Fostul premier Adrian Năstase va executa patru ani şi şase
luni de închisoare, după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a adăugat un spor
la pedeapsa de patru ani, în urma contopirii condamnărilor primite în
dosarele „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”.
Curtea de Apel Bucureşti a admis marţi contestaţia Direcţiei
Naţionale Anticuropţie (DNA) şi a dispus ca la pedeapsa de patru ani de
închisoare pe care o execută Adrian Năstase să se adauge un spor de
pedeapsă de şase luni.
Sentinţa a fost dată în dosarul în care Adrian Năstase a cerut
contopirea pedepselor de patru ani de închisoare din dosarul
„Zambaccian” şi de doi ani de închisoare din dosarul „Trofeul
calităţii”.
Hotărârea instanţei este definitivă, Adrian Năstase urmând să execute
o pedeapsă de patru ani şi şase luni de închisoare.
În noul context, avocatul lui Năstase nu mai poate solicita liberarea
condiţionată, aşa cum intenţiona să facă dacă fostul premier rămânea
doar cu pedeapsa de patru ani.
Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, a fost
reținut joi de procurorii DNA pentru 24 de ore, fiind acuzat de trafic
de influență, urmând ca vineri să fie prezentat în faţa instanţei cu
propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. Vineri seara,
Tribunalul Bucureşti a decis arestarea sa pentru 30 de zile. Mircea
Băsecsu a fost dus aproape imediat în arestul Poliţiei Capitalei. Cu o
zi înainte, într-un discurs încheiat cu ochii în lacrimi, preşedintele
Traian Băsescu s-a spălat pe mâini, spunând că nu este în niciun fel
implicat şi că va lăsa Justiţia să-şi facă treaba în acest caz.
Reţinerea fratelui şefului statului a intrat şi în atenţia presei
internaţionale.
Procurorii DNA îl acuză pe Mircea Băsescu că, în perioada 20
februarie 2011 — 22 februarie 2012, a primit suma de 250.000 de euro de
la un denunțător (Florin Anghel, fiul interlopului Bercea Mondial), în
schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații învestiți cu
soluționarea cauzei referitoare la infracțiunea săvârșită de tatăl
denunțătorului (Sandu Anghel). Totul, cu scopul de a obține o hotărâre
favorabilă, fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în
libertate.
Follow the money
La începutul anului 2011, după ce față de Sandu Anghel, zis Bercea
Mondial, s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt,
fiul acestuia, Florin Anghel, i-a dat unui intermediar suma de 250.000
de euro, la cererea acestuia din urmă și în schimbul promisiunii că
banii vor fi ajunge mai departe la Mircea Băsescu, pentru ca acesta să
intervină pe lângă magistrații care judecau cauza referitoare la
infracțiunea săvârșită de Bercea Mondial și a altor cereri incidente în
respectiva cauză.
Ulterior, pentru că Bercea Mondial nu a fost pus în libertate, Florin
Anghel i-a dat intermediarului încă 350.000 de euro, în speranţa că o
sumă mai mare va urni lucrurile în direcţia dorită.
Din suma totală de 600.000 de euro dată de denunțător intermediarului,
Mircea Băsescu ar fi primit 250.000 de euro, în schimbul promisiunii că,
prin influența pe care o are asupra magistraților, poate obține o
soluție favorabilă pentru Bercea Mondial.
După ore întregi de audieri la DNA, Mircea Băsescu a înnoptat în arestul Poliţiei Capitalei.
Lacrimile preşedintelui, redivivus
Joi după amiază, preşedintele Traian Băsescu a avut prima ieşire
publică pe acest subiect. El a declarat că regretă implicarea fratelui
său în scandalul legat de interlopul Bercea Mondial: „Nu mă voi
transforma într-un avocat al fratelui meu, cu atât mai mult cu cât mi se
pare că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care nu trebuia să se
implice”.
El
a ţinut să precizeze că nu a avut niciodată cu fratele său Mircea vreo
discuţie cu privire la sprijinirea lui Sandu Anghel în procesele pe care
le avea. „Există suspiciunea intervenţiei mele în derularea Justiţiei
în acest caz, sau cel puţin aşa a fost lansată public aseară. De aceea
fac un apel public la orice poliţist, procuror, judecător care a fost
implicat în cazul condamnării lui Sandu Anghel, dacă a existat vreo
intervenţie a mea pe această scară a anchetei şi a deciziei justiţiei,
să o facă publică”, a spus preşedintele.
El a continuat, arătând că în cei aproape zece ani de când este şeful
statului nu a făcut nicio intervenţie în Justiţie pentru nimeni şi că
şi în acest caz va proceda la fel: „Vă asigur că nu voi face niciun fel
de intervenţie la nicio instituţie a statului pentru a-l proteja pe
fratele meu, este major, este responsabil pentru faptele lui. Dacă a
săvârşit ceva ilegal, va trebui să răspundă ca orice cetăţean, în faţa
legii. Eu nu-l acuz. Dacă-l va acuza cineva, aceasta va putea fi
justiţia. Lucrul pentru care-l acuz deocamdată e anturajul în care a
intrat. Vă asigur că, între nevoia de consolidare a justiţiei şi
reflexul firesc de a-ţi apăra fratele, aleg consolidarea justiţiei”.
La finalul discursului, preşedintelui Băsescu i-au dat lacrimile.
Presa străină comentează
Scandalul dâmboviţean generat de reţinerea lui Mircea Băsescu a
intrat şi în atenţia presei internaţionale, jurnaliştii străini ţinând
să puncteze faptul că Justiţia din România face obiectul unei
monitorizări speciale a Uniunii Europene în materie de combatere a
corupţiei.
„Mircea Basescu, în vârstă de 60 de ani, fratele mai mic al
preşedintelui, a fost reţinut joi seară, după ce a fost audiat de
procurori. Justiţia română, care face obiectul unei supravegheri stricte
din partea Bruxelles-ului, s-a dovedit a fi mai eficientă în ultimii
ani, conform experţilor. În ultimii doi ani, un fost prim-ministru şi
doi foşti miniştri găsiţi vinovaţi de acte de corupţie au fost
condamnaţi la închisoare, un lucru inedit în România”, notează Agenţia
France-Presse.
„Procurorii anticorupţie l-au reţinut pe fratele preşedintelui
României”, titrează revista Business Review. „Mircea Băsescu, fratele
preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut joi seară de procurorii
anticorupţie, după ce a fost interogat. Mircea Băsescu este suspectat de
trafic de influenţă, existând suspiciunea că ar fi primit 250.000 de
euro în februarie 2012 pentru a interveni în Justiţie în scopul
obţinerii unei pedepse mai uşoare pentru Sandu Anghel, cunoscut sub
numele de Bercea Mondial, un lider interlop condamnat la şapte ani şi
şase luni de închisoare în 2012”, precizează sec Business Review.
