0 C
București
miercuri, 17 decembrie 2025
Facebook RSS
Acasă Blog Pagina 1377

Arhitectii spagilor

Autor
Catalin Antohe
-

Haosul urbanistic din Capitala este urmarea nu numai a coruptiei administratiei locale si centrale, ci si a lacomiei unei bresle care, altminteri, se vrea a fi de elita. Este vorba de breasla arhitectilor. O parte dintre membrii acesteia, grupati într-o adevarata fratie a mutilarii Capitalei si nu numai, au contribuit din plin, nemijlocit si continuu la producerea unui adevarat dezastru urbanistic si arhitectonic. Pe bani multi, cu nerusinare si fara nici o teama, acesti adevarati criminali ai urbanismului au jalonat, „cu echerul si compasul”, traseele urâteniei urbane si nu numai, au facut de nesuportat locuirea în multe zone, altadata bune, ale Capitalei, s-au înhaitat cu primari idioti si corupti, cu samsari imobiliari de aici si de aiurea, si au mutilat Capitala si multe ale zone din  tara.

Fie ca au fost în posturi de conducere în comisiile de urbanism ale adminstratiilor publice, fie ca au lucrat în firme si birouri private de arhitectura, “mesterii” urâteniei si-au realizat scopurile fara nici un scrupul. Chiar daca si-au facut de râs breasla, chiar daca cei mai multi colegi ai lor încearca sa-si faca meseria cu profesionalism, membrii fratiei continua sa-si întinda tentaculele spre noi zone: au bani multi, au expertiza, de-acum, în dezastrele arhitectonice si, fapt extrem de important, beneficiaza de protectie politica la nivel înalt.

„Mesterii” lui Sorin Oprescu

Spre finele anului 2008, consilierii generali au aprobat componenta Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajarea Teritoriului (CTUAT). Ea este formata din membrii propusi de primarul general Sorin Oprescu: arhitectii Constantin Enache, Dorin Stefan, Bogdan Bogoescu, Tiberiu Florescu, Sorin Gabrea, Dan Serban, Vlad Cavarnali si Dan Marin. Aprobarea CTUAT, care a fost contestata timp de aproape doua luni de catre 34 de ONG-uri, a fost considerata extrem de urgenta, potrivit presedintelui Comisiei de Urbanism a Consiului General al Municipiului Bucuresti, consilierul general Horatiu Tica (PDL), întrucât „municipalitatea risca sa piarda investitorii straini care, pe fondul actualei crize economice, s-ar fi putut orienta catre Ungaria”. O gogorita politicianista marunta, menita sa ascunda interesele mafiei imobiliaro-administrative. Câtiva dintre componentii CTUAT sunt, cum vom arata în continuare, extrem de controversati, fiind implicati, sub diverse forme, în proiecte de investitii foarte contestate si care au fost edificate în Capitala.

Vlad Cavarnali, omul primarului Negoita si al ungurilor de la Trigranit

Astfel, arhitectul Vlad Cavarnali, membru PDL, este implicat într-o retea vasta a unor dezvoltatori imobiliari,  de la afaceristul Marius Locic, pâna la firma ungureasca Trigranit, care a dorit sa realizeze controversatul proiectul Esplanda. in primul rând, Vlad Cavarnali a fost si este unul dintre subordonatii primarului Sectorului 3, Liviu Negoita. Cavarnali a fost cooptat de Liviu Negoita în echipa sa, ca inspector la cabinetul primarului Sectorului 3. În aceasta calitate, Cavarnali l-a consiliat pe Negoita în afacerile imobiliare si în domeniul arhitecturii si urbanismului, chiar daca Primaria Sectorului 3 avea si are un arhitect sef si o directie de urbanism si amenajarea teritoriului. Cavarnali, prietenul si consilierul primarului Negoita, este autorul unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD), aprobat de Consiliul Local al Sectorului 3, pentru construirea unui controversat ansamblu rezidential la marginea parcului Titan din Sectorul 3.
De asemenea, arhitectul Cavarnali este partener în firma de publicitate As Locav SRL cu afaceristul Marius Locic si cu Vasile Gherasim, fost primar PSD al sectorului 1, actualmente comsilier general din partea PDL si membru marcant al partidului basescian. Mai mult, Cavarnali este puternic implicat în sustinerea proiectului Esplanada, el fiind autorul Planului Urbanistic Zonal (PUZ) al acestui proiect dezvoltat de firma ungureasca Trigranit, un proiect foarte drag fostului primar general Adriean Videanu, dar extrem de contestat de mai multe asociatii de protectia mediului. De asemenea, Vlad Cavarnali avizeaza si proiectele imobiliare din judetul Ilfov, el fiind seful Biroului Urbanism si Amenajare Teritoriala din cadrul Directiei Urbanism si Amenajarea Teritoriului a Consiliului Judetean Ilfov. Acelaai Cavarnali mai este actionar în mai multe firme de arhitectura si de publicitate care sunt implicate în proiecte care îl fac incompatibil cu functia sa de consilier al primarului sectorului 3, Liviu Negoita sau cu cea de sef de birou la Consiliul Judetean Ilfov.

