-1.6 C
București
marți, 30 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1197

Supercom SA urmărește să obțină monopol, pentru că vrea, Consiliul Județean Hunedoara urmărește să-i dea, pentru că poate!

Supercom Hunedoara
Supercom Hunedoara

Indiferent că recunoaște public sau nu, Supercom SA, o firmă cu foarte multe contracte cu Statul (208) și care s-a obișnuit să facă bani serioși de la instituții conduse de către membrii PSD, a pus ochii și (aproape) mâna pe gestiunea deșeurilor în județul Hunedoara. Și ca orice firmă care se respectă nu se teme nici măcar de procese, pentru că nu are deloc puține (339!), atunci când se comportă ca un puști răsfățat și caută monopolul în Hunedoara.

Puțină istorie

Intrată pe ușa din dos, societatea Supercom SA pare să fie favorita șefilor de la CJ Huneodara, indiferent că vorbim de Laurențiu Nistor, plecat parlamentar, sau de Mircea Bobora, lăsat de Nistor șef peste județ. De altfel, aici la Mircea Bobora ar putea fi cheia bunăstării firmei Supercom SA, bunăstare care se bazează puternic pe banul public, al hunedorenilor, spre care-i face cale conducerea CJ Hunedoara.

Citește și Hunedoara, județ sărac – politicieni bogați, atenți cu familia, nu și cu transparența

Spunem că a intrat pe ușa din dos pentru că Supercom SA primea cadou pe 24 aprilie 2017 de la CJ Hunedoara printr-o procedură aproape inventată: mai întâi au declarat situație de urgență din cauza imposibilității colectării deșeurilor menajere, apoi au atribuit prin ”negociere fără anunț de participare” firmei Supercom SA operarea și administrarea Centrului Integrat de Gestionare a Deșeurilor Bârcea Mare, un cadou de 23.485.046 de lei.

Amplasarea zonelor de management integrat al deseurilor Judetul Hunedoara

Cum situația de urgență s-a oprit odată cu demararea administrării CMID, Consiliul Județean Hunedoara trebuia să organizeze, conform contractului de finanțare a proiectul Sistem Integrat de Gestionare a Deșeurilor (proiect prin care s-au cheltuit 173 de milioane de lei, aproximativ 40 de milioane de euro) o licitație pentru atribuirea operării CMID realizat prin proiect.

Numai că alta a fost dorința președintelui Mircea Bobora și CJ Hunedoara efectiv îi prelungește contractul de operare, fără nicio procedură minimală de licitație, deși prin proiect se angajase să facă licitație europeană pentru operarea CMID.

De ce spunem că a primit cadou acest contract? Pentru că oficialii CJ Hunedoara au fost extrem de atenți ca Supercom SA să primească bani mulți, cât se poate de mulți dar și să nu plătească obligațiile față de CJ Hunedoara, indiferent de natura acestora.

Dacă mai spunem că Supercom SA are o cifră de afaceri 183.883.752 de lei și un profit de peste 3 milioane de lei iar cel care îi favorizează direct, Mircea Bobora și familia sa, doi copii care sunt ba bugetari, ba șomeri, avere care este extrem de mare și pe care am prezentat-o într-un alt articol, insistând că s-ar impune o verificare din partea Comisiei pentru Averi a Curții de Apel, probabil că s-ar justifica înțelegerea și toleranța față de această firmă la CJ Hunedoara.

Și credem că extrem de relevante sunt vorbele Georgetei Barabaș, directoarea Agenției pentru Protecția Mediului Hunedoara: ”Operatorii au primit o structură construită cu bani europeni pentru hunedoreni… iar operatorul care a venit în zonă (Supercom SA n.r.) tratează ca și cum ar fi fost investiția lui și acum trebuie să scoată profit!”.

Iar când pentru profitul firmei cu pricina trag și demnitarii Consiliului Județean, ce ar mai fi de spus…

Au greșit… de două ori!

Din păcate pentru „famiglia” Supercom-CJ Hunedoara, în ecuație apare și un al treilea personaj, inspectorii Curții de Conturi care, se pare, că nu prea înțeleg interesul mare pentru profitul firmei și lipsa de interes pentru banul public al hunedorenilor.
Astfel, după un control din 2018 al Curții de Conturi s-a descoperit că, ”din greșeală” CJ Hunedoara nu a obligat operatorul la constituirea fondului pentru închidere și urmărirea post închidere a proiectului cu finanțare europeană scutind Supercom și ADI de cheltuirea a 1,5 milioane de lei.

A venit și a doua ”greșeală” din partea demnitarilor de la CJ Hunedoara care ”au uitat”, de asemenea, să factureze și să încaseze puțin peste 2,4 milioane de lei de la Supercom SA, sumă care reprezintă, conform contractului din proiect, chiria pentru spațiul de la Bârcea Mare. Cu alte cuvinte le-a și dat CMID pe gratis și fără concurență reală, i-a ”uitat” și de la plata chiriei!

Doar că greșelile demnitarilor CJ Hunedoara nu se opresc aici, ceea ce ne arată cât mai clar că aceștia au un interes direct în favorizarea acestei societăți, la ale cărei conturi se pare că sunt foarte atenți.
Tot inspectorii Curții de Conturi au descoperit că ”UATJ Hunedoara nu a stabilit și încasat redevența pentru zona de operare 4 Petroșani, aferentă contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, diminuându-se astfel veniturile bugetului cu suma de 3.530.000” lei. Ei, și cine credeți că operează Zona 4 Petroșani? Supercom SA!

Dublă taxare

După ce s-a remarcat la București că a reușit să perceapă 3 milioane de euro ”taxă de așteptare” de la Primăria Sectorului 2, adică un contract pentru care se încasa aproximativ 30.000 de euro pe zi pentru deszăpezire, chiar dacă nu a nins, Supercom SA s-a gândit să facă tot așa, din pix, bani și la Hunedoara.

Doar că la Hunedoara a fost și mai simplu: a facturat de două ori aceleași servicii, puțin alambicate, suficient cât populația din Hunedoara să nu înțeleagă prea bine de ce plătește.

