Sursă foto: www.g4media.ro
Sursă foto: www.g4media.ro

Ziua Internațională de Amintire a Holocaustului este ziua în care ne aducem aminte că lagărul de exterminare de la Auschwitz a fost eliberat de Armata Roșie.

La 27 ianuarie 1945.

Nu știți ce e Auschwitz? Nici ce e Holocaustul? Nici că România se face vinovată de moartea a 280 – 380 mii evrei și 11 mii de romi în perioada 1940 – 1944? Sau, mai rău, știți doar așa, niște frânturi de informații și preferați să credeți persoane care vă spun că Holocaustul nu a fost așa de grav?

Citiți. Informați-vă. Din multiple surse. Nu mai credeți tot ce vor diverse persoane cu idei cumva extremiste să credeți. Pentru că răul începe, în primul rând, cu lipsa informării. Și cu minimizarea sau negarea istoriei. Și a răului care a derivat din asta.

Octavian Fulop, supraviețuitor al Holocaustului

Avea 13 ani și jumătate când a ajuns la Auschwitz, împreună cu întreaga familie. Acum are 91 de ani și nu concepe ca unii să nege ororile care s-au întâmplat. Pe care le-a trăit. La care a fost martor.

Și asta, completez eu, venită din partea unor persoane care nici măcar nu aveau habar că se vor naște, la acea vreme. Cel mai probabil, nici părinții lor nu erau născuți.

Am fost internat în lagărul morţii Auschwitz la vârsta de 13 ani şi jumătate, împreună cu întreaga mea familie. Acolo, la Birkenau, am fost prezent de la sosire până la evacuarea lagărului, în umbra crematoriilor, a camerelor de gazare. Acolo am cunoscut toate ororile posibile ale soluţiei finale. Selecţiile, lichidarea lagărelor de ţigani, uciderile unor oameni care n-au putut să suporte detenţia… Am fost martor la transportul miilor de oameni de la selecţia de la gară până la crematoriu. Am trăit toate ororile posibile, ale crimelor existente, pentru soluţia finală.”, spune Octavian Fulop.

Mărturia lui e una dintre multele mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului. Toate spun același lucru: a fost groaznic. Nu trebuie să se mai repete. Să negăm sau să minimizăm Holocaustul înseamnă să fim dispuși să-l repetăm. Iar asta ar trebui să fie inacceptabil.

Unii români sunt antisemiți; și nici măcar nu știu de ce, dacă-i iei la bani mărunți

Sinagogi vandalizate. Monumente din cimitire evreiești – distruse. Declarații cu tentă antisemită în spațiul public.

Chiar azi, în timp ce, la Monumentul Holocaustului din București, Ambasada Israelului a organizat un eveniment de comemorare a victimelor Holocaustului, antisemitismul a apărut.

Doi bărbați au depus o coroană de flori cu mesajele: ”România a salvat 400.000 de evrei în timpul Holocaustului” și ”Să nu uităm, despre Holocaust: Jumătate din adevăr este minciună”.

De ce? Degeaba. Pentru că discursul antisemit nu e pedepsit, pe cât și cum ar trebui. Pentru că mesajele negaționiste plutesc libere, în spațiul public și doar din când în când se iau măsuri. Pentru că se împrăștie zvonuri și idei false, iar lumea nu-și ia timp să verifice informațiile.

De obicei, cei care vandalizează sinagogi și morminte sunt tineri teribiliști. Dar tinerețea nu e o scuză. Nici pentru ură, nici pentru lipsa informației. Poate așa au învățat acasă. Poate au fost manipulați de vreun discurs auzit pe undeva. Și care nici n-a fost sancționat, nici n-a fost combătut cu adevăr istoric.

Pentru cei mai mari care cred și/distribuie discurs antisemit, scuzele sunt și mai puține.

De ce sau de unde acest tip de discurs?

Dacă îi iei la bani mărunți, o să afli că n-au cunoscut un evreu în viața lor. Sau au cunoscut, dar n-au știut. Urăsc o idee, inoculată de alții, care se află, și ei, exact în aceeași situație. N-au cunoscut. Dar se umflă naționalismul în ei dacă aruncă cu discurs antisemit.

La fel cu restul discursului urii, totul provine din teamă de necunoscut. Și din lipsă de informare. Și din, poate, tendința aia de a te umfla în pene, că ce mare patriot ești tu, dacă ești antisemit. C-ai auzit tu, de la Cutare, care a auzit și el de la un Alt Cutare, că evreii îs răi. Și vor să ne ia țara. Să ne ia joburile. Și banii. Bla-bla-bla.

Ceva fondat? Ceva informat? Nimic. Doar păreri bombastice. Dar care, pe termen lung, fac rău. Duc la violență. La instigare la violență. La răutate gratuită și degeaba.

Înainte de a vă declara anticeva (orice), puneți-vă întrebarea ”de ce?”. Și, dacă nu puteți răspunde cu propriile voastre cuvinte, nu cu textele altcuiva, interesați-vă. Nu e atât de greu. O să ajungeți la concluzia că textele alea nu vor decât să vă manipuleze. Iar singurele persoane care nu pot fi manipulate sunt cele informate.

Nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt. Interesați-vă ce e Holocaustul. Din surse multiple, credibile și verificate. Nu din statusuri pe Facebook.

Articolul precedentCererea de anulare a carantinării lui ÎPS Teodosie, respinsă în instanță
Articolul următorRusia îndeamnă Moldova să se concentreze pe „soluţionarea problemelor” în relația Moscova-Chișinău
Jurnalist neprietenos. Din 1999. Sau, cum ar spune unii, încă din mileniul trecut.