Școlile din Lupeni, lăsate fără apă de ambițiile politice ale primarului Resmeriță

Autor

28 mai 2010

De mai bine de o săptămână, unităţile de învăţământ de pe raza municipiului Lupeni au rămas fără apă, existând riscul declanşării unei epidemii în rândul elevilor. Motivul invocat de furnizorul de apă potabilă din Valea Jiului – Apa Serv – este neplata datoriilor de peste 4 miliarde de lei vechi, datorii neachitate din anii 2004 până în prezent. Totodată, primarul localităţii, Cornel Resmeriţă (PSD), a recurs la şantaj politic, refuzând să semneze vreun angajament de plată a datoriilor dacă Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Hunedoara nu va renunţa la noua schemă de reorganizare a şcolilor, ceea ce va însemna mai puţini directori de aceeaşi culoare politică.

În cele din urmă, a fost organizată o şedinţă la care au participat reprezentanţii DSP, Prefecturii Hunedoara, ai centrelor de execuţie bugetară şi ai Apa Serv, părând că s-a ajuns la o înţelegere şi elevii vor putea merge din nou la cursuri.

“Am reuşit în sfârşit să dezamorsăm conflictul, dacă îi putem spune conflict. Domnul primar a cerut să se revină la forma iniţială a reţelei şcolare şi i-am spus că nu se poate. Începând de mâine, elevii vor reveni la cursuri şi să sperăm că nu vor mai fi probleme până la sfârşitul anului şcolar. Eu nu am fost de accord să pună ca monedă de schimb o astfel de cerere, pentru că ne-a obligat, dar până la urmă sunt bucuros că de mâine (astăzi –n.r.) se reiau cursurile”, a declarat Alexandru Lăutaru, inspectorul şcolar general.

La rândul său, şeful Apa Serv, Andrei Cristian Ionică, a precizat că obiectivul său nu este de a lăsa şcolile din Lupeni fără apă, ci de a-şi recupera datoriile.

“CEB-urile au o datorie, unul de 111.000, cealaltă de 333.000. Sunt facturi neplătite din 2004, 206 şi am fost nevoiţi să luăm această măsură extremă, dar obiectivul nostru nu este să lăsăm şcolile fără apă, ci să ne recuperăm creanţele. Nu este o situaţie singulară, ne confruntăm cu aşa ceva pe raza tuturor localităţilor Văii Jiului, dar cea mai gravă situaţie este la Lupeni. Dacă se intervenea mai repede, în 2004, 2005, 2007… Eu mai atenţionez că dacă acest angajament de plată nu va fi onorat, se va ajunge în situaţia de azi. Sper că toată lumea şi-a dat seama că nu poţi trăi fără apă”, a precizat directorul societăţii de furnizare a apei potabile din Valea Jiului.

Attila Dezsi a catalogat încăpăţânarea primarului Resmeriţă drept o ambiţie pur personală.

„Este o ambiţie personală a primarului municipiului Lupeni, dar cred că am reuşit să-l conving pentru binele copiilor din municipiul Lupeni, copii care nu sunt puţini, sunt 2.800, să reuşim deblocarea situaţiei. Odată cu reluarea alimentării cu apă se vor relua şi cursurile, pentru cei care vor da bacaluareatul este imperios necesar să aibă condiţii de studiu normale. A semnat angajamentul de plată joi dimineaţă şi a fost reluată furnizarea apei potabile, şi cursurile elevilor. Sperăm să nu mai avem parte de asemenea probleme”, a explicat prefectul judeţului.

Tătucul falimentelor bancare, în afara legii

Autor

Catalin Antohe

21 mai 2010

Branşa lichidatorilor este una aparte. Consideraţi ca fiind specialişti de elită, jurişti şi economişti deopotrivă, sunt asemuiţi de rau-voitori, cioclilor, hienelor sau corbilor. Aceasta deoarece ei obţin multe dintre câştiguri din nenorocirea (falimentul) altor agenţi economici. Prăbuşirea unei bănci, care lasa tn urma zeci, chiar sute de mii de deponenţi disperaţi, este sărbătorit de lichidatori cu şampanie şi caviar. Să încasezi între 8 şi 10% din miile de miliarde, cât au fost creanţele unor bănci înseamnă să câştigi sute de miliarde, fără să investeşti un leu, doar din „demolări”… Ce afacere poate fi mai avantajoasă în România de azi ? Afacerea există pretutindeni în lumea civilizată, iar tagma lichidatorilor funcţionează după aceleaşi principii cam peste tot. Deosebirea este că acţiunile unui lichidator, de cele mai multe ori ireversibile, nu trebuie să fie nici măcar discutabile sub aspectul respectării legii.

Cea mai mare firmă de insolvență din România, RVA Insolvency Specialists este în afară principiului enunţat mai sus! Societatea, condusă de Arin Stănescu, preşedinte şi al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) nu a fost înregistrată, potrivit legii, caz tn care nu a fost desemnată legal în marile dosare de faliment sau reorganizare.Documentele aflate pe rolul Tribunalului, ar putea avea drept consecinţă declararea nulităţii tuturor actelor de valorificare a activelor societăţilor lichidate de RVA Insolvency Specialists (sute de clădiri şi terenuri de o valoare uriaşă, greu de estimat). În ciuda insistentelor repetate, reprezentanţii RVA Insolvency Specialists, nu au prezentat un punct de vedere pentru corectă informare a cititorilor. Reprezentanţii UNPIR ne-au dat răspunsuri paranormale în timp ce oficialii TMB s-au ferit să răspundă, punctual, la întrebări.

RVA Insolvency, copil din flori

Călcâiul lui Ahile pentru cel mai mare lichidator din România este situat în timp la cumpănă dintre anii 2006 şi 2007. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 86/2006 (privind organizarea activităţii practicienilor în insolventa) toate societăţile comerciale care erau specializate în activităţi de reorganizare şi lichidare au fost obligate să-şi schimbe formă de organizare în societăţi profesionale, până la sfârşitul anului 2006. Dacă nu respectau acest termen, ele nu mai aveau dreptul legal să „lichideze” bunurile societăţilor aflate în lichidare şi nici să se ocupe cu reorganizarea acestora. SC Moore Stephens RVA SA era în aceeaşi situaţie – dacă nu se înregistra în Registrul Societăţilor profesionale până la 31 decembrie 2006, strebuia radiata din tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR).

Altă Marie, cu altă pălărie

La data de 31 decembrie 2006, societatea comercială Moore & Stephens SA (societate pe acţiuni – n.n.), specializată în reorganizare şi lichidare, a fost înlocuită pe piaţă, de societatea profesională RVA Insolvency Specialists SPRL (societate de profesionişti în reorganizare şi lichidare). Astfel piaţa de insolventa din România, incluzându-i aici şi pe judecătorii sindici, a luat la cunoştinţă că cel mai mare lichidator s-a înregistrat că societate profesională cu răspundere limitată şi cu o nouă denumire – RVA Insolvency Specialists.
Societatea de avocatură „Zamfirescu, Racoti, Predoiu”, apărătorul RVA în mai multe procese, a susţinut, mereu, acelaşi lucru: „Urmare a schimbării formei de organizare şi a denumirii lichidatorului judiciar al …”. Adică din Moore Stephens în RVA Insolvency Specialists şi din SA (societate pe acţiuni) în SPRL (societate profesională de reorganizare şi lichidare).
Varianta din hârtii nu se potriveşte însă adevărului cât timp, reiese cert din documentele aflate în posesia noastră, Moore Stephens nu s-a transformat în SPRL şi nu este una şi aceeaşi cu RVA, cum se susţine inclusiv în instante sau, mult mai grav, chiar de către judecători. Potrivit documentelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, între cele două societăţi nu există nicio legătură. Moore Stephens SĂ şi-a schimbat, într-adevăr, denumirea şi formă de organizare, dar în SC Z.T.S Consultanta şi Management SRL, firmă care nu are nicio legătură cu RVA Insolvency! Aceasta înseamnă, spun specialişti în domeniu, că judecătorii din toate dosarele de faliment în care Moore Stephens a fost lichidator trebuie să constate că aceasta şi-a pierdut dreptul de practică şi să numească un alt lichidator. „În caz contrar, toate actele încheiate de lichidator sunt lovite de nulitate”, ne-au declarat sursele.

Profeţi mincinoşi în „duminica orbului”

RVA Insolvency Specialists SPRL figurează ca fiind înregistrată în Registrul Societăţilor Profesionale la data de 31 decembrie 2006. În ultima zi a anului, într-o zi de duminică (!?!). O ciudăţenie pe care Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) nu a binevoit să ne-o lămurească, deşi am solicitat-o expres. Mai departe însă, prevederile legale sunt fără loc de întors. Ordonanţa de urgenţă 86/2006 stipulează că o societate profesională cu răspundere limitată se constituie prin act constitutiv, prin asocierea practicienilor în insolventa, persoane fizice sau juridice (art. 9 alin. 1). Ceea ce înseamnă că actul constitutiv al RVA Insolvency Specialists nu putea fi semnat mai târziu de duminică, 31 decembrie, ziua înregistrării în tabloul UNPIR. Certificatul de naştere al „Regelui falimentelor” a fost semnat de Arin Octav Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu şi Stan Tarnoveanu abia la data de 12 ianuarie 2007, zi tn care avocatul Cristina Raluca Velea a atestat dată, identitatea părţilor şi conţinutul documentului. Mai mult, actul constitutiv prevedea la articolul 33.1: „Acest act constitutiv va fi prezentat Secretariatului general al UNPIR în vederea înscrierii în Registrul Societăţilor Profesionale”. Reiese fără echivoc că RVA Insolvency Specialists nu s-a putut înregistra, legal, în Registrul Societăţilor Profesionale, decât după 12 ianuarie 2007. Faptul că o societate profesională a fost înregistrată (legal!) cu două săptămâni înainte de a fi înfiinţată este un fals, spun specialiştii, sancţionat de legea penală.
Cum de a putut asociatul Arin Stănescu să obţină, la 31 decembrie 2006, înregistrarea unei societăţi care s-a înfiinţat abia după două săptămâni, numai preşedintele UNPIR, acelaşi Arin Stănescu, ne mai poate răspunde.

Frumosu o da pe SF

Răspunsul oficial al UNPIR, semnat de secretarul general Alexandru Frumosu, este de-a dreptul năucitor, o bălmăjeală anacronică, menită să ne convingă că RVA Insolvency ar fi primit, la 31 decembrie 2006, un certificat provizoriu de funcţionare. Este ruşinos, domnule Frumosu, să afirmaţi că aţi dat autorizaţie provizorie unei societăţi care nici nu există! Iar dacă aţi fi dat-o unui reprezentant al Moore Stephens, era nulă, deoarece aceasta nu mai avea dreptul să activeze în domeniu!
Îl întrebăm încă o dată pe Arin Stănescu şi întrebam şi autorităţile în drept cum de se poate că RVA Insolvency Specialists să existe şi să fie înregistrată în registrul UNPIR (unde Arin Stănescu, reamintim, este preşedinte) la 31 decembrie 2006, dar să fie constituită între asociaţi la 12 ianuarie 2007, „sub condiţia suspensivă a înscrierii sale în Registrul Societăţilor profesionale”?

La Tribunal, funia se apropie de păr

Primul contact al lichidatorului RVA Insolvency SPRL cu Tribunalul Bucureşti a avut loc la data de 21 februarie 2007, când Gabriela Dumitrescu, judecător sindic în dosarul privind falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor (133/3/2000, aflat pe rolul Secţiei a VII-a Comercială a Tribunalului Bucureşti), a consemnat că societatea de lichidare a băncii şi-a schimbat formă de organizare juridică şi denumirea în RVA Insolvency Specialists.
Afirmaţia se regăseşte în practicaua (partea introductivă) încheierii de şedinţa din 20.06.2007: „SC Moore Stephens RVA SĂ şi-a modificat denumirea şi formă de organizare în sensul transformării în societate civilă profesională, sub denumirea de RVA Insolvency Specialists SPRL, conform certificatului de înregistrare la O.R.C.B. (N.R. Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti) nr. 0104/31.12.2006, succedând în drepturi şi obligaţii societatea de lichidare (n.r. Moore Stephens RVA SĂ), desemnată să administreze procedura de insolventa a B.I.R. „.
Afirmaţiile judecătorului nu corespund documentelor oficiale aflate în posesia noastră, astfel că am solicitat, oficial, Tribunalului Bucureşti, un punct de vedere. Am arătat, în adresa către Tribunal, că din documentele de la Registrul Comerţului reiese că SC Moore Stephens RVA, lichidator al Băncii Internaţionale a Religiilor, până la 31 decembrie 2006, nu s-a transformat în societatea civilă profesională RVA Insolvency Specialists SPRL, ci a rămas societate comercială, cu o nouă denumire, ZTS Consultanta şi Management SRL. Am mai întrebat cum de este se poate că judecătorii să continue să confunde Moore Stephens cu RVA, din moment ce acestea au Coduri Unice de Identificare diferite? Subliniem, CODURI UNICE!
Răspunsul semnat de judecătoarea Laura Andrei fentează întrebările noastre, dar întăreşte concluzia. Laura Andrei face parte dintre judecătorii care au confundat oficial, public, cele două societăţi. Dacă nu îşi mai susţine punctul de vedere înseamnă că a renunţat la el, dar nu vrea, sau nu poate să o spună! Consecinţa unei recunoaşteri publice ar fi cel mai mare scandal de insolventa din România, cât timp în portofolilul RVA şi-au făcut loc Banca Internaţională a Religiilor, Banca Albina, Republica SA sau Banca Dacia Felix.

Retezatul, sufocat de gunoaiele Goscomloc-ulu

Autor

Anamaria Nedelcoff

19 mai 2010

Sătenii din satul Buta nu îsi mai pot paste oile pe vechile halde de steril de la poalele Retezatului, întrucât angajatii societatii de gospodarire din localitatea Uricani din Valea Jiului – Goscomloc SA – si-au facut un obicei din a depozita o parte din gunoaie acolo. 3

De altfel, uricanenii mai spun ca, desi groapa de gunoi a Uricaniului este închisa si transportul gunoaielor trebuie facut la halda din municipiul Vulcan, mai sunt situatii destul de dese când angajatii au ordin sa le aduca la vechea groapă. În tot acest timp, primarii celor doua localitati se contrazic între ei, iar comisarii Garzii de Mediu asteapta ca presa sa le aduca în dar fotografii si filmari cu cei care polueaza frumusetile Retezatului.Mai mult, nu este prima data când satenii din satul Buta ridica probleme referitoare la gunoaiele de pe pășunile lor.
„Oile mele pasteau de obicei pe halda de steril, ca nu am putere sa le urc sus, în munte. Au venit astia de la gunoi si au lasat mizeria asta aici. Au mai lasat-o o data si au fost obligati s-o ia, dar au început s-o aduca din nou. E pacat de munti, ca se îmbolnavesc animalele noastre si nu mai creste nimic pe aici”, a declarat Camelia Corici, sateanca din Buta.
Florin Tanase a explicat ca vechile halde de steril nu sunt singurul loc în care societatea de gospodarire prefera sa-si arunce gunoaiele. „Ei nu mai au voie sa arunce la groapa noastra, a Uricaniului si trebuie sa duca tot gunoiul la Vulcan, dar am înteles ca acolo primarul Ile a pus taxe mari. Si atunci ai nostri varsa gunoiul pe unde apuca, prin locuri despre care stiu ei ca sunt mai neumblate. Le-am vazut masinile mergând pe drumurile forestiere încarcate ochi. Eu nu le pot spune nimic, ca nu am functie ca sa ma asculte”, a precizat barbatul.
Reprezentantii societatii de gospodarire neaga totul si sustin ca nu este treaba lor daca altcineva arunca gunoiul intentionat în zonele din munti. „Nu este problema noastra daca altcineva arunca gunoiul în locuri nepermise. Noi la comuna Câmp avem abonatii nostri, care au pubele, astfel ca nu ducem noi gunoiul acolo. Cine duce sa-si asume responsabilitatea. Noi avem contract cu Vulcanul si acolo ducem tot gunoiul”, a replicat Dan Gârjoaba, maistru în cadrul Goscomloc.
Totusi, primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, sustine ca gunoiul de la Uricani însumeaza aproximativ doua masini pe saptamâna, în conditiile în care alte localitati mai mici, cum este cea pe care o conduce, aduna 15-20 de masini saptamânal.
„În primele luni de la semnarea contractului au adus mai des, dupa care transporturile s-au mai rarit. În luna martie au adus numai doua masini cu gunoi într-o saptamâna, în conditiile în care noi ducem cam 20 de masini pe saptamâna. Iar luna aceasta nu au adus nicio masina pâna acum”, a declarat Gheorghe Ile.
Cu toate acestea, primarul Uricaniului, Danut Buhaescu, mentioneaza ca gunoaiele uricanenilor sunt duse la halda de la Vulcan „de câte orieste nevoie”, iar daca se transporta în alta parte, „îi amendam pâna la loc comanda”.
„Dupa ce am primit o amenda de la Mediu de 500 de milioane de lei vechi, numai la halda la Vulcan ducem gunoiul. Tot gunoiul este dus numai si numai la groapa la Vulcan. Cum sa duc numai o singura masina? Nici încoace nu este dusa, iar daca noi prindem vreo masina de la Goscomloc sa duca gunoiul, îi amendam pâna la loc comanda. Apoi ce o fi declarat domnul Ile, este numai problema lui. Eu stiu ca pleaca din Uricani numai la groapa de gunoi din Uricani. Nu vreau sa spun nimic, vreau sa spun ca daca i-as prinde, as lua masuri. Eu stiu ca mai sunt cei de la Mediu, domnul primar Ile trebuie sa reclame la Mediu”, a adaugat Danut Buhaescu.
Cristian Moldovan, comisarul sef al Garzii de Mediu Hunedoara, este de parere ca adevarul poate iesi la iveala daca persoanele care polueaza Retezatul vor fi filmate, fotografiate si mai apoi „pârâte” institutiei pe care o conduce.

