CFR înlocuiește centralizarea electronică din gări

Autor

17 iulie 2014

În urmă cu nici zece ani de zile, în gara Arad se inaugura un nou sistem prin care traficul feroviar era dirijat prin computer. Investiția în sistemul de centralizare electronică a costat la vremea respectivă 7,2 milioane de euro, finanțarea fiind asigurată din fonduri europene, prin Programul PHARE. Acum, se pregătește dezafectarea sistemului, urmând a fi instalat altul, prin programul POS-T. Cu alte cuvinte, se cheltuiesc de două ori bani europeni pentru același lucru.

Dezvăluirea a fost făcută de Ștefan Roșeanu, senior partner Club Feroviar și fost director general al CFR Călători, care a precizat că în programul de acum zece ani au fost introduse sisteme de centralizare electronică a traficului în mai multe gări din România.

Multe dintre ele se află pe Coridorul IV paneuropean, iar acum sunt în plin proces de modernizare pe bani europeni, prin intermediul Programului Operațional Sectorial Transport (POS-T). Cum câștigătorii licitației organizate de compania națională de căi ferate CFR SA nu sunt aceiași cu cei care au realizat sistemul în urmă cu aproape un deceniu, ei vor veni cu propriul lor sistem, care-l va înlocui pe cel „vechi”.

Specialiștii în domeniul feroviar spun că, odată instalat, un astfel de sistem de centralizare electronică poate fi utilizat fără niciun fel de problemă mai bine de 30 de ani. Ștefan Roșeanu susține că ceea ce se întâmplă acum la căile ferate române poate avea și consecințe de natura sancționării României din partea instituțiilor europene, care nu ar fi prea încântate să plătească de două ori pentru același lucru. “La nivelul Uniunii Europene, există două instituții care ar putea să se sesizeze în acest sens – OLAF și Curtea Europeană a Auditorilor”, a avertizat Roșeanu.

7,2 milioane de euro s-au cheltuit pentru gara Arad

În urma unei licitații internaționale pentru proiectul PHARE RO 9604-01-02 privind centralizarea electronică a patru gări și complexe mari de cale ferată, și anume Brașov, Arad, Timișoara și Complexul București Nord, a fost declarat câștigator concernul Alcatel.

Compania a făcut pentru toate gările din proiect adaptarea software-lui la condițiile instalațiilor de semnalizare din România. În total, proiectul implementat de cei de la Alcatel s-a ridicat la 30 milioane de euro, din care 7,2 milioane au revenit gării Arad.

Cele mai importante avantaje ale introducerii instalațiilor de centralizare electronică sunt: sporirea capacității de conducere a traficului; sporirea capacității de executare a mișcărilor de manevră, îmbunătățirea sistemului de informații referitoare la trafic; creșterea siguranței circulației; mărirea fiabilității și disponibilității instalației, posibilitatea de a efectuă modificări ale configurației gării în timpul operării fără perioade de întrerupere semnificative. Instalația de centralizare electronică din stația Arad are următoarele facilități: s-a introdus semnalizarea cu trepte multiple de viteză, care are indicatoare luminoase de viteză și indicatoare de presemnalizare a vitezei la semnalul următor, biroul impiegaților de mișcare este dotat cu două posturi de lucru operative și un post de lucru de rezervă, postul de lucru este prevăzut cu patru monitoare pe care se pot afișa atât imaginile de ansamblu cât și imaginile-lupă ale stației și un monitor de dialog.

Concret, este afișată pe trei monitoare imaginea de ansamblu a stației, pe care împiegatul de mișcare poate să urmărească, fără a interveni, circulația și manevra din întreaga gară, fiind înregistrate toate modificările de stare care sunt afișate pe monitor. Dirijarea traficului prin gară se face de la un pupitru cu monitoare.

Gara Arad este una extrem de complexă, orașul din vestul țării fiind un important nod feroviar, prin care se asigură inclusiv legătura feroviar cu Ungaria, prin punctul de trecere a frontierei Curtici. Stația are nu mai puțin de 31 de linii de circulație, dintre care 12 sunt electrificate. Principalele elemente care definesc mărimea gării sunt: 172 de macazuri și saboți centralizați, 89 de semnale de circulație și 121 de semnale de manevră.

A plecat Alcatel, vine Alstom

În momentul de faţă, tronsonul feroviar Frontieră Curtici – Arad – km 614 (Radna) este în plin proces de modernizare, pe bani europeni, însă lucrările sunt mult întârziate, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici .

Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat la data de 15 februarie 2012 cu asocierea Alstom Transport SA – Swietelsky Baugesellschaft Gm.b.H – Astaldi S.p.A – Euro Construct Trading 98 SRL – Dafora şi are o valoare de 1.080.484.729,25 lei fără TVA. Ordinul de începere şi predarea amplasamentului au avut loc pe 13 martie 2012, iar termenul de finalizare era stabilit la 15 iunie 2014. Dată care, dacă ne uităm în calendar, constatăm că a trecut, iar lucrările sunt departe de a fi gata. La data de 31 martie 2014 stadiul fizic al lucrărilor era de 52,30%, față de 72,61% programat.

Cum din consorțiu nu face parte Alcatel, executantul lucrărilor va lua de la capăt introducerea centralizării electronice în gara Arad, cu propriile lui sisteme. Cele „vechi” vor ajunge cel mai probabil la Remat. Și în alte gări situate pe Coridorul IV au fost introduse, după Arad, sisteme de centralizare electronică, ce vor avea aceiași soartă. Este vorba de Deva, Simeria și Sighișoara, așa că banii europeni pierduți sunt de ordinul zecilor de milioane de euro. Trebuie menţionat faptul că cei de la Alstom nu au înlocuit de capul lor instalaţiile din gara Arad, ci pe baza documentaţiei de licitaţie întocmite de beneficiarul lucrării, CFR SA.

Ștefan Roșeanu spune că asemenea situații pot fi evitate, dând exemplul Danemarcei, care a rezolvat problema. În țara nordică, principalele companii din domeniul automatizărilor feroviare, Alstom, Thales și Bombardier, au fost obligate de autorități să dezvolte o interfață comună. În acest fel, fiecare companie are acces la sistemele celorlalte și poate executa orice contract, fără a fi nevoită să dezafecteze ceea ce a făcut cea de dinaintea ei.

Liviu Luca şi Vântu, condamnaţi la multi ani de puşcărie.

Autor

Dănilă Chirovici

15 iulie 2014

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat luni de Tribunalul Bucureşti la şase ani şi două luni închisoare cu executare în dosarul falimentării companiei Petromservice, iar sindicalistul Liviu Luca a primit şase ani închisoare, tot cu executare, în aceeaşi cauză. O pedeapsă şi mai grea, de nouă ani după gratii, a primit, în dosarul menţionat, omul de afaceri Octavian Ţurcan (un apropiat al lui Vîntu). Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată cu apel.

Cei trei au fost trimişi în judecată în urmă cu doi ani de Parchetul General, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi spălare de bani în dosarul falimentării companiei Petromservice, prejudiciul fiind stabilit la peste 83 milioane de euro.

În acelaşi dosar au mai fost daţi pe mâna Justiţiei foşti membri ai conducerii SC Petromservice SA, respectiv Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală, Rino Raichovich Graziano, Zizi Anagnastopol, Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă, Daniela Braşoveanu şi Octavian Ţurcan. Procurorii susţin că, în cursul anului 2005, Liviu Luca a devenit, în mod indirect, acţionarul majoritar al SC Petromservice SA, prin achiziţia a 49,35% din acţiunile societăţii realizată prin intermediul companiei Elbahold Ltd (înmatriculată în Cipru), la care sindicalistul avea calitatea de beneficiar real în sensul prevăzut de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de Directiva 2005/60/CE.

