După cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, alte două monumente
istorice extrem de apreciate din judeţul Hunedoara ar putea intra sub
patronajul UNESCO. Propunerea vine de la membrii comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO.
Discuţiile s-au purtat în cadrul şedinţei Comisiei permanente comune a
Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, iar
dezbaterile s-au concentrat pe analiza strategiei de conservare şi
promovare a monumentelor de patrimoniu aflate pe Lista tentativa UNESCO.
De asemenea, a fost discutată şi oportunitatea depunerii unor alte
dosare de candidatura pentru Lista tentativa UNESCO, adică în inventarul
proprietăţilor pe care ţara noastră le propune pentru includerea în
Patrimoniul UNESCO, printre care Castelul Corvinilor şi Cetatea Devei.
“În cadrul şedinţei, domnul senator Constantin Traian Igaş, preşedinte
al comisiei, a subliniat necesitatea susţinerii de către comisie a unor
iniţiative legislative de protejare şi conservare a monumentelor de
patrimoniu. În acelaşi timp, a fost evidenţiată oportunitatea demarării
unei campanii de susţinere a autorităţilor locale interesate de
promovarea patrimoniului cultural local”, se arară într-un comunicat
remis de Biroul de Presă al Senatului. Cunoscut şi sub denumirea de
Castelul Huniazilor sau Cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor atrage
prin construcţia impunătoare, cu acoperişuri înalte, cu turnuri şi
turnuleţe, ferestre înguste cioplite în piatră şi balcoane împodobite cu
dantelărie de piatră. A fost construit în secolul al XV-lea de Iancu de
Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele
căreia curge pârâul Zlaşti. A fost una dintre cele mai mari şi vestite
proprietăţi ale lui Iancu de Hunedoara şi, din acest motiv, castelul a
cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări. El devine astfel o
somptuoasă locuinţă, nu numai un punct strategic întărit. Cu trecerea
anilor, diverşii stăpâni ai castelului i-au modificat înfăţişarea,
îmbogăţindu-l cu turnuri, săli şi camere de onoare. După ce şi-a pierdut
utilitatea iniţială, castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu.
Unic în România ca arhitectură, monumentul este vizitat anual de mii de
turişti. Până în luna martie 2010, monumentul istoric a fost inclus
într-un proiect amplu de restaurare, derulat pe parcursul a 13 ani.
Lucrările au fost atunci întrerupte, din cauza unor nereguli în ce
priveşte modul în care au fost efectuate. Tot atunci, Ministerul
Culturii şi Patrimoniului Naţional a dispus sistarea oricăror lucrări de
execuţie şi ar fi trebuit să fie refăcut în totalitate studiul de
fezabilitate pentru întreg ansamblul la obiectivul Castelul Corvinilor. Monument
istoric şi de arhitectura laică, Cetatea Devei a fost construită la
mijlocul secolului XIII pe Dealul Cetăţii, pe locul unei aşezări dacice
şi este menţionată documentar în 1269 cu numele de „Castrum Deva”.
Transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar, va fi amplificată
succesiv în sec. XVI, XVII şi XVIII, ajungând printre cele mai
puternice din Transilvania. Fortificaţia a suferit dese asedii din
partea armatelor otomane pătrunse în Transilvania (1550, 1552, 1557).
În 1784 „ultimatumul” lui Horea a fost remis nobililor refugiaţi în
cetate, iar în 1848 a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit
împotriva revoluţiei maghiare. Aruncată în aer în 1849, cetatea se
prezintă azi în ruină, încununând culmea unui deal abrupt. Mai multe
centuri de ziduri puternice, ce urmează curbele de nivel sunt întărite
cu turnuri pătrate sau circulare şi cu porţi monumentale. În incinta
centrală se afla ruinele palatului nobiliar. Şi Cetatea Devei a fost
inclusă într-un amplu proces de restaurare. Pe lista monumentelor aflate sub patronajul UNESCO se află deja complexul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.
Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, a trecut
cu buldozerul peste istoria fostei uzine de reparare şi producere a
utilajului minier, UMIROM SA. A muls Compania Naţională a Huilei
Petroşani cât a putut prin firma cumpărată în rate, pe care ulterior a
tăiat-o şi a vândut-o la fier vechi. Afacerile au fost continuate pe o
altă firmă a consorţiului Gerom controlat de Serafinceanu, dar nici aici
lucrurile nu merg deloc bine.
Manual de îngropat afaceri altă dată prospere şi de vânzare a lor la fier vechi.
Cam la asta se rezumă ce s-a întâmplat la UMIROM după privatizarea
societăţii de către fostul FPS. SC „Umirom” SA a fost cumpărată în
anul 2000 de fostul prefect PSD al judeţului, Aurelian Serafinceanu,
pentru 7,9 miliarde de lei vechi, dar şi asta în tranşe. Serafinceanu
promitea redresarea societăţii, care înregistra datorii la bugetul de
stat, dar în schimb a ales să o îngroape definitiv. „Umirom” avea
datorii încă de la privatizare, iar în timp nu a reuşit să se redreseze,
în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania
Naţională a Huilei (CNH) Petroşani, mai ales pe vremea în care
Serafinceanu era prefect. Din cauza debitelor foarte mari către stat, în
anul 2004 a fost instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile şi
imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitaţie. Firma a
intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a
dispărut. Ca să ne facem o idee despre dimensiunile acestei afaceri,
putem să comparăm datele vremii, raportat strict la salariaţi. În 1977,
în timpul grevei minerilor, la uzina de utilaj minier lucrau 3.166
salariaţi, din care 2.950 muncitori productivi şi auxiliari şi 216
personal TESA. După privatizarea cu cântec, numărul salariaţilor s-a
redus drastic, iar cei care mai aveau încă un loc de muncă se gândeau cu
groază la ziua de mâine. Muncitorii povesteau că veneau la lucru şi se
uitau în primul rând dacă mai au utilajele la care lucrau, pentru că
toate erau duse la fier vechi şi vândute pe bani care nu au mai fost
niciodată reinvestiţi pentru salvarea societăţii. Ar trebui precizat că
UMIROM, pe vremea când purta numele de “Atelierele Centrale Petroşani” a
fost “maternitatea” Coloanei Infinitului a marelui sculptor Constantin
Brâncuşi, realizată aici în 1937. Documentele şi schiţele celebrei opere
expuse la Târgu Jiu ar fi trebuit, cel puţin la nivel declarativ, să
fie găzduite într-un muzeu amenajat chiar în incinta UMIROM.
Proprietarul uzinei, fostul prefect Aurelian Serafinceanu, promitea
public, în 2001, că va înfiinţa la Petroşani Muzeul Coloanei lui
Brâncuşi. Nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar din vechea
fabrică s-a ales praful. În mare parte, vechile ateliere au fost tăiate
şi vândute la fier vechi. În locul lor ar fi trebuit să răsară o
mândreţe de centru comercial, unic la nivelul Văii Jiului, dar şi acesta
este un proiect pe care s-a aşternut praful.
Afaceri generoase cu statul din fotoliul de prefect
Aurelian Serafinceanu nu a stat cu mâinile în sân şi a profitat din
plin de notorietatea sau, mai ales, puterea politică. În timp ce îngropa
UMIROM-ul, care s-a prăbuşit sub povara datoriilor, trecea obiectul de
activitate pe alte firme, înfiinţând Consorţiul Gerom. Chiar dacă în
acte nu figura printre acţionari şi se prevala deseori de acest aspect,
patronatul real era de notorietate. Iar asta însemna contracte grase
plătite cu generozitate de la bugetul de stat, pentru marfa care nu
odată avea calitate îndoielnică. CNH era practic îngenuncheată de
puternicul om politic de la acea vreme şi puţini erau cei care avea
curajul să spună lucrurilor pe nume. Fostul ministru al Industriilro şi
Resurselor, Dan Ioan Popescu, a fost primul care a tăiat în carne vie
şi, după accidentul de muncă de al Vulcan din august 2001 a decis
interzicerea relaţiilor comerciale cu firmele intermediare aflate în
anchetă şi respectiv dovedite a fi desfăşurat activităţi gen căpuşă,
printre care şi UMIROM, care îşi trăia fără să ştie ultimele zile, şi SC
GEROM INVEST SA. Ancheta s-a finalizat, măsurile au fost prea puţine,
iar Gerom s-a reîntors în schemă. Cu moştenirea UMIROM şi practicile nou
– dobândite, firmele controlate de Serafinceanu au rămas racordate la
banii minerilor. Organele de cercetare penală au avut în lucru un dosar
legat de livrarea de piese uzate la Exploatarea Minieră Livezeni de
către doi dintre partenerii „strategici” ai Companiei Naţionale a
Huilei, unul dintre ei fiind SC „Gerom Invest” SA Petroşani. Faptele
s-au petrecut în anul 2004 şi au fost descoperite de Corpul de Control
al CNH, care a înaintat ulterior dosarul către Poliţia Petroşani.
Prejudiciul a fost calculat la acea vreme la 370 de milioane de lei.
Procurorii au stabilit că vinovaţi erau doi angajaţi ai EM Livezeni,
care au fost acuzaţi de neglijenţa în serviciu. Tot Gerom Invest a fost
implicată într-un scandal legat de livrarea unor piese vechi, de această
dată la EM Paroşeni, în 2003. În baza unui contract ferm încheiat de
CNH cu patronatul firmei, la Paroşeni au fost aduse mai multe repere
pentru hidraulică de forţă de la complexurile mecanizate SMA, complexuri
aflate deja în funcţiune. Reperele miniere au fost însă refuzate din
cauză că prezentau oxidări exterioare evidente. Piesele au fost
desfăcute bucată cu bucată şi testate pe standul propriu al CNH în
prezenţa membrilor Corpului de Control, iar în urma acestei proceduri,
s-a descoperit că, pe lângă oxidarea evidenta, piesele mai fuseseră
folosite. „Acarul Păun” a fost, de această dată, un angajat al
societăţii care a livrat piesele.