“În astfel de probleme, este necesar ca persoanele care fac asta sa fie filmate si fotografiate, chiar de catre dumneavoastra, ca sa nu nege ca nu au fost ele. Noi putem numai sa cerem primariei sa curete acel loc”, a declarat comisarul sef al Garzii de Mediu Hunedoara.

România “Naşilor” Corneliu Istrate – Galaţi (II)

Autor

Dănilă Chirovici

19 mai 2010

Continuăm serialul “Naşilor” din România cu episodul II despre Corneliu Istrate, patronul imperiului Vega, din Galaţi. Nici până la apariţia acestui episod Corneliu Istrate nu a răspuns întrebărilor referitoare la toate aspectele dubioase ale afacerilor sale, pe care redacţia “Jurnal de Investigaţii” şi www.ziaruldeinvestigatii.ro i le-a trimis. Povestea blocurilor de pe faleză este una complicată, dat fiind că acestea pun în pericol stabilitatea terenului. Construcţiile ridicate în apropierea taluzului, cu sol de loess, trebuie să aibă fundaţii speciale. De pilda, un complex comercial cu un singur nivel, situat în aceeaşi zonă, pe un aliniament mai îndepărtat de taluz, a fost distrus de tasare. La 200 metri distanţă, un bloc cu 4 etaje s-a rupt în două, din cauza lipsei unei fundaţii solide şi instabilităţii terenului. Ce s-ar putea întâmpla într-o bună zi, cu blocurile cu 12 nivele?

Atacul lui Istrate asupra Falezei este mai amplu. Între blocurile turn şi Grădina Botanică, Vega 93 a mai acaparat şi o fâşie de teren din zona protejată ecologic, de 35 m distanţă faţă de marginea falezei, unde a ridicat 13 vile duplex. Conducerea Agenţiei de Protecţia Mediului Galaţi a încercat să împiedice ridicarea construcţiilor fără sa se fi realizat, în prealabil, consolidarea malului. Construcţiile s-au ridicat fără ca celelalte autorităţi, Primăria Galaţi, Inspecţia de Stat pentru Construcţii şi Garda de Mediu, să mişte vreun deget, chiar şi în condiţiile în care directorul APM alertase că nu fusese eliberat aviz de mediu pentru nici una dintre cele 13 vile duplex, una fiind controversata vilă a ex-ministrului Dan Nica, preşedintele PSD Galaţi, iar celelalte ale altor mahări ai Galaţiului. „Vega’93 aleargă numai după bani şi nu interesează pe nimeni dacă faleza se prăbuşeşte în Dunăre. Acolo este o zonă ecologică sensibilă şi noi nu le-am eliberat aviz de mediu pentru acele construcţii. Noi le-am cerut o soluţie tehnică pentru consolidarea malului, dar n-am primit nici un răspuns până acum. Bănuiesc că au autorizaţie de construcţie eliberată de inconştienţii din Primărie”, declara atunci directorul APM Galaţi, Mihai Turcu.

Si vile pe faleză

Responsabilitatea pentru ridicarea ilegală a vilelor şi blocurilor de pe Faleză a tot fost pasată între primarul Dumitru Nicolae şi şeful Serviciului Urbanism, Silviu Vlase, până lumea a şi uitat. Primarul Dumitru Nicolae, mereu acelaşi prieten complice al lui Corneliu Istrate arăta cu degetul către subordonatul său de la Urbanism, care trebuia să-i ceară lui Istrate un PUZ care să includă şi avizul de mediu. Subordonatul arăta cu degetul spre Nicolae, spunând că primarul acceptase ca lucrările să înceapă fără avizele de mediu. Între timp, Silviu Vlasie s-a ales cu un dosar la DNA, pentru alte tărăşenii, Dumitru Nicolae a redevenit primar pentru a 3-a oară, iar “Corneliu Istrate & Asociaţii” au încasat banii pe cele pe sutele de apartamente.

Fără să se sinchisească de avertismentele celor de la Agenţia de Mediu, în urmă cu doi ani, Corneliu Istrate a anunţat că va construi încă un hotel „zgârienori” pe faleza superioară a Dunării. Probabil îl va face, tot fără aviz de mediu.

Ce aduce Moş Crăciun

Daca hotelul “Vega” este administrat de fiica lui Istrate, fiul acestuia, Ionuţ Istrate, a primit o afacere pe măsură. Istrate tatăl i-a construit şi lui complexul de 5 stele “Viva Club”, situat în cartierul “Arcaşilor”, la ieşirea din Galaţi spre Iaşi. Are o suprafaţă de 10.000 mp, hotel cu 30 de camere, cu “servicii round-the-clock şi accesorii care vin în întâmpinarea celor mai extravagante cerinţe”. Are piscină exterioară de 420 mp, fitness, o zonă exotică “Butterfly wellness & SPA” cu încă o piscină de 80 mp, terenuri de tenis şi fotbal, bowling cu piste Brunswick, biliard şi discoteca “Temptations Night Club”. A costat 7 milioane de euro. Accesul este pe bază de abonament, bogătanii Galaţiului fiind clasificaţi după cotizaţie, „silver”, „gold” sau „platinum”.

Bani din ANL

Tot la Galaţi, Istrate scoate bani frumoşi şi cu săli de sport, construcţii de pieţe agroalimentare, dar cel mai mult cu blocurile ANL, unde preâul mediu al unui apartament este de 1,4 miliarde de lei vechi. În 2003, au fost organizate trei licitaţii pentru construirea primelor blocuri ANL, în trei locaţii: în zona Gării CFR, zona Micro 13B şi în Micro 17. Licitaţiile pentru primele două locaţii le-a câştigat Vega. A construit 206 plus 127, în total 333 de apartamente. Marele dever în construirea blocurilor ANL este în Cartierul Dimitrie Cantemir. Până acum, s-au construit doar câteva blocuri ANL. Vega 93 a ridicat 5 din primele 9 blocuri şi în continuare cum mai vine câte o tranşă de bani de la guvern, mai câştigă câte o licitaţie. Problema apare la „garanţie”. Ministrul Laszlo Borbely a fost nevoit să facă un drum la Galaţi ca să constate că subsolurile şi parterul blocurilor ANL ridicate de Vega în zona Gării s-au umplut de mucegai imediat după predare.

„Îndiguirea” palatului lui Iacubov

Inundaţiile i-au adus lui Istrate mai multe „viituri” de bani. Două dintre acestea au fost prilejiute de HG 776 din 25.07.2002, prin care Guvernul Năstase a împărţit fondurile pentru „înlăturarea efectelor inundaţiilor”. Unul din obiectivele acestei acţiuni a fost înconjurarea cu diguri a vilei celebrului baron al Bacăului Corneliu Iacubov. Vega 93 a executat trei lucrări, două de 8,7 miliarde, de „recalibrare a albiilor şi supraînşlţarea digurilor de apărare existente” în Bacău şi Neamţ şi a treia în Suceava, „Amenajarea râului Moldova pe tronsonul Fundu Moldovei-Gura Humorului”, de 83,34 miliarde de lei vechi.

La Bacău, trebuiau supraînălţate digurile de protecţie pe o distanţă de 1.800 m. Conform HG 776, trebuiau consolidate malurile a două pârâuri, Trebeş şi Negel, după ce viiturile produse pe cele două albii inundaseră peste 200 de gospodării şi dărâmaseră 39 de case. Oamenii lui Istrate au lucrat de calificativul excelent numai pe 850 m de diguri. Adică au decolmatat şi au recalibrat albia şi au supraînălţat digurile numai pe o distanţă de aproximativ 850 m, adică atât cât să protejeze împotriva viiturilor Palatul lui Iacubov de pe Calea Moldovei nr 20, cu o suprafaţă construită de 1.600 mp şi un domeniu de 15.000 mp. În rest, „după noi potopul”.

Ctitoria lui Lificiu

Lucrările din HG 776 au fost executate şi finanţate la propunerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, condus la acea vreme de Petru Lificiu (atunci PSD, acum PDL), gălăţean ca şi Istrate (Lificiu s-a născut în satul Săseni, comuna Bereşti Meria, iar Corneliu Istrate la vreo 30 km, în comuna Jorăşti). Pe vremea când conducea Direcţia Apelor Siret, actualul subprefect de Bacău, Tudoriţa Lungu, confirma că în spatele contractelor lui Vega 93 se afla Lificiu. „Se aude un zvon cum că în spatele firmei ar fi fostul ministru al Mediului, Petre Lificiu”. Ştia cum se fac cărţile, pentru că la rândul ei a fost acuzată de risipirea a sute de miliarde de lei vechi pe consolidările de diguri efectuate de firmele PDL.

Să admitem că a fost doar un zvon iscat de luptele între clientelele PSD şi PDL, dar iată ce coincidenţă interesantă descoperim. În vara lui 2002, când începea lucrările din Bacău, Neamţ şi Suceava, Vega 93 a început şi construirea unei biserici în satul natal al ministrului Lificiu, Săseni. Era darul lui Lificiu, ctitoria lui Lificiu, pentru satul în care s-a născut. Construcţia solidă, din cărămidă, cu gresie şi termopane, cu turla de 21,85 m, a costat aproximativ 4 miliarde de lei vechi. În vara următoare, când termina lucrările din nordul Moldovei, Vega 93 termina şi construirea ctitoriei lui Lificiu.

“Vegaland”

Daca se pastreaza ritmul actual, numele Galaţiului ar putea fi schimbat în viitor în “Vegaland”, pentru că marca “Vega” este pe blocurile de pe Faleză şi de pe strada Tecuci, unde au apărut cartiere “Vega”, pe hoteluri, străzi, şi cine mai ştie ce le rezervă gălăţenilor viitorul. În primul rând, asfaltul străzilor din Galaţi este marca “Vega”. La nevoie, Vega asfaltează sistematic, dar şi “la urgenţă”. In mai 2004, cand a avut loc la Galaţi, în prezenţa lui Adrian Năstase, lansarea cadidaţilor PSD din zona Moldovei pentru alegerile locale, primarul Dumitru Nicolae a comandat la “Vega” asfaltarea străzilor pe care urma să ajungă Năstase la Patinoar, unde avea loc mitingul promisiunilor “sa îngheţe apele”. Pentru că SPP-ul nu a luat rapid o decizie în privinţa traseului, Nicolae şi Istrate au asfaltat două variante de traseu, primul pe strada Siderurgiştilor, al doilea pe Bdul Coşbuc. Au fost asfaltări la”urgenţă”, fără proceduri de licitaţie, ceva de genul “las că ne înţelegem noi şi la bani”.

Cum scapă porumbeii prin contracte

La colaborarea “sistematică” se înscrie puzderia de lucrări câştigate de Vega 93 la licitaţiile organizate de Primăria Galaţi. În cadrul proiectului ISPA, este reabilitată reţeaua de canalizare, dar asfaltările după acoperirea şanţurilor nu sunt finanţate prin proiect, ci de către Primărie. Prin contractul 96560/23.09.2009, Vega 93 a primit 1.562.631 lei, pentru “Reparatii covor asfaltic str. Portului intre Vama si acces parcare Hotel Viva”. După două luni, prin contractul nr 126880/12.11.2009, a mai primit 411.355 lei, pentru “lucrări suplimentare” la “reparaţii covor asfaltic pe str Portului”. Alt amănunt este foarte interesant. Conform contractului, lucrarea trebuie făcută “între Vama şi acces parcare Hotel Viva”. Hotelul “Viva” este hotelul lui Istrate situat la ieşirea din Galaţi spre Iaşi, str Portului nu ajunge până acolo. Vega 93 ar trebui să asfalteze un traseu ce traversează oraşul. Probabil că este vorba de celălalt hotel al lui Istrate, Hotelul “Vega”, de pe malul Dunării, dar funcţionarul din Primărie s-o fi încurcat când primarul i-a spus să scoată la licitaţie asfaltarea “până la hotelul lui Istrate”. Aşa se întâmplă în “Vegaland”. Noroc că Istrate ştie care îi sunt averile şi îşi va asfalta strada numai până la hotelul de pe faleză, ca să nu consume manoperă şi asfalt.

Istrate Jr. s-a „lipit” la un supliment ISPA

Consorţiul Soares da Costa – Monteadriano (Portugalia)-Vega 93 deţine contractul pentru „Reabilitarea sistemelor de apa şi canalizare şiconstrucţia noii staţii de epurare apa uzata in Galaţi”, în cadrul proiectului ISPA. Valoarea 42 milioane euro ………Iar asta înseamnă şi înlocuirea canalizării de pe strada Traian. Prin contractul nr 122046/27.11.2009,Vega 93 a mai primit 242.496 lei, pentru „lucrări suplimentare” la înlocuirea canalizării pe str Traian. Dar valoarea totală a „lucrărilor suplimentare” executate în cadrul proiectului ISPA a trecut de 1,2 milioane euro. De “lucrări suplimentare” s-a “lipit” şi altă firmă din Grupul Vega, Viva Construct SRL. Cu ea se “antrenează” fiul lui Corneliu Istrate, Ionuţ. Prin contractul nr 89166 9/2/2009, Viva a primit 332.090 lei pentru “Utilităţi Micro 21 – lucrari suplimentare”. ”Juniorul” învaţă să lucreze şi cu cei care au pâinea şi cuţitul. Spre exemplu, cu Asociaţia “Casa Noastră”, legată ombilical de şefa Direcţiei de Administraţie Publică din Primăria Galaţi, Viorica Palade. Asociaţia s-a înfiinţat în apartamentul directoarei şi este condusă de sora ei. În 2007, ONG-ul lui Palade a primit în folosinţă gratuită de la Primărie 1,25 ha teren pe malul Dunării, pentru ca obţinând şi un grant de 450.000 euro în cadrul Phare CBC să construiască acolo un popas turistic. Directoarea s-a gândit şi la sprijinirea IMM-urilor. Aşa că a mai scos nişte grămezi de euro de la UE, pentru edificarea unui centru “Euro Business Plus”. Contractul nr 1511/11.03.2009, în valoare de 274.451 euro, pentru “construcţii de clădiri multifuncţionale pentru Centrul de Servicii pentru IMM”, a fost obţinut tot de Viva Construct.