Astfel, el a controlat activitatea ulterioară desfăşurată de Petromservice, prin exercitarea dreptului de vot al Elbahold Ltd în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, ceea ce i-a permis să desemneze persoane „de încredere” în funcţiile de membri ai Consiliului de Administraţie, director general şi director financiar. Din probele de la dosar, a rezultat că Liviu Luca era ajutat la administrarea companiei de către Sorin Ovidiu Vîntu, care a finanţat preluarea pachetului de acţiuni.

Cum au fost ascunşi banii în firme off-shore

Un rol important în administrarea Petromservice avea şi Octavian Ţurcan, persoană apropiată de Vîntu, care intermedia relaţia inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau şi cu băncile din această ţară.

În cursul anului 2007, Petromservice a vândut către Petrom activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit suma totală de aproximativ 325 milioane de euro. Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile salariale restante obţinute de către angajaţi prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti, Luca a hotărât ca lichidităţile societăţii să fie transferate în patrimoniul unor firme controlate de Vîntu, pentru a evita ca banii să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuiţi ca dividende acţionarilor minoritari, mai susţin procurorii.

Anchetatorii arată că Luca a conceput, cu ajutorul lui Vîntu şi Ţurcan, un plan pentru a transfera sumele aflate în conturile Petromservice în conturile unor societăţi off-shore controlate de inculpaţi, sub pretextul achiziţiei unor acţiuni cotate la bursă. Astfel, în perioada 2008 – 2009, Liviu Luca, în calitate de acţionar majoritar, Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală şi Rino Raichovich Graziano, în calitate de membri ai Consiliului de Administraţie, şi Zizi Anagnastopol, în calitate de director financiar al Petromservice, au dispus încheierea mai multor contracte prin care partea Petromservice a cumpărat acţiuni cotate la bursă emise de şapte societăţi din Republica Moldova, la un preţ de aproximativ nouă ori mai mare decât valoarea la care aceste acţiuni erau tranzacţionate în aceeaşi perioadă la Bursa de Valori de la Chişinău.

Scopul urmărit prin aceste tranzacţii a fost ca sumele să ajungă în patrimoniul lui Vîntu şi Ţurcan. Parchetul General susţine că, în acest mod, Petromservice a plătit suma totală de 94.325.439 de euro pentru acţiuni, pe care le-ar fi putut cumpăra în schimbul sumei de 10.807.069 euro dacă ar fi realizat achiziţia direct de pe bursă. Toate companiile care au intermediat achiziţiile de acţiuni erau controlate de Vîntu şi Ţurcan, care aveau calitatea de beneficiari reali ai acestor societăţi.

Modul dictatorial de conducere al lui Liviu Luca

Liviu Luca a intrat în mişcarea sindicală încă din 1990, când a înfiinţat Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente (FSLI) Petrom. De-a lungul anilor, federaţia condusă de Luca, beneficiind de fonduri importante din cotizaţiile membrilor şi alte surse, a achiziţionat pachete de acţiuni la mai multe societăţi, printre care Petromservice, Rovit Valea Călugărească şi chiar grupul media Realitatea – Caţavencu.

În cadrul organizaţiei sindicale, deciziile se luau numai la comanda lui Liviu Luca. Am participat la mai multe congrese şi consilii naţionale ale FSLI Petrom, în anii 90 şi la începutul anilor 2000, şi am constatat că, fără excepţie, deciziile erau luate în unanimitate. La una dintre aceste reuniuni, un sindicalist aflat în spatele sălii (restaurantul Calul Bălan din Neptun) a uitat să lase jos mâna, atunci când Luca a întrebat dacă sunt voturi împotrivă. El a fost apostrofat imediat de „el lider maximo”, care i-a spus: „Costele (nu-mi mai aduc aminte dacă acesta era într-adevăr numele, dar nu contează în economia subiectului – n.m.), să nu mai vii la mine să-mi cer să te ajut cu aia şi cu ailaltă…”.

Sindicalistul vizat, probabil mahmur după cheful monstru care avusese loc cu o seară înainte, a încercat pe dată să se dezvinovăţească: „Mă scuzaţi, domnu’ preşedinte, nu am făcut-o intenţionat, eu sunt pentru propunerea făcută de dumneavoastră congresului…”. În final, Liviu Luca a dat dovadă de „înţelepciune” şi l-a iertat pe Costel cel rătăcit. Mai trebuie menţionat faptul că, la un congres al FSLI Petrom, a fost votată (tot în unanimitate, evident) o propunere care suna cam aşa: “chiar dacă preşedintele federaţiei nu va mai fi la un moment dat Liviu Luca, el se va ocupa în continuare de finanţele organizaţiei sindicale”. Fără alte comentarii.

Dan Şova circulă ilegal cu maşinile CFR Călători.

Autor

Adrian Bărbulescu

24 iunie 2014

Ani de zile, miniştrii care s-au perindat pe la Transporturi au circulat în maşini luxoase, care aparţineau unor companii din subordine, cum ar fi CFR Călători, CFR Marfă sau CFR SA. La finele anului trecut, Curtea de Conturi a descoperit această situaţie strigătoare la cer, în care companii care supravieţuiesc doar pentru că Guvernul le mai şterge din când în când datoriile plătesc benzina pentru demnitari. Actualul ministru Dan Şova, jurist de formaţie, ignoră însă dispoziţiile Curţii de Conturi şi circulă în continuare cu autoturismele CFR Călători.
Pe vremea când Miron Mitrea conducea Ministerul Transporturilor, companiile din subordine au făcut achiziţii pe bandă rulantă. Şi nu, nu ne referim aici doar la costumele de scafandru cumpărate la preţuri exorbitante de fostul director general al CFR Călători.
Cum Mitrea şi apropiaţii lui nu puteau să se deplaseze cu Daewoo Leganza (modelul de top al industriei auto româneşti, la acea vreme), s-a decis cumpărarea unor limuzine. Una dintre acestea, un Audi cu numărul de înmatriculare B 10 WMT, era utilizată de însuşi Miron Mitrea, cu şofer, evident, iar benzina era plătită de CFR Călători. Alte maşini de lux erau utilizate de “camarila” sa.

Dobre, Berceanu, Orba şi Boagiu s-au plimbat cu limuzina CFR Călători

Mitrea a plecat, dar miniştrii care i-au urmat au continuat să folosească maşina cu pricina, alte limuzine fiind puse la dispoziţia demnitarilor ministerului, pe baza unor contracte de comodat. Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Anca Boagiu – toţi au beneficiat de confortul maşinilor de lux. Iar parcul auto al companiilor feroviare a fost reîmprospătat continuu, cu alte limuzine.
La finele anului trecut, Curtea de Conturi a constatat că, prin contracte ilegale de comodat, nu mai puţin de 17 maşini au ajuns în folosinţa unor directori din Ministerul Transporturilor. Concluziile apar în Raportul Public al Curţii de Conturi pentru anul 2012 potrivit căruia CFR SA, CFR Călălori şi CFR Marfă au cheltuit numai în 2012 mai bine de 620.000 de lei pentru întreţinerea acestor automobile cărora le-au plătit, ilegal, inclusiv combustibilul.
Este vorba de 17 maşini mărcile Audi, Volkswagen, Mitsubishi şi Toyota care au ajuns în folosinţă gratuită la Ministerul Transporturilor, în subordinea căruia se află cele trei companii de stat, prin contracte cu clauze ilegale.
Cum scandalul era cât casa, ministrul de la acea vreme, Ramona Mănescu, a decis rezilierea contractelor de comodat, iar maşinile s-au întors la companiile feroviare. Nu pentru mult timp însă, căci Ramona Mănescu a plecat din biroul din Bulevardul Dinicu Golescu 38, acesta fiind ocupat de pesedistul Dan Şova.

