.000 mp a făcut de două ori cadastru, pentru două adrese diferite, din care una era falsă, cu care a înghiţit şi terenul în cauză”.
Sala Polivalentă şi statul român au încercat prin tot felul de tertipuri să se opună restitutirii terenurilor. Astfel, au invocat ca fiind aplicabilă Legea 10/2001, dar această lege se referă la imobilele preluate abuziv de stat în perioada 1945-1989, nicidecum în anii 2006-2009. În anul 2009, în pur stil mafiot, de pe terenul oamenilor au fost scoşi ţăruşii fixaţi de un executor judecătoresc pentru delimitare, s-a turnat beton şi a fost instalată organizarea şantierului viitorului mall.
În încercarea de a opri repunerea proprietarilor în drepturi, Sala Polivalentă şi statul român, în calitate de pârâţi, au invocat acte nicicând publicate în Monitorul Oficial, afirmând că acestea atestă titlul lor de proprietate. Instanţele nu au putut decide decât respingerea acestor pseudo argumente. A urmat falsul întocmit de expertul de cadastru Murgescu Barbu Mihai, care a mai creat un teren fictiv ce a înghiţit proprietatea Pătraşcu-Lazăr, făcând-o pur şi simplu să dispară din acte. Murgescu a creat o „proprietate virtuală”, fără nicio legătură cu realitatea din teren, făcând o altă documentaţie cadastrală în baza aceloraşi acte iniţiale. Alt argument penibil invocat de pârâţii Sala Polivalentă şi statul român a fost că în anul 1922 nu se folosea stânjenul ca unitate de măsură…
Una peste alta, cei doi proprietari se pot considera fericiţi, deşi mai au de tras prin instanţe. Ei sunt singurii proprietari deposedaţi prin construirea Sun Plaza, care au reintrat în posesia terenului lor. Urmează despăgubirile datorate de stat, adică cele care vor fi plătite de noi toţi.

Atac la Rovana Plumb

Printr-o petiţie către ministrul Mediului, Rovana Plumb, un grup de proprietari de terenuri din fantomaticul lac Văcăreşti solicită să fie respectată legea şi drepturile lor cetăţeneşti: ”Vă reamintim faptul că tot sub o guvernare <transparentă> PSD-istă, Guvernul condus de Adrian Năstase a concesionat în mod abuziv zona. Ulterior, în articole din presă care prezentau acest tun imobiliar, domnul Adrian Năstase se apăra spunând că nu a fost informat că existau cereri de retrocedare pentru acea zonă. Ei bine, stimaţi funcţionari publici, un vrem şi nu avem de gând să vă mai lăsăm să comiteţi acest gen de abuzuri. Nu sunteţi nici vătafi pe moşie, nici stăpâni pe plantaţie”.
În continuare, semnatarii îi reproşează ministrului că în mod fals pretinde că fostul obiectiv Văcăreşti se află în domeniul public al statului. “Adresele pe care Ministerul Mediului le-a trimis Comisiei locale de inventariere a terenurilor sunt trimise în baza legilor de retrocedare a terenurilor, dintre care Legea nr.18/1991 stipulează foarte clar că toate informaţiile sunt de interes public. În concluzie, informaţiile în cauză sunt de interes public, şi nu <operaţiuni tehnico-administrative>, cum în mod total eronat precizaţi în răspunsurile dumneavoastră”, se arată în document.

Ziarul de Investigații

Construcții ilegale iraniene în Satul Francez

CJ Buzău a topit milioane în zăpadă

Şova, urmărit penal: „DNA mă acuză de trafic de influenţă”

Acordul UE-Canada deschide calea despăgubirilor pentru Roşia Montană. Gabriel Resources poate obţine zeci de milioane de euro de la statul român

Constantin Nicolescu, primul baron dat jos de justiţie

Deutsche Bahn, în pole position pentru noua privatizare a CFR Marfă

Scenarii la malul mării: Mazăre ar urma să fie exclus din PSD şi apoi să candideze la preşedinţie. Ce spune primarul

Astra Asigurări, dată de BNR pe mâna DNA. Vezi aici acuzaţiile aduse lui Dan Grigore Adamescu

Şeful „Poliţiei Animalelor”, patru ani după gratii

Monica Iacob-Ridzi, condamnată la închisoare: „Un procuror DNA mi-a spus, rânjind: «Poate mai torni un copil»”

PDL şi PSD s-au înfrăţit la Iaşi. Afacerile lui Surdu, protejate de Nichita

Dinu Patriciu, arhitectul “ingineriei” Sun Plaza

Rămâi conectat

Ultimul articol

Urmează o nouă demisie în Guvern? Daniel David: „Am tot amânat plecarea de foarte...

Nicușor Dan vrea referendum în Justiție; CSM avertizează că nu va tolera „nicio formă...

Acordul UE–Mercosur este expresia cea mai concretă a eșecului de guvernare și pare că...