Cavarnali, “Elena Udrea la masculin”

Conform unor surse din cadrul Consiliului Judetean Ilfov, arhitectul Cavarnali ar fi un adevarat “corespondent masculin al  doamnei Udrea”, daca facem referirie, bineînteles, la capacitatea acesteia de coordonare. “Nu se face nimic fara el, pe planul aprobarilor proiectelor. El dirijeaza totul, chiar si peste capul presedintelui  Consiliului Judetean Ilfov, domnul Cristache Radulescu. I-am spus de câteva ori despre matrapazlâcurile lui Carvarnali, dar ne-a spus ca nu are ce sa-i faca, ca nu depinde de dânsul.” Potrivit acelorasi surse, arhitectul Vlad Cavarnali ar hotart singur, ca un autocrat, care proiecte sunt aprobate si care nu.
Astfel, conform acelorasi surse, Milena Neamtu, conductor arhitect cu lucrari de peste 10 ani în judetul Ilfov, are mai mult de 20 de proiecte aprobate de comisia judetului de anul trecut, care înca nu sunt eliberate. Cavarnali i-a rupt memoriile unui proiect pentru ca erau, dupa parerea lui, scrise prea mic. Aceleasi surse spun ca, de fapt, Cavarnali are un defect grav de vedere.

Canibalism

Un alt arhitect, Mihai Codreanu, s-a certat violent în comisii si pe holurile Consiliului Judetean Ilfov cu Vlad Cavarnali pentru proiectele lui. Codreanu avea un client chinez, cu un PUZ în comuna Ganeasa. Dezvoltatorul imobiliar chinez a fost sunat de asistenta lui Cavarnali, o anume Eleonora, în vederea unei întâlniri, dar fara a-l anunta si pe arhitectul Codreanu. Laura Buzatu, un alt arhitect cunoscut în Ilfov, a avut proiecte aprobate de comisie dar care au putut fi ridicate de la Consiliul Judetean Ilfov doar la interventia directa a beneficiarilor pe lânga Cavarnali. Chiar si arhitecta Aura Huluba, consiliera presedintelui CJ Ilfov, Cristache Radulescu(foto),

pe probleme de urbanism, „beneficiaza” de un tratament plin de jigniri si vulgaritati din partea lui Cavarnali. De asemenea, Marcela Paidiu, arhitect cu experienta, membru al comisiei de urbanism de la CJI de ani de zile, de când a venit Cavarnali ca sef de birou nu-si mai poate obtine proiectele decât la interventia beneficiarilor proiectelor. Din aceasta cauza, arhitecta Paidiu si-a cautat lucrari în alte judete. Aceleasi surse ne-au dezvaluit ca pâna si pe Florin Machedon, prof. dr. arhitect, membru al comisiei de urbanism a CJ Ilfov, Cavarnali l-a jignit în public, spunându-i în plina desfasurare a unei sedinte a comisiei de urbanism a Capitalei, ca nu face proiecte profesionist lucrate! Lista faptelor lui Cavarnali este mult mai lunga, însa ne oprim, deocamdata, aici. În ciuda tuturor încercarilor noastre de a-l contacta, Vlad Cavarnali nu a putut fi gasit pe telefonul mobil.

Gabrea, arhitectul „monstrilor” Capitalei

Un alt membru controversat al „corpului arhitectilor” primarului general Sorin Oprescu este arhitectul Sorin Gabrea, caruia primarul, dupa ce l-a demis pe Adrian Bold,

un alt “mester”cunoscut, fost arhitect sef al Capitalei, i-a facut o propunere de a participa la concursul pentru ocuparea acestui post dar a fost refuzat.
Gabrea a fost predecesorul lui Bold, el fiind arhitect-sef al Capitalei între 1994-1997. Trebuie mentionat ca Gabrea este o veche cunostinta a lui Sorin Oprescu. Arhitectul Gabrea este cunoscut si ca un apropiat al omului de afaceri Puiu Popoviciu. De altfel, Sorin Gabrea a facut Planul Urbanistic Zonal pentru controversata dezvoltare imobiliara pe care Puiu Popoviciu a facut-o în nordul Capitalei. Despre Gabrea se mai stie ca a avizat primul turn din Capitala, respectiv cladirea Bancorex, si a autorizat o varianta foarte înalta a cladirii de la Piata Charles de Gaulle, una dintre monstruozitatile urbanistice construite de unul dintre prietenii si partenerii de afaceri ai actualului ministru Videanu, Raul Doicescu, patronul BogArt.
Practic, cât timp a fost arhitectul-sef al Capitalei în perioada 1994-1997, Gabrea a aprobat majoritatea turnurilor care au fost schilodit aspectul urbanistic al Capitalei în ultimii ani. În afara de turnul Bancorex, din Centrul Istoric, si de turnul de la Piata Charles de Gaulle, Gabrea a dat unda verde si ridicarii turnului de lânga Biserica Armeneasca, precum si a turnului de pe bulevardul Ion Mihalache, amplasat nu departe de spitalul Filantropia. Gabrea a mai avizat si un turn de 35 de etaje, “Star Lido”, care trebuia sa se construiasca în coasta Ateneului Roman, la care s-a renuntat însa din cauza scandalulului aparut în presa. De asemenea, Gabrea a mai aprobat si construirea unei cladiri de 85 de metri pe Bulevardul Aviatorilor, lânga Guvern, dar investitorii au renuntat la proiect.