Dan Şova: La loc comanda!
Care nu s-a sfiit să utilizeze maşinile aparţinând CFR Călători SA. Şi nu numai el. Secretarul general al ministerului, Elena Petraşcu, merge bine mersi într-un Volkswagen cu numărul B 15 WMI, care aparţine CFR Călători.
Surse din interiorul companiei au precizat pentru Ziarul de Investigaţii că “master of puppets” în ceea ce priveşte parcul auto al societăţii feroviare de stat este Vasile Secară, fost director la CFR Cluj, adus de Şova în conducerea centrală a companiei. “El le dă cheile maşinilor demnitarilor din minister, pentru a se da bine pe lângă ei”, au arătat sursele. Pe vremea când lucra la Cluj Napoca, Vasile Secară a fost implicat în mai multe scandaluri alături de Horia Uioreanu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, în prezent arestat, după cum a dezvăluit presa locală.
Ziarul de Investigaţii a solicitat puncte de vedere asupra acestei situaţii atât de la Ministerul Transporturilor, cât şi de la CFR Călători. Până la ora publicării acestui material, nu ne-a parvenit niciun răspuns.

Năstase, patru ani şi şase luni la puşcărie. Hotărârea definitivă

Autor

Adrian Bărbulescu

24 iunie 2014

Fostul premier Adrian Năstase va executa patru ani şi şase luni de închisoare, după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a adăugat un spor la pedeapsa de patru ani, în urma contopirii condamnărilor primite în dosarele „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii”.

Curtea de Apel Bucureşti a admis marţi contestaţia Direcţiei Naţionale Anticuropţie (DNA) şi a dispus ca la pedeapsa de patru ani de închisoare pe care o execută Adrian Năstase să se adauge un spor de pedeapsă de şase luni. Sentinţa a fost dată în dosarul în care Adrian Năstase a cerut contopirea pedepselor de patru ani de închisoare din dosarul „Zambaccian” şi de doi ani de închisoare din dosarul „Trofeul calităţii”.

Hotărârea instanţei este definitivă, Adrian Năstase urmând să execute o pedeapsă de patru ani şi şase luni de închisoare. În noul context, avocatul lui Năstase nu mai poate solicita liberarea condiţionată, aşa cum intenţiona să facă dacă fostul premier rămânea doar cu pedeapsa de patru ani.

Mircea Băsescu, arestat 30 de zile în scandalul cu Bercea Mondial.

Autor

Dănilă Chirovici

20 iunie 2014

Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, a fost reținut joi de procurorii DNA pentru 24 de ore, fiind acuzat de trafic de influență, urmând ca vineri să fie prezentat în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. Vineri seara, Tribunalul Bucureşti a decis arestarea sa pentru 30 de zile. Mircea Băsecsu a fost dus aproape imediat în arestul Poliţiei Capitalei. Cu o zi înainte, într-un discurs încheiat cu ochii în lacrimi, preşedintele Traian Băsescu s-a spălat pe mâini, spunând că nu este în niciun fel implicat şi că va lăsa Justiţia să-şi facă treaba în acest caz. Reţinerea fratelui şefului statului a intrat şi în atenţia presei internaţionale.

Procurorii DNA îl acuză pe Mircea Băsescu că, în perioada 20 februarie 2011 — 22 februarie 2012, a primit suma de 250.000 de euro de la un denunțător (Florin Anghel, fiul interlopului Bercea Mondial), în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații învestiți cu soluționarea cauzei referitoare la infracțiunea săvârșită de tatăl denunțătorului (Sandu Anghel). Totul, cu scopul de a obține o hotărâre favorabilă, fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate.

Follow the money

La începutul anului 2011, după ce față de Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt, fiul acestuia, Florin Anghel, i-a dat unui intermediar suma de 250.000 de euro, la cererea acestuia din urmă și în schimbul promisiunii că banii vor fi ajunge mai departe la Mircea Băsescu, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații care judecau cauza referitoare la infracțiunea săvârșită de Bercea Mondial și a altor cereri incidente în respectiva cauză.

Ulterior, pentru că Bercea Mondial nu a fost pus în libertate, Florin Anghel i-a dat intermediarului încă 350.000 de euro, în speranţa că o sumă mai mare va urni lucrurile în direcţia dorită. Din suma totală de 600.000 de euro dată de denunțător intermediarului, Mircea Băsescu ar fi primit 250.000 de euro, în schimbul promisiunii că, prin influența pe care o are asupra magistraților, poate obține o soluție favorabilă pentru Bercea Mondial.

După ore întregi de audieri la DNA, Mircea Băsescu a înnoptat în arestul Poliţiei Capitalei.

Lacrimile preşedintelui, redivivus

Joi după amiază, preşedintele Traian Băsescu a avut prima ieşire publică pe acest subiect. El a declarat că regretă implicarea fratelui său în scandalul legat de interlopul Bercea Mondial: „Nu mă voi transforma într-un avocat al fratelui meu, cu atât mai mult cu cât mi se pare că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care nu trebuia să se implice”.

El a ţinut să precizeze că nu a avut niciodată cu fratele său Mircea vreo discuţie cu privire la sprijinirea lui Sandu Anghel în procesele pe care le avea. „Există suspiciunea intervenţiei mele în derularea Justiţiei în acest caz, sau cel puţin aşa a fost lansată public aseară. De aceea fac un apel public la orice poliţist, procuror, judecător care a fost implicat în cazul condamnării lui Sandu Anghel, dacă a existat vreo intervenţie a mea pe această scară a anchetei şi a deciziei justiţiei, să o facă publică”, a spus preşedintele.

El a continuat, arătând că în cei aproape zece ani de când este şeful statului nu a făcut nicio intervenţie în Justiţie pentru nimeni şi că şi în acest caz va proceda la fel: „Vă asigur că nu voi face niciun fel de intervenţie la nicio instituţie a statului pentru a-l proteja pe fratele meu, este major, este responsabil pentru faptele lui. Dacă a săvârşit ceva ilegal, va trebui să răspundă ca orice cetăţean, în faţa legii. Eu nu-l acuz. Dacă-l va acuza cineva, aceasta va putea fi justiţia. Lucrul pentru care-l acuz deocamdată e anturajul în care a intrat. Vă asigur că, între nevoia de consolidare a justiţiei şi reflexul firesc de a-ţi apăra fratele, aleg consolidarea justiţiei”. La finalul discursului, preşedintelui Băsescu i-au dat lacrimile.

Presa străină comentează

Scandalul dâmboviţean generat de reţinerea lui Mircea Băsescu a intrat şi în atenţia presei internaţionale, jurnaliştii străini ţinând să puncteze faptul că Justiţia din România face obiectul unei monitorizări speciale a Uniunii Europene în materie de combatere a corupţiei.

„Mircea Basescu, în vârstă de 60 de ani, fratele mai mic al preşedintelui, a fost reţinut joi seară, după ce a fost audiat de procurori. Justiţia română, care face obiectul unei supravegheri stricte din partea Bruxelles-ului, s-a dovedit a fi mai eficientă în ultimii ani, conform experţilor. În ultimii doi ani, un fost prim-ministru şi doi foşti miniştri găsiţi vinovaţi de acte de corupţie au fost condamnaţi la închisoare, un lucru inedit în România”, notează Agenţia France-Presse.

„Procurorii anticorupţie l-au reţinut pe fratele preşedintelui României”, titrează revista Business Review. „Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut joi seară de procurorii anticorupţie, după ce a fost interogat. Mircea Băsescu este suspectat de trafic de influenţă, existând suspiciunea că ar fi primit 250.000 de euro în februarie 2012 pentru a interveni în Justiţie în scopul obţinerii unei pedepse mai uşoare pentru Sandu Anghel, cunoscut sub numele de Bercea Mondial, un lider interlop condamnat la şapte ani şi şase luni de închisoare în 2012”, precizează sec Business Review.

Judecătoare la ICCJ, avocat într-un proces de ieşire din indiviziune.

Autor

Dănilă Chirovici

16 iunie 2014

O vilă somptuoasă în Primăverii, un complex rezidenţial la Mamaia sau la Predeal constituie aproape întotdeauna motiv de invidie, de scandaluri care într-un final ajung în justiţie. Dar cine şi-ar fi închipuit că o casă muncitorească situată în zona Răzoare, cu o suprafaţă totală de nici 80 mp, împărţită în două apartamente, poate fi obiectul unor interminabile procese? Şi atunci când una dintre părţi apelează la „artileria grea”, adică la sprijinul unui magistrat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, lucrurile se complică.