Cântecul de lebădă
Şi, totuşi, în ciuda contractelor suspect de avantajoase, firmele
Consorţiului Gerom nu au ştiut să-şi păstreze supremaţia pe piaţa care
le primea chiar şi fierul vechi plătit la preţ de utilaj nou, şa cum s-a
dovedit. Acum vorbim despre un adevărat declin, iar relaţii comerciale
cu actuala Societate a Huilei sunt tot mai puţine. E drept, şi obiectul
de activitate al fostei uzine de utilaj minier s-a tot restrâns şi a
rămas la doar câteva produse. “Vorbim despre o decădere şi pentru faptul
că ei produc doar pentru noi. Nu au reuşit să-şi găsească alte pieţe de
desfacere, iar la noi este o restrângere de activitate. S-au restrâns
capacităţile de producţie, s-a diminuat personalul, iar necesarul nostru
este mai mic”, a explicat directorul SNH Petroşani, Nicolae Drăgoi.
Potrivit datelor oficiale, Gerom mai livrează acum minelor din Valea
Jiului stâlpi şi grinzi pentru susţinerea mecanizată, transportoare sau
piese de schimb pentru vasele de extracţie. Administraţia minieră s-a
îndreptat şi spre alte pieţe, cum este cea de profil din Polonia, de
unde s-au achiziţionat combinele miniere, echipament sau căptuşeală de
fricţiune pentru instalaţiile de extracţie cu roată motoare sau cabluri
electrice. Până la urmă, este o licitaţie deschisă pentru orice
ofertant, iar preţul şi calitatea primează. Ce spune Aurelian
Serafinceanu despre decăderea uzinei şi a afacerii patronate de el? Greu
de spus, pentru că este de negăsit. În schimb, am stat de vorbă cu
reprezentantul Gerom, Michael Melczer, acre a refuzat să vorbească
despre UMIROM, pe motiv că sunt “destul de apăsătoare” problemele
curente ca să mai vorbească “despre trecut”. “Din păcate niciun domeniu
din ţara asta nu merge bine la acest moment. Noi nu facem notă
discordantă din acest peisaj, din păcate. Ca încă mai suntem si mergem
înainte, este o minune. Aici se încheie comentariul meu”, a declarat
Melczer.
După ce Ziarul de Investigaţii a dezvăluit afacerile de jumătate de
miliard de euro pe care le protejează deputatul Liviu Harbuz,
prim-vicepreşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari
(https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/cartelul-veterinarilor-ne-imbolnaveste-pentru-500-milioane-euro),
ies la iveală alte inginerii puse la cale de acesta pentru a umple
buzunarele unor apropiaţi.
Totul este posibil datorită (sau din cauza!) legii care-i obligă pe
medicii veterinari să participe anual la cursuri de perfecţionare,
pentru a nu pierde dreptul de liberă practică. Respectiva reglementare
le-a picat mănuşă lui Harbuz şi prietenului său Constantin Chiurciu,
acţionar şi director general la compania Romvac, informează
www.enational.ro. Medicii veterinari care nu vor să piardă dreptul de
liberă practică sunt nevoiţi să participe chiar şi la 11 seminarii pe
parcursul unui an, pentru a acumula 120 de puncte de „experienţă”.
Seminariile sunt organizate de Colegiul Medicilor Veterinari (CMVRO),
din fonduri europene şi din bani publici. Organizatoare este firma
Romvac, iar Chiurciu, familia acestuia şi unii angajaţi ai săi sunt
remuneraţi ca profesori.
Bunăoară, pentru sfârşitul lunii în curs Romvac a fost autorizata de
CMVRO sa organizeze ediţia a II-a a seminarului „Noutăţi Romvac”. CMVRO,
unde deputatul PSD Liviu Harbuz este prim-vicepreşedinte, îi anunţă pe
participanţi că, dacă vor participa la seminar, pot acumula între 15 şi
25 de puncte, în funcţie de calitatea deţinută. Prin acest seminar,
Chiurciu nu face altceva decât să-şi promoveze propriile produse,
racolând clienţi noi pentru firma la care deţine 20% din actiuni şi
semnând noi contracte. Adică încasează şi bani şi îşi face şi reclamă,
mai notează cei de la www.enational.ro.
Ruşii nu au performat în siderurgia românească, dar au
exportat “acasă” active care erau pe lista obiectivelor strategice ale
industriei româneşti de apărare. Printre acestea, o forjă de la
combinatul din Târgovişte, adusă de Ceauşescu din Austria în 1987 şi
care prelucra metalul brut pentru a fabrica ţevi de tun, de tancuri şi
de mitraliere. Sindicaliştii acuză casa de avocatură a fostului ministru
de justiţie Cătălin Predoiu că susţinea din umbră văduvirea industriei
de apărare de către Mechel.
Oligarhul rus Igor Ziuzin a făcut în România “afacerea secolului”, vânzând patru combinate industriale plus o casă de comerţ pentru o sumă ridicolă, de 230 de lei (52 de euro). De fapt, Ziuzin nu a ieşit în pagubă în afacerile derulate în ţara noastră, ci dimpotrivă. Până să parafeze tranzacţia prin care toate cele cinci unităţi au fost transferate unei firme de apartament, care este de fapt una de faţadă, magnatul păstrând controlul afacerii, ruşii au scos din ţară active de importanţă strategică pentru industria românească de apărare. Au luat drumul Rusiei şi schiţe şi documente referitoare la tehnologiile de producţie. Aceste aspecte sunt dezvăluite pentru “Jurnal de Investigaţii” de liderul sindical de la Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte, inginerul Mihai Toma: “În tot acest calvar început odată cu declararea insolvenţei Mechel Târgovişte şi ulterior trecerea lui în proprietatea Invest Nikarom, cel mai dureros aspect este cel al concedierilor masive, care probabil vor urma în perioada următoare. Dar să nu uităm că, aici, la Târgovişte, ruşii au făcut ce au vrut cu statul, după preluarea unităţii. Pe lângă faptul că producţia nu a duduit la Târgovişte, ruşii au furat utilaje funcţionale întregi pe care le-a transferat în Rusia, dar şi documente secrete cu schiţele”. Liderul de sindicat a fost primul angajat care a avut curajul să atragă atenţia Executivului, dar şi serviciilor secrete că presa care purta denumirea tehnică de ESIX 55, care prelucra metalul brut pentru a fabrica ţevi de tun, de tancuri şi de mitraliere a fost demontată şi scoasă în afara ţării. Această forjă era cea mai performantă din industria de armamanet din aproape toată Europa. “Fusese adusă în anul 1987 de Ceauşescu din Austria şi era a doua din Europa la vremea aceea. Doi ani a durat până am instalat-o, pentru că era pe două etaje, total automatizată. Nu ştiu cum s-a făcut că, imediat după privatizare, linia a fost scoasă de autorităţi de pe lista obiectivelor strategice din industria de apărare”, spune Toma. El a precizat că prima dată Mechel a scos arhiva secretă, cu toate schemele, după care ruşii au închis forja de la producţie. “La puţin timp au avut o primă tentativă de a scoate din ţară instalaţia demontată. Au fost întorşi de la graniţă de cine ştie ce bezmetic care nu şi-a dat seam ce face. A doua oară au reuşit să o facă nevăzută”, a mai spus inginerul Toma. De altfel, liderul de sindicat a avut mari probleme pentru faptul că a încercat să trezească autorităţile. “Am primit ameninţări directe dar şi dintr-alea cu guler alb. După zecile de sesizări că pierdem un obiectiv important, am fost chemat la Casa de avocatură Racoţi-Predoiu unde am fost supus unei presiuni psihice. Mi.au zis că îmi vor cere daune de un milliard de lei pentru faptul că denigrez imaginea Mechel din România. Este poate important să amintesc cine era la vremea respectivă ministrul Justiţiei (Cătălin Predoiu – n.red.)”, a continuat Toma. “Jurnal de Investigaţii” a încercat să obţină un punct de vedere şi de la Casa de Avocatură Zamfirescu Racoţi Predoiu, însă până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns la întrebările noastre. De la privatizare, din anul 2002 şi până în prezent, Mechel Târgovişte a închis şase secţii, păstrând în funcţiune doar şapte. Faţă de această situaţie reprezentanţii Mechel Romînia nu au putut fi contactaţi pentru a oferi lămuriri. Intenţiile urmărite atât de foştii cât şi de actualii proprietari ai combinatelor din România nu pot fi cunoscute încă. Asta în pofida asigurărilor oferite Executivului de către Invest Nikarom, în privinţa relauării producţiei, cel puţin în privinţa combinatului de la Târgovişte. Angajaţii din România ai concernului rus se tem că dezmembrările de utilaje vor continua şi sub conducerea noului patronat. „Teama noastră cea mai mare este că noul proprietar, Invest Nikarom, nu este decât un paravan şi că Mechel vrea să facă concedieri masive pentru a putea dezmembra uzinele şi să le vândă la fier vechi”, a declarat liderul sindicatului Laminorul Braila, Constantin Iarca.
O tranzactie dubioasa
Şi modul în care s-a făcut transferul de proprietate de la Mechel
la Invest Nikarom continuă să ridice semne de întrebare. Deşi
reprezintă o putere mondială în privinţa producţiei de oţel, pentru care
pieţele nu au graniţe, grupul patronat de celebrul magnat rus Igor
Ziuzin a renunţat la afacerile din România, vânzând cele patru mari
combinate siderurgice unei firme de apartament, cu trei angajaţi.
Dincolo de efectele sociale ale tranzacţiei, se impune menţionat faptul
că vânzarea celor cinci mari combinate româneşti pentru “fabuloasa” sumă
de 230 lei (52 euro) nu este chiar scăpată de sub “controlul” ruşilor.