O vilă somptuoasă în Primăverii, un complex rezidenţial la
Mamaia sau la Predeal constituie aproape întotdeauna motiv de invidie,
de scandaluri care într-un final ajung în justiţie. Dar cine şi-ar fi
închipuit că o casă muncitorească situată în zona Răzoare, cu o
suprafaţă totală de nici 80 mp, împărţită în două apartamente, poate fi
obiectul unor interminabile procese? Şi atunci când una dintre părţi
apelează la „artileria grea”, adică la sprijinul unui magistrat de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, lucrurile se complică.
UPDATE Curtea Supremă se spală pe mâini
Ziarul de Investigaţii a solicitat un punct de vedere
oficial de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la acţiunile
magistratului asistent Oana Cristina Popescu. Magistraţii de la ÎCCJ
s-au spălat pe mâini în această afacere, pasând toată răspunderea la
Curtea de Apel Bucureşti. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate
emite un punct de vedere în raport de situaţia prezentată de
dumneavoastră, în condiţiile în care reprezentarea părţii la care faceţi
referire a avut locîn faţa completului de judecată legal învestit,
acesta fiind suveran atât în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate
cât şi în aprecierea asupra dovezii calităţii de reprezentant”, se arată
în răspunsul semnat de judecătorul Minodora Condoiu, şeful Biroului de
informare şi relaţii publice al instanţei supreme.
Aşa cum spuneam, casa de la numărul 8 al străzii Lt. Av. Caranda din
sectorul 6 al Capitalei nu este nici pe departe vreun palat sau măcar
conac. Este o simplă casă muncitorească ridicată în perioada interbelică
şi care apoi, în anii comunismului, a făcut parte din fondul locativ de
stat.
Imobilul este împărţit în două apartamente minuscule, de suprafaţe
aproximativ egale. Decenii la rând, locatarii celor două apartamente nu
au avut nimc de-mpărţit, ba, dimpotrivă, au trăit împreună, sub acelaşi
acoperiş, în bună vecinătate.
A venit schimbarea de regim din decembrie 1989 şi statul român a decis
să vândă toate locuinţele deţinute de fosta ICRAL către cei care la
vremea respectivă aveau statut de chiriaşi. Aşa s-a întâmplat şi cu
imobilul despre care facem vorbire, cele două apartamente fiind vândute
în 1993, cu plata în rate, către soţii Luminiţa şi Valere Munteanu, pe
de o parte, şi Aneta Pascu, de cealaltă parte, regimul juridic fiind de
proprietate comună forţată şi perpetuă.
O sarabandă a proceselor care durează de nouă ani
Schimbarea statutului juridic al colocatarilor, din chiriaşi în
proprietari, nu a schimbat nimic în relaţiile dintre ei. Surpriza a
intervenit abia în luna decembrie a anului 2005, când soţii Munteanu
s-au trezit daţi în judecată de Aneta Pascu.
Netam-nesam, aceasta din urmă solicita ieşirea din indiviziune. Cu
toate că nu putea fi vorba de aşa ceva, din moment ce nu exista o o
proprietate comună care să poată fi partajată, dat fiind faptul că cele
două apartamente au intrări separate, fiind utilizate în comun doar o
fâşie de curte (pentru acces) şi reţeaua de utilităţi.
Este ca şi cum subsemnatul, locatar la etajul 8 al unui bloc din
cartierul Titan, aş cere să mi se pună la dispoziţie o scară separată
sau (de ce nu?) chiar şi un lift personal.
Ei bine, tocmai acest lucru a cerut în instanţă Aneta Pascu – dărâmarea,
pe cheltuiala familiei Munteanu, a gardului despărţitor dintre cele
două proprietăţi, pe motiv că nu respectă linia de hotar (cu toate că el
fusese construit de ICRAL, în perioada comunistă, şi exista la momentul
cumpărării celor două apartamente) şi mutarea ţevilor de utilităţi
aferente familiei Munteanu care există în zona Anetei Pascu.
Şi pretenţiile erau abia la început, aşa cum vom vedea în continuare.
În primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1054 pronunţată în şedinţa
publică din data de 9 februarie 2006, Judecătoria Sectorului 6 a respins
acţiunea Anetei Pascu, pe care a considerat-o ca fiind fără obiect:
„Indiviziunea, ca modalitate a dreptului de proprietate, presupune
existenţa mai multor titulari, care au doar o cotă-parte ideală,
abstractă, din dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în această
stare, fără a avea o fracţiune materială, determinată de bunuri.
Instanţa apreciază că în cauză nu există o stare de indiviziune, astfel
cum a fost ea definită anterior, întrucât fiecare parte deţine în
exclusivitate anumite încăperi, iar grupul sanitar şi pivniţa sunt în
folosinţă comună, fiind dobândite ca atare prin contractele încheiate cu
SC Orizont SA” (fosta ICRAL – n.red.).
Trebuie menţionat aici că grupul sanitar deţinut în comun de cele
două familii este singura cale de acces în podul casei.
Clar ca lumina zilei. Numai că sarabanda proceselor era abia la început.
Un an mai târziu, prin sentinţa civilă nr. 2761 pronunţată în şedinţa
publică din 20 aprilie de aceeaşi Judecătorie a Sectorului 6, Secţia
Civilă, este admisă în parte acţiunea reclamantei Aneta Pascu. Apoi,
inexplicabil, aceasta renunţă la acţiunea de solicitare a ieşirii din
indiviziune.Liniştea părea că s-a reinstaurat în imobilul din strada Lt.
Av. Caranda.
Bunica îşi aduce nepoata în instanţă
Doar pentru scurt timp însă. La fel de inexplicabil, Aneta Pascu
introduce o nouă acţiune, având acelaşi obiect, care îi este admisă şi
procesele se reiau pe bandă rulantă, cu tot ce implică acestea –
experţi, adrese către şi de la Primăria Sectorului 6 şi aşa mai departe.
Oricine
se poate întreba, pe bună dreptate, de unde atâta energie şi, mai ales,
atâta aplecare către lumea Justiţiei a unei octogenare, şi aici am
numit-o pe Aneta Pascu? Ei bine, totul devine mult mai clar atunci când
ne aruncăm privirea pe încheierea şedinţei publice din data de 13 mai
2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
„La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul pârât
Munteanu Valere (…) intimata reclamantă Pascu Aneta, prin reprezentant
Popescu Oana Cristina, fără mandat la dosar”, se arată în încheierea de
şedinţă.
Oana Cristina Popescu nu este nimeni alta decât nepoata Anetei Pascu
şi este magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Evident, partea adversă ia foc şi cere instanţei ca Aneta Pascu să nu
fie reprezentată de nepoata ei, având în vedere calitatea de magistrat a
acesteia. Şi, surpriză! Oana Cristina Popescu se retrage de bună voie:
“Reprezentantul intimatei-reclamante Pascu Aneta solicită instanţei să
ia act că înţelege să se retragă din cauza de faţă, în sensul că nu mai
reprezintă interesele intimatei-reclamante Pascu Aneta, întrucât doreşte
ca prezentul recurs să se soluţioneze cât mai repede”.
Dar efectul asupra colegilor ei magistraţi de la Curtea de Apel s-a
făcut simţit, chiar şi cu această trecere episodică prin sala de
judecată. Dovadă stă faptul că, în aceeaşi şedinţă publică, instanţa
menţionată a respins recursul formulat de Tudoriţa şi Valere Munteanu.