UPDATE Curtea Supremă se spală pe mâini

Ziarul de Investigaţii a solicitat un punct de vedere oficial de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la acţiunile magistratului asistent Oana Cristina Popescu. Magistraţii de la ÎCCJ s-au spălat pe mâini în această afacere, pasând toată răspunderea la Curtea de Apel Bucureşti. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate emite un punct de vedere în raport de situaţia prezentată de dumneavoastră, în condiţiile în care reprezentarea părţii la care faceţi referire a avut locîn faţa completului de judecată legal învestit, acesta fiind suveran atât în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate cât şi în aprecierea asupra dovezii calităţii de reprezentant”, se arată în răspunsul semnat de judecătorul Minodora Condoiu, şeful Biroului de informare şi relaţii publice al instanţei supreme.

Aşa cum spuneam, casa de la numărul 8 al străzii Lt. Av. Caranda din sectorul 6 al Capitalei nu este nici pe departe vreun palat sau măcar conac. Este o simplă casă muncitorească ridicată în perioada interbelică şi care apoi, în anii comunismului, a făcut parte din fondul locativ de stat.

Imobilul este împărţit în două apartamente minuscule, de suprafaţe aproximativ egale. Decenii la rând, locatarii celor două apartamente nu au avut nimc de-mpărţit, ba, dimpotrivă, au trăit împreună, sub acelaşi acoperiş, în bună vecinătate. A venit schimbarea de regim din decembrie 1989 şi statul român a decis să vândă toate locuinţele deţinute de fosta ICRAL către cei care la vremea respectivă aveau statut de chiriaşi. Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul despre care facem vorbire, cele două apartamente fiind vândute în 1993, cu plata în rate, către soţii Luminiţa şi Valere Munteanu, pe de o parte, şi Aneta Pascu, de cealaltă parte, regimul juridic fiind de proprietate comună forţată şi perpetuă.

O sarabandă a proceselor care durează de nouă ani

Schimbarea statutului juridic al colocatarilor, din chiriaşi în proprietari, nu a schimbat nimic în relaţiile dintre ei. Surpriza a intervenit abia în luna decembrie a anului 2005, când soţii Munteanu s-au trezit daţi în judecată de Aneta Pascu.

Netam-nesam, aceasta din urmă solicita ieşirea din indiviziune. Cu toate că nu putea fi vorba de aşa ceva, din moment ce nu exista o o proprietate comună care să poată fi partajată, dat fiind faptul că cele două apartamente au intrări separate, fiind utilizate în comun doar o fâşie de curte (pentru acces) şi reţeaua de utilităţi.

Este ca şi cum subsemnatul, locatar la etajul 8 al unui bloc din cartierul Titan, aş cere să mi se pună la dispoziţie o scară separată sau (de ce nu?) chiar şi un lift personal. Ei bine, tocmai acest lucru a cerut în instanţă Aneta Pascu – dărâmarea, pe cheltuiala familiei Munteanu, a gardului despărţitor dintre cele două proprietăţi, pe motiv că nu respectă linia de hotar (cu toate că el fusese construit de ICRAL, în perioada comunistă, şi exista la momentul cumpărării celor două apartamente) şi mutarea ţevilor de utilităţi aferente familiei Munteanu care există în zona Anetei Pascu.

Şi pretenţiile erau abia la început, aşa cum vom vedea în continuare. În primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1054 pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006, Judecătoria Sectorului 6 a respins acţiunea Anetei Pascu, pe care a considerat-o ca fiind fără obiect: „Indiviziunea, ca modalitate a dreptului de proprietate, presupune existenţa mai multor titulari, care au doar o cotă-parte ideală, abstractă, din dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în această stare, fără a avea o fracţiune materială, determinată de bunuri. Instanţa apreciază că în cauză nu există o stare de indiviziune, astfel cum a fost ea definită anterior, întrucât fiecare parte deţine în exclusivitate anumite încăperi, iar grupul sanitar şi pivniţa sunt în folosinţă comună, fiind dobândite ca atare prin contractele încheiate cu SC Orizont SA” (fosta ICRAL – n.red.).

Trebuie menţionat aici că grupul sanitar deţinut în comun de cele două familii este singura cale de acces în podul casei. Clar ca lumina zilei. Numai că sarabanda proceselor era abia la început. Un an mai târziu, prin sentinţa civilă nr. 2761 pronunţată în şedinţa publică din 20 aprilie de aceeaşi Judecătorie a Sectorului 6, Secţia Civilă, este admisă în parte acţiunea reclamantei Aneta Pascu. Apoi, inexplicabil, aceasta renunţă la acţiunea de solicitare a ieşirii din indiviziune.Liniştea părea că s-a reinstaurat în imobilul din strada Lt. Av. Caranda.

Bunica îşi aduce nepoata în instanţă

Doar pentru scurt timp însă. La fel de inexplicabil, Aneta Pascu introduce o nouă acţiune, având acelaşi obiect, care îi este admisă şi procesele se reiau pe bandă rulantă, cu tot ce implică acestea – experţi, adrese către şi de la Primăria Sectorului 6 şi aşa mai departe.

Oricine se poate întreba, pe bună dreptate, de unde atâta energie şi, mai ales, atâta aplecare către lumea Justiţiei a unei octogenare, şi aici am numit-o pe Aneta Pascu? Ei bine, totul devine mult mai clar atunci când ne aruncăm privirea pe încheierea şedinţei publice din data de 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală. „La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul pârât Munteanu Valere (…) intimata reclamantă Pascu Aneta, prin reprezentant Popescu Oana Cristina, fără mandat la dosar”, se arată în încheierea de şedinţă.

Oana Cristina Popescu nu este nimeni alta decât nepoata Anetei Pascu şi este magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Evident, partea adversă ia foc şi cere instanţei ca Aneta Pascu să nu fie reprezentată de nepoata ei, având în vedere calitatea de magistrat a acesteia. Şi, surpriză! Oana Cristina Popescu se retrage de bună voie: “Reprezentantul intimatei-reclamante Pascu Aneta solicită instanţei să ia act că înţelege să se retragă din cauza de faţă, în sensul că nu mai reprezintă interesele intimatei-reclamante Pascu Aneta, întrucât doreşte ca prezentul recurs să se soluţioneze cât mai repede”.

Dar efectul asupra colegilor ei magistraţi de la Curtea de Apel s-a făcut simţit, chiar şi cu această trecere episodică prin sala de judecată. Dovadă stă faptul că, în aceeaşi şedinţă publică, instanţa menţionată a respins recursul formulat de Tudoriţa şi Valere Munteanu.

O motivare kilometrică

În consecinţă, judecarea procesului se întoarce la Judecătoria Sectorului 6. Prin sentinţa civilă nr. 2632, pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013, instanţa admite cererea formulată de Aneta Pascu şi dispune ieşirea din indiviziune. (De precizat că motivarea sentinţei se întinde pe nu mai puţin de 30 de pagini. Nu chiar ca la procesul lu Adrian Năstase, dar nici mult nu mai aveau până acolo magistraţii de la judecătorie!).

Şi, mai ceva ca arhitecţii care au proiectat Burj-al-Arab, magistraţii găsesc şi soluţia tehnică pentru separarea completă a colocatarilor imobilului. „(Instanţa – n.red.) constată că pârâţii reclamanţi Munteanu Valere şi Munteanu Tudoriţa vor avea acces la corpul acestora de proprietate direct din strada Lr. Av. Gheorghe Caranda nr. 8A, sens în care, pentru accesul în imobilul construcţie, dispune modificarea ferestrei cu deschidere la stradă prin transformarea acesteia în cale de acces – intrare în imobil. Această intrare urmează a fi mascată de o marchiză cu o înălţime de până-n 2,20 metri, o lăţime de până-n 1,5 metri şi o adâncime de până într-un metru”.