Supercom încasa de la parteneri o cantitate de peste 400 de tone de gunoi în luna decembrie 2018. Pentru fiecare tonă, Supercom lua de la partener suma de 58,94 lei.

Ilie Ciuclea, patronul Supercom SA

În schimb, atunci când trebuia să plătească ”chiria” pentru concesionarea gropii de gunoi de la Bârcea Mare, groapă făcută de CJ Hunedoara cu fonduri europene, Supercom raporta cantitatea de aproape 273 de tone de gunoi. Pentru fiecare tonă de gunoi intrată la Centrul de Management Integrat al Deseurilor Bârcea Mare, Supercom trebuie să achite la Consiliul Județean o chirie de 27,04 lei, conform contractului aprobat prin HCJ Hunedoara nr 92/2017.

Și hopa: din evidențe lipseau 142 de tone de gunoi pe care Supercom încasa bani de la parteneri, dar nu plătea chiria la CJ. Chirie pe care nu a plătit-o nici azi și pentru care se judecă cu CJ Hunedoara. Dar, asupra acestui proces, vom reveni în articole următoare.

Reprezentanții Supercom SA din Hunedoara au comentat pentru presă aceste raportări duble ca pe niște greșeli care sunt sau vor fi remediate așa încât ”banii publici să nu se piardă”. Dar, probabil, să se canalizeze spre buzunarele lui Ciuclea & Co. Conducerea CJ nu le-a transmis jurnaliștilor dacă au sesizat organele de anchetă în legătură cu aceste greșeli sau dacă aceste greșeli au fost corectate cu recuperarea banilor de la Supercom. De fapt, pentru conducerea CJ Hunedoara, acest subiect este unul tabu, Supercom în sine este un subiect pe care-l evită cu grație!

Din nou situație de urgență

Numai că, tocmai când Supercom făcea mai bine bani cu ghiotura și se pregătește să-și înlăture toată concurența de pe piața din Hunedoara, tot Agenția pentru Protecția Mediului vine și răsucește cuțitul în rană: Hunedoara ar putea rămâne fără servicii de salubrizare. Și tot directorul APM Hunedoara, Georgeta Barabaș, explică de ce: ”pentru că sunt multe neconformități vom transmite somații de suspendare a autorizațiilor, atât la colectori cât și la cei de la depozit”.

Ceea ce pentru Supercom poate că n-ar fi o problemă prea mare, căci a mai colectat fără acte în regulă și prin București, făcând atunci deliciul presei. Cert este că APM a studiat contractul de operare și a urmărit prevederile de acolo, prevederi care au ca obiectiv salubrizarea și gestionarea eficientă și ecologică a deșeurilor, nu profitul Supercom SA: ”Deci, în primul rând trebuie să faci curat, să gestionezi deșeurile, asta e grija principală! Nu profitul tău…” subliniază Barabaș.

Ziarul de Investigații

Politicienii din Alba sub presiunea Hava

Stema județului Alba
Stema județului Alba

Episodul 2 – Județul Alba –

Mircea Hava este, de departe, unul dintre cei mai cunoscuți primari din România și, evident, un factor puternic de presiune pentru colegii săi politicieni care ocupă funcții administrative, indiferent de partidul din care provin.

Și asta pentru că Alba Iulia arată extrem de bine, are o cetate nu doar simbolică pentru români ci și extrem de bine întreținută și exploatată.

Ion Dumitrel – Președinte Consiliul Județean

Ion Dumitrel – Foto – alba24.ro

Politician vechi, de mult la cârma CJ Alba, Ion Dumitrel amintește de moții din zonă care sunt statornici și modești, căci așa vrea să pară și Dumitrel. Acesta și-a depus la timp declarațiile de avere și interese din care aflăm că Dumitrel nu are terenuri și, la serviciu, merge pe jos, pentru că nu are nici mașină. Are, în schimb, trei apartamente, două cumpărate și unul moștenit, toate în municipiul Alba Iulia.

Ceva mai binișor stă la capitolul bani, are un depozit de 2.200 de euro la Raiffeisen și peste 200.000 de lei în cont la aceiași bancă. Alți 70.000 de lei noi îi are în BRD.

Ca președinte de CJ a câștigat 160.000 de lei în ultimul an, iar soția puțin peste 100.000, fiind angajată la SC Apa CTTA Alba.

Din declarația de interese aflăm că este membru în mai multe asociații și ONG-uri și este prim vicepreședinte al PNL Alba.

Nicolae Albu – Prefect

Nicolae Albu – Foto – abnews.ro

Prefectul Nicolae Albu este fost sindicalist în Poșta Română, absolvent de drept, coleg cu ministrul de Interne Marcel Vela. Nu e prea lăudăros, nu are mari averi, ba are și credite.

Are un teren de 250 mp chiar în Alba Iulia, o casă de locuit și, spre deosebire de președintele CJ Alba, Albu nu trebuie să meargă pe jos, căci are un Citroen C5 dar și un credit de 30.000 de euro.

Și el și soția au venituri de bugetari, soția fiind angajată tot la Instituția Prefectului județul Alba, pe vremea guvernării Cioloș aceasta ocupând scaunul pe care stă astăzi Nicolae Albu. Cât privește declarația de interese, aceasta este complet goală.

Citește și Hunedoara, județ sărac – politicieni bogați, atenți cu familia, nu și cu transparența

Cât o privește pe soția sa, jurista instituției, aceasta pare a-i fi subordonată direct ceea ce nu prea e legal, dar nu-l învățăm noi pe domnul prefect, absolvent de drept la Lugoj la Facultatea ”Iosif Constantin Drăgan”.

Că tot am început cu moștenirea ”Hava”, trebuie spus că Mircea Hava, de anul trecut, nu mai este primarul municipiului Alba, el fiind ales europarlamentar. Locul său este ținut acum de către bănățeanul Paul Voicu, viceprimar cu atribuții de primar la Alba Iulia.