O motivare kilometrică
În consecinţă, judecarea procesului se întoarce la Judecătoria
Sectorului 6. Prin sentinţa civilă nr. 2632, pronunţată în şedinţa
publică din data de 12 martie 2013, instanţa admite cererea formulată de
Aneta Pascu şi dispune ieşirea din indiviziune. (De precizat că
motivarea sentinţei se întinde pe nu mai puţin de 30 de pagini. Nu chiar
ca la procesul lu Adrian Năstase, dar nici mult nu mai aveau până acolo
magistraţii de la judecătorie!).
Şi, mai ceva ca arhitecţii care au proiectat Burj-al-Arab,
magistraţii găsesc şi soluţia tehnică pentru separarea completă a
colocatarilor imobilului. „(Instanţa – n.red.) constată că pârâţii
reclamanţi Munteanu Valere şi Munteanu Tudoriţa vor avea acces la corpul
acestora de proprietate direct din strada Lr. Av. Gheorghe Caranda nr.
8A, sens în care, pentru accesul în imobilul construcţie, dispune
modificarea ferestrei cu deschidere la stradă prin transformarea
acesteia în cale de acces – intrare în imobil. Această intrare urmează a
fi mascată de o marchiză cu o înălţime de până-n 2,20 metri, o lăţime
de până-n 1,5 metri şi o adâncime de până într-un metru”.
Mai pe româneşte, soţii Munteanu ar urma să aibă acces din stradă
direct în dormitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că imobilul, ridicat
în 1931, este construit pe principiul cărămizilor portante. Dacă ai scos
o cărămidă, cade tot peretele şi, în cel mai rău caz, toată casa.
Judecătoria a dat această sentinţă în pofida avertismentelor repetate
ale Primăriei Sectorului 6, reprezentanţii acestei instituţii precizând
că soluţia tehnică nu este taman legală. „(…) nu este posibilă ieşirea
din indiviziune, deoarece, conform PUG al Municipiului Bucureşti,
aprobat cu HCGMB nr. 269/2000 cu valabilitate prelungită în conformitate
cu HCGMB nr. 324/2010 şi a HCGMB nr. 241/2011, imobilul se află în zona
M – subzona M3, subzonă în care lotul minim, ca suprafaţă pe care se
pot executa lucrări este de 300 mp cu un front la stradă de 10,00 ml”,
se arată în răspunsul primit de Valere Munteanu de la Primărie,
înregistrat cu numărul 37496 din data de 4 decembrie 2012.
Or, toată proprietatea din strada Lt. Av. Caranda nu are decât 264
mp, deci lucrările nu pot fi executate. Singura soluţie în acest caz
pare ca Aneta Pascu să dea în judecată şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, pentru a i se permite începerea lucrărilor de
construcţie. Cu o nepoată magistrat la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cine ştie?
Divizarea fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române
(SNCFR) în trei companii (Infrastructură, Marfă şi Călători), decisă în
1998, în perioada mandatului lui Traian Băsescu la Ministerul
Transporturilor a fost greşită şi în contradicţie cu trendul din UE, a
declarat marţi actualul deţinător al portofoliului, Dan Şova.
„Decizia din 1998 – normal, o să spună toată lumea, dom’le, în ’98
era Băsescu ministru al Transporturilor şi este o chestiune politică;
nu, nu este o chestiune politică – de spargere a căii ferate în trei
companii a fost o decizie greşită, din punct de vedere administrativ. A
fost o decizie greşită ca ministru. Fac această afirmaţie nu pentru că
am ceva cu domnul Băsescu – este evident că am ceva cu dânsul, ştie
toată lumea -, dar spun acest lucru după ce am participat deja la trei
Consilii Europene, în martie, la Bruxelles, în mai la Atena şi săptămâna
trecută la Luxemburg. De fiecare dată, la toată cele consililii s-a
aflat pe masa discuţiilor al patrulea pachet feroviar în Uniunea
Europeană, care discută tocmai despre despărţirea acestor companii”, a
declarat Şova.
El a precizat că oameni care sunt mai capitalişti şi mai obişnuiţi cu
economia de piaţă decât românii se opun spargerii companiilor naţionale
în călători, marfă şi infrastructură: „Este anedoctic, tot cu referire
la domnul Băsescu, cei care se opun şi spun că este o prostie sunt chiar
nemţii, care, mă rog, dânsul a revendicat o anumită relaţie cu ei.
Nemţii sunt cei care se opun în mod constant acestei propuneri de
reformă, şi nu sunt singurii”.
Ziarul de Investigaţii a arătat încă de acum trei ani de zile, într-o
amplă anchetă, efectele dezastruoase pe care le-a avut divizarea SNCFR,
făcută sub „îndrumarea” firmei americane Seneca.
UPDATE Omul de afaceri Dan Adamescu a fost ridicat joi
dimineaţă din trafic de procurorii DNA. El a părăsit autoturismul
Maybach pentru a-şi continua deplasarea cu duba, fiind escortat cu duba
de trupele speciale, după ce pe numele său a fost emis un mandat de
aducere, pentru a fi audiat în dosarul în care este acuzat că le-ar fi
dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa.
Joi, 21 mai, Adamescu se prezentase la DNA, fiind citat de
procurori după ce miercuri fuseseră făcute percheziţii la locuinţa sa şi
la sediile unor firme pe care le deţine, în dosarul în care patru
judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru intervenţii în dosare
de insolvenţă.
Adamescu a ajuns la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în jurul
orei 10,15 şi nu a dorit să facă nicio declaraţie.
Surse judiciare au declarat că Dan Adamescu a fost citat să se prezinte
joi la DNA, fiind suspectat că, pentru a obţine soluţii favorabile în
dosare, ar fi dat mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti puşi sub
acuzare pentru corupţie. Procurorii DNA au făcut miercuri percheziţii
la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele acestuia, în
dosarul în care patru judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru
intervenţii în dosare de insolvenţă.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat printr-un comunicat
de presă că miercuri, 20 mai, au fost făcute percheziţii la nouă sedii
ale unor societăţi comerciale, precum şi la domiciliul unei persoane
fizice, toate situate în Bucureşti, în dosarul în care au fost arestaţi
patru judecători de la Tribunalul Bucureşti. DNA a precizat că, pe lângă
cei patru judecători, în această cauză se efectuează urmărirea penală
şi faţă de alte persoane,.
Surse judiciare citate de Mediafax au indicat că percheziţiile au fost
făcute la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele deţinute
de acesta, existând suspiciunea că mogulul asigurărilor le-ar fi dat
mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti suspectaţi de corupţie,
pentru a obţine soluţii favorabile în dosare. Dan Adamescu deţine
compania Astra Asigurări, Unirea Shopping Center şi cotidianul România
liberă.
Judecătorii Mircea Moldovan, Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Ciprian
Sorin Viziru, toţi de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă,
acuzaţi că primeau bani şi bunuri pentru intervenţii în dosare de
insolvenţă, au fost arestaţi preventiv, printr-o sentinţă pronunţată
marţi de Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea procurorilor
anticorupţie.