Clanul „Dobrea” trimis în judecată de DNA

Autor

Dănilă Chirovici

18 mai 2010

Procurorii DNA au scris „epilogul” la două articole din „Jurnal de Investigaţii”, întocmind rechizitoriul prin care au trimis în judecată Clanul „Dobrea”, compus din fosta şefă a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Galaţi, Marinela Dobrea, fiica sa, Raluca Dobrea, administratorii a 3 firme „căpuşă”, un jurist şi o inspectoare de la Finanţe. Principala acuzaţie este „abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată”. Dobrea a păţit-o după modelul Al Capone, fiind trimisă în judecată pentru mult mai puţin decât i se putea imputa. În rechizitoriu nu apar „afaceri” cum ar fi comisioanele de 700% la achiziţiile de haine pentru copii şi nici cele ale firmelor PC, care, pe seama orfanilor, făceau „bani pentru partid”!

Ocupaţie de familie: spălarea de bani

În rechizitoriul procurorilor de la DNA Galaţi, „VIP”-ul este Marinela Dobrea, acuzată de abuz contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi falsificări de documente. Fiica sa, Raluca Dobrea, angajată la „Monitorizare Proiecte”, e acuzată de spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Aşadar, mama şi fiica se ocupau, în familie, cu spălarea de bani. DGASPC şi Ministerul Finanţelor s-au constituit parte civilă pentru recuperarea a numai 691.362 lei şi 1774 euro, un fleac de 180.000 euro în raport cu amploarea fraudelor. Spre exemplu, în 2008 Garda Financiară (GF), descoperea la DGASPC afaceri de 350.000 euro, derulate de Raluca şi amicul ei, Ştefan Cristea, prin firmele lui Cristea, Kerkira SRL şi Vest Invest SRL, dar şi prin Petantic SRL, firma lui Doru Grigore. Prin Petantic, au livrat îmbrăcăminte pentru orfani, aplicând comisioane de la 49 la 700%. În „extemporalul” dat la GF, Doru Grigore a recunoscut că Cristea se ocupa de contracte, iar Raluca întocmea facturile. Prin Kerkira SRL au livrat ouă şi miere (21.959 euro, cu TVA), lactate (77.846 euro) şi alte alimente (142.715 euro). Raluca Dobrea pasa facturile mamei sale, care le plătea pe loc. În iulie-august 2008, Raluca a scos din contul Kerkira SRL 17.600 euro.

Pantofi nr 46, pentru copii de 5 ani

DGASPC a derulat contracte cu o firmă din Reghin, unde Dobrea îşi petrece lungi sejururi. E vorba de Sanreg SRL, administrată de Sandor Borsos. În locul indemnizaţiilor ce trebuiau plătite cash asistenţilor maternali, Dobrea le-a băgat pe gât produse livrate de Borsos. În 2006, au fost achiziţionaţi pantofi, în valoare de 110.000 lei. Borsos a încasat ilegal TVA de 21.172 lei, dar jongleria a fost achiziţia de marfă pe stoc, copiii de la 5 la 10 ani fiind puşi să încalţe pantofi nr 46! În loc de bani, Dobrea le-a mai dat asistenţilor maternali cearşafuri, pături şi perne, cumpărate de la Ramiela SRL. Direcţia a fost păgubită cu 34.000 euro. Au fost trimişi în judecată Sandor Borsos, pentru abuz contra intereselor publice şi Iulian Mitincu, juristul care a avizat contractele.

Încredinţări directe pentru firma “de debara”

Banul public a fost jecmănit şi prin achiziţii de servicii. „La desfăşurarea procedurilor de achiziţii pentru servicii de curăţenie şi pază în 2006 şi 2007, inculpata Dobrea Marinela a favorizat firmele Cristal 2004 SRL şi Security Guard SRL”, spun procurorii DNA. Contractele s-au încheiat la preţuri mici, majorate grosolan prin acte adiţionale. În 2007, Dobrea a achiziţionat de la diverse firme servicii de catering şi transport, toate achiziţiile fiind trecute prin firma fiicei sale, Cleanexpo SRL. Cu firma “de debara”, şefa DGASPC încheia contractele prin încredinţare directă. Raluca a încasat ilegal, de la grijulia sa mamă, 31.015 lei. În contractele cu cele 3 firme, DGASPC a fost păgubită cu 691.362 lei.DNA i-a trimis în judecată pe Adrian Serghe, administrator Security Guard şi Alina Radu, administrator Cristal 2004, pentru abuz contra intereselor publice şi pe Lenuţa Bălan, economist la Cristal 2004, pentru înşelăcine, dar şi pe Carmen Ambrinoc, inspector la Finanţe Publice Galaţi, care a acceptat la plată mai multe ordine de plată prezentate de Raluca Dobrea, care nu avea drept de semnătură.

Coaliţie politică la „manglit” banii UE

În Proiectul „Campanie privind drepturile copilului”, Dobrea a falsificat deconturile, prejudiciind UE cu 1.774 euro. “Bani de buzunar”, pentru că ea a dat “euro-tunuri” grele. Nu vom relua povestea celor 76.000 euro care nu se regăsesc în dotările centrului de găzduire de la CP9. Dobrea, exponentă a PC, a dat o lovitură, în complicitate cu doi membri PDL, Ciprian Magria şi soţia acestuia, Anca Iamandi Magria, ambii salariaţi DGASPC. Au înfiinţat Fundaţia “Speranţa Danubiană”, pe care au introdus-o ca partener al DGASPC în proiectul Phare CBC 2004 “Centru de Training pentru Asistentii Personali”, cu un buget de 152.777 euro. În proiect, au cumpărat din banii UE un microbuz Citroen, în valoare de 64.000 de lei, care a fost donat la “Speranţa Danubiană”. Adică, Dobrea şi soţii Magria şi l-au donat lor! Deturnările de fonduri au fost descoperite şi Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, a trebuit să returneze Ministerului Dezvoltării 51.614 euro şi 72.314 lei.

Hoţii neruşinate

În 2004, liderul PC Galaţi, Eugen Durbacă a devenit preşedinte CJ Galaţi şi a numit-o pe Dobrea şefă a DGASPC, dându-i pe mână 60% din bugetul CJ. Bugetul DGASPC a crescut de la 89 miliarde lei vechi în 2004, pentru 1.506 copii asistaţi, la 400 de miliarde, în 2008, pentru 1576 copii asistaţi. O parte din fonduri au ajuns la PC. Spre exemplu, Adrian Serghe este membru PC şi a fost pus director la Administraţia Cimitirelor. Serghe nu a făcut afaceri cu DGASPC numai prin Security Guard. Prin Record Tour SRL, care are ca asociat unic pe George Cristian Skin şi administrator pe Serghe, au fost livrate, în 2007-2008 alimente în valoare de 16,2 miliarde lei vechi, fiind încasate comisioane de 2,9 miliarde. Prin Promocons SRL, unde sunt asociaţi Skin şi Dan Teodoraşcu, iar administrator Serghe, au fost livrate DGASPC papetarie, detergenţi şi alimente, cu comisioane de 59-65%. În 2007, comisioanele au fost de 1,4 de miliarde. În 2008, cam la fel. Aceste tranzacţii nu apar în rechizitoriu. Am văzut cine este Adrian Serghe, dar să vedem şi cine-s partenerii lui. Dan George Skin şi Dan Teodoraşcu lucrează la Cabinetul Notarial al deputatului PC Bogdan Ciucă. Businessul era doar o ocupaţie “part-time”, de bază fiind activitatea lor la cabinetul lui Ciucă.

Boldea loveşte din nou!

Din această poveste nu lipseşte Mihai Boldea, avocat şi deputat PDL. După destituirea lui Dobrea, Ştefan Cristea a deschis acţiune, la Tribunalul Galaţi, pentru recuperarea unor sume de la DGASPC. După ce a primit de la Tribunal mai multe hârtii, iar una din ele avea ştampila Cabinetului de Avocatură M Boldea, preşedintele CJ Galaţi, Eugen Chebac l-a acuzat pe PDL-ist că e „mama răniţilor” de la DGASPC. Boldea a negat că ar fi avocatul lui Cristea, dar a admis că a cerut clarificări preşedintelui CJ, după ce Cristea venise la cabinetul său de deputat pentru a se plânge că e nedreptăţit. Boldea l-a ameninţat pe preşedintele CJ că îl va da în judecată, dar, în replică, Chebac a susţinut că semnătura lui Boldea de pe scrisoarea adresată conducerii CJ e „aceeaşi semnătură” care apare, în calitate de avocat, alături de ştampila cabinetului de avocatură Boldea, în hârtii din procesele firmelor aflate în relaţie cu Protecţia Copilului şi cel al fostei directoare.

La “prezidenţiale”, Dobrea şefă la secţia de votare

Aparent, cu sau fără toate episoadele jafului, cu sau fără lista tuturor “ţeparilor”, prin trimiterea în judecată a Clanului “Dobrea” de către DNA, se face dreptate. Ne vom permite însă să fim sceptici, mizând pe varianta că Dobrea & Comp ar putea primi condamnări cu suspendare, pentru a fi împăcate capra şi varza: Dobrea oarecum condamnată, opinia publică oarecum muţumită. Pare incredibil? Le fel de incredibil este şi că în timp ce procurorii DNA munceau la instrumentarea dosarelor sale, la alegerile prezidenţiale, Marinela Dobrea era locţiitor al preşedintelui Secţiei de Votare nr. 148, de la Liceul Energetic din Galaţi. Ca să se ştie cum stau lucrurile!

Romania „Nașilor” -Corneliu Istrate – Galați

Autor

Dănilă Chirovici

17 mai 2010

În mod oficial, România este împărţită pe judeţe şi, tradiţional, pe provincii istorice: Moldova, Ardealul, Banatul, Muntenia şi Dobrogea. Dar după 1989, a apărut şi s-a dezvoltat şi o altfel de împărţire a ţării: după numele unor indivizi care au acaparat regiuni întregi din ţara prin afacerile lor oneroase. Afaceri care nu s-ar fi putut dezvolta dacă nu ar fi beneficiat de suportul “logistic” esenţial al unor şefi ai administraţiilor locale, indiferent de culoarea politică pe care aceştia din urmă au avut-o. Fiecare regim politic de după 1989, fiecare guvern, din ’90 încoace, a avut, fără excepţie, “ploşniţele” sale, în toate zonele ţării. După un timp, acestea şi-au cumpărat onorabilitatea, inclusiv prin făţuite dar ridicole “topuri ale bogaţilor” Continuând însă feudalizarea teritoriilor în care s-au înfipt în anii ’90. Din care nici măcar Justiţia nu reuşeşte să-i clintească. Ziarul de Investigaţii începe un serial despre acești adevăraţi “Naşi” regionali, poate mai puţin cunoscuţi dar extrem de puternici.

Regele afaltului din sudul Moldovei, abonat la banii publici

Începem serialul cu primul episod despre “regele asfaltului” din zona de sud a Moldovei, gălăţeanul Corneliu Istrate, principalul acţionar şi patronul grupului de firme Vega. Trebuie să amintim încă de la început ca redacţia noastră i-a trimis o listă de întrebări referitoare la toate aspectele dubioase ale afacerilor sale, la care nu a binevoit să răspundă. Sperăm că o va face înainte de apariţia următorului episod .
Corneliu Istrate se afla pe locul 55 în Top 300, cu o avere de aproximativ 175 de milioane de euro. În urmă cu 20 de ani, încă mai era salariatul Trustului de Construcţii din Galaţi. În urmă cu 17 ani şi-a făcut prima firmă şi între timp şi-a construit un imperiu prin lucrările executate pe bani publici. Prima firmă din grup este Vega 93 SRL Galaţi, înfiinţată pe 09.02.1993, care are un capital de 18,8 milioane RON. A urmat Climatec SRL Galaţi, înfiinţată pe 29.04.1997, cu un capital de 1,5 milioane RON. Apoi, în 1998, a cumpărat Citadina 98 SA Galaţi. Era de fapt fosta societate de Drumuri şi Spaţii Verzi a Primăriei Galaţi, care fusese trecută în portofoliul FPS şi rebotezata Citadina 98 SA. Cu doi ani înainte de privatizare, Consiliul Municipal Galaţi făcuse investiţii la „Drumuri şi Spaţii Verzi”, dotând societatea cu o modernă staţie de mixturi asfaltice, pentru asfaltarea mai ieftină a străzilor Galaţiului. Istrate a cumpărat Citadina 98 cu tot cu staţie şi a asfaltat el străzile din oraş, dar pe bani grei. La mijloc a mai fost şi o afacere imobiliară. „A cumpărat cu două miliarde o întreprindere şi a vândut terenul pe care erau serele cu 17 milioane de euro”, ne-a declarat una din surse, un om de afaceri „prăjit” de Istrate. Apoi, imperiul lui Istrate s-a mărit cu VIVA Company SRL, înfiinţată pe 11.04.2001, cu un capital de 7,5 milioane RON. Citadina 98 şi Viva sunt administrate de fiul său, Ionuţ Istrate. La Vega 93, Istrate deţine 62% din acţiuni. Controversatul om de afaceri Măricel Pacuraru, deţine 15% din acţiuni, iar influentul avocat gălăţean Alexandru Balan are 4% din acţiunile Vega 93. Alţi acţionari sunt Viorel Rascanu – 7,99%, Tincuta Sârbu – 7,99% şi Stefan Augustin-Remus – 2,99%. În 2008, Vega 93, care avea 1828 salariaţi a realizat un profit brut de 36.084.745 lei. În acelaşi an, Viva Company (137 salariaţi) avut un profit de 3.622.760 lei. Rudele sărace ale holdingului au terminat şi ele anul cu calificativul excelent, Climatec (135 salaraiati) cu 969.459 lei profit, iar Citadina 98 (49 salariaţi), cu un profit de 326.341 lei.
Vega 93, perla coroanei imperiului Istrate
Care e secretul unor asemenea profituri ? Vega 93 şi-a câştigat renumele de „firma cu abonament” la contractele cu statul, încredinţate fără licitaţie. A fost numită astfel, în urmă cu trei ani, de însuşi şeful Autorităţii de Control a Guvernului Tariceanu, Cristian David, care descoperise că Vega 93 obţinuse prin încredinţare directă, de la Direcţia Regională Constantă a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), trei contracte de refacere şi consolidare a unor podete, diguri şi a sistemului rutier de pe unele drumuri naţionale. Valoarea celor trei contracte era de 13,78 milioane euro. “Majoritatea acestor contracte, pentru refacerea infrastructurii afectate de inundaţii sau servicii de deszăpezire, au fost acordate firmelor Euroconstruct şi Vega 93 Galaţi, care au beneficiat de astfel de contracte însumând peste 20 milioane euro”, declara David. Cum se observa, Istrate reuşise să ia contracte mai mari decât “regii asfaltului” de la Golden Blitz, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu.
Legenda primului milion
Prima afacere serioasă a lui Corneliu Istrate a apărut la puţin timp de la înfiinţarea Vega 93. Tot în 1993 a fost înfiinţată şi Zona Liberă Galaţi. Era un teren pe malul Dunării, cu cota joasă, inundabil. Cu sprijinul decisiv al prefectului Nicolae Beuran, Corneliu Istrate a primit contractul de ridicare a nivelului terenului cu 1-2 m pe întreaga suprafaţă de 137 ha. Acea lucrare a fost mana cerească. Ce poate fi mai simplu decât să cari pământ. Bineînţeles că o astfel de lucrare putea fi făcută şi de unele din firmele de construcţii ale statului, care din lipsă de contracte se îndreptau spre faliment, dar şi falimentarea acestora era un schepsis, pentru că deveneau mai ieftine la privatizare. Nimeni nu ştie care a fost factura totală pentru înălţarea celor 137 ha, pentru că lucrările au durat mult. În 1997, Corpul de Control al Ministerului Lucrărilor Publice şi Administrării Teritoriului a descoperit mai multe nereguli şi afacerea de la Zona Liberă părea să capete conotaţii penale, dar graţie intervenţiei pe lângă ministrul Noica a deputatei PNŢCD de Galaţi Elena Iacob, fosta colega a lui Istrate la Trustul de Construcţii, povestea cu raportul de control a fost muşamalizata.
Hotelul „Vega”
Două dintre afacerile imobiliare ale Vega 93 au avut la baza preluarea afacerilor imobiliare ale fostelor societăţi de stat. Se spune că Istrate a reuşit să îi păcălească pe investitorii strategici din industria gălăţeana, adică anglo-indienii lui Laksmi Mittal, care a cumpărat Sidexul şi pe olandezii de la “Damen Shipyards Group”, care au cumpărat Şantierul Naval Galaţi. Bineînţeles că a reuşit asta cu sprijinul românilor aflaţi în funcţii cheie. Şantierul Naval (SN) Galaţi avea începuta construcţia unui hotel cu 12 nivele pe Faleza Dunării, în centrul oraşului. Mai precis, la “Valurile Dunării”. La momentul privatizării şantierului, în 1999, structura era ridicată până la ultimil etaj, lucrările fiind efectuate de Vega 93 a lui Istrate. Iniţial, pe când SN Galaţi era de stat, directorul şantierului, Ion Mocanu şi Istrate-Vega estimaseră că ridicarea hotelului va costa 1,5 milioane dolari. Imediat după privatizarea “Şantierului”, olandezii de la “Damen Shiyard” au aflat că îi va costa 2 milioane de dolari iar la final, factura prezentată de Istrate olandezilor a fost de 4 milioane de dolari. În aceste condiţii, olandezii s-au retras din afacere, l-au lăsat pe Istrate cu hotelul, iar pe directorul Ion Mocanu l-au pus pe liber. După unele surse, Mocanu s-a ales cu un procent din acţiunile hotelului. Hotelul “Vega” a fost inaugurat în primăvara lui 2004. La inaugurare, ministrul Turismului Dan Matei Agaton declara că este un hotel de 4 stele, dar Istrate i-a răspuns că îl prefera cu 3, ca să poată caza şi delegaţiile de la Bucureşti, care nu pot deconta la 4 stele. Adică, tot cu gândul la banul public. Hotelul cu 69 de apartamente, din care 5 matrimoniale, este administrat de fiica sa. Pe lângă hotel a fost anexat şi vaporaşul “Vega”, cu care clienţii hotelului pot face plimbări pe Dunăre. Ar fi de prisos să mai spunem că toţi bugetarii care merg în delegaţie la Galaţi se cazează la Vega.