Paul Voicu – Primar

Paul Voicu – Foto – proalba.ro

Dacă cei doi viceprimari au depus deja declarațiile de avere și interese pe anul 2020, termenul fiind expirat din 15 iunie, Paul Voicu pare că e prea ocupat cu municipiul că nu mai are timp de transparență și comunicare cu publicul.

În 2019 ne-au atras atenția numărul mare de terenuri, reușind să și vândă către Adda Construct un teren de 30.000 de euro. Probabil că, fiind președinte al CEx al PNL Alba și colegii săi la guvernare, omul nu se mai stresează cu transparența, deși pe 2019 a depus 3 declarații de avere și 2 de interese.

Gheorghe Rotar – Primar

Gheorghe Rotar – Foto – B1.ro

Loc încărcat de istorie și emoție, supranumit ”orașul școlilor”, primăria Blaj este condusă de către Gheorghe Rotar, corigent și el la transparență și comunicare publică. Nici acesta nu are postate pe site-ul Primăriei declarațiile de avere și de interese. Omul are terenuri, apartamente (pe care le și închiriază), depozite în bancă dar și credite, venituri din salarii dar și din chirii. Soția sa este asistentă șefă la Spitalul din Blaj. Și ea ar fi trebuit să aibă declarații de avere și interese, doar că pe site-ul Spitalului Municipal Brad se pare că nu s-au prea mișcat lucrurile de prin 2018.

Așadar, deși este al doilea județ analizat în campania noastră, autoritățile locale sunt restante rău la transparență și comunicare publică, semn că, la moți, oricum se comunică mai greu, rar și așezat!

Ziarul de Investigații

Crima de la Medellin – pariul cu rugby-ul i-a salvat viața Isabelei Romero, dar nu și a prietenei sale Andrea, ucisă de cartelul drogurilor!

Este o poveste de film, cu un happy end de necrezut, dar care a lăsat urme adânci, în sufletul unei fete care-și căuta drumul în viață. N-o să spun eu povestea, poate n-aș avea explicații la multe din expresiile de stradă folosite de eroina noastră, o lăsăm pe ea să ne dezvăluie totul despre crima de la Medellin, despre un pariu care a salvat-o de la moarte și rugby-ul care i-a dat viața înapoi…

”Medellin este al doilea cel mai populat oraș din Columbia, dar cred că deține supremația la numărul de crime zilnice. De altfel, moartea, aici la Medellin, este o parte din zi, cu care m-am obișnuit de mică. Mama mea pleca de la 4,30 dimineața și mergea trei ore pe drum, până la locul ei de muncă, doar ca să ne pună ceva pe masă, mie și surorii mele Yurani. Specialitatea se numea arepas, niște prăjituri columbiene, din porumb cu unt și sare. Noi locuiam în Castilla, o suburbie din nord-vestul orașului, unul din cartierele cele mai violente ale Columbiei, în care străzile erau înclinate și înghesuite, de parcă ar fi coborât din peretele munților Anzi, paravanul nostru de la Vest.

Isabela Romero și mama ei

Am trăit pe stradă, și eu, și sora mea, cunoșteam toate bandele din zonă și deja îmi încolțise în gând să îmi ofer serviciile unor astfel de oameni curajoși și certați cu legea, cum îi consideram eu, doar ca să scap de sărăcie, dar aveam doar 13 ani, poate că nu m-ar fi primit, chiar dacă eram destul de solidă. Oricum, trăiam printre ei și făceam destule prostii, ca să câștig un ban în plus, nu mă temeam. Cu câteva săptămâni înainte ca buna mea prietenă Andrea să fie ucisă, între blocurile strident colorate cu grafitti, au apărut niște oameni care au construit un dreptunghi verde, străjuit, la stânga și la dreapta, de două porți înalte, în formă de H. Locuiesc la o aruncătură de băț de dreptunghiul ăsta și am urmărit cum se antrenau jucătorii. Nu mi-a plăcut, pentru că nu înțelegeam ce făceau, de ce se-ngrămădeu, cum se aruncau unul peste altul, dar stăteam multe ore pe-acolo.

Isabela Romero, prima din stânga, la începuturile ei în rugby

Mai mult, unul din prietenii mei m-a și enervat foarte tare, spunându-mi că n-aș fi capabilă să practic un astfel de sport, pentru că sunt grasă. Chiar a făcut pariu cu mine, pentru 20.000 de pesos, cam 4 lire sterline înseamnă, că nu voi fi acceptată printre fetele care se adunau mereu. Asta m-a înfuriat și la 17 noiembrie, 2010, am fost programată la un antrenament. Acolo aveam să fiu întâmpinată de Alexandra Betancur, una din cele mai valoroase jucătoare de rugby din Columbia, o legendă care a contribuit decisiv la începuturile acestui sport în țara mea. Alexandra mi-a spus că am potențial, iar mie atât mi-a trebuit!

Naționala de rugby a Columbiei, în 2016

Avea să fie, din păcate, ziua fatidică pentru prietena mea Andrea, dar și ziua când m-am născut pentru a doua oară – dacă m-aș fi întâlnit cu Andrea, care programase o petrecere într-o casă la țară, probabil că aș fi fost ucisă ca și ea. După ce am terminat antrenamentul, am plecat spre casa ei – am văzut poliție, salvare și multă lume – Andreea fusese omorâtă cu multă violență și cruzime, criminalii îi tăiaseră gâtul, pur și simplu… Mi-am dat seama că trebuia să fac ceva cu viața mea, să ies din mediul nociv în care eram și să continui cu rugby-ul, mai ales că cineva din noua echipă mă susținea.

Alexandra Betancur

După un timp, am aflat cine a fost cu ideea construirii unui teren de rugby în cel mai rău famat cartier din Medellin. Alegerea nu a fost deloc întâmplătoare – Institutul de Recreere și Sport din oraș a ales locul în mod deliberat, dorind să răspândească mesajul că, în Columbia, rugby-ul este un sport al oamenilor și va înflori oriunde.