Gabrea, legaturi de afaceri cu prietenul lui Videanu, Caval

Arhitectul Sorin Gabrea este actionar în mai multe firme de arhitectura, constructii si publicitate. Principala sa firma de arhitectura este Western Outdoor SRL, unde este actionar, alaturi de fiul sau, Radu George Gabrea, cu peste 85 la suta din actiuni. De asemenea, Sorin Gabrea este partener de afaceri si cu fostul viceprimar al Capitalei Paul Radu Popovat, în firma de constructii Est Terra SRL. Prin sotia sa, arhitect Geogeta Gabrea, Sorin Gabrea este în relatii de afaceri cu Ninel Nicolae Caval,  un controversat om de afaceri si prieten din copilarie al ministrului Videanu, implicat în afacerile gropilor de gunoi din jurul Capitalei. Astfel, Georgeta Gabrea este asociata cu Ninel Caval, în firma C.I.B.I.T. SRL, care are principal obiect de activitate  „dezvoltare (promovare) imobiliara”. În aceasta firma mai este actionar si italianul Gualtiero Bosio, un partener al lui Caval în alte afaceri. Asadar, arhitectul Sorin Gabrea detine „circuitul” complet în domeniul afacerilor imobiliare, de la dezvoltare imobiliara la proiectare si construire. Sotia sa mai este actionara, alaturi de Caval, si în firma de turism Compania de Turism Capitel SRL.

Scandalul amenajarii Ansamblului Brâncusi

Arhitectul Dan Serban, un alt membru al CTUAT, este cel care a proiectat blocuri de 13 etaje în Parcul Bordei. Norocul a fost ca acestea nu au mai fost construite tot datorita scandalului aparut în presa si fiindca Primaria Capitalei i-a dat înapoi omului de afaceri Costica Costanda terenul din Satul francez, Bordeiul fiind amenajat acum, deocamdata, ca parc. Arhitectul Bogdan Bogoescu a facut si el mai multe proiecte pe malul lacurilor Baneasa si Floreasca. Totodata, el este actionar, printre altele, în firma de arhitectura Rostrada SRL, alaturi, printre altii, de colegul si prietenul sau Sorin Gabrea. Firma Rostrada a fost proiectantul amenajarii Ansamblului „Constantin Brâncusi” din Târgu Jiu, în 2004. Proiectul facut de firma lui Gabrea si Bogoescu a stârnit un scandal imens la acea vreme, deoarece ei au aprobat folosirea unui strat de agregate naturale concasate, numit paviment, stabilizate cu liant natural, ecologic, numit Stabilizer. Inspectorii în constructii au constatat ca „stratul de paviment s-a deteriorat si se constata pierderea coeziunii”, rezultând „deformatii mari în stare umeda”. De asemenea, întretinerea acestui tip de paviment „presupune costuri suplimentare pe întreaga perioada de exploatare a aleilor care, neîntretinute corespunzator, se pot degrada si pot pune în pericol confortul si siguranta circulatiei”. Dupa ceva timp, scandalul a intrat în uitare.

Deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru spiritism penal

Autor
Dănilă Chirovici
-

Mihail Boldea, viceliderul grupului PD-L la Camera Deputaţilor este printre cei cercetaţi penal de poliţiştii de la Investigaţii Criminale Galaţi într-un dosar halucinant, în care ar trebui să-şi găsească locul şi unii dintre magistraţii galateni. Boldea a câştigat un proces de revendicare, în numele unui client, pentru care s-a judecat cu o persoană decedată, apărată, totuşi, de un avocat care i-a ţinut isonul în proces. Deputatul a convins instanţă cu ajutorul unei chitanţe de mână, fără valoare juridică şi a unui martor care, deşi decedat de ani buni, a fost „convins” de Boldea să se prezinte la proces. Parlamentarul gălăţean risca să fie acuzat de fals, uz de fals, falsuri privind identitatea şi constituire în grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni. Viceliderul grupului PD-L de la Camera Deputaţilor, este protagonistul unui scandal la finalul căruia ar putea ajunge în cercetarea procurorilor de la DNA. Motivul, un teren de 640 mp (în valoare de 224.000 RON) din centrul Galaţiului, (strada Cuza Voda nr 43), aflat în proprietatea Municipiului Galaţi până a ajuns în posesia unui personaj (fără rol în piesă) asistat în instanţă de avocatul Boldea. „Împroprietărirea” s-a făcut de către Judecătoria Galaţi, în baza unor documente falsificate, pe care Boldea le-a administrat instanţei. Procesul a avut loc în 2007, persoană împotriva căreia avocatul Boldea a deschis acţiunea şi cu care s-a „războit” în instanţă fiind decedata de mai bine de şapte ani, din luna ianuarie 2000. Nu era singură în această stare – un martor care a prestat în sprijinul acţiunii avocatului Boldea fiind deasemenea decedat. Polististii de la Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IJP Galaţi fac cercetări în acest caz. Dosarul are numărul 5.408/2009, ancheta fiind deschisă la cererea Primăriei Galaţi.