Potrivit magistraţilor, cei patru judecători, personal sau prin
intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă,
lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai
întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată,
sume de bani, bunuri sau servicii.
Magistraţii ar fi cerut bani sau bunuri pentru a îndeplini sau a nu
îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în
legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, pentru a
decide privind modalităţile de înscriere la masa credală cu privire la
creanţele creditorilor chirografari, pentru a desemna preferenţial
administratori judiciari, pentru a atribui preferenţial dosare de
insolvenţă sau pentru a-şi exercita influenţa pe lângă judecători de la
diverse instanţe din Bucureşti şi din ţară, folosind informaţii deţinute
prin prisma atribuţiilor de judecător, au arătat procurorii în
referatul cu propunerea de arestare.
După ce anul trecut la sediul
Primăriei Capitalei avusese loc un puternic cutremur, prin arestarea lui
Mădălin Dumitru, şeful Direcţiei de Infrastructură, acum un nou seism,
cu o magnitudine mai mare, loveşte în Splaiul Independenţei. Wigler
Solomon, zis „Moni” consilierul personal al primarului Capitalei, Sorin
Oprescu, a fost reţinut de procurorii DNA, după ce a fost prins în
flagrant în timp ce primea şpagă 25.000 de euro. Potrivit DNA, era vorba doar de o „rată” dintr-un „credit” mult mai
consistent. În total, Wigler Solomon a luat mită până acum 204.000 de
euro, promiţând că va interveni pe lângă consilieri din cadrul
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, astfel încât aceştia să
voteze aprobarea unor PUZ-uri aferente construirii a trei
supermarketuri. Wigler Solmon a cerut, în total, 230.000 de euro,
unui om de afaceri, pentru ca Primăria Capitalei să aprobe planurile
urbanistice zonale pentru construirea a trei supermarketuri în
Bucureşti, dar şi pentru ca municipalitatea să facă o donaţie. În
perioada mai-iunie 2012 – mai 2015, în calitate de consilier personal al
primarului Municipiului Bucureşti, a cerut suma totală de 230.000 euro.
El a primit, în mai multe tranşe, suma de 204.000 euro de la un om de
afaceri (martor denunţător) pentru a interveni pe lângă funcţionari din
aparatul administrativ al primarului general şi consilieri din cadrul
CGMB, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora, în vederea
iniţierii şi votării unor proiecte de hotărâri, conform DNA. Wigler
Solmon a primit suma totală de 150.000 euro, în patru tranşe, respectiv
înainte şi după votarea hotărârilor respective. „În acelaşi scop, la
data de 28 mai 2015, omul de afaceri s-a întâlnit cu inculpatul Wigler
Solomon în biroul acestuia din urmă aflat în sediul Primăriei
Municipiului Bucureşti, ocazie cu care acesta din urmă l-a asigurat pe
martorul denunţător că, în şedinţa Consiliului general al municipiului
Bucureşti din ziua respectivă, au fost aprobate atât proiectul de
hotărâre privind acceptarea donaţiei aferentă unuia dintre proiecte, cât
şi PUZ-ul pentru unul dintre supermarket-uri”, conform DNA. În acest
context, consilierul lui Oprescu a convenit cu omul de afaceri ca, pe 3
iunie, să-i dea 25.000 de euro, urmând ca diferenţa până la 51.000 de
euro să o aducă în săptămâna 8-12 iunie. Miercuri seara, Wigler Solomon a
fost surprins în flagrant de procurorii anticorupţie în timp ce primea
suma de 25.000 euro. „Anterior, în acelaşi scop, inculpatul primise,
printr-un intermediar, suma de 4.000 euro de la acelaşi om de afaceri.
Într-un context separat, la data de 14 noiembrie 2013, inculpatul Wigler
Solmon a mai primit de la omul de afaceri suma de 25.000 euro pentru a
interveni pe lângă primarul general al municipiului Bucureşti, pe lângă
care a lăsat să creadă că are influenţă, în vederea eliberării unei
autorizaţii de construire necesare unei soluţii de trafic (sens
giratoriu), pentru două supermarket-uri”, potrivit procurorilor
anticorupţie.
Duminică seara, Alianţa PSD-UNPR-PC obţinuse o victorie
„zdrobitoare” la alegerile europarlamentare, conform sondajelor de tip
exit-poll, care o creditau şi cu 43%. Luni dimineaţă însă, odată cu
anunţarea de către Biroul Electoral central a rezultatelor parţiale, s-a
transformat doar în victorie.
Concret, Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 37,40% din opțiunile
alegătorilor, PNL -14,86%, iar PDL 12,23% potrivit datelor parțiale
furnizate de BEC luni dimineață, după centralizarea rezultatelor din
96,18% secții de votare. Actorul Mircea Diaconu a întrunit 6,92 % din
opțiuni, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 6,47%. PMP a
obținut 6,21 % din voturi, PP-DD — 3,63%, iar PRM — 2,71%. Forţa Civică a
obținut 2,62% din voturile exprimate de alegători, Partidul Ecologist
Român 1,17%, Alianța Agricultorilor — 0,95% și PNȚCD — 0,90%.
La o analiză mai atentă, observăm că forţele politice de dreapta au
obţinut, cumulat, un scor apropiat de al celor de stânga, grupate în
Alianţa PSD-UNPR-PC. Prin forţe de dreapta înţelegem PNL (afiliat
european la Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – ALDE),
PDL, PMP şi UDMR (toate afiliate la Partidul Popular European).
Până în prezent au fost introduse date de la 96,18 % secții de
votare. Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost
de 5.714.814 (32,29%). Trebuie menţionat faptul că rezultatele parţiale
furnizate de BEC nu au făcut decât să confirme rezultatele numărătorii
paralele a PDL, făcută publică la primele ore ale zilei de luni.
După ce a aflat rezultatele, președintele PNL, Crin Antonescu, a
declarat că-și asumă eșecul de la alegerile europarlamentare și a
precizat că o decizie va fi luată în ședința Biroului Politic Central.
”La un rezultat de 15% ,PNL nu poate fi mulțumit, este un rezultat sub
așteptările noastre. Neatingerea obiectivului este un eșec pe care ca
președinte în primul rând și înainte de toți mi-l asum. Îmi țin cuvântul
și în ședința Biroului Politic Central voi anunța și vom lua
deciziile”, a spus Antonescu.
Întrebat dacă-și va da demisia din PNL, Antonescu a spus: “Un președinte
de partid nu își dă demisia în fața presei ci, pentru că este o decizie
politică, o face în fața partidului său “. Tot luni, Klaus Iohannis
și-a anunțat demisia din funcția de prim-vicepreședinte al Partidului
Național Liberal și din Biroul Politic. La câteva ore, şi Crin Antonescu
a demisionat de la şefia PNL.