Am avut talent pentru rugby, toți îmi spun asta, și cred, mai ales că am ajuns să fac parte din echipa națională a Colombiei, încă din 2012. Am participat și la Olimpiada de la Rio, din 2016, iar selecționata noastră ocupă locul 29 în lume. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că viața mea va fi așa, dar sunt sinceră și spun că fără rugby aș fi ajuns în închisoare sau chiar aș fi fost moartă. Am stat alături de oameni nepotriviți mie și am făcut lucruri rele, dar rugby-ul mi-a dat viața înapoi. M-am schimbat și eu, dar și cartierul Castilla unde m-am născut, care nu mai este așa de periculos. În ianuarie 2020, de exemplu, au fost mai puține crime, 24, decât în orice lună, din ultimii 40 de ani. Aceiași oameni din bandele pe care le cunosc îmi spun acum să mă antrenez, pentru că sunt mândria cartierului.

Rugby-ul poate salva multe alte vieți, nu numai a mea. Copiii văd rugby-ul ca pe-o alternativă la viața lor dezordonată. Există un anume Jose Manuel Diosa, care a fost dat afară de la școală – a descoperit rugby-ul și s-a întors la o viață normală, chiar și alături de colegii lui de clasă. Am aflat de indigenii care trăiesc într-un sat îndepărtat, de pe coasta celei mai nordice insule din Caraibe, unde copiii se joacă desculți pe o poiană, între colibele de lut, și pe un teren improvizat și fără prea multe reguli.

Naționala de rugby a Columbiei, ăn 2020

Înflorim, așa simt eu! Suntem mândre, pentru că arătăm ce pot face femeile columbiene. Când jucăm rugby, nu ne simțim vulnerabile”, a încheiat Isabela Romero.

Ziarul de Investigații

Am primit la redacție: Ministerul Tineretului și Sportului a devenit un teatru al indiferenței față de performanță!

Eram convins că în Ministerul Tineretului și Sportului este haos, și nu de ieri de azi, pentru că sportul românesc a luat-o pe tobogan la puțin timp după Revoluția din Decembrie ’89. Nu ne-am propus o analiză atât de profundă, ar curge multă cerneală, chiar de toate culorile politice, o să vorbim de vremurile actuale, de fapte și vorbe neștiute de iubitorii sportului, de oameni care continuă să adâncească groapa în care au căzut atletismul, gimnastica, halterele, baschetul, voleiul și chiar handbalul, ordinea este aleatorie. Mai ales că, cam tot ce urmează sunt gândurile și declarațiile unui om din preajma Ministerului, un om informat, care a fost pe acele holuri, care mai merge din când în când pe-acolo și care a dorit să-și descarce sufletul, după ce ani de zile a acumulat gesturi și fapte ministeriale negative. Și, mai în glumă, omul nostru era și un pic sceptic, că n-aș publica tot ce spune el.

…Vreau să vorbesc despre Ministerul unde ar trebui să lucreze cei mai buni manageri din sport, cei mai capabili coordonatori, care știu drumurile spre marea performanță. Dar nu mai este demult așa, pentru că influențele politice au dus la dezorganizarea serviciilor ministeriale. Schimbarea miniștrilor la fiecare 6 luni sau un an, a dus la o mare nesiguranță a angajaților, lăsând loc celor care aveau tupeul și gura mai mare, să urce vertiginos pe scara funcțiilor.

Echipa de scrimă, medalie de aur la Rio

Dezastrul rezultatelor la jocurile olimpice a-nceput în ciclul olimpic 2013 – 2016, perioadă când Ministerul Sportului a schimbat patru miniștri – Carmen Tocală, mai 2012-ianuarie 2013, Nicolae Bănicioiu, ianuarie 2013-martie 2014, Gabriela Szabo, martie 2014-noiembrie 2015, și Elisabeta Lipă, noiembrie 2015-ianuarie 2017. Ce să mai înțeleagă și olimpicii din această sarabandă a schimbărilor, când să mai aplici anumite programe și să respecți politicile de pregătire? Nimeni nu s-a mai temut că nu-și face treaba cum trebuie, ca dovadă că la JO de la Rio, din 2016, sportul românesc a-nregistrat multe recorduri negative, nu numai în arenele de concurs:

Maria Holbură, singura gimnastă calificată la Tokyo 2021
  • Prima olimpiadă când gimnastica nu duce echipa feminină la concurs
  • Prima oară în istoria sportului românesc când două loturi sunt prinse dopate cu substanțe interzise, cele feminin și masculin de la caiac-kanoe, și sunt excluse din delegația olimpică, cu doar două luni înaintea plecării spre Brazilia
  • Și încă o premieră – poliția a descoperit o afacere cu echipamentele sportive ale olimpicilor și a descins la sediul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, de unde a ridicat documente și alte probe ale acestei afaceri. De altfel, în plină Olimpiadă, șeful COSR Alin Petrache a fost nevoit să se întoarcă în țară, ca să dea cu subsemnatul la sediul Poliției
  • Atletismul nu figurează pe lista medaliaților, în ciuda faptului că a avut cel mai mare număr de participanți, 22
  • După o lună de la revenirea în țară, halterofilul Gabriel Sâncrăian a fost nevoit să returneze medalia de bronz, pe motiv de doping
  • La Casa românească din Satul Olimpic de la Rio, ministrul Sportului, Elisabeta Lipă, s-a dezbrăcat de caracter și s-a certat ca la ușa cortului cu șeful COSR, Alin Petrache, ba chiar i-a strigat că le-a dat la toți bani ”și pe gură și pe nas”, semn că nu tot mereu banii aduc și performanțele

Dar să revenim în clădirea din Vasile Conta 16, unde se află sediul MTS – când a venit ca ministru, Lipă n-a vrut să colaboreze cu Mihai Căpățână, un director extrem de capabil și cu state vechi în structurile ministeriale. Lipă l-a promovat pe unul Jianu, care începea o ascensiune periculoasă, pentru întreg sportul românesc.