Mai pe româneşte, soţii Munteanu ar urma să aibă acces din stradă direct în dormitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că imobilul, ridicat în 1931, este construit pe principiul cărămizilor portante. Dacă ai scos o cărămidă, cade tot peretele şi, în cel mai rău caz, toată casa. Judecătoria a dat această sentinţă în pofida avertismentelor repetate ale Primăriei Sectorului 6, reprezentanţii acestei instituţii precizând că soluţia tehnică nu este taman legală. „(…) nu este posibilă ieşirea din indiviziune, deoarece, conform PUG al Municipiului Bucureşti, aprobat cu HCGMB nr. 269/2000 cu valabilitate prelungită în conformitate cu HCGMB nr. 324/2010 şi a HCGMB nr. 241/2011, imobilul se află în zona M – subzona M3, subzonă în care lotul minim, ca suprafaţă pe care se pot executa lucrări este de 300 mp cu un front la stradă de 10,00 ml”, se arată în răspunsul primit de Valere Munteanu de la Primărie, înregistrat cu numărul 37496 din data de 4 decembrie 2012.

Or, toată proprietatea din strada Lt. Av. Caranda nu are decât 264 mp, deci lucrările nu pot fi executate. Singura soluţie în acest caz pare ca Aneta Pascu să dea în judecată şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru a i se permite începerea lucrărilor de construcţie. Cu o nepoată magistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cine ştie?

Şova: divizărea SNCFR a fost greşită.

Autor

Adrian Bărbulescu

10 iunie 2014

Divizarea fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române (SNCFR) în trei companii (Infrastructură, Marfă şi Călători), decisă în 1998, în perioada mandatului lui Traian Băsescu la Ministerul Transporturilor a fost greşită şi în contradicţie cu trendul din UE, a declarat marţi actualul deţinător al portofoliului, Dan Şova.

„Decizia din 1998 – normal, o să spună toată lumea, dom’le, în ’98 era Băsescu ministru al Transporturilor şi este o chestiune politică; nu, nu este o chestiune politică – de spargere a căii ferate în trei companii a fost o decizie greşită, din punct de vedere administrativ. A fost o decizie greşită ca ministru. Fac această afirmaţie nu pentru că am ceva cu domnul Băsescu – este evident că am ceva cu dânsul, ştie toată lumea -, dar spun acest lucru după ce am participat deja la trei Consilii Europene, în martie, la Bruxelles, în mai la Atena şi săptămâna trecută la Luxemburg. De fiecare dată, la toată cele consililii s-a aflat pe masa discuţiilor al patrulea pachet feroviar în Uniunea Europeană, care discută tocmai despre despărţirea acestor companii”, a declarat Şova.

El a precizat că oameni care sunt mai capitalişti şi mai obişnuiţi cu economia de piaţă decât românii se opun spargerii companiilor naţionale în călători, marfă şi infrastructură: „Este anedoctic, tot cu referire la domnul Băsescu, cei care se opun şi spun că este o prostie sunt chiar nemţii, care, mă rog, dânsul a revendicat o anumită relaţie cu ei. Nemţii sunt cei care se opun în mod constant acestei propuneri de reformă, şi nu sunt singurii”.

Ziarul de Investigaţii a arătat încă de acum trei ani de zile, într-o amplă anchetă, efectele dezastruoase pe care le-a avut divizarea SNCFR, făcută sub „îndrumarea” firmei americane Seneca.

Citeşte aici legătura dintre Traian Băsescu, Anca Boagiu şi compania Seneca .

Dan Adamescu ridicat din trafic şi dus cu duba la DNA.

Autor

Dănilă Chirovici

5 iunie 2014

UPDATE Omul de afaceri Dan Adamescu a fost ridicat joi dimineaţă din trafic de procurorii DNA. El a părăsit autoturismul Maybach pentru a-şi continua deplasarea cu duba, fiind escortat cu duba de trupele speciale, după ce pe numele său a fost emis un mandat de aducere, pentru a fi audiat în dosarul în care este acuzat că le-ar fi dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa.

Joi, 21 mai, Adamescu se prezentase la DNA, fiind citat de procurori după ce miercuri fuseseră făcute percheziţii la locuinţa sa şi la sediile unor firme pe care le deţine, în dosarul în care patru judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru intervenţii în dosare de insolvenţă.

Adamescu a ajuns la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în jurul orei 10,15 şi nu a dorit să facă nicio declaraţie. Surse judiciare au declarat că Dan Adamescu a fost citat să se prezinte joi la DNA, fiind suspectat că, pentru a obţine soluţii favorabile în dosare, ar fi dat mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti puşi sub acuzare pentru corupţie. Procurorii DNA au făcut miercuri percheziţii la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele acestuia, în dosarul în care patru judecători sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru intervenţii în dosare de insolvenţă.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat printr-un comunicat de presă că miercuri, 20 mai, au fost făcute percheziţii la nouă sedii ale unor societăţi comerciale, precum şi la domiciliul unei persoane fizice, toate situate în Bucureşti, în dosarul în care au fost arestaţi patru judecători de la Tribunalul Bucureşti. DNA a precizat că, pe lângă cei patru judecători, în această cauză se efectuează urmărirea penală şi faţă de alte persoane,. Surse judiciare citate de Mediafax au indicat că percheziţiile au fost făcute la locuinţa omului de afaceri Dan Adamescu şi la firmele deţinute de acesta, existând suspiciunea că mogulul asigurărilor le-ar fi dat mită judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti suspectaţi de corupţie, pentru a obţine soluţii favorabile în dosare. Dan Adamescu deţine compania Astra Asigurări, Unirea Shopping Center şi cotidianul România liberă.

Judecătorii Mircea Moldovan, Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Ciprian Sorin Viziru, toţi de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă, acuzaţi că primeau bani şi bunuri pentru intervenţii în dosare de insolvenţă, au fost arestaţi preventiv, printr-o sentinţă pronunţată marţi de Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea procurorilor anticorupţie. Potrivit magistraţilor, cei patru judecători, personal sau prin intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă, lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată, sume de bani, bunuri sau servicii. Magistraţii ar fi cerut bani sau bunuri pentru a îndeplini sau a nu îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, pentru a decide privind modalităţile de înscriere la masa credală cu privire la creanţele creditorilor chirografari, pentru a desemna preferenţial administratori judiciari, pentru a atribui preferenţial dosare de insolvenţă sau pentru a-şi exercita influenţa pe lângă judecători de la diverse instanţe din Bucureşti şi din ţară, folosind informaţii deţinute prin prisma atribuţiilor de judecător, au arătat procurorii în referatul cu propunerea de arestare.

Citeşte şi:

Adamescu, mogulul asigurărilor de locuinţe

PAID intră oficial sub tutela familiei Adamescu

Wigler Solomon zis „Moni”, a fost săltat de DNA pentru şpagă

Autor

Dănilă Chirovici

4 iunie 2014

După ce anul trecut la sediul Primăriei Capitalei avusese loc un puternic cutremur, prin arestarea lui Mădălin Dumitru, şeful Direcţiei de Infrastructură, acum un nou seism, cu o magnitudine mai mare, loveşte în Splaiul Independenţei. Wigler Solomon, zis „Moni” consilierul personal al primarului Capitalei, Sorin Oprescu, a fost reţinut de procurorii DNA, după ce a fost prins în flagrant în timp ce primea şpagă 25.000 de euro.
Potrivit DNA, era vorba doar de o „rată” dintr-un „credit” mult mai consistent. În total, Wigler Solomon a luat mită până acum 204.000 de euro, promiţând că va interveni pe lângă consilieri din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, astfel încât aceştia să voteze aprobarea unor PUZ-uri aferente construirii a trei supermarketuri.
Wigler Solmon a cerut, în total, 230.000 de euro, unui om de afaceri, pentru ca Primăria Capitalei să aprobe planurile urbanistice zonale pentru construirea a trei supermarketuri în Bucureşti, dar şi pentru ca municipalitatea să facă o donaţie. În perioada mai-iunie 2012 – mai 2015, în calitate de consilier personal al primarului Municipiului Bucureşti, a cerut suma totală de 230.000 euro. El a primit, în mai multe tranşe, suma de 204.000 euro de la un om de afaceri (martor denunţător) pentru a interveni pe lângă funcţionari din aparatul administrativ al primarului general şi consilieri din cadrul CGMB, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora, în vederea iniţierii şi votării unor proiecte de hotărâri, conform DNA.
Wigler Solmon a primit suma totală de 150.000 euro, în patru tranşe, respectiv înainte şi după votarea hotărârilor respective. „În acelaşi scop, la data de 28 mai 2015, omul de afaceri s-a întâlnit cu inculpatul Wigler Solomon în biroul acestuia din urmă aflat în sediul Primăriei Municipiului Bucureşti, ocazie cu care acesta din urmă l-a asigurat pe martorul denunţător că, în şedinţa Consiliului general al municipiului Bucureşti din ziua respectivă, au fost aprobate atât proiectul de hotărâre privind acceptarea donaţiei aferentă unuia dintre proiecte, cât şi PUZ-ul pentru unul dintre supermarket-uri”, conform DNA.
În acest context, consilierul lui Oprescu a convenit cu omul de afaceri ca, pe 3 iunie, să-i dea 25.000 de euro, urmând ca diferenţa până la 51.000 de euro să o aducă în săptămâna 8-12 iunie. Miercuri seara, Wigler Solomon a fost surprins în flagrant de procurorii anticorupţie în timp ce primea suma de 25.000 euro.
„Anterior, în acelaşi scop, inculpatul primise, printr-un intermediar, suma de 4.000 euro de la acelaşi om de afaceri. Într-un context separat, la data de 14 noiembrie 2013, inculpatul Wigler Solmon a mai primit de la omul de afaceri suma de 25.000 euro pentru a interveni pe lângă primarul general al municipiului Bucureşti, pe lângă care a lăsat să creadă că are influenţă, în vederea eliberării unei autorizaţii de construire necesare unei soluţii de trafic (sens giratoriu), pentru două supermarket-uri”, potrivit procurorilor anticorupţie.

PSD a câştigat alegerile europarlamentare. Crin şi Iohannis au demisionat.

Autor

Dănilă Chirovici

26 mai 2014

Duminică seara, Alianţa PSD-UNPR-PC obţinuse o victorie „zdrobitoare” la alegerile europarlamentare, conform sondajelor de tip exit-poll, care o creditau şi cu 43%. Luni dimineaţă însă, odată cu anunţarea de către Biroul Electoral central a rezultatelor parţiale, s-a transformat doar în victorie.

Concret, Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 37,40% din opțiunile alegătorilor, PNL -14,86%, iar PDL 12,23% potrivit datelor parțiale furnizate de BEC luni dimineață, după centralizarea rezultatelor din 96,18% secții de votare. Actorul Mircea Diaconu a întrunit 6,92 % din opțiuni, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 6,47%. PMP a obținut 6,21 % din voturi, PP-DD — 3,63%, iar PRM — 2,71%. Forţa Civică a obținut 2,62% din voturile exprimate de alegători, Partidul Ecologist Român 1,17%, Alianța Agricultorilor — 0,95% și PNȚCD — 0,90%.

La o analiză mai atentă, observăm că forţele politice de dreapta au obţinut, cumulat, un scor apropiat de al celor de stânga, grupate în Alianţa PSD-UNPR-PC. Prin forţe de dreapta înţelegem PNL (afiliat european la Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – ALDE), PDL, PMP şi UDMR (toate afiliate la Partidul Popular European).

Până în prezent au fost introduse date de la 96,18 % secții de votare. Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost de 5.714.814 (32,29%). Trebuie menţionat faptul că rezultatele parţiale furnizate de BEC nu au făcut decât să confirme rezultatele numărătorii paralele a PDL, făcută publică la primele ore ale zilei de luni.

După ce a aflat rezultatele, președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că-și asumă eșecul de la alegerile europarlamentare și a precizat că o decizie va fi luată în ședința Biroului Politic Central. ”La un rezultat de 15% ,PNL nu poate fi mulțumit, este un rezultat sub așteptările noastre. Neatingerea obiectivului este un eșec pe care ca președinte în primul rând și înainte de toți mi-l asum. Îmi țin cuvântul și în ședința Biroului Politic Central voi anunța și vom lua deciziile”, a spus Antonescu. Întrebat dacă-și va da demisia din PNL, Antonescu a spus: “Un președinte de partid nu își dă demisia în fața presei ci, pentru că este o decizie politică, o face în fața partidului său “. Tot luni, Klaus Iohannis și-a anunțat demisia din funcția de prim-vicepreședinte al Partidului Național Liberal și din Biroul Politic. La câteva ore, şi Crin Antonescu a demisionat de la şefia PNL.

Dreapta, câştigătoare în Europa

Dar ce s-a întâmplat la nivelul întregii Uniuni Europene? Conform rezultatelor parțiale, Partidul Popular European (PPE) conduce cu 212 mandate pentru viitorul Parlament European, care confirmă prima proiecție prezentată anterior de legislativul comunitar, bazată pe o centralizare a exit poll-urilor. Socialiștii se află pe locul doi, cu 185 de mandate, în timp ce euroscepticii sunt creditați cu peste 140 de locuri.

Liberalii rămân cel de al treilea grup în viitorul PE, urmați de Verzi (55). Toate cele patru grupuri vor pierde locuri conform acestor prime rezultate parțiale, urmând să aibă 523 de eurodeputați, față de 612 în fostul Parlament European. PPE ar urma să piardă 63 de locuri, socialiștii zece, liberalii 14 și Verzii trei. Pe de altă parte, stânga radicală ar urma să urce de la 35 la 45 de locuri, în timp ce grupul Europa Libertății și Democrației, construit în jurul UKIP, este creditat cu 36 de locuri. La rândul lor, conservatorii britanici și polonezi ar obține 40 de locuri, conform rezultatelor parțiale.

România riscă să piardă 700 mil de euro pentru sectorul feroviar.

Autor

Adrian Bărbulescu

25 mai 2014

De parcă nu am avea nevoie de bani pentru îmbunătăţirea transportului pe calea ferată, prin modernizarea unor tronsoane astfel încât să se poată circula cu viteze sporite, România dă cu piciorul banilor europeni. Şi nu puţini! Numai în acest an, România riscă să piardă aproape 700 milioane de euro din fonduri de la Bruxelles, după cum o recunosc chiar oficialii Ministerului Transporturilor, la solicitarea Ziarului de Investigaţii.

Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial Transport (POS-T) a realizat, pentru Ziarul de Investigaţii, o radiografie a stadiului lucrărilor de modernizare a tronsoanelor de cale ferată de pe Coridorul IV pan-european. Concluzia este una singură – pe mai toate sectoarele lucrările sunt întârziate, motiv pentru care România riscă să piardă finanţările europene.

Şi-a băgat Fenechiu coada

Dar să luăm pe rând toate tronsoanele pe care se lucrează (sau ar trebui să se lucreze, mai bine spus). Primul pe listă este obiectivul de reabilitare a liniei de cale ferată Braşov – Simeria, pentru a asigura circulaţia trenurilor cu o viteză de 160 km/h, tronsonul Coşlariu – Simeria (POST/2012/1/2/002). Pe tronsonul Simeria – Vinţu de Jos, contractul a fost semnat iniţial cu asocierea FCC Construccion SA – Alpine Bau GmbH – Azvi SA – Straco Grup SRL, având o valoare de 1.255.756.000 lei (aproximativ 300 milioane de euro). Au urmat însă contestaţiile, iar prin Decizia Civilă nr. 4521/27.09.2013 Tribunalul București a anulat acest contract. În consecinţă, a fost reluată procedura de atribuire, iar pe 5 decembrie anul trecut a fost semnat un nou contract, cu asocierea Swietellsky – Strabag – Alstom – Arcada – Euro Construct – Transferoviar, de această dată cu o valoare mai mare, de 1.350.523.773,99 lei, fără TVA.