Non combatul primarului, în avantajul Vega

În 1997, directorul general al Sidex, Dumitru Nicolae, devenit din anul 2000 primar al Galaţiului, a demarat construirea în Galaţi a şapte blocuri pentru salariaţii combinatului. Construcţiile au început, dar din lipsa fondurilor nu au fost finalizate. Unele erau ridicate până la etajul 9, altele doar în stadiul de fundaţie. În 2001, când au cumpărat Sidexul, AVAS-ul le-a dat indienilor de la Mittal Steel şi blocurile. Blocurile U3, U4 şi U5, situate pe Faleza Dunării, cu un total de 324 de apartamente, erau doar în stadiul de fundaţie. Acestea erau însa cele mai valoroase, datorită situării lor malul Dunării, priveliştea ridicând cu mult preţul unui apartament aici. Blocurile P6, PS1A şi PS1B, situate la inelul de rocada, cu un total de 232 apartamente erau ridicate deja, la “Inelul de Rocada”, o zonă foarte bună. La astea se adauga Blocul “Mioriţa”, cu 20 de apartamente duplex, situat pe strada Domnească, în centrul oraşului. Lui Lakshmi Mittal nu i-a sugerat nimeni că ar putea să încaseze din terminarea blocurilor şi vânzarea apartamentelor mai mult decât cele 70 de milioane date pe Sidex, aşa că noua administraţie indiană a combinatului a lăsat construcţiile în părăsire. După câţiva ani de nepăsare, în 2005, Consiliul Municipal a pus în aplicare legea şi a hotărât rechiziţionarea tuturor construcţiilor neterminate şi abandonate din oraş, inclusiv blocurile Sidexului. Fundaţiile blocurilor U3, U4 şi U5, de pe Faleza Dunării au şi intrat în patrimoniul CLM Galaţi prin hotărâre de consiliu, votata în unanimitate. Dar primarul Dumitru Nicolae nu a făcut mai nimic pentru că hotărârea CLM Galaţi să fie pusă în aplicare şi din punct de vedere cadastral. Directorul indian al combinatului, Narendra Chaudary, a căzut în plasa ce i-a fost întinsa cu complicitatea primarului Galaţiului şi a vândut toate cele 7 blocuri lui Vega 93. Preţul a fost de un milion şi ceva de euro. Între timp, Vega a terminat toate cele 535 de apartamente. Cele din Blocul “Mioriţa” au fost unele vândute, altele închiriate de Vega 93 la tarife „de centru“. Spre exemplu, acolo s-a mutat Direcţia pentru Cultura, iar parterul a devenit showroom-ul unui dealer auto. Blocurile „P“ au devenit sediul birourlor firmelor din “Imperiul lui Istrate”, Vega 93, Viva Company şi Climatec. Spaţiile de la parter au fost închiriate RDS-ului, unei televiziuni şi unui dealer auto. Blocurile „U“ de pe Faleza Dunării au devenit noua zona de top a Galaţiului. Atracţia pentru briza Dunării şi priveliştea cu Munţii Dobrogei au vândut apartamentele de 2 camere la 100.000 euro. Cele cu 3 camere s-au vândut şi la 150.000. Un apartament cu trei camere, de 105 mp, a ajuns acum, la o revânzare la ananghie, pe vremuri de criză, la 120.000 euro. Din afacerea cu blocurile Sidexului, Vega 93 a câştigat câteva zeci de milioane de euro. Cel puţin 50.

Universitatea de stat din Oradea, bomba Educatiei

Autor

Andrei Sidorov

16 mai 2010

În plina cruciada dusa de Ministerul Educatiei si Cercetarii împotriva unora dintre universitatile particulare, în Europa circula sute de diplome false emise de Universitatea de stat din Oradea. Premierul Emil Boc a preluat de la Ecaterina Andronescu nu numai scaunul de ministru si bomba de sub el. Guvernantii stiu foarte bine ca ne paste, în orice clipa, un urias scandal international dar nu fac niciun demers sa anuleze diplomele. Ar fi bine ca “noul” ministru al Educatiei sau cel care-i va urma sa nu mai faca jocul membrilor familiei Maghiar, considerati principalii autori ai falsurilor. Acestia continua sa profeseze în universitate si sunt platiti, în continuare, din bugetul Educatiei, chiar daca sunt judecati, pe lânga falsuri, pentru un prejudiciu de peste 24 de milioane de euro.

În 2008, procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) l-au trimis tn judecata pe Teodor Maghiar, fostul rector al Universitatii din Oradea, pentru ca a falsificat, în mod repetat, datele privind numarul studentilor admisi pe locurile fara taxa, inducând în eroare Ministerul Educatiei. Falsul a avut un scop precis! Cunoscând ca de numarul studentilor depinde dimensionarea alocatiei bugetare Maghiar a umflat numarul acestora, subtiind bugetul Educatiei, în perioada ianuarie 2000 – ianuarie 2004, cu peste 24,3 milioane de euro. Nu s-a oprit însa aici…

„Analfabeti” cu diploma de România

Scandalul diplomelor false a demarat în urma cu aproape trei ani în urma emiterii, ilegale, la universitatea din Oradea, a sute de diplome de licenta si de studii aprofundate, în urma emiterii, ilegale, de diplome de studii aprofundate, în favoarea unor cetateni straini (cei mai multi italieni, dar si polonezi, marocani si alte nationalitati). Primele cazuri au fost descoperite la Facultatea de medicina, unde au fost emise o serie de diplome false, în colaborare cu „Institutul european de tehnologie” din San Marino, o universitate neacreditata si nerecunoscuta la nivel european. Diplomele au fost emise în domenii de medicina alternativa (Naturopatie, Osteopatie, Chiropractica, Dietologie si fiziokinetoterapie) desi la Facultatea de Medicina si Farmacie nu functionau asemenea programe de studii. „Eliberarea diplomelor s-a facut fara a avea în spate programe analitice, planuri de învatamânt, cataloage de note si registrele matricole aferente programelor în cauza”, se arata în raportul Departamentului de Control al Ministerului |nvatamantului. Constatarea Corpului de Control al Guvernului a fost înca si mai dramatica. Potrivit raportului inspectorilor guvernamentali, nici rectorul Maghiar, nici subordonatii acestuia, nu au verificat, cel putin, daca macar unul dintre absolventii studiilor postuniversitare absolvise o forma de învatamânt superior. N-ar fi tocmai de mirare, în atare conditii, sa nu fi trimis în Italia, cu diploma de Oradea, medici care citesc pe silabe.

Semnaturi false sub stampila Educatiei

Falsul nu a constat însa doar în certificarea, cu diplome false a unor impostori. Nici diplomele în sine nu sunt în regula, astfel ca este de necrezut, practic, ca niciunul dintre controale nu a constatat ca semnaturile de pe diplome sunt false, la rândul lor. Astfel s-a ajuns la situatia în care, pe multe dintre diplome sa fie o singura semnatura autentica – cea a principalului faptuitor, rectorul Teodor Maghiar! Or, pe orice astfel de diploma se pun trei semnaturi: în primul rând a decanului facultatii, apoi a secretarului sef al Universitatii, abia ultima fiind a rectorului. Astfel s-a ajuns la situatia ca trei diplome „de studii aprofundate”, eliberate pentru trei facultati diferite (de medicina si farmacie, de arhitectura si constructii si cea de educatie fizica si sport, sa aiba aceeasi semnatura la pozitia „Decan”. Cum de nu le-a fi sarit în ochi acest lucru inspectorilor care au controlat Universitatea oradeana, sau mai corect de ce? Poate pentru ca, spun surse din interior, dupa ce l-ar fi luat la întrebari pe rector, ar fi aflat de la secretara sefa Elena Durgau ca si semnatura ei a fost falsificata. Urmatoarea întrebare era cine i-a adus diplomele la semnat, apoi cine le-a înregistrat, cum de nu a vazut semnaturile false secretara- sefa, când le-a notat în registrul special etc. Daca ar fi facut acest lucru, unicul rezultat posibil ar fi fost întocmirea de plângeri penale. |n loc de aceasta, cele doua echipe de control au constatat doar ca nu au fost îndeplinite conditiile legale la eliberarea diplomelor.

Daune de milioane de euro

Diplomele de studii false, sunt valabile si astazi si recunoscute la nivel european! Sunt „semnate” de rector, decan si secretar-sef si au stampila Ministerului Educatiei. O parte dintre diplome au fost anulate, în 2007, de catre Stefan Leuca, rector provizoriu al Universitatii, dar anularea nu a produs efecte deoarece Universitatea a cerut mai întâi ca ministerul Educatiei sa trimita la Oradea un document prin care sa aduca clarificari asupra procedurilor de anulare. Proceduri care nu au fost clarificate nici pâna astazi, în pofida solicitarilor repetate ale Universitatii Oradea. Nefiind anulate, diplomele italienilor „scoliti” la Oradea sunt cât se poate de oficiale cât timp au antetul Universitatii, stampila ministerului Educatiei Nationale iar anularea nu a fost comunicata autoritatilor italiene.
Explicatia este la îndemâna – „Frica pazeste pepenii”! Nici Universitatea de Stat din Oradea nici ministerul Educatiei nu îsi pot permite sa anuleze diplomele strainilor – cine ar semna pentru intrarea în legalitate ar trage si ponoasele pentru vinovatia celor înca nepedepsiti. Iar declararea oficiala a nulitatii acestora i-ar determina sa intenteze procese de milioane de euro autoritatilor romane – ei au semnat si respecta aidoma clauzele contractului de studii, oneros mai mult ca sigur pentru unii „universitari” oradeni.

San Marino da cu tifla

Dupa izbucnirea scandalului si demisia rectorului Traian Teodor Maghiar (cel care i-a succedat în functie tatalui sau, Teodor Maghiar), conducerea Universitatii Oradea a încercat o diversiune si a solicitat institului din San Marino sa colecteze diplomele de la fiecare absolvent în parte si sa le trimita în România. Scopul era, dupa cum lesne se poate întelege, anularea diplomelor, sub pretextul doar al „operarii” unor modificari. Cei din San Marino nu au muscat momeala: „Ei (n.r. beneficiarii diplomelor false) nu cred ca li se va reda diploma de studii aprofundate, dupa schimbari; riscul este imens pentru ei, daca ar pierde aceasta diploma pot cere daune morale si materiale între 100.000 si 200.000 de euro fiecare. Noi va putem furniza adresele sa comunicati direct cu ei”, se arata în scrisoarea de raspuns a presedintelui Institutiei din San Marino. Scrisoarea acestuia catre partenerii din Oradea le mai atrage atentia ca diplomele au stema statului român si ca parteneriatul stipuleaza ca Universitatii de stat din România îi apartine, în exclusivitate, întreaga responsabilitate a valorii si calificarii „studentilor”. Este de domeniul evidentei ca teama de procese si de plata a daunelor este marele obstacol pentru Ministerul Educatiei.

Filiera Elvetia

Ca într-o autentica dinastie, Traian Teodor Maghiar i-a succedat în functie tatalui sau Teodor, înlaturat din functie dupa trimiterea în judecata, de catre DNA, pentru prejudiciul de 24 de milioane de euro, cauzat bugetului Educatiei. Traian Teodor a intrat însa foarte repede în hora procurorilor DNA, care au început urmarirea penala împotriva sa (alaturi de tatal – Teodor), cercetându-l pentru savârsirea infractiunii de fals intelectual – semnase si el, în calitate de prodecan al Facultatii de Medicina o parte dintre sutele de diplome de licenta si de studii aprofundate false.
Desi urmarirea penala împotriva sa începuse deja, din 2006, Traian Teodor Maghiar a continuat sa „opereze”. Dupa ce a iesit la iveala parteneriatul ilegal cu San Marino, Traian Teodor Maghiar a continuat sa angajeze Universitatea în scandaluri internationale, semnând si stampilând diplome în afara legii. La data de 19 ianuarie 2007, rectorul Traian Teodor Maghiar a semnat, alaturi de presedintele unei pseudo-universitati din Elvetia, diploma prin care-i recunostea unui cetatean german, titlul de doctor în osteopatie (terapia oaselor si articulatiilor). Hârtia, nu ar fi avut nicio valoare, deoarece emitentul diplomei, „Libera Universita degli Studi di Scienze Umane e Tecnologhiche” din Lugano (Elvetia) nu este acreditata. Stampila si semnatura rectorului dau însa greutate diplomei, pe care scrie: „Aceasta diploma este eliberata în conformitate cu legislatia Statului Român”.

Tupeu fara frontiere

Daca va întrebati care au fost consecintele scandalului asupra faptuitorilor, raspunsul este unul dezarmant. Ministerul Educatiei nu a luat vreo masura împotriva celor care au comis falsurile, iar conducerea Universitatii nici atât. Rectorul de astazi, Cornel Antal, fost subaltern fidel al lui Teodor se ascunde în spatele procurorilor DNA si spune ca are mâinile legate pâna se termina ancheta. El nu a dispus vreo ancheta interna în care sa stabileasca cine se face vinovat de compromiterea într-o asemenea maniera a Universitatii si nu pare a fi interesat de identificarea si sanctionarea vinovatilor.
Desi macar unul dintre ei este autor al infractiunii, fostul rector Teodor Maghiar (trecut demult de vârsta pensionarii), fiul acestuia Traian Teodor Maghiar, ba chiar si secretara sefa, pot fi gasiti la aceeasi adresa: Universitatea de stat Oradea.

Saorma periculoasa pentru siguranta nationala

Autor

Dănilă Chirovici

16 mai 2010

Una dintre cele mai celebre saormarii, cea din zona Dristor, este printre multele afaceri din România ale unui cetatean turc, Mustafa Pakcan, pe care Serviciul Roman de Informatii îl considera „un pericol la adresa sigurantei nationale”.

Pakcan, seful unui puternic clan, cu o structura „extrem de disciplinata”, a reusit sa obtina stabilirea domiciliului în România, datorita deciziei judecatoarei Gabriela Bogasiu, un magistrat extrem de controversat de la Înalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, în ciuda faptului ca Pakcan este considerat un pericol pentru siguranta României, el s-a stabilit aici, împreuna cu numerosul sau clan, si îsi extinde afacerile tot mai mult, chiar sub obladuirea unor sefi din Politia Romana.