Argint la Rio pentru tenismenii Horia Tecău și Florin Mergea

În 2017 Lipă a plecat și a venit Dunca – noul ministru nu l-a agreat pe Jianu și i-a dat autoritate din nou lui Mihai Căpățână, ca o recunoaștere a meritelor sale. Dar Căpățână a avut, în același an 2017, un atac cerebral și n-a mai fost capabil să-și exercite funcția, care i-a revenit, din nou, lui Jianu. După apariția meteorică a Ioanei Bran, un ministru care n-a dansat decât o vară, apare Constantin Bogdan Matei, poate cel mai slab funcționar din cei 23 care au trecut pragul MTS. Matei nici nu respira, fără să-i ceară părerea lui Jianu, iar toate acestea au făcut din Jianu un om puternic și înfumurat chiar și față de colegii săi. Dar Matei a plecat, cu 2,75 nota la titularizare nici nu știu cum a ajuns într-o astfel de funcție.

A venit Stroe, un tip ceva mai citit, cu discurs, care poate să vorbească liber, fără să spună ceva interesant, desigur. Sunt maldăre de adresa și documente care trebuie semnate, dar el le evită, de teamă să nu se angajeze cu ceva. Ministrul Stroe a promis că în fiecare zi de marți ușa lui este deschisă pentru președinții de federații, chiar s-a întâmplat asta, dar a fost o singură data, pentru că în săptămânile care au urmat nu s-a mai ținut de promisiune.

Din păcate, actualul ministru este cam infatuat, nu prea își salute subalternii și nici nu stă de vorbă cu ei. Sigur, se simte novice în sport, dar ca să nu relaționezi cu oamenii, asta este chestie de educație. Stroe a venit cu doi consilieri, pe care îi pune să se intereseze de tot ce se întâmplă în Minister și-i întreabă ce-ar mai trebui să facă.

Nu știm dacă întâmplarea cu transmisia aceea live, de la el de-acasă, a fost regizată, iar mișcarea camerei de luat vederi a fost intenționată, cert este că apariția ministrului în chiloți, la o emisiune televizată de sport, ne face să spunem că Ministerul Sportului este un fel de platformă unde sunt expuse cele mai needucate persoane, cei mai slabi manageri – și i-aș mai adăuga în această categorie pe Crin Antonescu, ministrul care a ”furat” Baza Voința, ca să i-o dea lui Năstase, apoi pe Octavian Morariu, un oficial care a fost descoperit că făcea afaceri pe seama sportului, chiar și lui Octavian Bellu îi accord o bilă neagră, pentru că n-a rezolvat problemele Federațiilor de Box și Ciclism, Monica Iacob Ridzi, un ministru care a plecat direct la pușcărie, din fotoliul ministerial.

Și tot la capitolul persoane îndoielnice le numim și pe Sorina Plăcintă, cu mari probleme în justiția românească, și pentru ea, și pentru fiul ei, și pe Carmen Tocală, poreclită Șulfa, în interiorul Ministerului, și pe Gabriela Szabo, pentru neimplicare, și pe Elisabeta Lipă, pentru primul dezastru olimpic din sportul românesc, și pe Bogdan Matei, pentru acea notă de 2,75 de la titularizare, cât și pe Ionuț Stroe, ca fiind cel mai ridicol ministru din sportul românesc.

Și gândiți-vă, dacă la fel se petrec lucrurile și în celelalte ministere, atunci avem răspunsurile la toate întrebările noastre, și din agricultură, și din economie, și din turism. Acum știm de ce trăim greu și de ce nu am făcut niciun pas înainte, după mai bine de 30 de ani de la Revoluție – ne-au condus proștii, hoții, tupeiștii, oportuniștii, într-un cuvânt!  

P.S. Îi mulțumesc celui care mi-a trimis acest material și trebuie să recunosc că sunt întru totul de acord cu el…

Ziarul de Investigații

Țiganu’ când s-a văzut împărat, întâi pe ta-su l-a spânzurat!

Ilie și Briggite au ”furat” Baza Voința
Ilie și Briggite au ”furat” Baza Voința

Și proverbul românesc i se potrivește cât se poate de bine lui Ilie Năstase, unul din cei mai mari oportuniști din sportul românesc, un personaj care a avut numai beneficii din partea statului român, fără să-i dea ceva înapoi, nici măcar respectul cuvenit.

Mihai Piștalu, fostul administrator al Bazei Voința

Am scris de mai multe ori despre modul fraudulos în care Ilie Năstase și-a însușit pur și simplu Baza Voința, cum a reușit să desființeze clubul și să-i ”fure” toate dotările, folosindu-le pentru câștigul propriu.Și am făcut dovada cu documente, că cei care s-au implicat să-l ajute pe Năstase, în acapararea acestei Baze, au încălcat legile românești și au ucis cu rea voință un club, cu cinci ramuri sportive în funcție. Iar ceea ce este și mai grav, este faptul că cei care au încălcat legile, cu semnăturile lor puse pe hârtii false, a fost primul ministru Radu Vasile, apoi ministrul Tineretului și Sportului, Crin Antonescu, ministrul Finanțelor, Decebal Traian Remeș,  cel prins că a luat mită cârnați și caltaboș,și încă un ministru, cel al Lucrărilor publice și amenajării teritoriului, Nicolae Noica. Toți aceștia i-au atribuit Fundației lui Năstase Baza Voința, fundație care nu exista constituită oficial, la data când s-a făcut împroprietărirea! Adică toți miniștrii amintiți mai sus, în frunte cu premierul Radu Vasile, au dat o bază sportivă cuiva care nu exista!