Dimpotrivă, foştii patroni folosesc mica firmă ca paravan, atât
împotriva eventualelor pretenţii la masa credală, pentru diversele
datorii, cât şi pentru mascarea diverselor operaţiuni „speciale”, pe
care le-au urmărit în România. Patru unităţi siderurgice, oţelăriile
din Târgovişte, Brăila, Buzău, Oţelu Roşu şi Câmpia Turzii, dotate după
ultimele standarde tehnologice din domeniu, au fost preluate de către
firma Invest Nikarom pe o sumă ridicol de mică pentru valoarea
activelor, care a surprins atât opinia publică, cât şi mediul de
business din România. Chiar dacă potrivit datelor înregistrate la
Registrul Comerţului, firma are doar trei angajaţi şi îşi desfăşoară
activitatea într-un apartament din Bucureşti, aceasta nu este deloc
lipsită de importanţă pentru operaţiunile Mechel din ţara noastră. Societatea
este de fapt specializată în operaţiuni de dezafectare a spaţiilor
industriale mari, unul dintre contractele importante pe care le-a
derulat în România fiind cel cu Centrala Energetică de la Rovinari, de
unde a reciclat mari cantităţi de fier beton, începând cu anul 2010.
Legăturile dintre această firma de apartament cu Mechel România datează
de foarte mulţi ani, iar acestea se învârt în jurul unui personaj scump
la vedere, dar cu funcţii sus-puse, atât în cadrul MechelRomânia cât şi
ca reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse.
Este vorba despre ofiţerul de presă, Olga Ciumakova, cea care este, în
acelaşi timp, şi editor al revistei companiei Mechel în România,
“Cuvinte de fier”. (FOTO) Legătura acesteia cu vânzarea combinatelor
siderurgice pentru 52 de euro este simplă. Acţionarii noului proprietar
sunt Victor şi Svetlana Ciumakov, nimeni alţii decât tatăl şi mama Olgăi
Ciumakova. Astfel, cele patru combinate au rămas în aria de interese
extrem de apropiată a magnatului rus Igor Ziuzin, prin intermediul
propriului său angajat. Combinatul siderurgic Mechel Târgovişte a
cerut intrarea în insolvenţă, într-un dosar înregistrat la Tribunalul
Dâmboviţa. Imediat după aceea, firma Invest Nikarom a preluat pentru 230
de lei unităţile Mechel din România. Tranzacţia a vizat compania Mechel
East Europe Metallurgical Division SRL (casă de comerţ exterior) şi
combinatele Ductil Steel Buzău, Ductil Steel Oţelu Roşu, Mechel Câmpia
Turzii, Mechel Târgovişte şi Laminorul Brăila. Firma Invest Nikarom
SRL este înregistrată în România şi îi are ca asociaţi în părţi egale pe
Ciumakov Victor (58 de ani) şi Ciumakova Svetlana (55 de ani), ambii cu
cetăţenie rusă. Aceştia au dat asigurări Ministerului Economiei că vor
relansa activitatea din combinatele preluate, în condiţiile în care
activele din România ale Mechel aveau bugetate pentru acest an pierderi
de 2,4 miliarde de ruble (60 milioane de euro), potrivit declaraţiilor
directorului general al Mechel, făcute într-un comunicat remis presei. Potrivit
documentului, cauza retragerii Mechel este dată de „preţurile
nefavorabile de pe pieţele europene ale oţelului, corelate cu avansul preţurilor
pentru deşeuri feroase şi cu o cerere tot mai slabă pentru produse
finite“. În toamna anului trecut, producătorul rus de oţel Mechel a scos
la vânzare 14 unităţi deţinute în mai multe state din Europa de Est,
inclusiv cele patru uzine din România. Motivul era dat de nevoia de bani
pentru a putea plăti o parte din datoriile de peste nouă miliarde de
dolari, anunţa kommersant.ru. Pentru uzinele deţinute în România,
Mechel cerea un preţ total de 150 milioane de dolari care, desigur, era
considerat derizoriu având în vedere valoarea reală a unităţilor. Pentru
combinatul Câmpia Turzii cereau 33 de milioane de dolari, pentru Mechel
Târgovişte – 46 de milioane de dolari, pentru Ductil Steel – 39 de
milioane de dolari, iar pentru Laminorul Brăila – 32 de milioane de
dolari.
Restructurarea CFR scoate la iveală
contracte păguboase încheiate cu „băieţii deştepţi”, îmbogăţiţi pe banii
statului. Numai de la compania Remarul, CFR a cumpărat automotoare
vechi în valoare de 346 de milioane de lei, pe care le-a declarat „fier
vechi” – se arată într-un raport al Societăţii de cale ferată, citat de
Obiectiv.info si preluat de Antena 3.ro. Cum era de aşteptat, multe
dintre automotoarele cumpărate s-au stricat, iar Remarul nici nu le-a
reparat, nici nu vrea să plătească reparaţiile făcute pe banii CFR
Călători. În timp ce CFR a rămas cu găuri de sute de milioane de lei,
băieţii deştepţi de la Remarul au băgat în buzunar aproape 900.000 de
lei din banii statului. Potrivit Obiectiv.info, în spatele societăţii Remarul ar sta Vasile Blaga. În
perioada 2002-2005, CFR a cumpărat 35 de locomotive de la Remarul, în
valoare de 29,3 milioane de lei şi 200.000 de dolari. Acestea au stat
imobilizate peste 1.200 de zile. Din contractele de reparaţii pentru
echipamente, încheiate între CFR Călători şi Remarul între 2008 şi
2010, rezultă că există trei facturi, în valoare totală de 3,6 milioane
de lei, emise de CFR şi refuzate la plată de Remarul – se arată într-un
document emis de Serviciul Locomotive din cadrul CFR Călători SA, citat
de obiectiv.info. În cele din urmă, CFR a depus actele necesare ca să
înceapă procedura de executare silită a Remar. Contractele au
continuat să curgă. Tot în defavoarea CFR Călători. Între anii
2006-2010, CFR Călători a cumpărat de la Remarul 34 de rame electrice pe
care a dat alte 104,1 milioane de lei. Cu toate acestea, în 2011,
compania de stat a achiziţionat, tot de Remarul, alte 11 locomotive în
valoare de 81,1 milioane de lei. Acestea au stat pe butuci peste 200 de
zile. O explicaţie pentru contractele păguboase pentru statul român
ar fi aceea că în spatele Remarul 16 februarie ar sta -potrivit
ofiectiv.info- Vasile Blaga. Fiica liderului PDL, Agathe Cristina
Rudeanu, a fost, din 2005, consilier la Remarul, iar soţul ei, Ionuţ
Rudeanu, a lucrat pentru Remarul printr-o altă firmă. Din 2006 până în 2010, Remarul a câştigat licitaţii organizate de CFR de 885 de milioane de lei. Judecătoria
Cluj a dispus, la începutului lui 2013, achitarea inculpaţilor din
dosarul Noapteş, trimis în judecată în urmă cu 5 ani de procurorii DNA,
ca un dosar de mare corupţie. Instanţa de jdecată a respins pretenţiile
financiare ale Ministerului Transporturilor şi a ridicat sechestrul
instituit de anchetatori. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe
managerul general al CFR Calatori, Alexandru Noaptes, pentru abuz în
serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave. În
dosarul nr. 21/P/2007, intocmit de DNA Cluj, alături de Noapteş
învinuiţi, pentru aceeasi faptă, alţi doi directori din cadrul
Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători (SNTFC), Vanghele
Nacu (director adjunct al Departamentului economic) şi Catalin Iosub
(director al Departamentului tracţiune). Alături de cei trei, au fost
trimise în judecată alte şase persoane, angajaţi sau acţionari ai
firmelor SC Remarul 16 Februarie SA Cluj şi SC Activ Invest SRL Cluj.
Mureşan Vasile, Florişca Simona Elena şi Iancu Floare (Remarul 16
Februarie) si Sabo Emil, Urs Claudia şi Călin Mitica (Activ Invest), au
fost acuzaţi pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu. Acuzaţia
a fost achiziţia, de către compania CFR Călători, a unui număr de sase
automotoare cu remorca second-hand germane, la un pret majorat
nejustificat cu 2,8 milioane de lei.
Oamenii de afaceri din domeniu şi conducerea organizaţiei profesionale a medicilor veterinari au bătut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, în special antibioticele şi antiparazitarele, să poată fi, în continuare, distribuite la liber, fără nici un control real. Acest tip de comerţ are efecte catastrofale asupra sănătăţii românilor, deoarece medicamentele administrate masiv animalelor şi păsărilor ajung în organismul uman şi cresc masiv rezistenţa la antibiotice. Sally Davies, secretar de stat în ministerul britanic al Sănătăţii, declara la începutul acestui an că infecţiile cu bacterii nu mai răspund tratamentelor cu antibioticele existente, iar rezistenţa la antibiotice constituie o ameninţare globală „catastrofală” la acelaşi nivel cu terorismul şi încălzirea globală.
Conducerea Colegiului Medicilor Veterinari pune în pericol sănătatea
românilor, prin blocarea în instanţă a Ordinului 41 din 3 mai 2012 al
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), act normativ care reglementează şi
controlează strict circulaţia medicamentelor de uz veterinar şi, în
primul rând, a antibioticelor. La prima vedere, o contradicţie în
termeni. Cum este posibil ca medicii veterinari să fie “faultaţi” tocmai
de cei care ar trebui să le reprezinte interesele? Ei bine, atunci când
potul este de jumătate de miliard de euro totul este posibil. Nici
culoarea politică nu mai contează. Preşedintele CMVR, conf. univ. dr.
Viorel Andronie, alături de primvicepreşedintele dr. Liviu Harbuz, de
vicepreşedinţii prof. univ. dr. Alin Bîrţoiu,
conf. univ. dr. Adrian Oros şi de secretarul Colegiului – conf. univ.
dr. Mihai Daneş, servesc astfel interesele comerciale uriaşe ale
producătorilor şi distribuitorilor de medicamente de uz veterinar.
Aceştia îl au în frunte pe omul de afaceri Sorin Paul Stănescu, cel care
a preluat, într-o manieră controversată, Institutul Pasteur,
producătorul naţional de medicamente veterinare, şi Farmavet, cel mai
mare distribuitor în domeniu. Stănescu şi partenerii săi vor ca
medicamentele de uz veterinar şi în special antibioticele să poată fi
comercializate necontrolat, fără avizul medicilor, chiar dacă aceasta
are ca efect creşterea catastrofală a rezistenţei la antibiotice a
infecţiilor şi, implicit, înmulţirea alarmantă a deceselor în rândul
populaţiei.