Ba, mai mult, unul dintre fii sai a cerut si, bineînteles, a si obtinut, în ianuarie 2009, cetatenia romana.

Pe 25 mai 2005, Mustafa Pakcan, cetatean turc, nascut pe 25 septembrie 1954, în localitatea Mut, din Turcia, solicita Serviciului pentru Straini al municipiului Bucuresti, din cadrul Autoritatii pentru Straini, structura a Ministerului Administratiei si Internelor, aprobarea stabilirii domiciliului în România. Dupa studierea documentatiei si efectuarea verificarilor de rigoare, pe 21 noiembrie 2005, Autoritatea decide respingerea cererii lui Pakcan. Concret, respingerea stabilirii domiciliului turcului în România a avut la baza informatiile primite de la SRI. „În baza informatiilor transmise de Serviciul Roman de Informatii, precum si a rapoartelor întocmite de Comisia constituita la nivelul Autoritatii pentru Straini, lucrari ce au caracter secret, directorul general al Autoritatii pentru Straini a hotarât respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România formulata de Pakcan Mustafa, fapt comunicat acestuia prin adresa nr. 40907/BF/SIV din 23.11.2005. Masura a fost întemeiata pe prevederile art. 70 alin. 1 litera f) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.194/2002 privind regimul strainilor în România, modificata si completata prin Legea nr. 482/2004. În speta, cetateanul strain se gaseste, conform organelor cu competente în domeniu, în situatia de a prezenta pericol pentru siguranta nationala”, se arata în documentele Autoritatii. Cele doua documente care au stat la baza deciziei Autoritatii sunt adresa SRI nr. 036177 din 19 iulie 2005 si, bazat pe aceasta, Raportul propriu nr. 036289/TC/21 noiembrie 2005.

Curtea de Apel Bucuresti tine la siguranta nationala

Mustafa Pakcan nu se lasa si contesta decizia Autoritatii pentru Straini la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal. Însa prin sentinta civila nr. 657 din 20 martie 2006, magistratii CAB resping contestatia turcului si mentin decizia Autoritatii pentru Straini de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România. Astfel, judecatorii CAB au apreciat ca, având în vedere ca Pakcan nu a îndeplinit una dintre conditiile cumulative ale OUG 194/2002, impuse de lege cetatenilor straini pentru a-si stabili domiciliul în tara noastra, si anume de a „nu prezenta pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala.” Trebuie sa mentionam aici ca în tot acest timp seful clanului Pakcan si-a vazut nestigherit de numeroasele afaceri din România: restaurante, cresterea pasarilor, case de schimb valutar, turism etc.

Judecatoarea Bogasiu îl ajuta pe Pakcan si sfideaza SRI

Bine sfatuit de personaje din anturajul Justitiei romane, „periculosul turc” face recurs împotriva sentintei magistratilor CAB la Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Si, cum spuneam, nu greseste. Actiunea sa este judecata de completul format din Aneta Floarea, magistrat asistent, judecatoarele Carmen Frumuselu, Simona Marcu si, mai ales, Gabriela Bogasiu, care este si presedintele completului. Astfel, prin decizia nr. 1742 din 23 martie 2007, cele patru judecatoare, în frunte cu Bogasiu calca în picioare legislatia romana în domeniul sigurantei nationale, anuleaza decizia Autoritatii Pentru Straini si obliga institutia „sa-i aprobe reclamantului stabilirea domiciliului în România.” Practic, cele patru magistrate, carora se pare ca le place mult saorma, chiar periculos de mult, nu au facut altceva decât sa-si însuseasca solicitarea si argumentele turcului. Concret, iata cum îsi argumenteaza Bogasiu si ciracele decizia data în favoarea lui Pakcan: „S-a retinut astfel ca persoana sa prezinta pericol pentru ordinea publica si siguranta nationala, considerându-se drept o imposibilitate legala prezentarea adresei SRI nr. 036177 din 19 iulie 2005 si a Raportului Autoritatii pentru Straini nr. 036289/TC/21 noiembrie 2005; aprecierea instantei de fond este eronata, deoarece primul act mentionat are o valoare consultativa (reprezinta un punct de vedere), iar cel de-al doilea act, fiind emis de Autoritatea pentru Straini, nu poate intra sub incidenta Legii nr. 51 1991 privind siguranta nationala.” Asadar, judecatoarea Gabriela Bogasiu considera ca un document extrem de important al Serviciului Roman de Informatii, numai pentru ca reprezinta un punct de vedere, nu merita sa fie luat în seama, chiar daca informatiile din el sunt, probabil, importante pentru siguranta statului! Ce-i pasa magistratei Bogasiu ca individul respectiv ar putea fi, eventual, un membru important al unei organizatii teroriste turce, care ar spala si, totodata, ar produce bani în România pentru alimentarea acesteia, sau ca ar putea fi un punct important de tranzitare a drogurilor catre Occident?! Doar ipoteze, desigur…

Seful Sectiei 12 Politie da onoarea pe kebab

Pentru a-si sustine cauza în fata instantelor si pentru a contracara verdictul clar dat de SRI, Mustafa Pakcan a apelat la multe mijloace extrajudiciare, cum ar fi diversele recomandari ale unor indivizi sau institutii, de la presedintele asociatiei de proprietari a blocului 14 B, scara 2, bdul Camil Ressu nr. 1, unde locuieste o parte din membrii clanului Pakcan, pâna la reprezentantul Fundatiei de Servicii Islamice din România. Dar cea mai scandaloasa recomandare favorabila lui Pakcan apartine unui sef din Politia Romana. Este revoltatoare prin faptul ca emana de la Sectia 12 Politie, din sectorul 3, ca este semnata de seful acesteia, comisar sef Constantin Ionescu, dar si prin continutul propriu-zis. Iata ce matasos este comisarul sef Ionescu cu turcul periculos, prin emiterea adresei nr. 1585864 din 22 martie 2007: „Domnului Pakcan Mustafa, bdul Camil Ressu nr. 1 (…) Prin prezenta se adevereste ca dl. Pakcan Mustafa, cetatean turc, cu resedinta în Bucuresti (…), identificat cu permis de sedere seria ROU nr. 0071394 (…), locuieste si lucreaza în raza de competenta a Sectiei 12 Politie, înca din anul 1999. Mentionam ca în tot acest timp, dl Pakcan Mustafa nu a cauzat nici un conflict de nici un fel, nu a fost observata sau sesizata nici o încalcare a legii de catre acesta, si nici nu a fost niciodata înregistrata vreo plângere, la organele de politie pentru vreo fapta savârsita de acesta. Mentionam ca, în masura în care îl cunoastem pe dl. Pakcan Mustafa, în exercitarea atributiilor politiei, acesta este o persoana fara antecedente penale, fara incidente si fara încalcari de nici un fel ale legii, acesta fiind o persoana respectabila în comunitate. ”

În atentia ministrului Vasile Blaga

Dincolo de gretosenia pe care o provoaca un asemenea text semnat de un ofiter al Politiei Romane, sefii din MAI ar trebui sa-l întrebe pe seful Sectiei 12 Politie, daca toata sectia 12 beneficiaza de saorme moca sau doar el si ceilalti din conducere, pentru conceperea si semnarea unui asemenea text, care transforma o institutie a MAI într-un saivan de oi la dispozitia patronului saormeriei Dristor?! Spunem aceasta deoarece comisarul sef Constantin Ionescu putea sa elibereze o recomandare numai la solicitarea unei institutii a statului si nu a unui cetatean, indiferent cine ar fi el, iar continutul se rezuma, în limbaj strict functionaresc, la „nu figureaza în evidentele noastre…”, „nu sunt date ca ar fi…” etc. La cât de catifelat e textul sefului Sectiei 12 la adresa lui Pakcan, rezulta ca acesta este un adevarat sfânt! Si înca ceva: din 1999, de când Pakcan a dat drumul la saormeria sa, situata la intersectia bulevardelor Mihai Bravu, Camil Ressu si a Caii Dudesti, nici un echipaj de politie, nici de la Rutiera si nici de la ordine publica, nu mai stationeaza în aglomerata intersectie, pentru a nu deranja vadul lui Pakcan, la care adasta mai ales seara si noaptea, zeci de interlopi care-si parcheaza masinile pe trotuare si în aglomerata intersectie pentru a se înfrupta din saormele lui Pakcan!

Sotul judecatoarei Bogasiu, omul arabilor

Pentru atitudinea judecatoarei Bogasiu, extrem de favorabila turcului considerat periculos de catre SRI, ar putea exista o explicatie, foarte bine documentata, de altfel, de catre serviciile secrete romanesti. Astfel, într-unul dintre documentele acestor servicii, care analizeaza o afacere de spalare de bani în care sunt implicati mai multi oameni de afaceri romani si arabi, se scrie, negru pe alb: „Mentionam ca cetatenii arabi sunt consiliati de catre avocatul Bogasiu Mihai, nascut la 18.08.1967 în Bucuresti (…)”. Bogasiu Mihai este nimeni altul decât sotul judecatoarei Gabriela Bogasiu, cea care i-a dat drept de sedere, prin decizia ei, turcului Mustafa Pakcan, considerat periculos pentru siguranta nationala de catre SRI. Documentul din care am citat scurtul fragment de mai sus a fost emis de o unitate militara din cadrul Serviciului Roman de Informatii, pe data de 17 ianuarie 2005. Asadar, pentru „cunoscatori”, solutia judecatoarei Bogasiu nu este neaparat surprinzatoare!

Afacerile clanului Pakcan

Mustafa Pakcan, alaturi de cei doi fii ai sai, Ahmet Ugur si Kazim Fatih, dar si de alte rude sau subordonati pe care îi aduce, periodic, din Turcia, are mai multe firme. Gullu Baba SRL, Dinamic Exchange SRL, Ferma Manasia SRL, Avicola Manasia SRL, Dristor Kebab SRL, Nasip Exchange SRL, Palmet Foods SRL si Kebap Shop SRL. Toate sediile firmelor sale si ale restaurantelor sau caselor de schimb valutar, ca si domiciliile clanului sau sunt pazite foarte strict de indivizi care par a fi foarte bine pregatiti din punct de vedere militar si carora nu le scapa nici o miscare din zona de actiune a clanului. Se pare ca afacerile cu saormariile îi merg bine lui Mustafa Pakcan, clanul sau deschizând mai multe unitati de desfacere în tot Bucurestiul si nu numai. De la case de schimb valutar, turism, alimentatie publica, restaurante, pâna la cresterea pasarilor si imobiliare, nederanjat de majoritatea autoritatilor statului, de la sefii din Primaria sectorului 3 pâna la granguri din Politia Romana, Mustafa Pakcan este tipul perfect al individului care doreste, si face orice pentru a reusi, sa stea cât mai în umbra, fara a deranja pe nimeni, chiar daca este nevoit sa produca bani. Din ce în ce mai multi.

Ontanu si-a tras judecator pentru Obor

Autor

Catalin Antohe

16 mai 2010

Dupa ce magistratii de la Tribunalul Bucuresti pareau ca i-au naruit visul de a construi ilegal un mall privat pe domeniul public din Piata Obor, primarul independent Neculai Ontanu primeste ajutor, la Curtea de Apel, de la un judecator „all-inclusive”. Vasile Bicu, magistratul trimis în judecata pentru coruptie, în urma cu patru ani, pentru ca s-ar fi „lipit” de un Nissan 4X4 de la un afacerist cu interes într-unul dintre procesele pe care le judeca, este jolly-jokerul care intervine si schimba „în bine” toate sentintele care-i dadeau edilului planurile peste cap. Desi sesizate, CSM si Parchetul întârzie sa intervina pentru a-l readuce pe judecatorul „hopa-mitica” pe fagasul Justitiei.

În cursul anului 2005, Neculai Ontanu, primarul sectorului 2, a elaborat, pe sest, un plan de urbanism zonal (PUZ) care punea la cale demolarea pietii Obor pentru a face loc unui mall care urma a fi construit de un concern de firme private. La rândul lui, planul urbanistc a fost aprobat printr-o hotarâre a Consiliului General al Municipiului Bucuresti (HCGMB 213/2005) care se ascundea în spatele unui fals intelectual, deoarece în actul în cauza se stipula ca terenul aferent PUZ ar fi fost, în totalitate, în proprietatea domeniului public.

Jocuri de interese prin mocirla instantelor

Hotarârea a fost adoptata de Consiliul General în ceea ce presa a numit „Joia neagra a Bucurestiului“, consilierii aprobând, ilegal, printr-o simpla ridicare de mâna si fara vreo dezbatere prealabila, o lista cu 72 de PUZ-uri, multe dintre acestea facând ulterior obiectul unor alte scandaluri de rasunet. PUZ-ul din Obor a fost aprobat la pozitia 63 din hotarâre, pentru suprafata de 79200 metri patrati, reprezentând domeniu public. În realitate, prin detaliile Planului Urbanistic Zonal au fost stabilite, abuziv, reglementari care afectau proprietatile private a trei persoane juridice.
Prin PUZ-ul respectiv se desfiinta un spatiu verde (Parcul Pasarari, aflat pe domeniul public) pentru a se putea construi MOL-ul, parcul urmând sa fie reconstituit pe terenurile proprietatea privata a firmelor Bivuac si Ivimpex. Terenuri care erau ocupate de constructii legal autorizate dar fusesera înregistrate în PUZ, prin abuz si fals intelectual.
Astfel ca fiecare dintre cele trei firme (SC Ci-Co SA – proprietarul halelor Obor, SC IVIMPEX SRL si SC BIVUAC IMPEX SRL), au solicitat instantei sa constate nelegalitatea HCGMB nr. 213/2005 pozitia nr.63, deoarece era aprobata fara a avea niciunul dintre avizele prevazute expres de legislatia în domeniu, fapt sanctionat de lege cu nulitatea.
Toate cele trei complete ale Tribunalului Bucuresti care au judecat cazul au dat dreptate companiilor prejudiciate si au dispus anularea HCGMB nr. 213/2005 – pozitia 63, care aprobase PUZ-ul de la Piata Obor. O data cu recursurile înaintate de Primaria sectorului 2, mizeria Justitiei române a iesit de sub presul Consiliului Superior al Magistraturii.
În primul dosar, cel al SC Ci-Co, recursul a fost respins, ca nefondat, de judecatorii Curtii de Apel, Sentinta Civila pronuntata de Tribunal în luna mai 2008, a ramas definitiva si irevocabila.
Judecata celorlalte dosare a fost însa grav perturbata de Vasile Bicu, controversatul judecator trimis în judecata, în urma cu 4 ani, de procurorii DNA pentru fapte de coruptie. Bicu a prestat un adevarat balet hipnotic, în ambele dosare, în judecata carora a intrat si a iesit dupa cum si-a dorit, fara a-i pasa de încalcarea procedurii legale.

Nereguli la indigo

Primul semnal de alarma a fost momentul în care dosarele Bivuac si Ivi Impex au fost repartizate la acelasi complet de judecata, încalcându-se procedura de repartizare aleatorie. Neregula nu pare a fi deloc intaplatoare, mai ales ca dosarele au ajuns la Curtea de Apel în zile diferite. Dansul era abia la început. Desi completul 2R a judecat cele doua dosare consecutiv, componenta acestuia a fost diferita, functie de „toanele“ lui Bicu.

Dupa cum lesne se poate lesne observa, completul 2R, apare în componenta diferita în cele doua dosare, la sedintele din 19 si 26 ianuarie 2009 desi dosarele au fost judecate, de fiecare data, unul dupa celalalt.
Apogeul a fost atins la data de 26.01.2009, când cele doua dosare au fost judecate, consecutiv, de acelasi complet 2R, dar componenta completului s-a schimbat mai ceva decât în scamatoriile iluzionistului David Copperfield.
Daca în dosarul Ivimpex componenta completului a fost :
Presedinte : COSMA CARMEN VALERIA
Judecator : DUICAN DOINA
Judecator : PAUN LUIZA-MARIA
Grefier : RADU MARIANA,
pentru dosarul urmator, cel al Bivuac, s-a schimbat componenta astfel:
Presedinte: PAUN LUIZA-MARIA
Judecator: BICU VASILE
Judecator: DUICAN DOINA
Grefier : RADU MARIANA
Dupa cum puteti vedea, presedintele COSMA CARMEN VALERIA a fost scos din completul de judecata imediat dupa judecarea dosarului SC IVIMPEX, luându-i locul judecatoarea P?UN LUIZA-MARIA, pe locul careia a fost introdus judecatorul BICU VASILE.