Premierul Radu Vasile

Și încă ceva, tot de râsul curcilor – Justiția de la București și-a dat seama, până la urmă, de ridicolul situației, de faptul că oamenii din Clubul Voința aveau dreptate și nu puteau fi văduviți de ceva ce era al lor de peste50 de ani, de locul unde cooperatorii au strâns fiecare bănuț și și-au construit un teren de fotbal, o popicărie modernă, câteva terenuri de tenes – unde oamenii cu dizabilități mai mari sau mai mici, cooperatori meșteșugari, să vină să alerge în cărucioare cu rotile, să lanseze bile la popice, chiar dacă vedeau doar cu un ochi, să joace fotbal fie și într-un picior. Văzând că pierde, Năstase și soția sa de atunci Briggite, femeie unsă cu multe alifii și cu multe cunoștințe în lumea underground, a mutat procesul la Timișoara, unde judecătorii de acolo au considerat că Năstase are dreptate, scoțindu-i din drepturi pe cooperatorii orbi și șchiopi, care și-au construit singuri baza, fără să primească vreun ajutor de la stat sau din altă parte!

Ministrul Tineretului și Sportului Crin Antonescu

Și revenim la proverbul nostru, pentru că, după ce a devenit mare proprietar, Năstase avea să reacționeze violent când funcționari ai Ministerului Tineretului și Sportului au intrat în Baza Voința și au început să pună întrebări. ”Cine sunteți voi, mă! Și cu ce drept intrați aici să puneți întrebări”, a sărit Ilie la vizitatori. Ce se întâmplase – ministrul secretar de stat din MTS, Carmen Tocală, a dorit să inventarieze toate bazele sportive din Capitală, să le vadă potențialul. Năstase a sărit ca ars, în ciuda faptului că fostul ministru al MTS, Crin Antonescu a avut o contribuție decisivă în acțiunea de ”furt” a Bazei Voința. Și uite cum se adeverește zicala românească despre țiganu’ împărat și prima lui victimă, ta-su!

P.S. Eu cred că povestea Bazei Voința merită spusă și cititorilor Ziarului de Investigații și o s-o facem cât de curând!   

Ziarul de Investigații

Fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir, dat în urmărire

Acuzat de corupție, fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir, se pare că a dat bir cu fugiții cu numai o zi înainte ca sentița să-i fie pronunțată. Cel mai probabil că fostul ofițer n-ar fi fost prea încrezător în șansele sale de a scăpa cu o sentință ușoară, astfel că a luat „calul de frâie și o femeie de braț, și-a trecut imediat granița pe la Arad, fiind, astfel, dat în urmărire mai apoi.

Daniel Dragomir a fost condamnat la 3 ani și 10 luni de închisoare pentru trafic de influență, spălare de bani și fals în înscrisuri.

Reamintesc că numele acestuia a devenit cunoscut publicului larg în momentul în care în ecuație a apărut ipoteza hărțuirii Laurei Codruța Kovesi. La momentul respectiv, dosarul a purtat numele de Black Cube, însă ulterior măsura controlului judiciar a fost ridicată, apoi revocată prin decizie definitivă a magistraților în octombrie 2018.

Daniel Dragomir, pus oficial sub urmărire

„DRAGOMIR DANIEL

Născut în: Bacău, jud. BACAU, ROMANIA

Data nașterii: 29-08-1978

Cetățenie: ROMANIA

Domiciliat în: Sector 3, BUCURESTI, ROMANIA

Motivul: mandat de executare a pedepsei cu închisoarea. 

Fapta: trafic de influență și luare și dare de mită”.

„Împotriva numitului Dragomir Daniel, Tribunalul București – Secția I Penală a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 9358 din data de 18.06.2020, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, spălare de bani și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată”, se mai menționează în anunțul de dare în urmărire.

„În baza unui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, polițiști din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București au efectuat verificări la mai multe adrese în vederea depistării unui bărbat de 42 de ani, condamnat definitiv. Având în vedere că cel în cauză nu a fost găsit, se fac demersurile legale pentru a fi dat în urmărire.”

Klaus Iohannis aleargă în urma țărilor „mari”, în speranța că le va prinde din urmă

iohannis referendum
Foto: presidency.ro

În cursul zilei de astăzi, președintele Klaus Iohannis a susținut o mică conferință de presă a cărui principal subiect de discuție îl constituie viitorul buget multianual. Declarațiile acestuia vin în urma ședinței online a Consiliului European, unde s-a vorbit despre redresarea economică și despre banii alocați fiecărei țări, în funcție de gradul afectării acesteia.

Mai mult decât atât, președintele s-a arătat optimist și „pus pe treabă”, având ca scop principal „prinderea” din urmă a țărilor dezvoltate. Cu alte cuvinte, se dorește ca România să ocupe, în cel mai scurt timp, un loc binemeritat în topul țărilor bine văzute în Uniunea Europeană.

Klaus Iohannis: Ambiția României este să ajungă la media țărilor din UE

„Inca e nevoie de multe discutii pentru a pune toate lucrurile la punct. Nu toatea lumea este lamurita cum trebuie abordata suma finala pentru fodnul de recuperare. Trebuie sa mai discutam anumite conditii. Ce este important pentru noi este ca in actualul exercitiu bugetar Romania a avet dreptul la 44 de miliarde de euro. Eu si intreaga echipa a Romaniei ne luptam sa obtinem o suma considerabil mai mare pentru urmatorul exercitiu bugetar. Asta inseamna bani pentru dezvoltare economica, sanatate, autostrazi, cai ferate, apa si canalizare, educatie, energie regenerabila si multe alte lucruri. Cred ca este evident ca Romania are nevoie de bani europeni pentru a ajunge din urmă media tarilor din UE, asta este ambitia noastră”, a declara șeful statului, Klaus Iohannis.

Tăriceanu a găsit sursa relelor din învățământ: Guvernul PNL. „În doar o jumătate de an au reușit să pună pe butuci și ce mai funcționa”

tariceanu achitat

Călin Popescu Tăriceanu se arată revoltat de o declarație făcut ieri de Secretarul de stat în Ministerul Educației, Luminița Barcari, referitor la Evaluarea Națională. Cu o exprimare cel puțin nefericită, secretarul de stat a spus la Digi24 că subiectele pe care copiii le-au avut de rezolvat la proba de matematică a Evaluării Naționale au fost „normale”, și că, „un copil care învață la școală, nu neapărat cu meditații, ar fi putut să ia 5 – 6 rezolvând aceste subiecte”. De aici, liderul ALDE se întreabă unde e „România educată” promisă de Klaus Iohannis în campanie.