Dreapta, câştigătoare în Europa
Dar
ce s-a întâmplat la nivelul întregii Uniuni Europene? Conform
rezultatelor parțiale, Partidul Popular European (PPE) conduce cu 212
mandate pentru viitorul Parlament European, care confirmă prima
proiecție prezentată anterior de legislativul comunitar, bazată pe o
centralizare a exit poll-urilor.
Socialiștii se află pe locul doi, cu 185 de mandate, în timp ce
euroscepticii sunt creditați cu peste 140 de locuri.
Liberalii rămân cel de al treilea grup în viitorul PE, urmați de
Verzi (55). Toate cele patru grupuri vor pierde locuri conform acestor
prime rezultate parțiale, urmând să aibă 523 de eurodeputați, față de
612 în fostul Parlament European. PPE ar urma să piardă 63 de locuri,
socialiștii zece, liberalii 14 și Verzii trei.
Pe de altă parte, stânga radicală ar urma să urce de la 35 la 45 de
locuri, în timp ce grupul Europa Libertății și Democrației, construit în
jurul UKIP, este creditat cu 36 de locuri. La rândul lor, conservatorii
britanici și polonezi ar obține 40 de locuri, conform rezultatelor
parțiale.
De parcă nu am avea nevoie de bani pentru îmbunătăţirea
transportului pe calea ferată, prin modernizarea unor tronsoane astfel
încât să se poată circula cu viteze sporite, România dă cu piciorul
banilor europeni. Şi nu puţini! Numai în acest an, România riscă să
piardă aproape 700 milioane de euro din fonduri de la Bruxelles, după
cum o recunosc chiar oficialii Ministerului Transporturilor, la
solicitarea Ziarului de Investigaţii.
Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial
Transport (POS-T) a realizat, pentru Ziarul de Investigaţii, o
radiografie a stadiului lucrărilor de modernizare a tronsoanelor de cale
ferată de pe Coridorul IV pan-european. Concluzia este una singură – pe
mai toate sectoarele lucrările sunt întârziate, motiv pentru care
România riscă să piardă finanţările europene.
Şi-a băgat Fenechiu coada
Dar să luăm pe rând toate tronsoanele pe care se lucrează (sau ar
trebui să se lucreze, mai bine spus). Primul pe listă este obiectivul
de reabilitare a liniei de cale ferată Braşov – Simeria, pentru a
asigura circulaţia trenurilor cu o viteză de 160 km/h, tronsonul
Coşlariu – Simeria (POST/2012/1/2/002).
Pe tronsonul Simeria – Vinţu de Jos, contractul a fost
semnat iniţial cu asocierea FCC Construccion SA – Alpine Bau GmbH – Azvi
SA – Straco Grup SRL, având o valoare de 1.255.756.000 lei (aproximativ
300 milioane de euro). Au urmat însă contestaţiile, iar prin Decizia
Civilă nr. 4521/27.09.2013 Tribunalul București a anulat acest contract.
În consecinţă, a fost reluată procedura de atribuire, iar pe 5
decembrie anul trecut a fost semnat un nou contract, cu asocierea
Swietellsky – Strabag – Alstom – Arcada – Euro Construct –
Transferoviar, de această dată cu o valoare mai mare, de
1.350.523.773,99 lei, fără TVA.
Din cauza acestor lupte în justiţie, în care a fost implicat şi
fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu (intervenţia lui în
semnarea contractului iniţial fiind şi principala cauză pentru care
managerul privat al CFR SA, grecul Dimitris Sophocleous, şi dat
demisia), stadiul fizic al lucrărilor (la data de 28 februarie 2014) era
de 0%.
Ordinul de începere a lucrărilor şi predarea amplasamentului s-au produs
pe data de 6 decembrie 2013. Termenul de finalizare a lucrărilor este 5
decembrie 2016.
Italienii de la Pizzarotti au promis 89% şi au executat 24%
Pe următorul tronson, Vinţu de Jos – Coşlariu
nu au fost contestaţii în instanţă, dar nici aici lucrările nu sunt
prea avansate.
Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat pe 12 decembrie 2011
cu Impresa Pizzarotti&C SpA, având o valoare de 766.924.829,00 lei
fără TVA. Pe 20 decembrie 2011 a fost predat amplasamentul şi a fost dat
ordinul de începere a lucrărilor, termenul de finalizare fiind 20 iulie
2013.
Am ajuns însă în 2014, iar la finele lunii februarie stadiul fizic al
lucrărilor era de numai 23,68%, față de 88,72% programat.
Oficialii Ministerului Transporturilor spun că vina pentru această
situaţie aparţine deopotrivă constructorului şi beneficiarului. Primului
i se reproşează o “mobilizare deficitară a constructorului în sensul
desfășurării activităților conform graficului de execuție și proiectului
tehnic/caietului de sarcini”.
Pe de altă parte, statul român nu a făcut la timp exproprierile, a
început cu întârziere licitația pentru întocmirea documentației
cadastrale, a întârziat şi elaborarea și aprobarea proiectelor tehnice
pentru relocarea utilităților identificate.
O altă problemă constă în faptul că nu au fost contractate la timp
lucrările de semnalizare, comune pentru ambele tronsoane. Cu alte
cuvinte, chiar dacă lucrările de infrastructură ar fi gata, trenurile ar
merge cu 40-50 km/oră, pentru că nu ar exista semnalizare şi ar trebui
circulat „la cale liberă”.
“Din cauza aspectelor mai sus enumerate există riscul ca niciunul dintre
termenele de finalizare a lucrărilor să nu fie respectat”, recunosc
oficialii Autorităţii de Management.
Pe două tronsoane “ne mişcăm cu talent”
Ne mutăm acum pe următorul sector supus modernizării, Sighișoara-Coșlariu (POST/2013/1/2/004). Pe tronsonul Sighișoara – Atel
(km 299+399 – km 327+625), contractul de execuție a lucrărilor a fost
semnat la data de 17 februarie 2012 cu asocierea SCC Construction SA –
Alpine BAU GmbH – SC AZVI SA, având o valoare de 872.643.737,73 lei fără
TVA (peste 200 milioane de euro). Ordinul de începere a lucrărilor a
fost dat pe 13 martie 2012, iar amplasamentul a fost predat pe 10 mai,
acelaşi an.
Aici, lucrurile stau ceva mai bine, stadiul fizic (la 28 februarie 2014)
fiind de 23,34% față de 28,23% programat. Termenul de finalizare a
lucrărilor, conform contractului, este 15 februarie 2015.
Pe următorul tronson, Aţel – Micăsasa (km 327+625 –
km 357+095), stadiul lucrărilor este chiar mai avansat decât fusese
preconizat – 23,85%, față de 20% programat. Contractul de execuție a
lucrărilor a fost semnat pe 9 decembrie 2011 cu asocierea FCC
Construccion S.A. – Alpine BAU GmbH – AZVI S.A. –Straco Grup SRL, având o
valoare de 747.497.929,80 lei fără TVA. Ordinul de începere a
lucrărilor a fost dat la finele lunii iunie 2012, iar accesul pe şantier
a fost posibil o săptămână mai târziu.