Din cauza acestor lupte în justiţie, în care a fost implicat şi fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu (intervenţia lui în semnarea contractului iniţial fiind şi principala cauză pentru care managerul privat al CFR SA, grecul Dimitris Sophocleous, şi dat demisia), stadiul fizic al lucrărilor (la data de 28 februarie 2014) era de 0%. Ordinul de începere a lucrărilor şi predarea amplasamentului s-au produs pe data de 6 decembrie 2013. Termenul de finalizare a lucrărilor este 5 decembrie 2016.

Italienii de la Pizzarotti au promis 89% şi au executat 24%

Pe următorul tronson, Vinţu de Jos – Coşlariu nu au fost contestaţii în instanţă, dar nici aici lucrările nu sunt prea avansate. Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat pe 12 decembrie 2011 cu Impresa Pizzarotti&C SpA, având o valoare de 766.924.829,00 lei fără TVA. Pe 20 decembrie 2011 a fost predat amplasamentul şi a fost dat ordinul de începere a lucrărilor, termenul de finalizare fiind 20 iulie 2013.

Am ajuns însă în 2014, iar la finele lunii februarie stadiul fizic al lucrărilor era de numai 23,68%, față de 88,72% programat. Oficialii Ministerului Transporturilor spun că vina pentru această situaţie aparţine deopotrivă constructorului şi beneficiarului. Primului i se reproşează o “mobilizare deficitară a constructorului în sensul desfășurării activităților conform graficului de execuție și proiectului tehnic/caietului de sarcini”. Pe de altă parte, statul român nu a făcut la timp exproprierile, a început cu întârziere licitația pentru întocmirea documentației cadastrale, a întârziat şi elaborarea și aprobarea proiectelor tehnice pentru relocarea utilităților identificate.

O altă problemă constă în faptul că nu au fost contractate la timp lucrările de semnalizare, comune pentru ambele tronsoane. Cu alte cuvinte, chiar dacă lucrările de infrastructură ar fi gata, trenurile ar merge cu 40-50 km/oră, pentru că nu ar exista semnalizare şi ar trebui circulat „la cale liberă”. “Din cauza aspectelor mai sus enumerate există riscul ca niciunul dintre termenele de finalizare a lucrărilor să nu fie respectat”, recunosc oficialii Autorităţii de Management.

Pe două tronsoane “ne mişcăm cu talent”

Ne mutăm acum pe următorul sector supus modernizării, Sighișoara-Coșlariu (POST/2013/1/2/004). Pe tronsonul Sighișoara – Atel (km 299+399 – km 327+625), contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat la data de 17 februarie 2012 cu asocierea SCC Construction SA – Alpine BAU GmbH – SC AZVI SA, având o valoare de 872.643.737,73 lei fără TVA (peste 200 milioane de euro). Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat pe 13 martie 2012, iar amplasamentul a fost predat pe 10 mai, acelaşi an. Aici, lucrurile stau ceva mai bine, stadiul fizic (la 28 februarie 2014) fiind de 23,34% față de 28,23% programat. Termenul de finalizare a lucrărilor, conform contractului, este 15 februarie 2015.

Pe următorul tronson, Aţel – Micăsasa (km 327+625 – km 357+095), stadiul lucrărilor este chiar mai avansat decât fusese preconizat – 23,85%, față de 20% programat. Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat pe 9 decembrie 2011 cu asocierea FCC Construccion S.A. – Alpine BAU GmbH – AZVI S.A. –Straco Grup SRL, având o valoare de 747.497.929,80 lei fără TVA. Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la finele lunii iunie 2012, iar accesul pe şantier a fost posibil o săptămână mai târziu.

Întârzieri a la à la grecque

Optimismul se topeşte când ajungem pe următorul tronson, Micăsasa – Coșlariu (km 357+095 – km 394+150). Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat pe 26 aprilie 2012 cu asocierea eleno-română Aktor Technical Societe Anonyme (Aktor SA) – Arcada Company SA şi are o valoare de 721.852.150,60 lei fără TVA. Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat în aceeaşi perioadă cu tronsonul prezentat anterior, iar termenul de finalizare este 26 aprilie 2015. Greu de crezut că va fi respectat, din moment ce stadiul fizic la finele lunii februarie era de numai 41,82%, față de 60,79 % programat.

Cauzele întârzierilor merg de la întârzierea exproprierilor, contestaţiile la licitaţia pentru desemnarea consultantului şi până la deja menţionata problemă a semnalizării, achiziție comună pentru ambele secțiuni (Sighișoara – Coşlariu și Coşlariu – Simeria). Şi în cazul acestor contracte, concluzia Autorităţii de Management este aceeaşi: “Din cauza aspectelor mai sus enumerate există riscul ca niciunul dintre termenele de finalizare a lucrărilor să nu fie respectat”.

Alstom Transport a făcut un proiect tehnic cu erori

Ne mutăm mult mai la vest, pe tronsonul Frontieră Curtici – Arad – km 614 (Radna). Şi aici sunt probleme. Contractul de execuție a lucrărilor a fost semnat la data de 15 februarie 2012 cu asocierea Alstom Transport SA – Swietelsky Baugesellschaft Gm.b.H – Astaldi S.p.A – Euro Construct Trading 98 SRL – Dafora şi are o valoare de 1.080.484.729,25 lei fără TVA. Ordinul de începere şi predarea amplasamentului au avut loc pe 13 martie 2012, iar termenul de finalizare era stabilit la 15 iunie 2014. Greu de respectat, având în vedere că la 31 martie 2014 stadiul fizic al lucrărilor era de 52,30%, față de 72,61% programat.

Printre cauzele întârzierilor, oficialii Ministerului Transporturilor enumeră: capacitatea tehnică inadecvată a antreprenorului; proiectul tehnic incomplet sau cu erori; nerespectarea planificării aprovizionării; existența unor imobile neincluse în documentația cadastrală. Totuşi, nu este doar vina constructorului, din moment ce beneficiarul a predat cu întârziere amplasamentele pentru execuția anumitor lucrări.

Punând cap la cap modul cum s-au derulat toate aceste contracte, concluzia Autorităţii de Management POS-T este una singură: “Riscul de dezangajare aferent POST pentru anul 2014 (bani europeni care vor fi pierduţi – n.red.) este de 692,97 milioane euro”. Asta cu toate că aceeaşi Autoritate susţine că în acest moment depune eforturi semnificative pentru atingerea unui procent de 100%, până la finele anului 2015, a absorbţiei banilor de la Bruxelles. No comment.

Criza speculativă are la bază lăcomia, care s-a suprapus pe fondul teoriei că deficitele generalizate sunt benefice pentru economie