Monument ruinat sub ochii primarului

Afacerea „Cuza 43” a ieşit la iveală pentru că pe terenul respectiv se aflase un imobil declarat monument istoric, iar ruinele acestuia şi terenul erau în evidenţă Ministerului Culturii. Imobilul, construit în anul 1882, era o construcţie similară Hanului lui Manuc (mult timp a fost şi hotel de lux) şi era nominalizat pe lista monumentelor istorice. La sfârşitul anilor 50, imobilul de pe strada Cuza Voda nr 43 a trecut în proprietatea Letitiei Barladeanu, care l-a moştenit de la părinţi. Din cauza erorii unui funcţionar, naţionalizarea casei cu o suprafaţă locativă de peste 900 mp s-a făcut pe numele lui Mihail Barladeanu, soţul proprietarei, şi a fost înregistrată pe adresa Cuza nr. 41, nu nr.43. Din cauza acestei confuzii, în anii 60 imobilul nu fusese preluat în administrare de Spaţiul Locativ, situaţie de care Letiţia Barladeanu a încercat să profite în 1967. Ea a vândut o parte din casă, dar a trezit vigilenta autorităţilor. Un an mai târziu, Tribunalul Galaţi a anulat contractul de vânzare-cumpărare şi imobilul a fost preluat în administrare de Primăria Galaţi. De atunci a devenit „mijloc fix” al patrimoniului locativ al municipalităţii, cu numărul de inventar 12.461. De-a lungul anilor, cele 40 de apartamente ale casei au fost închiriate de Primăria Galaţi, ultimii chiriaşi locuind pe Cuza 43 până în 2003-2004. Chiriaşii, în cea mai mare parte familii de rromi, au început să fure lemnăria şi grinzile, iar, din 2004, primarul Galaţiului Dumitru Nicolae a mutat chiriaşii în alte spaţii, pentru că există riscul ca imobilul să se dărâme peste ei. Din 2004 şi până în 2007, Primăria Galaţi a înaintat la Ministerul Culturii 5 cereri de declasare a imobilului din str Cuza 43, pentru a putea fi demolat, dar răspunsul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice a fost de fiecare dată negativ. I se cerea Primăriei Galaţi să consolideze structura de rezistenţă a casei şi să restaureze faţadă. Între timp, pentru că imobilul nu era păzit, au dispărut, pe rând, acoperişul şi zidurile, iar din 2007 şi stâlpii, fostul hotel de lux devenind o grămadă de moloz.

Confiscat

În 2007, s-a produs marea surpriză. Primarul Dumitru Nicolae a aflat de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Galaţi, că municipalitatea nu mai este proprietarul ruinelor şi a terenului. O persoană se prezentase la Direcţia de Cultură, pentru a cere scoaterea imobilului şi terenului din lista monumentelor, pentru că devenise proprietar al terenului respectiv. Spunea că îl cumpărase de la un oarecare Tudorache Postelnicu, care îl dobândise în urma unei acţiuni în instanţă. După câteva săptămâni apăruse deja la Direcţia de Cultură alt proprietar al terenului, care solicita declasarea terenului, pentru a putea începe ridicarea unei noi construcţii.

Metoda uzucapiunii

În 2007, ruinele şi terenul din Cuza Voda 43 au fost revendicate în justiţie de Postelnicu Tudorache. Pe data de 18 mai 2007, acesta a încheiat la cabinetul notarial al deputatului PC Bogdan Ciuca o procura prin care l-a împuternicit pe avocatul Mihail Boldea, deputat PD-L în colegiul 9 Galaţi, să îl reprezinte în toate demersurile de revendicare a imobilului. Postelnicu îl mandata pe Boldea şi să vândă terenul „cui va crede de cuviinţă şi la preţul cel mai convenabil”?! Trei luni mai târziu, în dosarul 2538/233/2007, instanţă de la Judecătoria Galaţi a pronunţat sentinţa 6323/28.08.2007, acordându-i clientului lui Mihail Boldea dreptul de proprietate asupra imobilului în baza uzucapiunii de 30 de ani. În baza acestei prevederi, o persoană poate deveni proprietar al unui imobil pe care nu l-a deţinut cu acte, dacă îndeplineşte câteva condiţii: dacă a locuit în imobilul respectiv timp de 30 de ani, stăpânindu-l continuu, public şi neîntrerupt, fără să fie tulburat în posesia sa de o terţă persoană.

Probe false sau dubioase administrate instanţei

Mai multe din probele administrate instanţei de Mihail Boldea sunt cercetate pentru a se stabili dacă nu cumva sunt false. Cele mai flagrante par a fi două adrese eliberate de Primărie şi de Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, în care se spunea că imobilul din Cuza Voda 43 nu ar fi nici în proprietatea municipalităţii, nici în aceea a CJ Galaţi. Este straniu că tocmai Primăria Galaţi să îşi nege dreptul de proprietate asupra unui teren din centrul oraşului, pe care îl avea în „gestiune”. Primarul Galaţiului a verificat personal posibilitatea că documentul respectiv să fi fost eliberat în numele său de un funcţionar din primărie. „Am verificat mai întâi numărul de înregistrare. Nu era. Apoi am verificat semnăturile care apăreau acolo. Nici pomeneală”, ne-a declarat primarul Dumitru Nicolae. Concluzia e unică: adresa e falsă!
Între probele administrate de Mihail Boldea a fost şi un contract de vânzare-cumpărare, încheiat în 1975, prin care Letiţia Barladeanu îi vindea lui Postelnicu Tudorache casă şi terenul din Cuza Voda 43 la un preţ derizoriu: 1.500 de lei. Mai puţin de un salariu. Actul respectiv este o simplă chitanţa de mână, fără valoare juridică. Nici nu putea avea vreo valoare, pentru că Letiţia Barladeanu nu mai avea, la acea dată, calitatea de proprietar şi nu putea vinde ceva ce nu-i mai aparţinea. Apoi, ce rost ar fi avut încheierea unei chitanţe de mână în 1975, în condiţiile precedentului din 1968, când actul încheiat la Notariatul de Stat a fost anulat de Tribunalul Galaţi? Totuşi, în 2007, instanţă a luat în consideraţie atât chitanţa de mâna din 1975, cât şi declaraţiile martorilor citaţi de avocatul Boldea.