Întârzieri a la à la grecque
Optimismul se topeşte când ajungem pe următorul tronson, Micăsasa – Coșlariu
(km 357+095 – km 394+150). Contractul de execuție a lucrărilor a fost
semnat pe 26 aprilie 2012 cu asocierea eleno-română Aktor Technical
Societe Anonyme (Aktor SA) – Arcada Company SA şi are o valoare de
721.852.150,60 lei fără TVA. Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat
în aceeaşi perioadă cu tronsonul prezentat anterior, iar termenul de
finalizare este 26 aprilie 2015. Greu de crezut că va fi respectat, din
moment ce stadiul fizic la finele lunii februarie era de numai 41,82%,
față de 60,79 % programat.
Cauzele întârzierilor merg de la întârzierea exproprierilor,
contestaţiile la licitaţia pentru desemnarea consultantului şi până la
deja menţionata problemă a semnalizării, achiziție comună pentru ambele
secțiuni (Sighișoara – Coşlariu și Coşlariu – Simeria).
Şi în cazul acestor contracte, concluzia Autorităţii de Management este
aceeaşi: “Din cauza aspectelor mai sus enumerate există riscul ca
niciunul dintre termenele de finalizare a lucrărilor să nu fie
respectat”.
Alstom Transport a făcut un proiect tehnic cu erori
Ne mutăm mult mai la vest, pe tronsonul Frontieră Curtici – Arad – km 614 (Radna).
Şi aici sunt probleme. Contractul de execuție a lucrărilor a fost
semnat la data de 15 februarie 2012 cu asocierea Alstom Transport SA –
Swietelsky Baugesellschaft Gm.b.H – Astaldi S.p.A – Euro Construct
Trading 98 SRL – Dafora şi are o valoare de 1.080.484.729,25 lei fără
TVA. Ordinul de începere şi predarea amplasamentului au avut loc pe 13
martie 2012, iar termenul de finalizare era stabilit la 15 iunie 2014.
Greu de respectat, având în vedere că la 31 martie 2014 stadiul fizic al
lucrărilor era de 52,30%, față de 72,61% programat.
Printre cauzele întârzierilor, oficialii Ministerului Transporturilor
enumeră: capacitatea tehnică inadecvată a antreprenorului; proiectul
tehnic incomplet sau cu erori; nerespectarea planificării
aprovizionării; existența unor imobile neincluse în documentația
cadastrală. Totuşi, nu este doar vina constructorului, din moment ce
beneficiarul a predat cu întârziere amplasamentele pentru execuția
anumitor lucrări.
Punând cap la cap modul cum s-au derulat toate aceste contracte, concluzia Autorităţii de Management POS-T este una singură: “Riscul de dezangajare aferent POST pentru anul 2014 (bani europeni care vor fi pierduţi – n.red.) este de 692,97 milioane euro”.
Asta cu toate că aceeaşi Autoritate susţine că în acest moment depune
eforturi semnificative pentru atingerea unui procent de 100%, până la
finele anului 2015, a absorbţiei banilor de la Bruxelles. No comment.
Lucrurile par să fie foarte simple cu actuala criză mondială, respectiv este o criză speculativă care are la bază lăcomia și care s-a suprapus și pe fondul teoriei că deficitele generalizate ale statelor sunt benefice pentru economie, în fapt o denaturare a teoriei lui Keynes. John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton a fost un economist britanic ale cărui idei, numite economie keynesiană, au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morţi” este încă citată. Părerea mea umilă este că actuala criză nu este în nici un caz speculativă, ci este o problemă de insolvență generalizată. Oamenii de rând, băncile și în general majoritatea entităților economice sunt practic falite, cam asta ar fi concluzia mea. Dacă această criză ar fi fost speculativă, cineva ar fi câștigat și altcineva ar fi pierdut, dar de fapt toată lumea a pierdut, respectiv oamenii de rând, companiile, băncile, statele etc. Problema este sistemică (fractional reserve end game) și nu are o rezolvare „plăcută”, ci doar reset/jubilee și repunerea sistemului pe baze sănătoase – bani bazați pe aur/argint, sau pe o creștere economică reală și nu una “statistică”. Referitor la denaturarea pieței prin inteventia statului, opinez că nu mai este nimic de denaturat când statul da licență băncilor să producă bani din nimic. Şi nu mă refer la dobânzi, ci la “fractional reserve banking” (practică prin care o bancă deține sau menține numai o fracțiune din depozitele clienților pentru a satisface cereri potențiale de retrageri de numerar). Ce s-a pierdut? Au dispărut bunurile? Au dispărut capacitățile de producție? Nici gând. Problema este în realitate alta, cu alte cuvinte este evident că există o strangulare în circuit, considerată accidentală de către experții economici, dar care eu cred că este voită. Strangularea este voită premeditat în scopul creării unui balans social, care să favorizeze exact ideea de a desfiinţa statul cu totul. O societate în care nu se mai știe cine pe cine reprezintă. Eu consider că puterea nu trebuie să fie la companii, ci la indivizi. Respectiv eu, ca individ nu pot controla o companie, nu votez CEO-ul companiei. Când individul va fi tratat ca o companie și nu va mai fi plătit la oră mai discutăm. Profitul este procent din munca oamenilor (care sunt plătiți la oră, să nu uităm) și în plus mai vor și creștere de 15% anual la acesta. Se uită faptul că o asemenea creștere nu e sustenabilă social. Dacă se merge pe direcția asta revoluția e garantată.
Fiecare partid ascultă ce-i convine, bea o bere și se duce la culcare
Domnul guvernator al Băncii Naționale se pare că nu mai dă de
mult informații serioase sau credibile, în legătură cu starea reală a
economiei. Face doar glume și fente, trucuri de imagine depăşite grav de
gravitatea situației din România. Nici măcar veteranul domn Vasilescu
nu se mai ostenește să ne ameţească cu teorii neverificabile dar
“profunde și pline de înțelesuri economice”. Guvernul a devenit un
“organism” (dacă nu chiar un țipar sugător de sânge) care amintește
puternic de contribuția românească la suprarealismul mondial. Carul
socialisto-liberal a tras continuu în sensuri contrare și deocamdată e
liniște pentru că se fură (după dezmembrarea USL). Măcelăria e
magnetică, dar veniturile la buget sunt într-o scădere dramatică, pe
măsura dezastrului din economia reală. Presa de investigație a dispărut
aproape cu totul și a fost înlocuită cu informația-spectacol oferită de
televiziuni arondate unor interese punctiforme. Fiecare partid ascultă
ce-i convine, bea o bere și se duce la culcare cât de cât anesteziat.
Traian Băsescu, impus nu se știe de cine (sau se știe dar nu se poate
încă spune), a născut prin reacție negativă o USL fără program, ce să
mai vorbim de o vedere strategică, istorică pentru ţară, o USL care se
rezumă la prestații orale televizate, care nu mai satisfac pe nimeni (am
citat de pe un blog anonim). Garanţii stabilităţii României, care
par a fi după cât se vede din ce în ce mai clar SUA şi Germania (nu sunt
cunoscute încă tratatele secrete prin care guvernanţii ne-au vândut),
se mulţumesc să facă poliţie prin “serviciile” româneşti şi să dea
sfaturi şi directive, cam cum făcea şi Nicolae Ceauşescu înainte de
1989. Amestecul lor în politica internă românească, aproape amator şi
mai ales iresponsabil, va duce fără doar şi poate la naşterea unui
curent puternic antieuropean şi, poate, sau din păcate, şi antiamerican.