Managerul Bivuac sustine ca la dosar nici macar nu se afla procesul-verbal, obligatoriu, prin care sa motiveze schimbarea, conform procedurii legale
Astfel ca în ambele dosare, judecate imediat unul dupa celalalt de acelaai complet de judecata dar cu componenta diferita, s-au admis recursurile formulate de Primaria Sector 2, anulându-se anuleaza cele doua Sentinte Civile pronuntate de TMB.
„Banuim ca modificarea subita a componentei completului de judecata de la un dosar la altul în data de 26.01.2009, dosare care s-au judecat consecutiv imediat unul dupa altul, s-a facut premeditat de catre judecatorul BICU VASILE, care a premeditat, asa cum se va vedea mai jos, sa judece si actiunea în anulare a celei de a 3-a sentinte parte SC CICO SA“, ne-a declarat Eugen Popescu, administratorul SC Bivuac.

Orbul judecatorilor

Motivarea hotarârilor prin care s-au anulat sentintele Tribunalului si s-au respins, ca neîntemeiate, actiunile celor doua firme reclamante, contine elemente de-a dreptul scandaloase.
De pilda, în decizia semnata de Bicu 227/26/01.2009 se pretinde ca avizul de urbanism pentru PUZ ar stipula ca nu sunt necesare avizele legale deoarece acestea ar fi fost emise, anterior, în vederea aprobarii PUG Bucuresti. Altfel atenti, cum este ai normal, la toate chichitele, Bicu & partenerii au „omis“ ca în Aviz (facsimil) este stipulat expres „Acorduri si avize necesare pentru aprobarea documentatiei : avizul Comisiei Precoordonare Retele, Avizul Comisiei de Circulatie, Aviz M.L.P.T, precum si alte avize solicitate de legislatia în vigoare“. Aviz care, dupa cum puteti vedea, are o singura pagina astfel ca este cel putin interesant cum de i-a lovit „cataracta“ si pe ceilalti doi judecatori !
Cert este ca magistratii în cauza au justificat incorect, daca nu abuziv, hotarârea de a anula Sentinta Tribunalului, eludând totodata prevederile legii urbanismului: „Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate fara avizele prevazute de reglementarile în vigoare sunt nule“.

Pentru Bacu, examenul de absolvire bate la usa

Cu toate acestea PUZ-ul Mall-ului din Obor este înca anulat dar dupa spusele persoanelor din primaria sectorului 2, cu care am purtat discutii confidentiale, resuscitarea PUZ-ului este obligatoriu. „Neculai Ontanu a trecut deja prin consiliu cel putin un PUD (Plan Urbanistic de Detaliu) ilegal care sa tina loc de PUZ, dar stie ca nu poate miza pe asta la infinit, trebuie sa câstige si în procesul cu Ci-Co!“, ne-au spus sursele. Într-adevar, Ontanu a facut contestatie în anulare a sentintei definitive si irevocabile prin care Ci-Co a anulat PUZ-ul, invocând deciziile date în procesele la care a participat judecatorul Bicu Vasile. Dosarul (nr. 2392/2/2009) a fost repartizat Completului 5R, în care a intrat, la al treilea termen (12 octombrie), bineînteles … Vasile Bicu. Tot fara proces verbal! Avocatii Ci-Co (actionar majoritar este SIF Muntenia) l-au recuzat, dar, incredibil, recuzarea a fost respinsa. Astfel ca îl vom putea urmari pe Bicu „la treaba“ la termenul din 15 ianuarie 2010. „În concluzie, patru instante de judecata ( trei la TMB si una la Curtea de Apel ) se pronunta constatând nelegalitatea HCGMB 213/2005 iar un singur complet aranjaza sa anuleze toate aceste pronuntari. Dupa cum s-au petrecut faptele pâna în prezent nu putem decât sa banuim ca judecatorul Bicu Vasile o sa anuleze abuziv, la termenul din 25.01.2010 si cea de a 3-a sentinta definitiva si irevocabila pronuntata în favoarea SC CI-CO SA, asa cum le-a anulat abuziv si pe celelalte doua pronuntate de TMB în favoarea SC Ivimpex si SC Bivuac Impex“, acuza Eugen Popescu în plângerile înaintate Consiliului Superior al Magistraturii si organelor de cercetare penala.
Motivele de suparare ale administratorului SC Bivuac sunt cu atât mai amarnice cu cât el a depus în instanta o cerere de revizuire a sentintei prin care Bicu i-a anulat decizia favorabila obtinuta la Tribunal. Dosarul (4697/2/2009) a ajuns la completul 5R unde exact ca într-un scenariu de film prost, a intrat acelaai Vasile Bicu. Tot fara proces verbal, astfel ca îl vom putea urmari si în acest dosar, la data de 8 februarie 2010. Daca nu cumva CSM-ul sau organele de cercetare penala vor gasi de cuviinta sa puna capat acestei sinistre tragi-comedii.

Afacerea Nissan

Judecatorul Vasile Bicu a fost trimis în judecata, în urma cu patru ani, de catre DNA, pentru fapte de coruptie. Bicu, judecator atunci la Sectia de litigii de munca si contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, a fost acuzati ca ar fi favorizat una dintre parti dintr-un dosar. Nu pe gratis, fireste! Potrivit anchetatorilor, în luna martie 2003, omul de afaceri Mugurel Remus Mina, ar fi scos ilegal din patrimoniul societatii sale un autoturism Nissan Primera pe care l-ar fi dat spre folosinta judecatorului Bicu. Scopul a fost, potrivit anchetatorilor, acela de a obtine o solutie favorabila într-un proces în care fosta sa sotie cerea anularea unei autorizatii de constructie. Ulterior, în luna noiembrie 2003, autoturismul ar fi intrat în proprietatea lui Vasile Bicu, iar în luna mai 2004, un complet în componenta caruia a fost si judecatorul Bicu (ati mai vazut undeva filmul acesta, nu?) s-a pronuntat în favoarea reclamantei, anulând autorizatia de constructie pentru un imobil vecin cu cel detinut de aceasta si obligând societatea comerciala parata la plata de despagubiri de 162.200 de euro. Procurorii anticoruptie au sustinut ca, pentru a acoperi urmarile de natura penala ale faptelor, în luna ianuarie 2005, Mâna ar fi întocmit, în fals, în întelegere cu Bicu, un contract de împrumut potrivit caruia omul de afaceri ar fi „împrumutat” de la Bicu suma de 533 milioane de lei vechi (circa 15.300 de euro), autoturismul de lux constituind, zice-se, „garantia” ce urma a fi pastrata de judecator în cazul în care „împrumutatul” nu restituia banii pâna la data de 14 mai 2003.
Rau-voitorii ar putea spune ca povestea este cusuta cu ata alba, cum sustineau si procurorii, dar Bicu a fost achitat, în cele din urma si s-a putut întoarce în magistratura, în 2008, la Tribunalul Municipiului Bucuresti de unde a fost rapid promovat la Curtea de Apel Bucuresti. Unde da dureri de cap si Justitiei si justitiabililor. Administratorul Bivuac, pluseaza, în plângerea penala: „Felul în care s-au pretrecut toate aceste aranjamente, abuzuri si falsuri, precum si interesele foarte mari ale celor care se afla în spatele PUZ-ului în cauza, ne îndreptatesc sa banuim ca mobilul lor nu poate fi decât o mita foarte mare”.

Arhitectii spagilor

Autor

Catalin Antohe

16 mai 2010

Haosul urbanistic din Capitala este urmarea nu numai a coruptiei administratiei locale si centrale, ci si a lacomiei unei bresle care, altminteri, se vrea a fi de elita. Este vorba de breasla arhitectilor. O parte dintre membrii acesteia, grupati într-o adevarata fratie a mutilarii Capitalei si nu numai, au contribuit din plin, nemijlocit si continuu la producerea unui adevarat dezastru urbanistic si arhitectonic. Pe bani multi, cu nerusinare si fara nici o teama, acesti adevarati criminali ai urbanismului au jalonat, „cu echerul si compasul”, traseele urâteniei urbane si nu numai, au facut de nesuportat locuirea în multe zone, altadata bune, ale Capitalei, s-au înhaitat cu primari idioti si corupti, cu samsari imobiliari de aici si de aiurea, si au mutilat Capitala si multe ale zone din tara.

Fie ca au fost în posturi de conducere în comisiile de urbanism ale adminstratiilor publice, fie ca au lucrat în firme si birouri private de arhitectura, “mesterii” urâteniei si-au realizat scopurile fara nici un scrupul. Chiar daca si-au facut de râs breasla, chiar daca cei mai multi colegi ai lor încearca sa-si faca meseria cu profesionalism, membrii fratiei continua sa-si întinda tentaculele spre noi zone: au bani multi, au expertiza, de-acum, în dezastrele arhitectonice si, fapt extrem de important, beneficiaza de protectie politica la nivel înalt.

„Mesterii” lui Sorin Oprescu

Spre finele anului 2008, consilierii generali au aprobat componenta Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajarea Teritoriului (CTUAT). Ea este formata din membrii propusi de primarul general Sorin Oprescu: arhitectii Constantin Enache, Dorin Stefan, Bogdan Bogoescu, Tiberiu Florescu, Sorin Gabrea, Dan Serban, Vlad Cavarnali si Dan Marin. Aprobarea CTUAT, care a fost contestata timp de aproape doua luni de catre 34 de ONG-uri, a fost considerata extrem de urgenta, potrivit presedintelui Comisiei de Urbanism a Consiului General al Municipiului Bucuresti, consilierul general Horatiu Tica (PDL), întrucât „municipalitatea risca sa piarda investitorii straini care, pe fondul actualei crize economice, s-ar fi putut orienta catre Ungaria”. O gogorita politicianista marunta, menita sa ascunda interesele mafiei imobiliaro-administrative. Câtiva dintre componentii CTUAT sunt, cum vom arata în continuare, extrem de controversati, fiind implicati, sub diverse forme, în proiecte de investitii foarte contestate si care au fost edificate în Capitala.

Vlad Cavarnali, omul primarului Negoita si al ungurilor de la Trigranit

Astfel, arhitectul Vlad Cavarnali, membru PDL, este implicat într-o retea vasta a unor dezvoltatori imobiliari, de la afaceristul Marius Locic, pâna la firma ungureasca Trigranit, care a dorit sa realizeze controversatul proiectul Esplanda. in primul rând, Vlad Cavarnali a fost si este unul dintre subordonatii primarului Sectorului 3, Liviu Negoita. Cavarnali a fost cooptat de Liviu Negoita în echipa sa, ca inspector la cabinetul primarului Sectorului 3. În aceasta calitate, Cavarnali l-a consiliat pe Negoita în afacerile imobiliare si în domeniul arhitecturii si urbanismului, chiar daca Primaria Sectorului 3 avea si are un arhitect sef si o directie de urbanism si amenajarea teritoriului. Cavarnali, prietenul si consilierul primarului Negoita, este autorul unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD), aprobat de Consiliul Local al Sectorului 3, pentru construirea unui controversat ansamblu rezidential la marginea parcului Titan din Sectorul 3.
De asemenea, arhitectul Cavarnali este partener în firma de publicitate As Locav SRL cu afaceristul Marius Locic si cu Vasile Gherasim, fost primar PSD al sectorului 1, actualmente comsilier general din partea PDL si membru marcant al partidului basescian. Mai mult, Cavarnali este puternic implicat în sustinerea proiectului Esplanada, el fiind autorul Planului Urbanistic Zonal (PUZ) al acestui proiect dezvoltat de firma ungureasca Trigranit, un proiect foarte drag fostului primar general Adriean Videanu, dar extrem de contestat de mai multe asociatii de protectia mediului. De asemenea, Vlad Cavarnali avizeaza si proiectele imobiliare din judetul Ilfov, el fiind seful Biroului Urbanism si Amenajare Teritoriala din cadrul Directiei Urbanism si Amenajarea Teritoriului a Consiliului Judetean Ilfov. Acelaai Cavarnali mai este actionar în mai multe firme de arhitectura si de publicitate care sunt implicate în proiecte care îl fac incompatibil cu functia sa de consilier al primarului sectorului 3, Liviu Negoita sau cu cea de sef de birou la Consiliul Judetean Ilfov.

Cavarnali, “Elena Udrea la masculin”

Conform unor surse din cadrul Consiliului Judetean Ilfov, arhitectul Cavarnali ar fi un adevarat “corespondent masculin al doamnei Udrea”, daca facem referirie, bineînteles, la capacitatea acesteia de coordonare. “Nu se face nimic fara el, pe planul aprobarilor proiectelor. El dirijeaza totul, chiar si peste capul presedintelui Consiliului Judetean Ilfov, domnul Cristache Radulescu. I-am spus de câteva ori despre matrapazlâcurile lui Carvarnali, dar ne-a spus ca nu are ce sa-i faca, ca nu depinde de dânsul.” Potrivit acelorasi surse, arhitectul Vlad Cavarnali ar hotart singur, ca un autocrat, care proiecte sunt aprobate si care nu.
Astfel, conform acelorasi surse, Milena Neamtu, conductor arhitect cu lucrari de peste 10 ani în judetul Ilfov, are mai mult de 20 de proiecte aprobate de comisia judetului de anul trecut, care înca nu sunt eliberate. Cavarnali i-a rupt memoriile unui proiect pentru ca erau, dupa parerea lui, scrise prea mic. Aceleasi surse spun ca, de fapt, Cavarnali are un defect grav de vedere.

Canibalism

Un alt arhitect, Mihai Codreanu, s-a certat violent în comisii si pe holurile Consiliului Judetean Ilfov cu Vlad Cavarnali pentru proiectele lui. Codreanu avea un client chinez, cu un PUZ în comuna Ganeasa. Dezvoltatorul imobiliar chinez a fost sunat de asistenta lui Cavarnali, o anume Eleonora, în vederea unei întâlniri, dar fara a-l anunta si pe arhitectul Codreanu. Laura Buzatu, un alt arhitect cunoscut în Ilfov, a avut proiecte aprobate de comisie dar care au putut fi ridicate de la Consiliul Judetean Ilfov doar la interventia directa a beneficiarilor pe lânga Cavarnali. Chiar si arhitecta Aura Huluba, consiliera presedintelui CJ Ilfov, Cristache Radulescu(foto),

pe probleme de urbanism, „beneficiaza” de un tratament plin de jigniri si vulgaritati din partea lui Cavarnali. De asemenea, Marcela Paidiu, arhitect cu experienta, membru al comisiei de urbanism de la CJI de ani de zile, de când a venit Cavarnali ca sef de birou nu-si mai poate obtine proiectele decât la interventia beneficiarilor proiectelor. Din aceasta cauza, arhitecta Paidiu si-a cautat lucrari în alte judete. Aceleasi surse ne-au dezvaluit ca pâna si pe Florin Machedon, prof. dr. arhitect, membru al comisiei de urbanism a CJ Ilfov, Cavarnali l-a jignit în public, spunându-i în plina desfasurare a unei sedinte a comisiei de urbanism a Capitalei, ca nu face proiecte profesionist lucrate! Lista faptelor lui Cavarnali este mult mai lunga, însa ne oprim, deocamdata, aici. În ciuda tuturor încercarilor noastre de a-l contacta, Vlad Cavarnali nu a putut fi gasit pe telefonul mobil.