Judecătoarea năucă

Concluzia judecătoarei Diana Mihaela Oancea a fost că din 1975 până în 2007 imobilul a fost stăpânit „continuu, public şi neîntrerupt, netulburat în posesie de o terţă persoană”, de Tudorache Postelnicu. Iar în baza acestei concluzii, judecătoarea Oancea a dispus ca clientului lui Mihail Boldea să îi revină dreptul de proprietate asupra imobilului în baza uzucapiunii de 30 de ani. Dar numele lui Postelnicu nu apare în lista chiriaşilor primăriei Galaţi din Cuza 43. Aşadar, dacă nu putea fi proprietar în locul Primăriei Galaţi şi nu a fost nici chiriaş, nu putea obţine prin uzucapiune nici măcar unul din cele 40 de imobile ale imobilului. Şi nici suprafaţă de teren corespunzătoare. Practic, era tulburat „în posesie de o terţă persoană”, care era chiar Primăria Galaţi. Totuşi, instanţă i-a dat clientului reprezentat de Boldea întreaga suprafaţă, de 640 mp.

Avocat în numele morţilor

Alt indiciu în ce priveşte arajamentele din acest proces este dispariţia adversităţii dintre părţile care s-au confruntat în instanţă. Acţiunea a fost deschisă în numele reclamantului Postelnicu „în contradictoriu cu parata Letiţia Barladeanu”, decedata însă, de 7 ani (certificatul de deces nr 60, din 8 ianuarie 2000).
Alte dubii au apărut în momentul în care am verificat identitatea părţilor reprezentate în proces. Aşa cum se precizează în sentinţa civilă nr 2538 din 28 august 2007, la data procesului, în 2007, Letiţia Barladeanu ar fi locuit pe strada Albă Iulia nr 1, într-un apartament ocupat încă de la darea în folosinţă a blocului (1986), de familia Pământ. Cum a ajuns instanţă să o citeze pe proprietară la adresa de mai sus este un mister. Pe certificatul de deces este menţionată adevărata adresa Aleea Trandafirilor, Vila 2, apartamentul 2, aceeaşi cu cea din evidenta secţiei financiare.

Spiritism la Judecătoria Galaţi

Se pare însă că Letiţia Barladeanu nu este singura decedata dintre cei implicaţi în proces. Tot decedat, de mai mulţi ani, este şi unul dintre martorii menţionaţi în sentinţa 6323, Marian Andres. Numele lui apare şi pe chitanţa de mâna ce ar fi fost încheiată în 1975 între clientul lui Boldea şi Letiţia Barladeanu. Ca martor al imposibilei vânzări, el a fost probabil şi principalul martor din proces.
Situaţia este stranie chiar şi pentru justiţia românească, a cărei corupţie face loc oricărei fantezii. Cum de a fost posibil ca Mihail Boldea să deschidă acţiune în instanţă împotriva unei persoane decedate de 7 ani? Cum a fost posibil ca la 7 ani de la deces, Letiţia Barladeanu să îşi angajeze un avocat care să o reprezinte în procesul cu Boldea, ca reprezentant legal al lui Postelnicu. Cine l-a plătit pe acel avocat? Cine i-a semnat delegaţia? Mai mult, timp de 3-4 luni, cât au durat procedurile, Judecătoria Galaţi a tot trimis citaţii decedatei Letiţia Barladeanu, dar la adresa din blocul K2A nu a ajuns nici una, potrivit locatarilor. Sunt semne de întrebare la care Parchetul e musai să răspundă.

„Suveica” tranzacţiilor nule

Între timp, terenul din Cuza Voda 43 a fost vândut şi revândut. La prima vânzare preţul a fost de 224.000 RON. Cei la care a ajuns terenul spun că sunt cumpărători de bună credinţă şi îl ameninţă pe primarul Dumitru Nicolae cu deschiderea unei acţiuni în instanţă, dacă nu le eliberează autorizaţie de construcţie. Primarul Galaţiului este deja o victimă sigură în acest caz, pentru că este şi el cercetat penal şi tot de poliţiştii de la Investigaţii Criminale. Ancheta penală a fost deschisă la cererea Direcţiei de Cultură, care a reclamat distrugerea imobilului monument istoric din cauza neglijenţei Primăriei Galaţi. Conform lui Marius Mitrof, juristul Direcţiei de Cultură Galaţi, toate tranzacţiile cu terenul din Cuza 43 sunt lipsite de valoare juridică. Sunt nule, pentru că era vorba de un monument istoric şi în acest caz proprietarul care vrea să vândă o casă sau un teren declarat monument istoric este obligat de prevederile Legii 422 să notifice intenţia de vânzare la Direcţia Judeţeană de Cultură, pentru că statul să îşi exercite dreptul de preemţiune. În cazul în care statul nu a fost notificat, tranzacţia este nulă. Tot nule sunt şi celelalte tranzacţii, care sunt subsecvente unei tranzacţii nule. În funcţie de cum vor decurge cercetările şi ce vor hotăra instanţele, în acest caz s-ar putea ajunge ca Primăria Galaţi să redevină proprietara terenului şi să fie obligată în baza Legii 422 să reconstruiască imobilul monument istoric după fotografiile martor

