Aș fi zis că e ironia zilei, dar aș fi fost, probabil prea blândă.
Nu-mi pot da seama cum poate Ministrul rus de Externe să spună astfel de lucruri, cu atâta seninătate. Nu știu dacă el chiar crede cu adevărat ce spune sau trebuie să facă acest tip de declarații.
Nu poți să ai mortul în față și să susții că, de fapt, e viu și bine mersi. Pentru că exact asta e ceea ce face Rusia în acest moment.
Filmări, transmisii în direct, un milion de refugiați ucraineni și, totuși, se încăpățânează să spună că nu e adevărat. Că e făcătură. Că este un ”film de la Hollywood, regizat de mass-media occidentală unde există un rău suprem”.
Nu mai suntem la mijlocul secolului trecut, când informațiile ajungeau după câteva săptămâni, și n-aveai de unde ști cât sunt de actuale. Acum, informația ajunge instant. E de ajuns să deschizi telefonul. Bineînțeles, cu același amendament, să verifici informația din mai multe surse. Dar e fezabil.
În acest moment nu poți spune că nu e război în Ucraina. Sau că nu rușii au atacat.
Bine, sunt destui montați să-l creadă, dar mă-ndoiesc că au auzit de a căuta cel puțin trei surse. Sau că sunt dispuși/capabili să facă asta.
Ironia e că faptele contrazic vorbele
Reluăm, simplist:
– Rusia a adus trupe la granița cu Ucraina.
– Rusia a zis că nu are intenții să atace, ci doar face exerciții militare, pe teritoriul propriu.
– Rusia a atacat Ucraina.
– Nu, nu doar Donețk și Lugansk, despre care au impresia că sunt ale lor.
– Rusia atacă mai multe orașe din Ucraina, printre care Kiev, Mariupol, Cernihiv și Herson.
– Mai nou, se pare că au gânduri și cu Odessa.
Dar nu, Rusia nu atacă Ucraina. E doar o făcătură a Occidentului. Lumea e rea și copiii nu mai vor să se joace cu Rusia degeaba. Ea, săraca, n-a făcut nimic.
Motivul că Ucraina e pământ rusesc nu prea stă în picioare
Adăugăm și ironia că Ucraina a devenit independentă în 1991, ca urmare a destrămării URSS-ului. Adică e de sine stătătoare. Nu mai face parte din Rusia. Că nici Rusia nu mai e URSS, e doar Federația Rusă.
Ce încearcă Rusia acum e o reîntoarcere la niște granițe demult pierdute. Într-un trecut în care alții nu vor să se întoarcă.
De asta au fost mișcări și războaie de independență, ca să nu mai ajungem, din nou, acolo. De asta s-au semnat tratate de pace. De asta unele arme sunt interzise. De asta e greu de crezut că există persoane care încă mai cred că bombele le umflă orgoliul.
Și, dacă mai aveți încă impresia că Ucraina e pământ rusesc, vă-ntreb doar: Dobrogea și Transilvania cui le dăm?