Control strict al antibioticelor
Conducerea CMVRO a cerut în instanţă anularea Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 al preşedintelui ANSVSA, „pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, condiţiile de comercializare a produselor medicinale veterinare şi a altor produse pentru animalele de companie, în magazinele pentru comercializarea animalelor de companie şi/sau a hranei pentru acestea, condiţiile de funcţionare a mijloacelor de transport din domeniul farmaceutic veterinar, precum şi autorizarea sanitar-veterinară a unităţilor, activităţilor şi a mijloacelor de transport din domeniul farmaceutic veterinar”, publicat în Monitorul Oficial nr. 295 din 4 mai 2012. Conform specialiştilor consultaţi de Jurnal de Investigaţii, acest ordin este un act normativ esenţial pentru reglementarea circulaţiei medicamentului de uz veterinar în România. În primul rând, Ordinul 41 stipulează faptul că farmaciile veterinare pot fi deţinute numai de către medicii veterinari. Până la apariţia acestui act normativ, toată ţara era împânzită de puncte farmaceutice şi farmacii aflate în proprietatea te miri cui. În al doilea rând, prevederile actului normativ pe care conducerea CMVR vrea să-l anuleze oferă doar medicului veterinar de liberă practică posibilitatea să utilizeze antibioticele şi antiparazitarele injectabile şi orale pentru animalele de la care se pot obţine alimente. Cu alte cuvinte, mai întâi consulţi medicul şi abia apoi te duci la farmacie să cumperi medicamente pentru vacă. Aşa cum este şi normal, de altfel, mai ales că este vorba de o situaţie prevăzută şi reglementată strict în toată legislaţia europeană, din cauza pericolului deosebit şi pe termen lung pentru sănătatea oamenilor pe care îl prezintă reziduurile de la aceste medicamente, atunci când sunt utilizate necontrolat. În al treilea rând, Ordinul 41/2012 al preşedintelui ANSVSA insituie obligativitatea ca medicamentele destinate fermelor să circule numai pe baza prescripţiei de la medicul veterinar contractual. Astfel, medicul veterinar practician ar avea posibilitatea să controleze tratamentele dintr-o fermă şi să răspundă efectiv de circulaţia acestora. Aceste obiective nu le convin însă celor care au afaceri bănoase în domeniu, mai ales că este vorba de o piaţă a cărei valoare depăşeşte jumătate de miliard de euro anual. Dar ceea ce este extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul că Viorel Andronie, Liviu Harbuz, Mihai Deneş şi ceilalţi membri ai grupării organizate din fruntea CMVR, prin acţiunea de suspendare în instanţă a Ordinului 41/2012 trec peste toate semnalele, avertizările şi recomandările făcute de Federaţia Medicilor Veterinari din Europa (FVE) şi de Comisia Europeană. La nivel comunitar, medicul veterinar este interpus total pe traseul dintre proprietarul animalului şi producătorii sau distribuitorii de produse medicale veterinare în ceea ce priveşte antibioticele şi antiparazitarele. Tocmai de aceea, Ordinul 41 din 3 mai 2012 introducea un control foarte strict al acestor medicamente în sectorul zootehnic, în vederea garantării unor alimente sigure pentru consumatori.
Presiune pe Andronie şi Harbuz
Mai mulţi medici veterinari au declarat pentru Jurnal de Investigaţii
că, prin acţiunea lui Andronie şi a celorlalţi membri ai conducerii
CMVR, veterinarul este aruncat într-o luptă inegală şi fără sorţi de
izbândă cu samsarii de medicamente fără pregătire în domeniu, dar cu
mijloace financiare uriaşe. Pentru a-şi maximiza profiturile, aceştia nu
au nevoie de cabinete veterinare dotate, înregistrate şi autorizate
conform prevederilor legale în vigoare. Practic, spun medicii, prin
acest demers conducerea CMVR urmăreşte un singur scop: favorizarea
vădită a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente veterinare,
al căror interes este de a vinde oricât, oricum, oricui şi oriunde, în
detrimentul medicilor veterinari de liberă practică din România, care se
văd, astfel, în imposibilitatea de a-şi exercita profesia, în special
la ţară. Toate aceste lucruri sunt arhicunoscute şi de preşedintele
CMVR, Viorel Andronie (PDL), şi de primvicepreşedintele Colegiului,
Liviu Harbuz (PSD), astfel încât decizia conducerii CMVR poate duce cu
gândul la o presiune foarte mare din partea producătorilor şi
distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fără a se putea
comensura însă şi “cifra în euro” la care ar putea ajunge această
presiune. Demersurile noastre repetate de a-l contacta telefonic pe dr.
Liviu Harbuz au fost sortite eşecului, secretara sa invocand tot felul
de motive pentru care acesta nu avea timp sa raspunda intrebarilor
noastre.
Demis pentru că a dat Ordinul
De altfel, unul dintre reprezentanţii direcţi în CMVR ai lui Paul Stănescu este conf. univ. dr. Mihai Daneş, secretarul Colegiului şi angajatul patronului Farmavet. Conform unor surse din piaţă, Daneş şi alţi câţiva „guru” ai învăţământului medical veterinar românesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului şi semnatarului Ordinului nr. 41/2012, fostul preşedinte al ANSVSA, dr. Radu Roatiş-Cheţan, presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv şi până la ameninţări cu demiterea din funcţie. Ceea ce s-a şi întâmplat. În mai 2012, premierul Victor Ponta l-a demis din funcţia de preşedinte al ANSVSA pe dr. Roatiş-Cheţan. Dar Ordinul era deja aplicabil, aşa încât gruparea organizată din fruntea CMVR a atacat în instanţă actul normativ care apără sănătatea românilor, dar lezează interesele uriaşe ale rechinilor din industria şi comerţul cu medicamente de uz veterinar. Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti s-a format dosarul nr. 9566/2/2012, în care reclamant este CMVR iar pârât este ANSVSA.
Prinsă între afacerile de peste 500 milioane de euro pe an
ale industriei de medicamente veterinare şi interesele conducerii
Colegiului Medicilor Veterinari din România (CMVR), sănătatea
cetăţenilor României este grav ameninţată. Oamenii de afaceri din
domeniu şi conducerea organizaţiei profesionale a medicilor veterinari
au bătut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, în special
antibioticele şi antiparazitarele, să poată fi, în continuare,
distribuite la liber, fără nici un control real. Acest tip de comerţ are
efecte catastrofale asupra sănătăţii românilor, deoarece medicamentele
administrate masiv animalelor şi păsărilor ajung în organismul uman şi
cresc masiv rezistenţa la antibiotice. Sally Davies, secretar de stat în
ministerul britanic al Sănătăţii, declara la începutul acestui an că
infecţiile cu bacterii nu mai răspund tratamentelor cu antibioticele
existente, iar rezistenţa la antibiotice constituie o ameninţare globală
„catastrofală” la acelaşi nivel cu terorismul şi încălzirea globală.
Liviu Harbuz
Conducerea Colegiului Medicilor Veterinari pune în pericol sănătatea
românilor, prin blocarea în instanţă a Ordinului 41 din 3 mai 2012 al
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), act normativ care reglementează şi
controlează strict circulaţia medicamentelor de uz veterinar şi, în
primul rând, a antibioticelor. La prima vedere, o contradicţie în
termeni. Cum este posibil ca medicii veterinari să fie “faultaţi” tocmai
de cei care ar trebui să le reprezinte interesele? Ei bine, atunci când
potul este de jumătate de miliard de euro totul este posibil. Nici
culoarea politică nu mai contează. Preşedintele CMVR, conf. univ. dr.
Viorel Andronie, alături de primvicepreşedintele dr. Liviu Harbuz, de
vicepreşedinţii prof. univ. dr. Alin Bîrţoiu,
conf. univ. dr. Adrian Oros şi de secretarul Colegiului – conf. univ.
dr. Mihai Daneş, servesc astfel interesele comerciale uriaşe ale
producătorilor şi distribuitorilor de medicamente de uz veterinar.
Aceştia îl au în frunte pe omul de afaceri Sorin Paul Stănescu, cel care
a preluat, într-o manieră controversată, Institutul Pasteur,
producătorul naţional de medicamente veterinare, şi Farmavet, cel mai
mare distribuitor în domeniu. Stănescu şi partenerii săi vor ca
medicamentele de uz veterinar şi în special antibioticele să poată fi
comercializate necontrolat, fără avizul medicilor, chiar dacă aceasta
are ca efect creşterea catastrofală a rezistenţei la antibiotice a
infecţiilor şi, implicit, înmulţirea alarmantă a deceselor în rândul
populaţiei.