Niciodată în ultimii 20 de ani nu a fost mai rău în România decât acum
şi nu românii sunt primii vinovaţi. În ultimă instanţă şi din fericire,
renaşte naţionalismul şi-i aruncă peste bord pe globaliştii de ocazie. E
uluitoare diferența dintre eșecul dreptei care s-a materializat la
București și cel deja parcă împlinit de guvernarea Hollande (socialist)
de la Paris. Începe să fie limpede că partidele socialiste sunt depăşite
istoric, dar nu și în România. Cât despre America, ea nu le-a folosit
niciodată. Eșecul socialiștilor în vecinătatea României este de fapt un
subiect aparte, analizat deja de Emmanuel Todd în excelentul său articol
“După democraţie”. Să opui austerităţii germane, foarte discutabilă,
incompletă și care a produs deja mari traume, creșterea (la croissance)
când ai deja datorii foarte mari e o infracțiune intelectuală aproape
incalificabilă.
Economia încă nu a prins puteri nici în România, nici în UE
Cifrele statisticii se suprapun peste percepția oamenilor de
afaceri. „Ultimele date statistice au arătat că oamenii de afaceri sunt
prudenți și încearcă să-și asigure disponibilul de numerar. Nu simt că
este un moment prielnic pentru creșterea salariilor, că economia a prins
puteri”, a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Scăderea
puterii de cumpărare are un efect direct asupra consumului, tocmai
factorul care, speră politicienii, va ajuta economia să înregistreze o
creștere de peste 1,5% în 2014. „S-au înșelat la socoteli. Pe de o
parte, creșterile slabe de salarii, per ansamblu economie, sunt
contrabalansate de toate majorările de tarife la energie, gaze. În plus,
dacă se face consum din import, atunci acesta nu ajută la creșterea
PIB”, atrag atenția experții economici Atunci când capacitatea
sectorului public de a crea noi locuri de muncă este limitată, atenția
se întoarce asupra sectorului privat, care poate reprezenta o bază de
relansare a activității economice numai prin investiții și poate asigura
o creștere a gradului de ocupare pe piața muncii. Generând peste
2/3 din numărul locurilor de muncă și 54% din valoarea adăugată a
economiei naționale, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este un
motor important al dezvoltării economice. IMM-urile românești se
confruntă cu riscuri din ce în ce mai greu de gestionat: perspective
reduse de creditare suplimentară în perioadă următoare, ponderea scăzută
a instituțiilor de garantare, dificultatea accesării fondurilor
europene, birocrația excesivă și încasarea târzie a creanțelor. Dintre
acestea, microîntreprinderile sunt cel mai greu afectate, înregistrând
cel mai ridicat grad de îndatorare, respectiv 99% (ca pondere a
datoriilor totale în active), cea mai ridicată rată a pierderii,
respectiv -4,5%, o durată medie de încasare a creanțelor de 172 de zile,
cu două luni mai mare decât cea anterioară crizei, și un procent de
doar 37% de acoperire a datoriilor totale prin cifra de afaceri, conform
unui studiu realizat de Coface. Necesitățile IMM trebuie atent
analizate pentru ca acestea să-și exercite rolul crucial în
perspectivele de relansare economică și echilibru social: nevoia de
finanțare, prezența unor parteneri de încredere pentru tranzacții care
să le asigure stabilitatea și sănătatea afacerii, instrumentele cu
ajutorul cărora să poată lua decizii eficiente în timp util.
Mihaela Agheniţei, procurorul care-i dădea fostului deputat
PDL Mihail Boldea informaţii confidenţiale din dosarele pe care le
instrumenta la DNA Galaţi, a fost exclusă definitiv din magistratură, în
urma unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sentinţa a fost dată de Completul de cinci judecători al ÎCCJ,
după ce fostul procuror a contestat o decizie a Inspecţiei Judiciare din
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, privind excluderea sa din
magistratură.
La data de 3 septembrie 2013, Secţia pentru procurori a CSM a admis
acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva
Mihaelei Agheniţei, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Brăila, şi a aplicat sancţiunea disciplinară constând în
excluderea din magistratură. Măsura a fost contestată de Agheniţei la
instanţa supremă, care a dat, în final, câştig de cauză Inspecţiei
Judiciare.
Sancţiunea a fost aplicată procuroarei pe fondul abaterilor disciplinare
săvârşite, printre care se numără şi „manifestările care aduc atingere
onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei”, şi
„nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau
procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru
abţinerea sa”.
De asemenea, CSM îi reproşa magistratului „folosirea funcţiei
deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor
sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori
acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei
ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal
reglementat pentru toţi cetăţenii” şi „exercitarea funcţiei cu
rea-credinţă”.
Potrivit unor surse judiciare, Mihail Boldea ar fi sedus-o pe procuroarea Mihaela Agheniţei, în timpul unei anchete în care era martor denunţător, iar magistratul „s-a îndrăgostit sincer” de fostul deputat, motiv pentru care l-a chemat la DNA Galaţi în medie de zece ori pe lună, timp de şapte luni, aşa cum Ziarul de Investigaţii. Fostul deputat PDL Mihail Boldea a fost condamnat la închisoare pentru escrocherii de milioane de euro, după ce acestea au fost date în vileag de Ziarul de Investigatii.
Nu numai parlamentarii din arcul guvernamental au parte de
clemenţa colegilor lor atunci când sunt acuzaţi de fapte de corupţie, ci
şi cei apropiaţi preşedintelui Traian Băsescu. Deputaţii din Comisia
juridică au respins luni cererea justiţiei în cazul deputatului PMP
Florin Popescu. Preşedintele Comisiei, Bogdan Ciucă, a declarat că au
fost 15 voturi „împotrivă”, şapte „pentru” şi o abţinere, el menţionând
că plenul este suveran în a decide asupra cererii justiţiei de arestare
preventivă.
Ciucă a precizat că nu ştie cine cum a votat, pentru că votul a fost
secret. De asemenea, Ciucă a subliniat că discuţiile din Comisie au fost
normale, fără ca cineva să ridice tonul. Ciucă a mai spus că plenul
este suveran în această chestiune, iar Comisia Juridică raportul la
Biroul Permanent. Plenul Camerei va vota pe 7 mai asupra solicitării de
arestare preventivă a lui Florin Popescu.
Procurorul general Tiberiu Niţu i-a transmis miercurea trecută
ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, referatul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie (DNA), pentru a solicita încuviinţarea arestării preventive
a deputatului Florin Popescu – acuzat că ar fi cerut mită în campania
electorală din 2012. Demersul vine după ce DNA a cerut aviz pentru
arestarea preventivă a lui Popescu, în dosarul în care acesta este
acuzat că a cerut administratorului unei firme 70 de tone de pui, în
valoare de peste 400.000 lei, pentru a le da dâmboviţenilor pomeni
electorale în campania pentru alegerile locale din iunie 2012.