Alţi „cartofi fierbinţi”

Un alt dosar „fierbinte” în care Boldea este anchetat de procurorii DNA împreună cu alte persoane este afacerea “Aviasan”, în care se verifică modul în care s-a smuls o suprafaţă de 39,6 ha din principală zona de extindere imobiliară a Galaţiului. Seria scandalurilor în care este implicat viceliderul grupului PD-L rămâne deschisă, pentru că mai este implicat şi în alte scandaluri privind încercarea de luare cu japca şi a altei proprietăţi a Primăriei Galaţi, din str. Domnească nr 24, unde se afla alt imobil din centrul Galaţiului, aflat în lista monumentelor istorice.

Boldea: „Scrie şi o să comentez ce ai scris!”

La conferinţele de presă ale PD-L Galaţi, deputatul Mihail Boldea este asaltat de întrebările jurnaliştilor, dar refuza cu ostentaţie să răspundă la ele. Pe 25 februarie, a avut un ton arogant, foarte potrivit unui deputat al majorităţii guvernamentale: “Scrie mai întâi şi o să comentez în funcţie de ce ai scris”. La conferinţa de presă de pe 5 martie, a invocat confidenţialitatea: “Sunt legat de secretul profesional. Până când dl Postelnicu nu va dezlega de acest secret profesional nu dau alte lămuriri”. Rămâne de văzut cum va putea să îi lămurească pe oamenii legii despre secretele sale profesionale.

Procurorul DNA Doru Ţulus, protector al mafiei imobiliare

Autor
Andrei Sidorov
-

Consiliul Superior al Magistraturii îl protejează pe procurorul Doru Ţulus, şeful Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul DNA, devenind astfel complice într-un caz flagrant de încălcare a legii. De mai bine de doi ani, CSM refuză să soluţioneze o plângere împotriva procurorului Ţulus, acuzat de muşamalizarea unor afaceri necurate ale mafiei imobiliare din capitală. CSM nu numai că nu a deschis nicio anchetă în cazul procurorului, dar vara aceasta l-a reconfirmat  în funcţia de conducere de la DNA.

Culmea ironiei, în octombrie 2006, CSM îl găsise pe acelaşi  procuror responsabil de „deficienţe grave”, precum înregistrarea eronată a actelor de sesizare, fapt ce a dus la nesoluţionarea la timp a unor cauze. Explicaţia atitudinii protectoare a CSM ar putea fi găsită la…Cotroceni. Este un fapt de notorietate că Doru Ţulus se bucură de sprijin din partea preşedintelui Traian Băsescu.

În mai 2007, procurorul Doru Ţulus, şeful Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul DNA, a dispus neînceperea urmăririi penale într-un caz flagrant de conflict de interese, în care a fost implicată Clitemnestra Volschi, la acea vreme consilier local PSD la Primăria sectorului 2 Bucureşti. Volschi avea, în acelaşi timp, calitatea de acţionar şi unic administrator al Central Residential Park, care ulterior a construit un cartier de blocuri, în imediata apropiere a sediului Poliţiei Române, din Capitală.

Sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost făcută de Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice.

Mugur Ciuvică a reclamat că, în 26 ianuarie 2005, Consiliul Local al Sectorului 2, prezidat de Clitemnestra Volschi a aprobat mai multe Planuri Urbanistice de Detaliu (PUD). Hotărârea de Consiliu şi fiecare din cele patru anexe ale acesteia au fost votate şi semnate, în calitate de preşedinte de şedinţă, de Clitemnestra Volschi. Printre PUD-uri se numără şi cel pentru construirea unui ansamblu rezidenţial, pe o suprafaţa de 28.000 de metri pătraţi, situat pe strada Dinu Vintilă, nr. 6.

Ansamblul, de fapt un cartier de locuinţe de lux, era edificat de Central Residential Park SĂ, firmă din grupul Niro. Ce a omis să spună consilierul PSD cu nume complicat a fost tocmai faptul că această firmă aparţine unui grup de interese din care făcea parte ea însăşi. Practic, Clitemnestra Volschi şi-a aprobat singură construirea unui cartier de blocuri. Pe baza Hotărârii Consiliului, SC Central Residential Park SA a primit Autorizaţia de Construire şi Autorizaţia de Organizare de Şantier nr. 473/19V din 12.05.2005.