Control strict al antibioticelor
Conducerea CMVRO a cerut în instanţă
anularea Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 al preşedintelui ANSVSA,
„pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de
organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare,
condiţiile de comercializare a produselor medicinale veterinare şi a
altor produse pentru animalele de companie, în magazinele pentru
comercializarea animalelor de companie şi/sau a hranei pentru acestea,
condiţiile de funcţionare a mijloacelor de transport din domeniul
farmaceutic veterinar, precum şi autorizarea sanitar-veterinară a
unităţilor, activităţilor şi a mijloacelor de transport din domeniul
farmaceutic veterinar”, publicat în Monitorul Oficial nr. 295 din 4 mai
2012. Conform specialiştilor consultaţi de Jurnal de Investigaţii,
acest ordin este un act normativ esenţial pentru reglementarea
circulaţiei medicamentului de uz veterinar în România. În primul rând,
Ordinul 41 stipulează faptul că farmaciile veterinare pot fi deţinute
numai de către medicii veterinari. Până la apariţia acestui act
normativ, toată ţara era împânzită de puncte farmaceutice şi farmacii
aflate în proprietatea te miri cui. În al doilea rând, prevederile
actului normativ pe care conducerea CMVR vrea să-l anuleze oferă doar
medicului veterinar de liberă practică posibilitatea să utilizeze
antibioticele şi antiparazitarele injectabile şi orale pentru animalele
de la care se pot obţine alimente. Cu alte cuvinte, mai întâi consulţi
medicul şi abia apoi te duci la farmacie să cumperi medicamente pentru
vacă. Aşa cum este şi normal, de altfel, mai ales că este vorba de o
situaţie prevăzută şi reglementată strict în toată legislaţia europeană,
din cauza pericolului deosebit şi pe termen lung pentru sănătatea
oamenilor pe care îl prezintă reziduurile de la aceste medicamente,
atunci când sunt utilizate necontrolat. În al treilea rând, Ordinul 41/2012 al preşedintelui ANSVSA insituie obligativitatea ca medicamentele destinate
fermelor să circule numai pe baza prescripţiei de la medicul veterinar
contractual. Astfel, medicul veterinar practician ar avea posibilitatea
să controleze tratamentele dintr-o fermă şi să răspundă efectiv de
circulaţia acestora. Aceste obiective nu le convin însă celor care au
afaceri bănoase în domeniu, mai ales că este vorba de o piaţă a cărei
valoare depăşeşte jumătate de miliard de euro anual. Dar ceea ce este
extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul
că Viorel Andronie, Liviu Harbuz, Mihai Deneş şi ceilalţi membri ai
grupării organizate din fruntea CMVR, prin acţiunea de suspendare în
instanţă a Ordinului 41/2012 trec peste toate semnalele, avertizările şi
recomandările făcute de Federaţia Medicilor Veterinari din Europa (FVE)
şi de Comisia Europeană. La nivel comunitar, medicul veterinar este
interpus total pe traseul dintre proprietarul animalului şi producătorii
sau distribuitorii de produse medicale veterinare în ceea ce priveşte
antibioticele şi antiparazitarele. Tocmai de aceea, Ordinul 41 din 3
mai 2012 introducea un control foarte strict al acestor medicamente în
sectorul zootehnic, în vederea garantării unor alimente sigure pentru
consumatori.
Presiune pe Andronie şi Harbuz
Mai mulţi medici veterinari au declarat pentru Jurnal de Investigaţii
că, prin acţiunea lui Andronie şi a celorlalţi membri ai conducerii
CMVR, veterinarul este aruncat într-o luptă inegală şi fără sorţi de
izbândă cu samsarii de medicamente fără pregătire în domeniu, dar cu
mijloace financiare uriaşe. Pentru a-şi maximiza profiturile, aceştia nu
au nevoie de cabinete veterinare dotate, înregistrate şi autorizate
conform prevederilor legale în vigoare. Practic, spun medicii, prin
acest demers conducerea CMVR urmăreşte un singur scop: favorizarea
vădită a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente veterinare,
al căror interes este de a vinde oricât, oricum, oricui şi oriunde, în
detrimentul medicilor veterinari de liberă practică din România, care se
văd, astfel, în imposibilitatea de a-şi exercita profesia, în special
la ţară. Toate aceste lucruri sunt arhicunoscute şi de preşedintele
CMVR, Viorel Andronie (PDL), şi de primvicepreşedintele Colegiului,
Liviu Harbuz (PSD), astfel încât decizia conducerii CMVR poate duce cu
gândul la o presiune foarte mare din partea producătorilor şi
distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fără a se putea
comensura însă şi “cifra în euro” la care ar putea ajunge această
presiune. Demersurile noastre repetate de a-l contacta telefonic pe dr.
Liviu Harbuz au fost sortite eşecului, secretara sa invocand tot felul
de motive pentru care acesta nu avea timp sa raspunda intrebarilor
noastre.
Demis pentru că a dat Ordinul
De altfel, unul dintre reprezentanţii direcţi în CMVR ai lui Paul Stănescu este conf. univ. dr. Mihai Daneş, secretarul Colegiului şi angajatul patronului Farmavet. Conform unor surse din piaţă, Daneş şi alţi câţiva „guru” ai învăţământului medical veterinar românesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului şi semnatarului Ordinului nr. 41/2012, fostul preşedinte al ANSVSA, dr. Radu Roatiş-Cheţan, presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv şi până la ameninţări cu demiterea din funcţie. Ceea ce s-a şi întâmplat. În mai 2012, premierul Victor Ponta l-a demis din funcţia de preşedinte al ANSVSA pe dr. Roatiş-Cheţan. Dar Ordinul era deja aplicabil, aşa încât gruparea organizată din fruntea CMVR a atacat în instanţă actul normativ care apără sănătatea românilor, dar lezează interesele uriaşe ale rechinilor din industria şi comerţul cu medicamente de uz veterinar. Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti s-a format dosarul nr. 9566/2/2012, în care reclamant este CMVR iar pârât este ANSVSA.
Robert Cazanciuc este noul ministru al Justiţiei. Nu face parte din
niciun partid şi „directiva” pe care a primit-o la Palatul Cotroceni, cu
ocazia depunerii jurământului, este să obţină un raport favorabil pe
MCV, ceea ce, zice-se, ar permite României intrarea în spaţiul Schengen.
Independentul Robert Cazanciuc are o misiune dificilă. Nu pentru că
n-ar beneficia de sprijinul imensei majoritaţi parlamentare. Niciun
politician, nici măcar din astenica Opoziţie, nu şi-ar permite să
pericliteze drumul ţării către acel wonder land lipsit de frontiere.
Fanteziile românilor pe această temă sunt cam ridicole şi dorinţa puţin
cam impulsivă şi cam instinctivă, dar, mă rog, asta e! Revenind,
aşadar independentul Robert Cazanciuc va beneficia de sprijinul întregii
clase politice pentru a atinge „ţintele” trasate de Mecanismul de
Cooperare şi Verificare. De data asta problema românilor nu vor mai fi
senatorii şi deputaţii de pe malurile Dâmboviţei ci opinia publică din
Olanda, Germania, şi din alte ţări asemenea acestora. Pentru că
demnitarii care strâmbă din nas la auzul numelui ţării noastre nu fac
altceva decât să exprime o stare de spirit a cetăţenilor care-i votează.
În consecinţă, pe cât de uşoară va fi misiunea lui Robert Cazanciuc pe
plan intern – considerând că beneficiază de o expertiză cât se poate de
competentă – pe atât de dificilă va fi aceasta în privinţa influenţării
unui verdict care s-ar putea să fie, deja, antepronunţat. Conform unei
cutume locale noului ministru i se va cere „o reformă în justiţie”. Aş
putea pune pariu că un sondaj de opinie asta ar releva ca imperativ al
cetăţenilor români cu drept de vot la adresa lui Robert Cazanciuc. Cu
toate că imensa majoritate a locuitorilor ţării ăsteia habar n-au ce va
să zică aia „reformă în justiţie”. Da’ cu siguranţă trebuie să fie ceva
de bine. Am făcut aceste precizări pentru a afirma că persoana lui
Robert Cazanciuc nu poate influenţa într-un mod determinant sau măcar
semnificativ existenţa noastră ca cetăţeni ai României. Şi totuşi,
începând de ieri, prezenţa sa, cu toate că nu face parte din niciun
partid, a devenit marcantă, a devenit un semnal pentru întreg eşicherul
politic. Semnalul arată schimbarea de atitudine a preşedintelui
Traian Băsescu şi marchează falimentul PDL şi deci al Opoziţiei. Luni
seara, pe data de 15.04.2013, Traian Băsescu a lăudat guvernul instalat
după alegerile din decembrie anul trecut şi s-a întreţinut cordial cu
Victor Ponta şi Crin Antonescu. A glumit şi a râs destins cu
reprezentanţii actualei Puteri, de faţă fiind şi preşedintele Camerei
Deputaţilor, pesedistul Valeriu Zgonea, precum şi mai mulţi miniştri.
Aşadar se poate spune că Traian Băsescu a renunţat să mai fie vârful de
lance al Opoziţiei şi că, pe cale de consecinţă, nu mai reprezintă
PDL-ul în lupta cu USL. Ceea ce pentru democrat-liberali va deveni, în
destul de scurt timp, catastrofal. În absenţa panoului de comandă de la
Cotroceni, care furniza inclusiv informaţii vitale, pedeliştii vor
deveni, în curând, dezorientaţi. Deja mulţi dintre ei se agaţă de noii
pantaloni ai lui Traian Băsescu, marca Mişcarea Populară. Departe de
mine gândul că actualul preşedinte al României se va cuibări în braţele
vânjoase ale USL. Nu. Pur şi simplu el vrea să-i facă să sufere pe
liderii PDL, Traian Băsescu loveşte cu toată puterea în tabăra Vasile
Blaga. Faptul că asta reprezintă conducerea principalului partid de
Opoziţie este pentru Traian Băsescu o coincidenţă nefericită. Atât de
tare l-a înfuriat felul în care pedeliştii s-au debarasat de el încât
acum este în stare să calce peste cadavre doar pentru a-l umili şi
distruge pe cel cu care a stat umăr la umăr atâta amar de vreme. Într-un
editorial de acum mulţi ani, pe vremea când Sorin Frunzăverde era
ministrul MApN şi Blaga al Internelor, spuneam că glonţul fatal la
ruleta rusească pe care o joacă Traian Băsescu ar putea fi ori al
Armatei ori al Poliţiei. Acum preşedintele României are o nouă pasiune
politică: Mişcarea Populară. Asupra căreia îşi concentrează întreaga
atenţie, după ce a dezmoştenit PDL-ul. Pentru ca aceasta să se poată
dezvolta în linişte, armonios, Traian Băsescu vrea să închidă definitiv
gura pedeliştilor. Pentru asta flirtează cu Puterea. Se dă bine cu USL.
Numai că distrugând PDL nu va primi ceva consistent în schimb. Nici din
partea coaliţiei ultra-majoritare, nici din partea nou-născutei Mişcari.
Preşedintele României este la ora actuală, nu ca-n gară, ca-n aeroport,
în acel tărâm al nimănui. Pentru că împăcarea de la jurământ nu este un
jurământ de împăcare.