Declarația unui oficial al guvernului Orban care spune că la Evaluarea Națională din acest an un elev ar fi putut lua, fără meditații, nota de 5-6 este recunoașterea colapsului în care guvernul PNL a dus învățământul românesc.

Adică guvernanții admit cu seninătate și fără nici un fel de jenă că în doar o jumătate de an au reușit să pună pe butuci și ce mai funcționa din sistemul de educație publică. Declarația lor cinică vine în continuarea disprețului pe care îl afișează față de toți cei care nu sunt votanții lor, fie că sunt pensionari sau că sunt copii.

Oare oficialii guvernamentali vor să le transmită părinților că copii lor care sunt elevi nu au nici o șansă în viață dacă nu iau meditații? Că mersul la școală a devenit ceva decorativ care trebuie doar bifat?

Declarația de ieri este doar o altă dovadă a incompetenței Guvernului Orban sau “Guvernul Sfântu’ Așteaptă” cum îi spun cei care speră să mai facă ceva.

Dacă atât poate face actualul guvern, cea mai bună și mai rapidă soluție este să-și dea rapid demisia, în speranța că vom găsi niște oameni cu scaun la cap care să pregătească și relansarea economică, și Bacalaureatul, și anul școlar care urmează”, opinează Tăriceanu.

Primarul Sectorului 1 avertizează: „Dacă se continuă tendința de acum, capătul drumului se arată și cu durere, și cu întristare”

Daniel Tudorache, primarul Sectorului 1, încearcă să convingă cetățenii că nu este de joacă sau de glumă cu coronavirusul. Edilul a ținut să sublinieze că cifrele sunt reale, la fel ca și pericolul, iar bucureștenii trebuie să respecte regulile pentru a se proteja. Avertizarea a fost transmisă de primarul Tudorache în contextul în care, în curând, la Institutul „Matei Balș” va funcționa computerul tomograf. Astfel, primarul a precizat că aparatul va fi de un real folos pentru lupta specialiștilor cu pandemia și, chiar dacă și-ar dori să nu fie cazul să fie intens folosit, cifrele cu îmbolnăvirile de coronavirus nu sunt încurajatoare.

Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a emis în sfârșit autorizația de amplasare a CT-ului de la Institutul “Matei Balș”! Vreau să le mulțumesc tuturor celor care prin popularizarea situației absurde au grăbit acest deznodământ fericit, în special jurnaliștilor. Sper ca acest computer tomograf performant să fie o armă puternică în sprijinul specialiștilor institutului, aflați în linia întâi în lupta împotriva pandemiei.

Pe de altă parte, paradoxal, mi-aș dori ca aceasta să fie cea mai neinspirată investiție pe care a făcut-o Primăria Sectorului 1, iar cazurile în care să fie necesară folosirea acestui echipament să fie extrem de puține.

Din păcate însă, cifrele spun altceva. Avem acum peste 300 de confirmări zilnice de infectare cu COVID-19, situație identică cu cea de acum o lună. Cu toate acestea, mulți sunt de părere că pericolul a trecut și facem scenarii post COVID-19, post pandemie, ba chiar și post criză. Vrem relaxare cu orice preț, dar, dacă se continuă tendința de acum, capătul drumului se arată și cu durere, și cu întristare”, avertizează primarul Tudorache.

Spitalul Clinic Colentina, primul spital digitalizat din București

Primăria Capitalei promite că birocrația din spitale va dispărea complet, iar pacienții vor beneficia de servicii mai rapide. Ieri, consilierii generali au aprobat proiectul propus de primarul Gabriela Firea, care se referea la digitalizarea tuturor spitalelor din Capitală, dar și la punerea în aplicare a unui proiect pilot privind digitalizarea Spitalul Clinic Colentina.

Digitalizarea prin sistemul informatic integrat de e-sănătate a celor 19 spitale administrate de Primăria Capitalei, prin ASSMB, va contribui la debirocratizare și va facilita accesul la informații în timp real cu privire la gradul de ocupare a spitalelor, consumul de materiale sanitare, medicamente, starea de sănătate a pacienților internați, în vederea aplicării protocoalelor terapeutice într-un timp cât mai scurt. Beneficii: Calitatea serviciilor medicale din aceste spitale va fi îmbunătățită, prin automatizarea/eficientizarea fluxurilor medicale, siguranța datelor pacienților, telemedicina/ asistența medicală la distanță/ second opinion și interconectare.

De asemenea, digitalizarea va ajuta personalul medical să monitorizeze pacienții și să pună la dispoziție datele medicale la distanță, atât în interiorul spitalului, cât și în exterior, devenind un suport real în monitorizarea stării de sănătate a pacienților, dar și în implementarea și coordonarea planului de tratament. Având în vedere contextul epidemiologic de COVID – 19, digitalizarea este cu atât mai oportună cu cât va elimina pe cât posibil documentele în format letric din fluxul de spital pentru a diminua riscul de contaminare. Costurile programului pilot vor fi stabilite în baza unui studiu de fezabilitate și a unei analize cost beneficiu”, a explicat primarul general al Capitalei.

De când bazele au trecut la primării, sportul românesc este din ce în ce mai nesigur. Se cântă și prohodul!

Chiar dacă pandemia n-a trecut, oamenii din handbal au început să se dezmorțească și să se numere, să vadă câți au mai rămas în picioare și mai ales sănătoși. Sigur, cu toții stau acum cu mâna întinsă la primăriile care le dau viață, și așteaptă noi confirmări financiare pentru sezonul viitor. Doar că și edilii sunt în aceeași poziție, pentru că nici ei nu știu exact ce bani vor mai primi de la stat, ce proiecte mai pot susține, ca să nu mai spunem că primul cuvânt de ordine este legat de alegerile locale!