Conflict de interese flagrant

Conflictul de interese este evident în acest caz şi este sancţionat de legislaţie. Potrivit articolului 46 din Legea administraţiei locale (215/2001), „nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”. Aceeaşi lege prevede că hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor articolului 46 sunt nule de drept. Iar nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Prin urmare, în calitate de asociat şi administrator unic al firmei Central Residential Park SA, Clitemnestra Volschi avea un evident interes personal în adoptarea Hotărârii Consiliului Local prin care a fost aprobat PUD-ul pentru construirea cartierului rezidenţial.

Cazul, muşamalizat la DNA

Răspunsul DNA a venit pe 30 mai 2007 dată la care, în ciuda tuturor evidenţelor, procurorul Doru Ţulus a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Clitemnestra Volschi. Concluzia procurorului a fost incredibilă: că Volschi a procedat corect atunci când şi-a aprobat singură construirea unui cartier de blocuri în vederea vânzării cu profit.

În rezoluţie, procurorul a susţinut că aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu nu implică un interes patrimonial, acesta neconferind dreptul de a construi. Ţulus a  adus şi argumente, cel puţin fanteziste. Potrivit acestuia, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, ar prevedea la art. 48 că Planul Urbanistic de Detaliu este o „documentaţie tehnică”, fără nicio legătură cu autorizaţia de construire propriu-zisă. Oricine are cât de cât idee despre urbanism şi-ar da seama de aberaţia lui Ţuluş, de o incompetenţă vecină cu prevederile Codului Penal. Astfel că afirmaţia lui Mugur Ciuvică este chiar elegantă, el a caracterizat argumentaţia procurorului Doru Florin Ţulus ca „stupidă şi mincinoasă”.

Stupidă pentru că, potrivit legislaţiei în vigoare, în România, PUD-ul reprezintă o condiţie obligatorie pentru a obţine dreptul de a construi. Mai pe înţelesul procurorului Ţulus, spune şi Mugur Ciuvică, Central Residential Park, firmă administrată de Clitemnestra Volschi, nu ar fi putut obţine Autorizaţie de Construire, deci nu ar fi putut construi nimic, în lipsa Planului Urbanistic de Detaliu, aprobat şi semnat de aceeaşi Clitemnestra Volschi, de data aceasta în calitate de consilier local.

Argumentaţia lui Doru Ţulus este şi mincinoasă, deoarece procurorul DNA „a îmbogăţit” textul Legii 350/2001 cu propriile sale invenţii. Art. 48 din legea invocată de Ţulus pentru a o „spăla” pe Clitemnestra Volschi nu conţine  sintagma „documentaţie tehnică”. În 17 iulie 2007, Grupul de Investigaţii Politice a reclamat la CSM abuzul procurorului anticorupţie. De atunci, s-au scurs mai bine de doi ani, fără ca forul magistraţilor să catadicsească a da vreun răspuns sesizării.

La comanda politică

Explicaţia lipsei de reacţie a CSM, dar şi a soluţiei „incompetente” a procurorului DNA poate fi găsită la…Cotroceni. Este un fapt de notorietate că Doru Ţulus se bucură de sprijin din partea preşedintelui Traian Băsescu. Pe de altă parte, relaţiile de afaceri o plasează pe Clitemnestra Volschi în cercul de interese al Elenei Udrea şi a soţului acestuia, Dorin Cocoş, cunoscuţi ca având mare trecere pe lângă şeful statului. Clitemnestra Volschi este asociată cu Dumitru Nicolae, zis Niro, în mai multe firme, printre care SC Niro 95 Impex SĂ, Grand Hotel du Boulevard SĂ şi Central Residential Park SĂ.

Pe de altă parte, Elena Udrea, Dorin Cocoş şi firma Niro 95 Impex SA au fost asociaţi la SC New Global Investiments SRL. Mugur Ciuvică a acuzat-o pe Clitemnestra Volschi că a reprezentant grupul de firme condus de Dumitru Nicolae în afacerea pe care acesta a realizat-o cu Elena Udrea şi Dorin Cocoş.

Ecuaţia Niro-Băsescu-Onţanu

În ecuaţia Niro-Băsescu nu putea să lipsească primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, care, după cum vom vedea în continuare, era chiar un „specialist” în jongleria cu PUD-uri.Autorizaţia de construire pentru ansamblul rezidenţial din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, a fost semnată de Neculai Onţanu, care a trecut din barca PSD în cea a PDL, pentru al susţine pe Traian Băsescu în cursa spre un nou mandat de preşedinte. De altfel, Neculai Onţanu a prezidat chiar festivitatea de lansare a proiectului Central Residential Park. Totodată, după cum a dezvăluit presa, relaţia dintre primarul Neculai Onţanu şi Niro este una foarte strânsă, grupul de firme condus de Dumitru Nicolae fiind unul dintre principalii sponsori ai Primăriei sectorului 2.

Cheia infracţiunii: PUD în loc de PUZ!

Mai grav poate decât conflictul de interese este faptul că, atunci când a aprobat hotărârea din 26 ianuarie 2005 pentru terenul din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 s-a substituit cu bună ştiinţă Consiliului General al Capitalei. Ceea ce nu au sesizat nici cei din Grupul de Investigaţii Politice, dar mai ales Ţuluş, este că terenul pe care s-a construit ansamblul rezidenţial al firmei Central Residential Park SĂ nu intră sub incidenţa Planului Urbanistic de Detaliu, ci a Planului Urbanistic Zonal. Astfel, hotărârea Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 încalcă art.5.5, din Titlul I – Prescripţii Generale din Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului Bucureşti. Acesta prevede imperativ că „pentru parcele cu suprafaţa mai mare de 3.000 de metri pătraţi sau cu raportul laturilor peste 1/5, se vor elabora şi aproba documentaţii PUZ”.