Consiliul Judeţean şi Biserica au vândut judeţul Vaslui
americanilor de la Chevron, fără să le pese de opniile celor patru sute
de mii de locuitori din zonă. Au vândut totul, deşi acum un an de zile
actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Dumitru Buzatu, se jura cu
mâna pe Biblie, în fata unei puzderii de oameni, că nu va primi
niciodată la Vaslui compania Chevron. Companie care nu s-a sfiit să-l
invite, în Statele Unite, pe episcopul de Huşi, PS Corneliu. Între timp,
însă, trei consilii locale din judeţ au interzis exploatarea gazelor de
şist pe raza localităţilor respective.
La începutul lunii februarie, americanii de la Chevron organizau, în
colaborare cu Consiliul Judeţean Vaslui, la Centrul de Afaceri, un
seminar în care intenţionau să convingă asistenţa că sunt bine
intenţionaţi. Accesul presei nu a fost permis. La acea întâlnire cu
şefii de la Chevron România, Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului
Judeţean Vaslui, se lamenta că „dezbaterea aceasta este decisă de
Chevron, iar eu nu am căderea de a spune cine să vină şi cine nu. Nici
voi (iar aici se burzuluia la cei care „îndrăzniseră” să-i ceară
justificări – n.red.) nu aveţi căderea să-mi cereţi socoteală de ce
eliberez acte oficiale conform legii. Nu pot să mă opun”. Respectiva
întâlnire era organizată taman la Centrul de Afaceri Vaslui, o
instituţie stăpânită de Consiliul Judeţean şi care nu prea a apucat
să-şi dovedească utilitatea. Preoţii care voiau să participe, în semn
de protest, la acel seminar, au fost rapid liniştiţi – desigur, prin
ameninţări – de episcopul de Huşi. Protopopii au fost sunaţi de PS
Corneliu, care i-a ameninţat că, dacă vreun preot îndrăzneşte să apară
la forumul celor de la Chevron, va fi caterisit. Atitudine care este
uşor de înţeles, dacă luăm în calcul că, anul trecut, episcopul a
vizitat Statele Unite pe banii companiei Chevron, de care fusese
invitat. În atari condiţii, oamenii din Vaslui cred că singura
posibilitate de a scăpa de otrăvirea „legală” la care va urma să fie
supusă de cei care conduc judeţul şi de cei care fac bani în numele lui
Dumnezeu ar fi organizarea unui referendum, prin care populaţia să spună
dacă este de acord ca Chevron să foreze în judeţ. Conducerea
companiei americane nu este, însă, deloc speriată de posibilele proteste
ale populaţiei. Ştiut fiind că românii, în general, şi vasluienii, în
mod special, sunt obişnuiţi să dea ori să aştepte mită, au mai făcut
ceva. Sub masca unei acţiuni caritabile, cei de la Chevron au donat o
ambulanţă Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui. O nimica toată, faţă de
amploarea afacerii gazelor de şist.
Interdicţii la nivel local
Ce nu s-a făcut la nivel judeţean a început pe plan local. Consiliile
locale din Iana, Tutova şi Pochidia au interzis, prin hotărâri,
explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor
respective, după ce compania americană Chevron obţinuse certificate de
urbanism pentru explorarea gazelor de şist în alte trei perimetre. Prin
hotărârile adoptate, „se interzice eliberarea de avize, certificate de
urbanism şi autorizaţii de construire în vederea amplasării de
construcţii, sonde de extracţie pe teritoriul comunei”, dar şi vânzarea,
darea în administrare, concesionarea sau închirierea terenurilor
proprietate publică pe teritoriul comunelor în scopul explorării,
dezvoltării sau exploatării gazelor de şist. Deciziile luate de către
autorităţile locale din cele trei comunităţi vin după ce Consiliul
Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie şi ianuarie, trei
certificate de urbanism pentru explorarea gazelor de şist în trei
perimetre din judeţul Vaslui. Certificatele respective fuseseră emise
pentru suprafeţe extravilane cuprinse între 35.000 şi 73.400 de metri
pătraţi de teren în localităţile Păltiniş (comuna Băceşti), Popeni
(comuna Găgeşti) şi Siliştea (comuna Pungeşti). „În urma
consultărilor făcute în rândul populaţiei, am constatat că opinia
generală este că explorarea sau exploatarea gazelor de şist pe
teritoriul comunei nu este dorită de către oameni. Noi, ca autoritate
publică locală, trebuie să promovăm interesele cetăţenilor şi, în
consecinţă, am venit cu o propunere în Consiliul Local de a interzice
prezenţa vreunei firme care să extragă gazele de şist din solurile
Tutovei. Eu, ca primar, îi înţeleg pe cetăţeni, pentru că exploatarea
acestor resurse prin metode neconvenţionale presupune prea multe
riscuri, pe care noi nu ni le putem asuma“, a declarat primarul comunei
Tutova, Ion Corciovă. Hotărârile luate de cele trei consilii locale
urmează să fie analizate de Prefectura Vaslui, care, prin Serviciul de
Contencios-Administrativ, va stabili dacă acestea au fost luate cu
respectarea legislaţiei în domeniu.
Răzgândirea lui Ponta
În luna noiembrie a anului trecut, premierul Victor Ponta transmitea
investitorilor americani, în cadrul unei întâlniri avute cu membri ai
American Romanian Business Council, că atmosfera generală legată de
investiţii este una favorabilă, în pofida schimbărilor politice, şi-i
asigura că este dispus să discute despre aceste probleme. O lună mai
târziu, premierul declara că negocierile cu Chevron, al doilea mare
grup petrolier din Statele Unite, privind explorarea şi explotarea
gazelor, vor reprezenta o zonă de interes pentru viitorul guvern de la
Bucureşti, adăugând că cel care va avea cel mai mult de pierdut dacă
România va scoate gaze de şist va fi Gazprom. Paradoxal, unul dintre
punctele pe care Executivul creat de premierul desemnat Victor Ponta
le-a inclus în programul de guvernare prevedea şi impunerea unui
moratoriu pe exploatarea gazelor de şist din România. Sub numele „Instituirea
imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de şist până la
finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind
impactul asupra mediului prin procedeul de fracţionare hidraulică”,
moratoriul presupunea, practic, sistarea oricărei activităţi de
extracţie. Din opoziţie, USL a contestat planurile companiei
americane Chevron de a extrage gazele de şist în România, după ce
gigantul energetic american a concesionat patru perimetre – trei în
Dobrogea şi unul în Vaslui – şi a şi început, într-unul dintre ele,
lucrările de prospecţiune. Dar acum, aflat la putere, premierul Victor
Ponta şi-a schimbat radical poziţia. La sfârşitul lunii februarie,
la Bârlad, peste opt mii de bârlădeni şi „fraţi de cruce” ai lor, veniţi
de prin alte judeţe, au participat la un marş de protest faţă de
exploatarea gazelor de şist prin metode neconvenţionale. Bârlădenii sunt
decişi să continue protestele, următoarea ieşire în stradă fiind
programată pe 4 aprilie.
Ce spune Chevron
Pe site-ul său oficial, compania Chevron încearcă să liniştească
apele, minimalizând problemele legate de exploatarea gazelor de şist. „În
2011, firma Prospecţiuni SA a demarat prospecţiuni pentru identificarea
de noi zăcăminte de gaze naturale în zona Bârlad. Dacă se va dovedi că
există astfel de zăcăminte, concernul Chevron ar urma să aplice metoda
fracţionării hidraulice pentru a extrage acest gaz. Însă, ce este acest
procedeu? Pungile de gaze se formează sub unele depozite sedimentare,
denumite <<pungi-mamă>>. Acest tip de gaz era considerat a
fi neexploatabil, până prin anul 2000, din cauza faptului că era prea
difuz şi răspândit în straturi sedimentare cvasi-impermeabile. După
acest an, însă, a apărut tehnica fracturării hidraulice pentru a
recupera gazul de şist”, susţin americanii. Tot pe site se
detaliază, precizându-se că este vorba de un foraj vertical, care se
execută la o adâncime de 2.600-3.000 de metri, după care turbina de
foraj este deviată, “pentru a săpa pe orizontală în rocile care reţin
gazul, pe o distanţă de până la opt kilometri”.
În vreme ce România este una dintre ţările în care legea privind
protecţia animalelor nu este respectată, un doctorand al Universităţii
Teeside din Marea Britanie, Malcolm Plant, a efectuat în ţara noastră un
studiu referitor la efectul pe care expunerea la maltratarea câinilor
fără stăpân îl are asupra dezvoltării copiilor. Studiul s-a desfăşurat
în trei şcoli din Bistriţa, în perioada 20 noiembrie – 4 decembrie 2012,
la care au participat 162 de copii, cu vârste de 14 şi 15 ani. În baza studiului, elevii au completat chestionare care evaluau
capacitatea de a empatiza, precum şi măsurarea expunerii la abuzuri sau
săvârşirea acestora. Pentru comparaţie, aceleaşi chestionare au fost
completate de un grup de elevi din Berlin, Germania. Rezultatele
studiului au scos în evidenţă un lucru ce era de aşteptat: expunerea la
abuzurile faţă de animale este semnificativ mai mare în Bistriţa decât
în Berlin. Totuşi, un element de noutate este că, în urma studiului, s-a
ajuns la concluzia că în Bistriţa predomină expunerea la abuzuri în
locurile publice. Astfel, 86% din elevii chestionaţi au fost expuşi
de mai multe ori la abuzuri asupra animalelor, în timp ce 34% dintre
elevii din Berlin au menţionat că s-a întâmplat doar de câteva ori. Tot
în urma aceluiaşi studiu s-au descoperit corelaţii puţine între
expunerea la abuzuri împotriva animalelor şi variabilele capacităţii de
empatie, în mare parte pentru că cei intervievaţi nu erau ataşaţi de
animalul respectiv sau de abuzator. Legături semnificative au fost însă
descoperite în cazurile copiilor care au recunoscut că au săvârşit
abuzuri asupra animalelor şi profilurile lor psihologice. Acestea arată
că elevii care au tendinţa de a abuza animalele au înclinaţii spre
agresivitate, violenţă, iar factorii capacităţii de empatie sunt
scăzuţi. Studiul propune şi îmbunătăţiri ale situaţiei: un program
educaţional care să se întindă pe trei ani, adresat copiilor între 13 şi
16 ani din toate şcolile bistriţene. Scopul viitorului program este de a
crea o nouă generaţie de tineri, care să aibă o mentalitate diferită. Totodată,
este propusă o linie telefonică non-stop pentru raportarea cazurilor de
cruzime asupra animalelor, precum şi un avocat care să ducă în instanţă
aceste abuzuri în mod gratuit. Un alt punct al programului este cel de
sterilizare a maidanezilor.