Gabrea, arhitectul „monstrilor” Capitalei

Un alt membru controversat al „corpului arhitectilor” primarului general Sorin Oprescu este arhitectul Sorin Gabrea, caruia primarul, dupa ce l-a demis pe Adrian Bold,

un alt “mester”cunoscut, fost arhitect sef al Capitalei, i-a facut o propunere de a participa la concursul pentru ocuparea acestui post dar a fost refuzat.
Gabrea a fost predecesorul lui Bold, el fiind arhitect-sef al Capitalei între 1994-1997. Trebuie mentionat ca Gabrea este o veche cunostinta a lui Sorin Oprescu. Arhitectul Gabrea este cunoscut si ca un apropiat al omului de afaceri Puiu Popoviciu. De altfel, Sorin Gabrea a facut Planul Urbanistic Zonal pentru controversata dezvoltare imobiliara pe care Puiu Popoviciu a facut-o în nordul Capitalei. Despre Gabrea se mai stie ca a avizat primul turn din Capitala, respectiv cladirea Bancorex, si a autorizat o varianta foarte înalta a cladirii de la Piata Charles de Gaulle, una dintre monstruozitatile urbanistice construite de unul dintre prietenii si partenerii de afaceri ai actualului ministru Videanu, Raul Doicescu, patronul BogArt.
Practic, cât timp a fost arhitectul-sef al Capitalei în perioada 1994-1997, Gabrea a aprobat majoritatea turnurilor care au fost schilodit aspectul urbanistic al Capitalei în ultimii ani. În afara de turnul Bancorex, din Centrul Istoric, si de turnul de la Piata Charles de Gaulle, Gabrea a dat unda verde si ridicarii turnului de lânga Biserica Armeneasca, precum si a turnului de pe bulevardul Ion Mihalache, amplasat nu departe de spitalul Filantropia. Gabrea a mai avizat si un turn de 35 de etaje, “Star Lido”, care trebuia sa se construiasca în coasta Ateneului Roman, la care s-a renuntat însa din cauza scandalulului aparut în presa. De asemenea, Gabrea a mai aprobat si construirea unei cladiri de 85 de metri pe Bulevardul Aviatorilor, lânga Guvern, dar investitorii au renuntat la proiect.

Gabrea, legaturi de afaceri cu prietenul lui Videanu, Caval

Arhitectul Sorin Gabrea este actionar în mai multe firme de arhitectura, constructii si publicitate. Principala sa firma de arhitectura este Western Outdoor SRL, unde este actionar, alaturi de fiul sau, Radu George Gabrea, cu peste 85 la suta din actiuni. De asemenea, Sorin Gabrea este partener de afaceri si cu fostul viceprimar al Capitalei Paul Radu Popovat, în firma de constructii Est Terra SRL. Prin sotia sa, arhitect Geogeta Gabrea, Sorin Gabrea este în relatii de afaceri cu Ninel Nicolae Caval, un controversat om de afaceri si prieten din copilarie al ministrului Videanu, implicat în afacerile gropilor de gunoi din jurul Capitalei. Astfel, Georgeta Gabrea este asociata cu Ninel Caval, în firma C.I.B.I.T. SRL, care are principal obiect de activitate „dezvoltare (promovare) imobiliara”. În aceasta firma mai este actionar si italianul Gualtiero Bosio, un partener al lui Caval în alte afaceri. Asadar, arhitectul Sorin Gabrea detine „circuitul” complet în domeniul afacerilor imobiliare, de la dezvoltare imobiliara la proiectare si construire. Sotia sa mai este actionara, alaturi de Caval, si în firma de turism Compania de Turism Capitel SRL.

Scandalul amenajarii Ansamblului Brâncusi

Arhitectul Dan Serban, un alt membru al CTUAT, este cel care a proiectat blocuri de 13 etaje în Parcul Bordei. Norocul a fost ca acestea nu au mai fost construite tot datorita scandalului aparut în presa si fiindca Primaria Capitalei i-a dat înapoi omului de afaceri Costica Costanda terenul din Satul francez, Bordeiul fiind amenajat acum, deocamdata, ca parc. Arhitectul Bogdan Bogoescu a facut si el mai multe proiecte pe malul lacurilor Baneasa si Floreasca. Totodata, el este actionar, printre altele, în firma de arhitectura Rostrada SRL, alaturi, printre altii, de colegul si prietenul sau Sorin Gabrea. Firma Rostrada a fost proiectantul amenajarii Ansamblului „Constantin Brâncusi” din Târgu Jiu, în 2004. Proiectul facut de firma lui Gabrea si Bogoescu a stârnit un scandal imens la acea vreme, deoarece ei au aprobat folosirea unui strat de agregate naturale concasate, numit paviment, stabilizate cu liant natural, ecologic, numit Stabilizer. Inspectorii în constructii au constatat ca „stratul de paviment s-a deteriorat si se constata pierderea coeziunii”, rezultând „deformatii mari în stare umeda”. De asemenea, întretinerea acestui tip de paviment „presupune costuri suplimentare pe întreaga perioada de exploatare a aleilor care, neîntretinute corespunzator, se pot degrada si pot pune în pericol confortul si siguranta circulatiei”. Dupa ceva timp, scandalul a intrat în uitare.

Deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru spiritism penal

Autor

Dănilă Chirovici

10 martie 2010

Mihail Boldea, viceliderul grupului PD-L la Camera Deputaţilor este printre cei cercetaţi penal de poliţiştii de la Investigaţii Criminale Galaţi într-un dosar halucinant, în care ar trebui să-şi găsească locul şi unii dintre magistraţii galateni. Boldea a câştigat un proces de revendicare, în numele unui client, pentru care s-a judecat cu o persoană decedată, apărată, totuşi, de un avocat care i-a ţinut isonul în proces. Deputatul a convins instanţă cu ajutorul unei chitanţe de mână, fără valoare juridică şi a unui martor care, deşi decedat de ani buni, a fost „convins” de Boldea să se prezinte la proces. Parlamentarul gălăţean risca să fie acuzat de fals, uz de fals, falsuri privind identitatea şi constituire în grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni. Viceliderul grupului PD-L de la Camera Deputaţilor, este protagonistul unui scandal la finalul căruia ar putea ajunge în cercetarea procurorilor de la DNA. Motivul, un teren de 640 mp (în valoare de 224.000 RON) din centrul Galaţiului, (strada Cuza Voda nr 43), aflat în proprietatea Municipiului Galaţi până a ajuns în posesia unui personaj (fără rol în piesă) asistat în instanţă de avocatul Boldea. „Împroprietărirea” s-a făcut de către Judecătoria Galaţi, în baza unor documente falsificate, pe care Boldea le-a administrat instanţei. Procesul a avut loc în 2007, persoană împotriva căreia avocatul Boldea a deschis acţiunea şi cu care s-a „războit” în instanţă fiind decedata de mai bine de şapte ani, din luna ianuarie 2000. Nu era singură în această stare – un martor care a prestat în sprijinul acţiunii avocatului Boldea fiind deasemenea decedat. Polististii de la Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IJP Galaţi fac cercetări în acest caz. Dosarul are numărul 5.408/2009, ancheta fiind deschisă la cererea Primăriei Galaţi.

Monument ruinat sub ochii primarului

Afacerea „Cuza 43” a ieşit la iveală pentru că pe terenul respectiv se aflase un imobil declarat monument istoric, iar ruinele acestuia şi terenul erau în evidenţă Ministerului Culturii. Imobilul, construit în anul 1882, era o construcţie similară Hanului lui Manuc (mult timp a fost şi hotel de lux) şi era nominalizat pe lista monumentelor istorice. La sfârşitul anilor 50, imobilul de pe strada Cuza Voda nr 43 a trecut în proprietatea Letitiei Barladeanu, care l-a moştenit de la părinţi. Din cauza erorii unui funcţionar, naţionalizarea casei cu o suprafaţă locativă de peste 900 mp s-a făcut pe numele lui Mihail Barladeanu, soţul proprietarei, şi a fost înregistrată pe adresa Cuza nr. 41, nu nr.43. Din cauza acestei confuzii, în anii 60 imobilul nu fusese preluat în administrare de Spaţiul Locativ, situaţie de care Letiţia Barladeanu a încercat să profite în 1967. Ea a vândut o parte din casă, dar a trezit vigilenta autorităţilor. Un an mai târziu, Tribunalul Galaţi a anulat contractul de vânzare-cumpărare şi imobilul a fost preluat în administrare de Primăria Galaţi. De atunci a devenit „mijloc fix” al patrimoniului locativ al municipalităţii, cu numărul de inventar 12.461. De-a lungul anilor, cele 40 de apartamente ale casei au fost închiriate de Primăria Galaţi, ultimii chiriaşi locuind pe Cuza 43 până în 2003-2004. Chiriaşii, în cea mai mare parte familii de rromi, au început să fure lemnăria şi grinzile, iar, din 2004, primarul Galaţiului Dumitru Nicolae a mutat chiriaşii în alte spaţii, pentru că există riscul ca imobilul să se dărâme peste ei. Din 2004 şi până în 2007, Primăria Galaţi a înaintat la Ministerul Culturii 5 cereri de declasare a imobilului din str Cuza 43, pentru a putea fi demolat, dar răspunsul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice a fost de fiecare dată negativ. I se cerea Primăriei Galaţi să consolideze structura de rezistenţă a casei şi să restaureze faţadă. Între timp, pentru că imobilul nu era păzit, au dispărut, pe rând, acoperişul şi zidurile, iar din 2007 şi stâlpii, fostul hotel de lux devenind o grămadă de moloz.

Confiscat

În 2007, s-a produs marea surpriză. Primarul Dumitru Nicolae a aflat de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Galaţi, că municipalitatea nu mai este proprietarul ruinelor şi a terenului. O persoană se prezentase la Direcţia de Cultură, pentru a cere scoaterea imobilului şi terenului din lista monumentelor, pentru că devenise proprietar al terenului respectiv. Spunea că îl cumpărase de la un oarecare Tudorache Postelnicu, care îl dobândise în urma unei acţiuni în instanţă. După câteva săptămâni apăruse deja la Direcţia de Cultură alt proprietar al terenului, care solicita declasarea terenului, pentru a putea începe ridicarea unei noi construcţii.

Metoda uzucapiunii

În 2007, ruinele şi terenul din Cuza Voda 43 au fost revendicate în justiţie de Postelnicu Tudorache. Pe data de 18 mai 2007, acesta a încheiat la cabinetul notarial al deputatului PC Bogdan Ciuca o procura prin care l-a împuternicit pe avocatul Mihail Boldea, deputat PD-L în colegiul 9 Galaţi, să îl reprezinte în toate demersurile de revendicare a imobilului. Postelnicu îl mandata pe Boldea şi să vândă terenul „cui va crede de cuviinţă şi la preţul cel mai convenabil”?! Trei luni mai târziu, în dosarul 2538/233/2007, instanţă de la Judecătoria Galaţi a pronunţat sentinţa 6323/28.08.2007, acordându-i clientului lui Mihail Boldea dreptul de proprietate asupra imobilului în baza uzucapiunii de 30 de ani. În baza acestei prevederi, o persoană poate deveni proprietar al unui imobil pe care nu l-a deţinut cu acte, dacă îndeplineşte câteva condiţii: dacă a locuit în imobilul respectiv timp de 30 de ani, stăpânindu-l continuu, public şi neîntrerupt, fără să fie tulburat în posesia sa de o terţă persoană.

Probe false sau dubioase administrate instanţei

Mai multe din probele administrate instanţei de Mihail Boldea sunt cercetate pentru a se stabili dacă nu cumva sunt false. Cele mai flagrante par a fi două adrese eliberate de Primărie şi de Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, în care se spunea că imobilul din Cuza Voda 43 nu ar fi nici în proprietatea municipalităţii, nici în aceea a CJ Galaţi. Este straniu că tocmai Primăria Galaţi să îşi nege dreptul de proprietate asupra unui teren din centrul oraşului, pe care îl avea în „gestiune”. Primarul Galaţiului a verificat personal posibilitatea că documentul respectiv să fi fost eliberat în numele său de un funcţionar din primărie. „Am verificat mai întâi numărul de înregistrare. Nu era. Apoi am verificat semnăturile care apăreau acolo. Nici pomeneală”, ne-a declarat primarul Dumitru Nicolae. Concluzia e unică: adresa e falsă!
Între probele administrate de Mihail Boldea a fost şi un contract de vânzare-cumpărare, încheiat în 1975, prin care Letiţia Barladeanu îi vindea lui Postelnicu Tudorache casă şi terenul din Cuza Voda 43 la un preţ derizoriu: 1.500 de lei. Mai puţin de un salariu. Actul respectiv este o simplă chitanţa de mână, fără valoare juridică. Nici nu putea avea vreo valoare, pentru că Letiţia Barladeanu nu mai avea, la acea dată, calitatea de proprietar şi nu putea vinde ceva ce nu-i mai aparţinea. Apoi, ce rost ar fi avut încheierea unei chitanţe de mână în 1975, în condiţiile precedentului din 1968, când actul încheiat la Notariatul de Stat a fost anulat de Tribunalul Galaţi? Totuşi, în 2007, instanţă a luat în consideraţie atât chitanţa de mâna din 1975, cât şi declaraţiile martorilor citaţi de avocatul Boldea.

Judecătoarea năucă

Concluzia judecătoarei Diana Mihaela Oancea a fost că din 1975 până în 2007 imobilul a fost stăpânit „continuu, public şi neîntrerupt, netulburat în posesie de o terţă persoană”, de Tudorache Postelnicu. Iar în baza acestei concluzii, judecătoarea Oancea a dispus ca clientului lui Mihail Boldea să îi revină dreptul de proprietate asupra imobilului în baza uzucapiunii de 30 de ani. Dar numele lui Postelnicu nu apare în lista chiriaşilor primăriei Galaţi din Cuza 43. Aşadar, dacă nu putea fi proprietar în locul Primăriei Galaţi şi nu a fost nici chiriaş, nu putea obţine prin uzucapiune nici măcar unul din cele 40 de imobile ale imobilului. Şi nici suprafaţă de teren corespunzătoare. Practic, era tulburat „în posesie de o terţă persoană”, care era chiar Primăria Galaţi. Totuşi, instanţă i-a dat clientului reprezentat de Boldea întreaga suprafaţă, de 640 mp.

Avocat în numele morţilor

Alt indiciu în ce priveşte arajamentele din acest proces este dispariţia adversităţii dintre părţile care s-au confruntat în instanţă. Acţiunea a fost deschisă în numele reclamantului Postelnicu „în contradictoriu cu parata Letiţia Barladeanu”, decedata însă, de 7 ani (certificatul de deces nr 60, din 8 ianuarie 2000).
Alte dubii au apărut în momentul în care am verificat identitatea părţilor reprezentate în proces. Aşa cum se precizează în sentinţa civilă nr 2538 din 28 august 2007, la data procesului, în 2007, Letiţia Barladeanu ar fi locuit pe strada Albă Iulia nr 1, într-un apartament ocupat încă de la darea în folosinţă a blocului (1986), de familia Pământ. Cum a ajuns instanţă să o citeze pe proprietară la adresa de mai sus este un mister. Pe certificatul de deces este menţionată adevărata adresa Aleea Trandafirilor, Vila 2, apartamentul 2, aceeaşi cu cea din evidenta secţiei financiare.

Spiritism la Judecătoria Galaţi

Se pare însă că Letiţia Barladeanu nu este singura decedata dintre cei implicaţi în proces. Tot decedat, de mai mulţi ani, este şi unul dintre martorii menţionaţi în sentinţa 6323, Marian Andres. Numele lui apare şi pe chitanţa de mâna ce ar fi fost încheiată în 1975 între clientul lui Boldea şi Letiţia Barladeanu. Ca martor al imposibilei vânzări, el a fost probabil şi principalul martor din proces.
Situaţia este stranie chiar şi pentru justiţia românească, a cărei corupţie face loc oricărei fantezii. Cum de a fost posibil ca Mihail Boldea să deschidă acţiune în instanţă împotriva unei persoane decedate de 7 ani? Cum a fost posibil ca la 7 ani de la deces, Letiţia Barladeanu să îşi angajeze un avocat care să o reprezinte în procesul cu Boldea, ca reprezentant legal al lui Postelnicu. Cine l-a plătit pe acel avocat? Cine i-a semnat delegaţia? Mai mult, timp de 3-4 luni, cât au durat procedurile, Judecătoria Galaţi a tot trimis citaţii decedatei Letiţia Barladeanu, dar la adresa din blocul K2A nu a ajuns nici una, potrivit locatarilor. Sunt semne de întrebare la care Parchetul e musai să răspundă.