Autor

Dănilă Chirovici

15 mai 2014

Lucrurile par să fie foarte simple cu actuala criză mondială, respectiv este o criză speculativă care are la bază lăcomia și care s-a suprapus și pe fondul teoriei că deficitele generalizate ale statelor sunt benefice pentru economie, în fapt o denaturare a teoriei lui Keynes.
John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton a fost un economist britanic ale cărui idei, numite economie keynesiană, au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morţi” este încă citată.
Părerea mea umilă este că actuala criză nu este în nici un caz speculativă, ci este o problemă de insolvență generalizată. Oamenii de rând, băncile și în general majoritatea entităților economice sunt practic falite, cam asta ar fi concluzia mea. Dacă această criză ar fi fost speculativă, cineva ar fi câștigat și altcineva ar fi pierdut, dar de fapt toată lumea a pierdut, respectiv oamenii de rând, companiile, băncile, statele etc. Problema este sistemică (fractional reserve end game) și nu are o rezolvare „plăcută”, ci doar reset/jubilee și repunerea sistemului pe baze sănătoase – bani bazați pe aur/argint, sau pe o creștere economică reală și nu una “statistică”.
Referitor la denaturarea pieței prin inteventia statului, opinez că nu mai este nimic de denaturat când statul da licență băncilor să producă bani din nimic. Şi nu mă refer la dobânzi, ci la “fractional reserve banking” (practică prin care o bancă deține sau menține numai o fracțiune din depozitele clienților pentru a satisface cereri potențiale de retrageri de numerar).
Ce s-a pierdut? Au dispărut bunurile? Au dispărut capacitățile de producție? Nici gând. Problema este în realitate alta, cu alte cuvinte este evident că există o strangulare în circuit, considerată accidentală de către experții economici, dar care eu cred că este voită.
Strangularea este voită premeditat în scopul creării unui balans social, care să favorizeze exact ideea de a desfiinţa statul cu totul. O societate în care nu se mai știe cine pe cine reprezintă. Eu consider că puterea nu trebuie să fie la companii, ci la indivizi. Respectiv eu, ca individ nu pot controla o companie, nu votez CEO-ul companiei. Când individul va fi tratat ca o companie și nu va mai fi plătit la oră mai discutăm. Profitul este procent din munca oamenilor (care sunt plătiți la oră, să nu uităm) și în plus mai vor și creștere de 15% anual la acesta. Se uită faptul că o asemenea creștere nu e sustenabilă social. Dacă se merge pe direcția asta revoluția e garantată.

Fiecare partid ascultă ce-i convine, bea o bere și se duce la culcare

Domnul guvernator al Băncii Naționale se pare că nu mai dă de mult informații serioase sau credibile, în legătură cu starea reală a economiei. Face doar glume și fente, trucuri de imagine depăşite grav de gravitatea situației din România. Nici măcar veteranul domn Vasilescu nu se mai ostenește să ne ameţească cu teorii neverificabile dar “profunde și pline de înțelesuri economice”. Guvernul a devenit un “organism” (dacă nu chiar un țipar sugător de sânge) care amintește puternic de contribuția românească la suprarealismul mondial.
Carul socialisto-liberal a tras continuu în sensuri contrare și deocamdată e liniște pentru că se fură (după dezmembrarea USL). Măcelăria e magnetică, dar veniturile la buget sunt într-o scădere dramatică, pe măsura dezastrului din economia reală. Presa de investigație a dispărut aproape cu totul și a fost înlocuită cu informația-spectacol oferită de televiziuni arondate unor interese punctiforme. Fiecare partid ascultă ce-i convine, bea o bere și se duce la culcare cât de cât anesteziat. Traian Băsescu, impus nu se știe de cine (sau se știe dar nu se poate încă spune), a născut prin reacție negativă o USL fără program, ce să mai vorbim de o vedere strategică, istorică pentru ţară, o USL care se rezumă la prestații orale televizate, care nu mai satisfac pe nimeni (am citat de pe un blog anonim).
Garanţii stabilităţii României, care par a fi după cât se vede din ce în ce mai clar SUA şi Germania (nu sunt cunoscute încă tratatele secrete prin care guvernanţii ne-au vândut), se mulţumesc să facă poliţie prin “serviciile” româneşti şi să dea sfaturi şi directive, cam cum făcea şi Nicolae Ceauşescu înainte de 1989. Amestecul lor în politica internă românească, aproape amator şi mai ales iresponsabil, va duce fără doar şi poate la naşterea unui curent puternic antieuropean şi, poate, sau din păcate, şi antiamerican. Niciodată în ultimii 20 de ani nu a fost mai rău în România decât acum şi nu românii sunt primii vinovaţi. În ultimă instanţă şi din fericire, renaşte naţionalismul şi-i aruncă peste bord pe globaliştii de ocazie.
E uluitoare diferența dintre eșecul dreptei care s-a materializat la București și cel deja parcă împlinit de guvernarea Hollande (socialist) de la Paris. Începe să fie limpede că partidele socialiste sunt depăşite istoric, dar nu și în România. Cât despre America, ea nu le-a folosit niciodată. Eșecul socialiștilor în vecinătatea României este de fapt un subiect aparte, analizat deja de Emmanuel Todd în excelentul său articol “După democraţie”. Să opui austerităţii germane, foarte discutabilă, incompletă și care a produs deja mari traume, creșterea (la croissance) când ai deja datorii foarte mari e o infracțiune intelectuală aproape incalificabilă.

Economia încă nu a prins puteri nici în România, nici în UE

Cifrele statisticii se suprapun peste percepția oamenilor de afaceri. „Ultimele date statistice au arătat că oamenii de afaceri sunt prudenți și încearcă să-și asigure disponibilul de numerar. Nu simt că este un moment prielnic pentru creșterea salariilor, că economia a prins puteri”, a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Scăderea puterii de cumpărare are un efect direct asupra consumului, tocmai factorul care, speră politicienii, va ajuta economia să înregistreze o creștere de peste 1,5% în 2014. „S-au înșelat la socoteli. Pe de o parte, creșterile slabe de salarii, per ansamblu economie, sunt contrabalansate de toate majorările de tarife la energie, gaze. În plus, dacă se face consum din import, atunci acesta nu ajută la creșterea PIB”, atrag atenția experții economici Atunci când capacitatea sectorului public de a crea noi locuri de muncă este limitată, atenția se întoarce asupra sectorului privat, care poate reprezenta o bază de relansare a activității economice numai prin investiții și poate asigura o creștere a gradului de ocupare pe piața muncii.
Generând peste 2/3 din numărul locurilor de muncă și 54% din valoarea adăugată a economiei naționale, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este un motor important al dezvoltării economice. IMM-urile românești se confruntă cu riscuri din ce în ce mai greu de gestionat: perspective reduse de creditare suplimentară în perioadă următoare, ponderea scăzută a instituțiilor de garantare, dificultatea accesării fondurilor europene, birocrația excesivă și încasarea târzie a creanțelor. Dintre acestea, microîntreprinderile sunt cel mai greu afectate, înregistrând cel mai ridicat grad de îndatorare, respectiv 99% (ca pondere a datoriilor totale în active), cea mai ridicată rată a pierderii, respectiv -4,5%, o durată medie de încasare a creanțelor de 172 de zile, cu două luni mai mare decât cea anterioară crizei, și un procent de doar 37% de acoperire a datoriilor totale prin cifra de afaceri, conform unui studiu realizat de Coface.
Necesitățile IMM trebuie atent analizate pentru ca acestea să-și exercite rolul crucial în perspectivele de relansare economică și echilibru social: nevoia de finanțare, prezența unor parteneri de încredere pentru tranzacții care să le asigure stabilitatea și sănătatea afacerii, instrumentele cu ajutorul cărora să poată lua decizii eficiente în timp util.

1...1.3531.3541.355...1.378 Pagina 1.354 din 1.378

Ziarul de Investigații

CFR înlocuiește centralizarea electronică din gări

Liviu Luca şi Vântu, condamnaţi la multi ani de puşcărie.

Dan Şova circulă ilegal cu maşinile CFR Călători.

Năstase, patru ani şi şase luni la puşcărie. Hotărârea definitivă

Mircea Băsescu, arestat 30 de zile în scandalul cu Bercea Mondial.

Judecătoare la ICCJ, avocat într-un proces de ieşire din indiviziune.

Şova: divizărea SNCFR a fost greşită.

Dan Adamescu ridicat din trafic şi dus cu duba la DNA.

Wigler Solomon zis „Moni”, a fost săltat de DNA pentru şpagă

PSD a câştigat alegerile europarlamentare. Crin şi Iohannis au demisionat.

România riscă să piardă 700 mil de euro pentru sectorul feroviar.

Criza speculativă are la bază lăcomia, care s-a suprapus pe fondul teoriei că deficitele generalizate sunt benefice pentru economie

Rămâi conectat

Ultimul articol

Ciucu a găsit la Primăria Capitalei un „buget „mâncat” de subvenții”

Urmează o nouă demisie în Guvern? Daniel David: „Am tot amânat plecarea de foarte...

Nicușor Dan vrea referendum în Justiție; CSM avertizează că nu va tolera „nicio formă...