3 mai 1985 – apare pe lume Radu Carp. Amintirile lui din
copilărie sunt legate exclusiv de casa de copii, orfelinat, cum vreţi
să-i spuneţi, în cazul de faţă şcoala 32 din Galaţi. Radu Carp este un
om credincios. „Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu un
personaj permanent al discuţiilor pe care le poartă. Ortografiază
suprinzător de bine, comparabil cu scrisul unor demnitari, aleşi sau
puşi în funcţie. N-a apucat să termine liceul, a făcut profesionala.
Ceva, în construcţii, zidar, faianţar, de astea… împinge politeţea la
limita extremă. (Pe mine mă distrează că nu mă scoate din „domnul
Dragoş„, ca pe coafeze, în loc să-mi spună, eventual, „domnul
Moldovan”). A reuşit să obţină o garsonieră de la stat căreia cu greu îi
face faţă. N-are bani. Da’ nici nu cerşeşte. Încearcă să trăiască
decent. El zice că are „cancer la cap”. Realitatea este un diagnostic
foarte complex, un dosar medical de zeci, poate o sută sau mai mult de
pagini, oricum, IMENS! Acum poartă un aparat în cap. Din când în când
face temperatură foarte mare, ameţeşte, cheamă Salvarea, ajunge iarăşi
la Bagdasar Arseni, la doctoriţa Ruxandra Mihai. Îi e foarte greu să se
angajeze. De la stat primeşte un ajutor de 600 de lei. Uau! Când îl
întrebi ce face răspunde invariabil „binişor”, fie că e acasă, în spital
sau pe stradă.
Judeţul Galaţi, 3 mai 1985, comuna Fîrţăneşti, oră necunoscută, autor necunoscut, ni se alătură întru omenire Radu Carp. Buletinul
lui de identitate e la plezneală. Da’ bine că-l are! La 17 ani îl apucă
talentul de investigator. Are nume de familie. Îşi contactează un
prieten care îl poate ghida prin comuna Fîrţăneşti şi care are
cunoştinţă despre numele Carp în zona cu pricina. Ajunge la locul faptei
cu un tren de dimineaţă. „Am ajuns la cea care mi-a dat viaţă. E
surdo-mută”. Sunt mut la rândul meu. Mă uit în ochii senini ai unui om
care nu-şi poate scoate căciula de pe cap ca să nu provoace un eveniment
inestetic. Mă forţez să spun „zi mai departe” şi aud: „E, mi-a cerut şi
buletinul, după aia m-a îmbrăţişat, na!, suflet de mamă”.
(Acum luăm cu toţii o pauză)
Comunicau prin scris. Cică bunicii au obligat-o să-l abandoneze pe
Radu Carp. Adică părinţii mamei. Relaţia dintre ei a durat un an. Vreau
să spun că de când „s-au regăsit” Radu Carp a tot fost „pe la ai lui”
timp de un an. „De ce?”. „Păi, era familia mea”. Hai să ne lămurim:
Radu era internat la şcoala 32, dar făcea orele de curs într-o şcoală
normală, acolo l-a întâlnit, în clasă, pe Marius Nour ,care, deşi nu era
din Fîrţăneşti, cunoştea zona şi numele Carp. Împreună au purces la o
investigaţie şi aşa a ajuns Radu „la cea care i-a dat viaţă (…) na,
suflet de mamă”. Continuarea: „aveam un unchi beţiv care după o vreme,
când mă vedea, arunca cu furca după mine”. Lucrez în presă de 22 de ani
şi doar de vreo câteva ori am rămas blocat în faţa unui răspuns. Acum a
fost una dintre dăţi. Între timp am învăţat să-mi revin. „De ce?”,
fac eu pe interesantul, încercând să domin discuţia. „Nu m-au vrut,
bunicii, şi fratele mamei” – simplu ca bună-ziua, aşa-i? Îmi ia câteva
secunde ca să-mi revin, pe care le maschez mai bând o gură de bere.
Carevasăzică, Radu Carp evada dintr-un univers concentraţionar de
neimaginat, nu de alta, dar măcar pentru că era vorba despre nişte
copii, zicea că şi-a găsit familia şi se arunca după el cu furca în
curtea casei părinteşti. „Şi ce-ai făcut?”, zic eu cu berea
stându-mi în gât. „Nu m-am mai dus că, Doamne fereşte!, se putea
întâmpla o nenorocire, şi unchiu’, cine ştie ce-ar fi putut să
păţească”. Radu Carp mai are o soră, Mariana, „cred că are 30 de ani,
din păcate e tot surdo-mută”. Ş-acum mă concentrez să fiu ziarist de
investigaţii: „Măi, Radu, da’ care a fost scopul tău când ai făcut ce-ai
făcut ca să-ţi găseşti familia?” Răspuns prompt: „Scopul? Ca să văd şi
eu de ce am ajuns unde am ajuns”.
Interzis sub 18 ani
Vladimir Ciurea este un eminent neurochirurg, pe care sunt onorat să
spun că îl cunosc personal. Mi-a spus Radu Carp că s-a pensionat, era directorul de la Bagdasar Arseni, spitalul 9 cum ar veni, o somitate în domeniu, s-a ocupat de Radu. „Aveam
plete, nu voiam să mă tund, mi-era ruşine, şi domnul profesor Ciurea a
spus că nu se poate vedea ce am la cap şi că să încerce doamnele şi
domnii doctori şi asistenţi să mă convingă să mă rad în cap”. (Radu Carp
stă, acum, mereu aşa.). La Bagdasar Arseni, după ce şi-a predat actele,
i-a rugat pe cei cu care intra frecvent în contact să nu spună că vine
de la casa de copii. L-a operat doctoriţa Ruxandra Mihai. După ce şi-a
revenit, l-a luat pe ocolite. „Intuise doamna doctor, că mi-a zis, măi,
da’ m-am speriat câte hematoame ţi-am scos din cap, ai fost bătut rău.
Îşi dădea seama că nu poţi fi bătut aşa într-o familie”. De acum încolo persoanele sub 18 ani, slabe de înger, cardiacii şi persoanele în vârstă sunt rugate să comute pe altă revistă. „Ne
duceau în sala de baie”. Acţiunea se petrece, undeva, la începutul
secolului 21, mileniul trei. „Pe mine mă apuca plânsul înainte să ajungă
la mine”. (Încerc să scriu în continuare.) Cei despre care este vorba
mai departe sunt tot copii orfani, de generaţie mai veche. „Instructorii
se baricadau în camerele lor, la cafele”. De ce?, sare intrigantul din
mine. „Nu ştiu”, mi se răspunde sincer. Când aud că „mă apuca plânsul
înainte să ajungă la mine când vedeam ce le face celorlalţi” mă apucă şi
pe mine plânsul înainte să aud ce urmează. Radu Carp era un copil
de şapte – opt ani. Deci: „ne puneau să sărim coarda şi ne puneau
piedică. Cădeam în cap, se răsturna camera cu tine, domnu’ Dragoş”. Bun,
încerc să trezesc bărbatul din mine, doar am făcut armata la Trupă, un
an jumate! „Vă băteau şi instructorii?” mă bag eu în vorbă. Aici e clar
că e vorba despre o altă categorie. Ceva de genul caftelii pe care a
luat-o majoritatea dintre noi fie în şcoală, fie pe altundeva. Când îi
vedeau rupţi în bătaie îi întrebau ce s-a întâmplat. Aveau răspunsul
pregătit de cu seara: „m-a bătut ţânţarul cu ghioaga”. Repet:
Orfanii torţionari îi puneau pe micii orfani să spună textul „m-a bătut
ţânţarul cu ghioaga”. Să mai spun o dată? Nu. Stăm de vorbă într-un
restaurant în care eu beau bere şi Radu Carp o bătură răcoritoare, nu-i
spun numele ca să nu fac reclamă. Încerc să mă regăsesc, să-mi aduc
aminte de mine. Drept urmare îmi mut privirea de pe figura senină a
celui care mi se prezintă în faţă, fără a revendica, nicidecum, asta,
drept o autoritate a felului de a supravieţui decent – frumos? – chiar
şi în cele mai rele condiţii. Mă uit în altă parte, interacţionez cu
chelnerii (pe care îi cunosc), mă forţez să depistez aspecte de peisaj
hibernal şi să mă gândesc la cât de frig o fi afară. „Prieteni aveai?”
Scurt pe doi: „Prieteni de suferinţă, da.” Iarăşi trebuie să beau.
„Domnu’ Dragoş, ne era atât de foame că ieşeam la gard, era un şantier
în spate, cu nişte gropi, nu ştiu ce făceau acolo, şi noi ieşeam la gard
şi ceream pâine şi lumea ne dădea, ştia de noi, şi noi ne băgam în
gropi să mâncăm, ca să nu ne vadă băieţii din cămin”. Pauză. „MÂNCAM
IARBÃ LA PROPRIU. DEJA îNCEPUSE SĂ-MI PLACĂ GUSTUL EI ŞI O CĂUTAM”.