„Din probele analizate rezultă suspiciunea rezonabilă că faptele
pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, efectuarea urmăririi
penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale constau în aceea că, în
cursul anului 2012, inculpatul Popescu Florin Aurelian, folosind
influenţa şi autoritatea decurgând din funcţia de preşedinte al
organizaţiei judeţene Dâmboviţa a unui partid, i-a cerut
administratorului unor societăţi comerciale cantitatea de 50.000 –
60.000 pui grill (60 – 80 tone, cu valoare de peste 400.000 lei) pentru a
o distribui în scop electoral cetăţenilor din judeţul Dâmboviţa, în
cadrul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2012”, a
arătat DNA, în cererea transmisă procurorului general.
Popescu: „N-am mâncat nici măcar o aripă de pui”
Imediat după ce a fost “albit” de colegii săi jurişti, deputatul
Florin Popescu a declarat că nu a mâncat „nici măcar o aripă de pui” din
cantitatea de carne despre care se vorbește în dosarul său și că este
neliniștit pentru libertatea sa.
„Sincer să fiu, e o neliniște, e o preocupare, vorbim de libertatea
mea și cred că niciun cetățean din această țară nu este liniștit atunci
când se vorbește despre arestarea preventivă. Vreau să le mulțumesc
membrilor din Comisia juridică pentru că au dat acest aviz consultativ.
Săptămâna viitoare voi merge în plen, voi susține argumentele prin care
susțin în continuare că nu sunt un pericol public, nu voi ataca nicio
instituție a statului, că este vorba de DNA sau de Parlament și ce o
vrea Dumnezeu”, a spus Popescu.
În legătură cu acuzațiile care i se aduc în dosar, deputatul a arătat
că nu este acuzat de luare de mită, ci de trafic de influență: „Vă dau
cuvântul meu de onoare că nu am mâncat nici măcar o aripă de pui de
acolo. Sunt acuzat de trafic de influență, nu că am luat mită, sunt două
chestiuni diferite. Nu aveam cum să intervin în acel caz, mai ales că,
după cum observați, cei care au dat acest denunț sunt anchetați pentru
evaziune fiscală, or, dacă interveneam, nu se ajungea aici”.
Ziarul de Investigaţii a prezentat, încă de la începutul anului trecut, o
radiografie a afacerilor de familie, cu iz penal, orchestrate de Florin
Popescu pe vremea când era preşedinte al Consiliului Judeţean
Dâmboviţa.
După ce “colegul” său de la Consiliul Judeţean Constanţa,
Nicuşor Constantinescu, a intrat în vizorul DNA, a venit şi rândul lui
Radu Mazăre. Procurorii DNA au descins marţi dimineaţă la Primăria
Constanţa şi la locuinţa primarului, pentru a face percheziţii într-un
dosar în care sunt vizate fapte de corupţie. Oficial, DNA a anunţat că
procurorii fac percheziţii la 12 adrese din Constanţa, Bucureşti şi
Dâmboviţa, printre care şi la sediul unei instituţii publice, într-un
dosar în care se fac cercetări privind fapte de corupţie care ar fi fost
comise, în perioada 2011-2013, de funcţionari cu funcţii de conducere.
Cu o zi în urmă, primarul Constanţei, Radu Mazăre, expunea în faţa
presei un scenariu apocaliptic – cineva (nu a spus cine) a tocmit
asasini plătiţi, pentru a-l omorî chiar de Paşte, când se va afla în
concediu în Madagascar.
Marţi însă nu au venit călăii, ci procurorii DNA, care au început
să-i ia la puricat locuinţa, dar şi birourile la la “Casa Albă”, aşa cum
este denumit de localnici sediul Primăriei din Constanţa.
Oficialii DNA au fost destul de scumpi la vorbă, nefurnizând foarte
multe amănunte despre această cauză. „Procurorii Direcţiei Naţionale
Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe
Infracţiunilor de Corupţie efectuează cercetări într-o cauză penală, ce
vizează suspiciuni privind săvârşirea, în perioada 2011 – 2013, a unor
infracţiuni de corupţie şi asimilate celor de corupţie de către
funcţionari publici, cu funcţii de conducere în plan local”, se arată
sec în comunicatul dat publicităţii de DNA.
Potrivit documentului, ca urmare a autorizării de către instanţă, sunt
făcute percheziţii la 12 adrese din municipiile Constanţa, Bucureşti şi
din judeţul Dâmboviţa, una dintre acestea fiind “la sediul unei
instituţii publice”. În această cauză, procurorii au beneficiat de
sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii şi
Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei.
Vizat, cartierul “Henri Coandă”
Mai comunicativi s-au dovedit a fi oficialii Primăriei Constanţa.
„O echipă de procurori de la DNA Bucureşti a descins, marţi dimineaţă,
la ora 8,00, la sediul Primăriei Constanţa. Procurorii au solicitat mai
multe documente privind proiectarea şi procedurile de achiziţie
referitoare la construirea campusului social «Henri Coandă»”, se arată
în comunicatul semnat de Biroul de presă al Primăriei Constanţa.
În comunicat sunt prezentate detalii ale proiectului cartierului
„Henri Coandă”, respectiv că într-o primă fază au fost construite 906
locuinţe pentru persoane nevoiaşe, fiind menţionate dotările pe care le
are fiecare garsonieră sau apartament. Tot aici se mai precizează că
valoarea investiţiei este de aproximativ 31 de milioane de lei.
„Documentele solicitate de procurori sunt pregătite şi vor fi predate în
scurt timp celor de la DNA”, adaugă oficialii Primăriei Constanţa.
Edilul nu este la prima abatere
Nu este nici pe departe vorba de primul dosar penal în care este
acuzat primarul Radu Mazăre. El este cercetat de DNA în trei dosare
legate de retrocedări de terenuri, iar în 2008 a fost trimis în judecată
de procurorii anticorupţie, alături de alte persoane, tot într-un dosar
legat de retrocedări, acesta judecându-se la Curtea de Apel Bucureşti.
Ziarul de Investigaţii a dezvăluit modul în care edilul de la malul
mării face afaceri cu banul public. De exemplu, pe 7 mai 2009 Mazăre a
atribuit direct, fără licitaţie, nu mai puţin de 13 contracte din banii
primăriei pe care o conduce, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici.
În ultima perioadă, poziţia sa de baron atotputernic a început să se
clatine, tot mai multe persoane influente din oraşul de la malul mării
vizându-i funcţia, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a construit un discurs public obsesiv despre siguranță alimentară, sănătate publică și protecția consumatorului. În paralel, aceiași decidenți au...
Un moment de tranziție pentru administrația Bucureștiului
Depunerea jurământului de către Ciprian Ciucu în funcția de primar general al Capitalei marchează începutul unei etape administrative...
După o lipsă de câțiva ani din PNL, partid pe care l-a și condus, Ludovic Orban ar putea renunța la partidul pe care l-a...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