„Suveica” tranzacţiilor nule

Între timp, terenul din Cuza Voda 43 a fost vândut şi revândut. La prima vânzare preţul a fost de 224.000 RON. Cei la care a ajuns terenul spun că sunt cumpărători de bună credinţă şi îl ameninţă pe primarul Dumitru Nicolae cu deschiderea unei acţiuni în instanţă, dacă nu le eliberează autorizaţie de construcţie. Primarul Galaţiului este deja o victimă sigură în acest caz, pentru că este şi el cercetat penal şi tot de poliţiştii de la Investigaţii Criminale. Ancheta penală a fost deschisă la cererea Direcţiei de Cultură, care a reclamat distrugerea imobilului monument istoric din cauza neglijenţei Primăriei Galaţi. Conform lui Marius Mitrof, juristul Direcţiei de Cultură Galaţi, toate tranzacţiile cu terenul din Cuza 43 sunt lipsite de valoare juridică. Sunt nule, pentru că era vorba de un monument istoric şi în acest caz proprietarul care vrea să vândă o casă sau un teren declarat monument istoric este obligat de prevederile Legii 422 să notifice intenţia de vânzare la Direcţia Judeţeană de Cultură, pentru că statul să îşi exercite dreptul de preemţiune. În cazul în care statul nu a fost notificat, tranzacţia este nulă. Tot nule sunt şi celelalte tranzacţii, care sunt subsecvente unei tranzacţii nule. În funcţie de cum vor decurge cercetările şi ce vor hotăra instanţele, în acest caz s-ar putea ajunge ca Primăria Galaţi să redevină proprietara terenului şi să fie obligată în baza Legii 422 să reconstruiască imobilul monument istoric după fotografiile martor

Alţi „cartofi fierbinţi”

Un alt dosar „fierbinte” în care Boldea este anchetat de procurorii DNA împreună cu alte persoane este afacerea “Aviasan”, în care se verifică modul în care s-a smuls o suprafaţă de 39,6 ha din principală zona de extindere imobiliară a Galaţiului. Seria scandalurilor în care este implicat viceliderul grupului PD-L rămâne deschisă, pentru că mai este implicat şi în alte scandaluri privind încercarea de luare cu japca şi a altei proprietăţi a Primăriei Galaţi, din str. Domnească nr 24, unde se afla alt imobil din centrul Galaţiului, aflat în lista monumentelor istorice.

Boldea: „Scrie şi o să comentez ce ai scris!”

La conferinţele de presă ale PD-L Galaţi, deputatul Mihail Boldea este asaltat de întrebările jurnaliştilor, dar refuza cu ostentaţie să răspundă la ele. Pe 25 februarie, a avut un ton arogant, foarte potrivit unui deputat al majorităţii guvernamentale: “Scrie mai întâi şi o să comentez în funcţie de ce ai scris”. La conferinţa de presă de pe 5 martie, a invocat confidenţialitatea: “Sunt legat de secretul profesional. Până când dl Postelnicu nu va dezlega de acest secret profesional nu dau alte lămuriri”. Rămâne de văzut cum va putea să îi lămurească pe oamenii legii despre secretele sale profesionale.

Procurorul DNA Doru Ţulus, protector al mafiei imobiliare

Autor

Andrei Sidorov

23 februarie 2010

Consiliul Superior al Magistraturii îl protejează pe procurorul Doru Ţulus, şeful Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul DNA, devenind astfel complice într-un caz flagrant de încălcare a legii. De mai bine de doi ani, CSM refuză să soluţioneze o plângere împotriva procurorului Ţulus, acuzat de muşamalizarea unor afaceri necurate ale mafiei imobiliare din capitală. CSM nu numai că nu a deschis nicio anchetă în cazul procurorului, dar vara aceasta l-a reconfirmat în funcţia de conducere de la DNA.

Culmea ironiei, în octombrie 2006, CSM îl găsise pe acelaşi procuror responsabil de „deficienţe grave”, precum înregistrarea eronată a actelor de sesizare, fapt ce a dus la nesoluţionarea la timp a unor cauze. Explicaţia atitudinii protectoare a CSM ar putea fi găsită la…Cotroceni. Este un fapt de notorietate că Doru Ţulus se bucură de sprijin din partea preşedintelui Traian Băsescu.

În mai 2007, procurorul Doru Ţulus, şeful Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul DNA, a dispus neînceperea urmăririi penale într-un caz flagrant de conflict de interese, în care a fost implicată Clitemnestra Volschi, la acea vreme consilier local PSD la Primăria sectorului 2 Bucureşti. Volschi avea, în acelaşi timp, calitatea de acţionar şi unic administrator al Central Residential Park, care ulterior a construit un cartier de blocuri, în imediata apropiere a sediului Poliţiei Române, din Capitală.

Sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost făcută de Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice.

Mugur Ciuvică a reclamat că, în 26 ianuarie 2005, Consiliul Local al Sectorului 2, prezidat de Clitemnestra Volschi a aprobat mai multe Planuri Urbanistice de Detaliu (PUD). Hotărârea de Consiliu şi fiecare din cele patru anexe ale acesteia au fost votate şi semnate, în calitate de preşedinte de şedinţă, de Clitemnestra Volschi. Printre PUD-uri se numără şi cel pentru construirea unui ansamblu rezidenţial, pe o suprafaţa de 28.000 de metri pătraţi, situat pe strada Dinu Vintilă, nr. 6.

Ansamblul, de fapt un cartier de locuinţe de lux, era edificat de Central Residential Park SĂ, firmă din grupul Niro. Ce a omis să spună consilierul PSD cu nume complicat a fost tocmai faptul că această firmă aparţine unui grup de interese din care făcea parte ea însăşi. Practic, Clitemnestra Volschi şi-a aprobat singură construirea unui cartier de blocuri. Pe baza Hotărârii Consiliului, SC Central Residential Park SA a primit Autorizaţia de Construire şi Autorizaţia de Organizare de Şantier nr. 473/19V din 12.05.2005.

Conflict de interese flagrant

Conflictul de interese este evident în acest caz şi este sancţionat de legislaţie. Potrivit articolului 46 din Legea administraţiei locale (215/2001), „nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”. Aceeaşi lege prevede că hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor articolului 46 sunt nule de drept. Iar nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Prin urmare, în calitate de asociat şi administrator unic al firmei Central Residential Park SA, Clitemnestra Volschi avea un evident interes personal în adoptarea Hotărârii Consiliului Local prin care a fost aprobat PUD-ul pentru construirea cartierului rezidenţial.

Cazul, muşamalizat la DNA

Răspunsul DNA a venit pe 30 mai 2007 dată la care, în ciuda tuturor evidenţelor, procurorul Doru Ţulus a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Clitemnestra Volschi. Concluzia procurorului a fost incredibilă: că Volschi a procedat corect atunci când şi-a aprobat singură construirea unui cartier de blocuri în vederea vânzării cu profit.

În rezoluţie, procurorul a susţinut că aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu nu implică un interes patrimonial, acesta neconferind dreptul de a construi. Ţulus a adus şi argumente, cel puţin fanteziste. Potrivit acestuia, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, ar prevedea la art. 48 că Planul Urbanistic de Detaliu este o „documentaţie tehnică”, fără nicio legătură cu autorizaţia de construire propriu-zisă. Oricine are cât de cât idee despre urbanism şi-ar da seama de aberaţia lui Ţuluş, de o incompetenţă vecină cu prevederile Codului Penal. Astfel că afirmaţia lui Mugur Ciuvică este chiar elegantă, el a caracterizat argumentaţia procurorului Doru Florin Ţulus ca „stupidă şi mincinoasă”.

Stupidă pentru că, potrivit legislaţiei în vigoare, în România, PUD-ul reprezintă o condiţie obligatorie pentru a obţine dreptul de a construi. Mai pe înţelesul procurorului Ţulus, spune şi Mugur Ciuvică, Central Residential Park, firmă administrată de Clitemnestra Volschi, nu ar fi putut obţine Autorizaţie de Construire, deci nu ar fi putut construi nimic, în lipsa Planului Urbanistic de Detaliu, aprobat şi semnat de aceeaşi Clitemnestra Volschi, de data aceasta în calitate de consilier local.

Argumentaţia lui Doru Ţulus este şi mincinoasă, deoarece procurorul DNA „a îmbogăţit” textul Legii 350/2001 cu propriile sale invenţii. Art. 48 din legea invocată de Ţulus pentru a o „spăla” pe Clitemnestra Volschi nu conţine sintagma „documentaţie tehnică”. În 17 iulie 2007, Grupul de Investigaţii Politice a reclamat la CSM abuzul procurorului anticorupţie. De atunci, s-au scurs mai bine de doi ani, fără ca forul magistraţilor să catadicsească a da vreun răspuns sesizării.

La comanda politică

Explicaţia lipsei de reacţie a CSM, dar şi a soluţiei „incompetente” a procurorului DNA poate fi găsită la…Cotroceni. Este un fapt de notorietate că Doru Ţulus se bucură de sprijin din partea preşedintelui Traian Băsescu. Pe de altă parte, relaţiile de afaceri o plasează pe Clitemnestra Volschi în cercul de interese al Elenei Udrea şi a soţului acestuia, Dorin Cocoş, cunoscuţi ca având mare trecere pe lângă şeful statului. Clitemnestra Volschi este asociată cu Dumitru Nicolae, zis Niro, în mai multe firme, printre care SC Niro 95 Impex SĂ, Grand Hotel du Boulevard SĂ şi Central Residential Park SĂ.

Pe de altă parte, Elena Udrea, Dorin Cocoş şi firma Niro 95 Impex SA au fost asociaţi la SC New Global Investiments SRL. Mugur Ciuvică a acuzat-o pe Clitemnestra Volschi că a reprezentant grupul de firme condus de Dumitru Nicolae în afacerea pe care acesta a realizat-o cu Elena Udrea şi Dorin Cocoş.

Ecuaţia Niro-Băsescu-Onţanu

În ecuaţia Niro-Băsescu nu putea să lipsească primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, care, după cum vom vedea în continuare, era chiar un „specialist” în jongleria cu PUD-uri.Autorizaţia de construire pentru ansamblul rezidenţial din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, a fost semnată de Neculai Onţanu, care a trecut din barca PSD în cea a PDL, pentru al susţine pe Traian Băsescu în cursa spre un nou mandat de preşedinte. De altfel, Neculai Onţanu a prezidat chiar festivitatea de lansare a proiectului Central Residential Park. Totodată, după cum a dezvăluit presa, relaţia dintre primarul Neculai Onţanu şi Niro este una foarte strânsă, grupul de firme condus de Dumitru Nicolae fiind unul dintre principalii sponsori ai Primăriei sectorului 2.

Cheia infracţiunii: PUD în loc de PUZ!

Mai grav poate decât conflictul de interese este faptul că, atunci când a aprobat hotărârea din 26 ianuarie 2005 pentru terenul din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 s-a substituit cu bună ştiinţă Consiliului General al Capitalei. Ceea ce nu au sesizat nici cei din Grupul de Investigaţii Politice, dar mai ales Ţuluş, este că terenul pe care s-a construit ansamblul rezidenţial al firmei Central Residential Park SĂ nu intră sub incidenţa Planului Urbanistic de Detaliu, ci a Planului Urbanistic Zonal. Astfel, hotărârea Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 încalcă art.5.5, din Titlul I – Prescripţii Generale din Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului Bucureşti. Acesta prevede imperativ că „pentru parcele cu suprafaţa mai mare de 3.000 de metri pătraţi sau cu raportul laturilor peste 1/5, se vor elabora şi aproba documentaţii PUZ”.

Prin urmare, pentru terenul din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, în mărime de 28.000 de metri pătraţi, era nevoie de un Plan Urbanistic Zonal, care, potrivit legislaţiei, nu poate fi adoptat decât de Consiliul General al Capitalei.

Precedentul „DIP-ul de la 2”

Cazul complexului de locuinţe de lux Central Residential Park nu este singular la Primăria sectorului 2. Edilul Neculai Onţanu a fost acuzat că a perfecţionat practicile ilegale de acest gen. Un alt caz, care seamănă ca două picături de apă cu cel în care a fost implicată Clitemnestra Volschi, a stârnit un imens scandal.Daniel Ion Popescu, „DIP-ul de la 2”, cum este numit de oamenii de afaceri locali, îndeplineşte, simultan, prin încălcarea legii, atât funcţia de consilier local, cât şi pe cea de director general al Administraţiei Pieţelor sector 2 (APS2). Alături de primarul Onţanu, DIP este un personaj-cheie în controversatul proiect al Pieţei Obor.

Scandalul s-a declanşat atunci când Primăria a încheiat un parteneriat public-privat cu un consorţiu de firme, reunite sub numele SC Piaţa Obor Market & Complex Comercial, controlate de omul de afaceri Gabriel „Puiu” Popoviciu. Consorţiul a primit în folosinţă, gratuit, o suprafaţă imensă din domeniul public, pentru înălţarea unei construcţii cu mai multe subsoluri de parcare şi patru etaje. Contractul de parteneriat pentru proiectul Obor a fost aprobat de Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 în 15 decembrie 2006.

Proiectul Obor resuscitat de judecători dubioşi

Proiectul a fost însă blocat, după ce Asociaţia Frontului Negustoresc Obor (AFNO) şi Prefectura Capitalei au dat în judecată Primăria Sectorului 2. AFNO a demostrat în instanţă că Daniel Ion Popescu se afla în situaţia de incompatibilitate atunci când a votat hotărârea din 15 decembrie 2006. Astfel, în calitatea sa de director general al APS2, DIP a iniţiat şi organizat licitaţia pentru atribuirea „Contractului de parteneriat public-privat” pentru proiectul Obor. În calitate de consilier local, acelaşi personaj a votat adoptarea hotărârii 131/15.12.2006.

Ilegalitatea a fost sesizată şi de fostul prefect Cătălin Deaconescu. „În cadrul controlului de legalitate exercitat de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, au fost reţinute ca elemente de nelegalitate ale actului administrativ supus controlului (…) starea de interdicţie legală (conflict de interese) în care se află domnul Daniel Ion Popescu, director general al Administraţiei Pieţelor Sector 2 şi membru al Consiliului Local al Sectorului 2”, se arată în concluziile raportului. Pentru a continua lucrările, consilierii sectorului 2 au aprobat, în 19 martie 2009, Planul Urbanistic de Detaliu str. Ziduri Moşi, nr. 4, care se referea, de fapt, la acelaşi proiect, dar prezentat sub o altă titulatură.

Şi de data aceasta, hotărârea consilierilor nu a îndeplinit condiţiile legii. În primul rând, documentul încalcă Legea nr. 350/2001, potrivit căreia, în cazul proiectelor derulate în zone protejate, cum este situaţia Pieţei Obor, reglementarea trebuie făcută prin PUZ, care se aprobă numai în Consiliul General al Primăriei Capitalei. În plus, terenul are peste 39.000 de metri pătraţi şi, potrivit Regulamentului Local de Urbanism, „pentru parcelele cu suprafaţa de peste 3.000 de metri pătraţi se vor elabora şi aproba documentaţii PUZ”. Proiectul „Obor – Onţanu – Popoviciu” este pe punctul de a fi resuscitat cu sprijinul unor judecători dubioşi a căror implicare o vom dezvălui în numărul viitor.

1...1.3751.3761.377 Pagina 1.376 din 1.377

Ziarul de Investigații

Școlile din Lupeni, lăsate fără apă de ambițiile politice ale primarului Resmeriță

Tătucul falimentelor bancare, în afara legii

Retezatul, sufocat de gunoaiele Goscomloc-ulu

România “Naşilor” Corneliu Istrate – Galaţi (II)

Clanul „Dobrea” trimis în judecată de DNA

Romania „Nașilor” -Corneliu Istrate – Galați

Universitatea de stat din Oradea, bomba Educatiei

Saorma periculoasa pentru siguranta nationala

Ontanu si-a tras judecator pentru Obor

Arhitectii spagilor

Deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru spiritism penal

Procurorul DNA Doru Ţulus, protector al mafiei imobiliare

Rămâi conectat

Ultimul articol

Kelemen Hunor: „Cred că din ianuarie-februarie vom avea o scădere a inflaţiei”

Moțiunea AUR împotriva ministrului USR al Mediului, adoptată cu votul PSD

CSM cheamă judecătorii la consultări