Erau bătuţi „cu ranga” (???!!!) la palmă. Zic şi eu, ce rangă, mă,
Radule?, şi-mi descrie obiectul pe care îl ştie toată lumea. „Dacă ne
feream se punea la dublă”. Cu papucii din plastic peste faţă, „că ei
credeau că aşa nu lasă urme, da’ lăsau”. Un alt tip de bătaie era cu
cozile de la florile artificiale. Cică, îi scotea afară iarna, pe ger,
la scuturat covoare, „goi, nu de tot” şi după aia, după ce îngheţau
bine, erau bătuţi cu vergele făcute din cozile de flori artificiale,
„vai, ce durea, domnu’ Dragoş!” Pe unu’, zice Radu Carp, l-au scuturat
de picioare cu capul în jos pe geam, „vă daţi seama ce spaimă pentru
copilul ăla”. Erau bătuţi cu urzici pe spate înainte de culcare şi puşi
să-şi ţină pătura pe cap, „încercam să-mi fac şi eu un locşor pe unde să
respir”. Repet şi subliniez: Toate astea erau făcute de către alţi
orfani, colegi de suferinţă carevasăzică.
Epilog
La un moment dat a intervenit Protecţia Copilului. Radu Carp se
angajase la o firmă de construcţii şi i s-a făcut rău când căra baloturi
de 60 de kg de izolaţie de aia care se pune pe acoperişul blocurilor. Trebuia
să urce cu ele patru etaje şi a leşinat după câteva curse. Lumea s-a
răstit la el şi atunci a spus că a fost bătut crunt, în cap, cât a fost
mic. Fundaţia SERA l-a luat în grijă, a avut parte de asistenţă
psihologică, pe timpul operaţiilor de la Bagdasar Arseni a fost
permanent asistat de un reprezentant al fundaţiei. „Cum ai rezistat?”
„Depinde de psihicul omului. Bine că nu m-am tâmpit. Asta e o boală
publică”. PREDA OVIDIU. Lucrează în Galaţi la un centru de reintegrare
socială pentru tineri. „Vai, ce bătaie am luat de la el, de la el mi se
trage în mare parte, o să mă duc să îi spun, da’ de faţă cu toţi, să nu
ne mai dăm după perdea”.
În timp ce firmele sindicaliștilor conduși de Marin Condescu
iau bani grei de la stat și se pregătesc să căpușeze și nou înființatul
Complex Energetic Oltenia (CEO), mai marii sindicatelor umblă să câștige
nu mai puțin de 56 de sporuri. Din 2009 până acum, firmele controlate
de Condescu în mineritul gorjean au câștigat milioane de euro. Ai nevoie
de cineva care să se ocupe de curățenie, drenare de apă în cariere sau
perimetrele tehnologice sau care să-ți repare role? Firmele
sindicaliştilor fac de toate, după cum o arată și datele transmise de
Ministerul Economiei fostului deputat de Gorj Dan Morega. Mai mult,
societăţile sindicaliștilor olteni le fac concurență serioasă celor ale
administrației fostei Societăți Naționale a Lignitului Oltenia (SNLO) și
iau sume grase de la stat. Deși lucrările efectuate există doar pe
hârtie, după cum susțin contestatarii lui Condescu.
În perioada 2009 – 2011, Complexul Energetic Turceni a avut contract
cu firmele Minprest SA (firmă deținută de administrație în proporție de
95% și de sindicate – 5%), Olservmin SA și Sind Jilț. ”Cu aceste
firme CE Turceni a avut contracte încă din anul 2005, iar valoarea
contractelor a fost la nivel apropiat cu cel al anului 2009”, se arată
într-o adresă oficială a Ministerului Economiei. În 2009, Minprest a
primit 6.560.996,26 lei, Olservmin SA a contractat lucrări în valoare de
1.373.944,91 lei, iar Sind Jilț a fost cea mai talentată în a câștiga
bani de la stat, obținând 8.596.093,40 lei. Nici 2010 nu a fost un an
prost pentru cele trei firme, chiar dacă sumele încasate au fost mai
mici. Astfel, Minprest a încasat 5.333.320,72 lei, Olservmin –
1.483.447,74 lei, iar Sind Jilț 6.367.599,61 lei. În primele patru luni
ale anului 2011, Minprest a câștigat 869.451,8 lei, Olservmin 291.190
lei, iar Sind Jilț 1.157.090,4 lei.
De la mineri, pentru fotbaliști
Și, pentru că echipa de fotbal patronată de Condescu trebuia să
trăiască din ceva, Complexul Energetic Turceni a cotizat pentru Clubul
Sportiv Pandurii
Târgu Jiu sume importante. În perioada 2009 – 2011, ca membru asociat,
CE Turceni a “încris” la Pandurii nu mai puțin de șapte milioane de lei,
la care s-au adăugat sponsorizări de peste trei milioane de lei. Desigur,
fiind prevăzători, șefii de la Turceni, conform declarațiilor de la
minister, au arătat că ”aceste sume au fost prevăzute și s-au încadrat
în limitele aprobate în Bugetele de Venituri și Cheltuieli”. Și de la
CE Rovinari au plecat bani mulți către trupa lui Condescu. În perioada
2009-2011, societatea Turism Sind Min SRL (una dintre firmele celebre
ale șefului sindicaliștilor gorjeni) a încasat 2.812.847 de lei. Peste
4,5 milioane de lei a primit și firma Olservmin SRL, iar Minprest Serv
SA Rovinari a avut contracte de peste opt milioane de lei. De
asemenea, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia nu a mai acordat
sponsorizări echipelor de fotbal, ci a fost descoperit un nou termen:
”cheltuieli sociale pentru finanțarea activităților sportive”. ”Ca
membru fondator al Clubului Sportiv Pandurii Tg Jiu, în baza aprobării
Adunării Generale a Acționarilor, SNLO SA Târgu Jiu a alocat pentru
finanțarea acestuia din cheltuielile sociale cu activitățile sportive,
următoarele sume: – anul 2009 5.700.000 lei – anul 2010 6.100.000 lei –
anul 2011(tr.I) 1.700.000 lei”, se arată într-un document semnat de
fostul ministru al Economiei, Ion Ariton. Desigur, toate acestea,
conform prevederilor legale în vigoare.
Miniștrii dau răspunsuri bâlbâite
Și, în timp ce pe vremea democrat liberalilor nu se întâmpla mai
nimic, pe vremea USL au fost începute controalele. Cu ce rezultat?
Nimeni nu știe. Cert este că, oficial, acestea au existat. Astfel, un
alt fost ministru al Economiei, Daniel Chițoiu, anunța în luna
decembrie a anului trecut că ”au fost demarate controale succesive la
operatorul economic Complexul Energetic Oltenia și subsidiarelor
acestuia. Inclusiv în prezent se află un control în desfășurare”. De
asemenea, Chițoiu mai anunța că, ”pentru faptele de natură infracțională
constatate în legătură cu contractele derulate între Complexul
Energetic Oltenia și societățile nominalizate în interpelări a fost
sesizat Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție”. Cât despre finanțarea echipei de fotbal
Pandurii Tg. Jiu, fostul ministru al Economiei a dat un răspuns evaziv:
”Cu privire la finanțarea echipei de fotbal de la SNL Oltenia SA, Curtea
de Conturi a constatat că finanțările sunt nelegale (pentru anul 2011),
constatarea fiind contestată, dar încă nesoluționată. La celelalte
entități (CE Rovinari și CE Turceni) documentele de control ale acestei
instituții nu au consemnat ca abatere finanțarea cluburilor sportive.
Prin urmare nu există un punct de vedere unitar al instituțiilor de
control abilitate de lege în ceea ce privește legalitatea finanțării
cluburilor sportive de către unitățile verificate”.
Ortacii vor și 56 de sporuri
Fostul deputat Morega încearcă să lămurească lucrurile, însă precizează că s-a ajuns din nou într-un punct mort. ”Nu
știu care este rezultatul acestor controale, fiindcă n-am primit nici
un răspuns. Mafia sindicală nu poate fi pusă la pământ așa de ușor. Dar
cert este că toate aceste hoții vor face ca CEO să funcționeze cu
personal puțin. Manțog și Condescu au distrus mineritul din Oltenia”,
spune Dan Morega. Chiar dacă a renunțat să mai candideze pentru un
nou mandat de parlamentar, Morega precizează că va continua lupta cu
sindicatele lui Marin Condescu. ”Vreau să înființez un institut de
analiză și investigații publice, pentru a putea pune capăt jafului din
minerit”, declară el. Constantin Crețan, liderul Federației Naționale
a Muncii și singurul oponent pe linie sindicală al lui Marin Condescu, a
declarat pentru ”Jurnal de Investigații” că toți banii veniți de la
complexele energetice au fost pentru servicii existente doar pe hârtie.
”S-au câștigat bani foarte mulți din aceste așa zise lucrări de
deservire. A fost cam un milion de euro de fiecare exploatare minieră.
Ce fac ei? Fac curățenie, drenări de ape în cariere sau perimetre
miniere sau se fac că repară ceva role numai pe hârtie. Iar tarifele
firmelor sindicaliștilor sunt cele mai mari, făcând concurență serioasă
firmei de prestări servicii a administrației”, susține Crețan. Totodată,
liderul FNM vorbește și despre cei care căpușează în continuare fostele
complexe energetice: ”Olservmin este o firmă care are lucrări în toate
fostele complexe, Turceni, SNLO. Firma a asta a căpușat permanent și a
inventat lucrări”. Iar în tot acest timp, pe lângă treaba legată de
căpușat, trupa lui Condescu se pregătește să-și acorde 56 de sporuri,
cum ar fi cel de conducere de 90% din salariu sau cel pentru cunoașterea
unei limbi străine. ”Vor 56 de sporuri, care nu sunt pentru angajați,
ci pentru cei de la birouri. Neșansa lor este că sunt eu la negocieri.
Vor spor de conducere de 90%, și spor pentru o limbă străină. Ei nu știu
să vorbească bine românește și se dau poligloți. Mai dau spor de
mobilitate pentru juriști. Păi, sunt 120 de juriști la ei, dar la
procese se prezintă numai casele mari de avocatură”, mai spune
Constantin Crețan. În ciuda insistențelor noastre, Marin Condescu nu a putut fi contactat.
„Cu calm vom trece prin asta”, a transmis ieri șeful statului, după ce demiterea Guvernului Bolojan a devenit oficială.
Cum s-ar zice, răbdare și tutun...
Control judiciar pentru o tânără de 25 de ani și un adolescent de 18, care au considerat că este potrivit să își bată joc...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.