Probabil că zarurile sunt aruncate în multe localități și vom afla, cât de curând, câte echipe vor fi retrase din competiții, din lipsa finanțărilor. Și-mi aduc aminte că, în 2008, premierul de atunci Călin Popescu Tăriceanu punea pe tapet o problemă extrem de importantă – trecerea bazelor sportive în administrarea primăriilor. Și ca să pară că soluția este una discutată și adânc gândită, cu factori importanți ai sportului, Tăriceanu a spus că problema va fi discutată și cu ministrul Sportului, Octavian Bellu, pentru a găsi soluția juridică.

Și actele au fost făcute repede, iar Autoritatea Națională de Sport (așa se numea atunci) a scăpat de o grea povară și de o mare responsabilitate – sportul românesc! Totul a căzut pe capul primarilor și de-aici au început marile probleme. Pentru că nu tuturor edililor le plăcea sportul, unii doreau handbal, alții baschet sau volei și, în general, acceptau la finanțare proiecte de sporturi individuale, vezi șah, scrimă, patinaj și altele. A fost uimit un primar din capitală care era diferența financiară doar la o masă servită de o echipă de rugby, 15+10 și staff de 5, și un grup restrâns de gimnaste la ritmică și câteva jucătoare de șah, toate la un loc – prețuri total opuse, așa a spus chiar casa de marcat, care a bătut chiar două zerouri în plus, la cei care se joacă cu balonul oval!

Și ca să înțelegem și mai bine, să luăm starea în care ne aflăm acum – pandemia a supt toate rezervele financiare, aproape că nu mai sunt nici bani de salarii, pe la primării, iar echipele de handbal au nevoie să știe pe ce bugete se pot baza în sezonul viitor. Iar edilii ridică din umeri, neștiind ce să răspundă.

Mă refer direct la echipa feminină de handbal AHCM Slobozia, grupare care se află în Liga Florilor și va continua acolo, în conjunctura crizei de coronavirus, care a obligat Federația să înghețe competiția anterioară și să nu mai apeleze la retrogradări. Sunt zvonuri, însă, că cele mai valoroase handbaliste au părăsit echipa, că, deocamdată, nu există un antrenor care să sune adunarea – Gheorghe Covaciu a plecat, iar numele vehiculat este cel al lui Marius Novanc. Surse din primărie ne spun că se fac toate eforturile ca echipa să continue, că se caută noi surse de finanțare, că există voință, dar să vedem dacă există și putință. Până la ședința de Consiliu Local, de săptămâna viitoare, nu putem spune nimic – și, sincer să fiu, eu am încredere că oamenii de sport din oraș, cât și cei din primărie vor afla soluția salvatoare!

Ziarul de Investigații

„Păcănelele”, noua „distracție” a Guvernului, mai periculoase decât s-ar crede

Pe la începutul anilor ’90, lumea întreagă fredona la unison o cunoscută melodie a lui Freddy Mercury, „Living On My Own”, în timp ce în România, melomanii necunoscători de engleză mormăiau ceva ce semăna cu „Viorele, Viorele”. Revenind în 2020, mă gândesc că acest refren „care te prinde” ar putea fi transformat cu foarte mare ușurință în „Păcănele, Păcănele”. Nu de alta, însă din păcate, cam asta pare prioritatea numărul unu, atunci când vorbim despre redresarea economică a țării.

E drept, jocurile de noroc și videochatul sunt, de departe, unele dintre cele mai profitabile industrii ale momentului actual. Cel puțin la noi în țară. Chiar și-așa, în timp ce videochatul a prosperat și-n vremuri pandemice, nu același lucru se poate spune și despre „păcănele”. Și-a stat Guvernul, s-a gândit și s-a întrebat: „Care-o fi acea industrie care are nevoie de ajutor? A, da, „păcănelele”!”. Restul e cancan. Discutat și arhidiscutat.

Cu toate că subiectul „păcănelelor” pare unul destul de amuzant la o primă vedere, aflați că realitatea e cu totul alta. Încă de la apariția lor, „consumatorii” au reușit să facă rost de un nou tip de dependență: cea a jocurilor de noroc. O poate confirma, de altfel, și fostul primar al Capitalei, Viorel Lis. Iar dacă tot discutăm despre drame, la capitolul ăsta ar putea să vă lămurească Oana, soția acestuia.

Anual, în România, mii de tineri cad pradă jocurilor de noroc. Familii destrămate, destine distruse, bani cheltuiți. Poate uneori ultimii bani, cei pentru pâine. Nu îi pot învinovăți. La fel ca în cazul drogurilor de mare risc sau ca în cazul alcoolului, jocurile de noroc de tipul „păcănelelor” reușesc să-ți întunece mintea și rațiunea, transformându-te în cu totul alt om.

Mai mult decât atât, statisticile spun că vârsta celor cu adicție pentru jocurile de noroc a început să scadă vertiginos.

Mai rămâne o singură întrebare pe ordinea de zi: de ce Guvernul pune atâta emfază pe „bunăstarea” proprietarilor de săli de jocuri de noroc?

Rămâi conectat

6,124FaniÎmi place
București
cer senin
-1.6 ° C
-1.1 °
-3 °
79 %
1.5kmh
0 %
mar
3 °
mie
2 °
J
0 °
vin
3 °
S
3 °

Ultimul articol

Petru Marginean - Foto replicahd.ro

Petru Mărginean pierde definitiv procesul cu Ziarul de Investigații

După cinci ani de procese, am ajuns să cunosc prea bine sălile de judecată din Deva și culoarele Curții de Apel Alba Iulia. Am...

Excepția de neconstituționalitate pe legea pensiilor magistraților, discutată în 2026; CCR amână din nou...

Curtea Constituțională a României nu a luat, nici astăzi, o decizie privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) în legătură cu noul...

Republica Moldova numește un nou ambasador la București

Schimbare de „cadre” în ambasadele Republicii Moldova, incusiv în cea din România. Zilele trecute, Comisia politică externă și integrare europeană a Parlamentului Republicii Moldova a...