Prin urmare, pentru terenul din stradă Dinu Vintilă, nr. 6, în mărime de 28.000 de metri pătraţi, era nevoie de un Plan Urbanistic Zonal, care, potrivit legislaţiei, nu poate fi adoptat decât de Consiliul General al Capitalei.

Precedentul „DIP-ul de la 2”

Cazul complexului de locuinţe de lux Central Residential Park nu este singular la Primăria sectorului 2. Edilul Neculai Onţanu a fost acuzat că a perfecţionat practicile ilegale de acest gen. Un alt caz, care seamănă ca două picături de apă cu cel în care a fost implicată Clitemnestra Volschi, a stârnit un imens scandal.Daniel Ion Popescu, „DIP-ul de la 2”, cum este numit de oamenii de afaceri locali, îndeplineşte, simultan, prin încălcarea legii, atât funcţia de consilier local, cât şi pe cea de director general al Administraţiei Pieţelor sector 2 (APS2). Alături de primarul Onţanu, DIP este un personaj-cheie în controversatul proiect al Pieţei Obor.

Scandalul s-a declanşat atunci când Primăria a  încheiat un parteneriat public-privat cu un consorţiu de firme, reunite sub numele SC Piaţa Obor Market & Complex Comercial, controlate de omul de afaceri Gabriel „Puiu” Popoviciu. Consorţiul a primit în folosinţă, gratuit, o suprafaţă imensă din domeniul public, pentru înălţarea unei construcţii cu mai multe subsoluri de parcare şi patru etaje. Contractul de parteneriat pentru proiectul Obor a fost aprobat de Consiliul Local al Primăriei Sectorului 2 în 15 decembrie 2006.

Proiectul Obor resuscitat de judecători dubioşi

Proiectul a fost însă blocat, după ce Asociaţia Frontului Negustoresc Obor (AFNO) şi Prefectura Capitalei au dat în judecată Primăria Sectorului 2. AFNO a demostrat în instanţă că Daniel Ion Popescu se afla în situaţia de incompatibilitate atunci când a votat hotărârea din 15 decembrie 2006. Astfel, în calitatea sa de director general al APS2, DIP a iniţiat şi organizat licitaţia pentru atribuirea „Contractului de parteneriat public-privat” pentru proiectul Obor. În calitate de consilier local, acelaşi personaj a votat adoptarea hotărârii 131/15.12.2006.

Ilegalitatea a fost sesizată şi de fostul prefect Cătălin Deaconescu. „În cadrul controlului de legalitate exercitat de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, au fost reţinute ca elemente de nelegalitate ale actului administrativ supus controlului (…) starea de interdicţie legală (conflict de interese) în care se află domnul Daniel Ion Popescu, director general al Administraţiei Pieţelor Sector 2 şi membru al Consiliului Local al Sectorului 2”, se arată în concluziile raportului. Pentru a continua lucrările, consilierii sectorului 2 au aprobat, în 19 martie 2009, Planul Urbanistic de Detaliu str. Ziduri Moşi, nr. 4, care se referea, de fapt, la acelaşi proiect, dar prezentat sub o altă titulatură.

Şi de data aceasta, hotărârea consilierilor nu a îndeplinit condiţiile legii. În primul rând, documentul încalcă Legea nr. 350/2001, potrivit căreia, în cazul proiectelor derulate în zone protejate, cum este situaţia Pieţei Obor, reglementarea trebuie făcută prin PUZ, care se aprobă numai în Consiliul General al Primăriei Capitalei. În plus, terenul are peste 39.000 de metri pătraţi şi, potrivit Regulamentului Local de Urbanism, „pentru parcelele cu suprafaţa de peste 3.000 de metri pătraţi se vor elabora şi aproba documentaţii PUZ”. Proiectul „Obor – Onţanu – Popoviciu” este pe punctul de a fi resuscitat cu sprijinul unor judecători dubioşi a căror implicare o vom dezvălui în numărul viitor.

Hățiș penal la Roman Brașov

Autor
Catalin Antohe
-

Procurorii anticorupţie au reluat urmărirea penală în cazul omului de afaceri Ioan Neculaie după ce judecătorii au decis să desfiinţeze rezoluţia prin care procurorul şef DNA îl scotea basma curată pe patronul FC Braşov. Ioan Neculaie va fi cercetat cu privire la legalitatea acţiunilor sale în scandalul cu Automobile Dacia SA, firmă care i-a făcut plângere penală pentru înşelăciune. „Jurnal de Investigaţii” vă prezintă documentul care dovedeşte că Ioan Neculaie îi finanţează pe cei care cer anularea contractelor semnate de Dacia cu … Neculaie La data de 1 iunie 2005, reprezentanţii SC Automobile Dacia SA au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov cu o plângere penală îl acuzau de înşelăciune pe omul de afaceri Ioan Neculaie şi pe un subordonat al acestuia, Gabriel Ţâţă Nicolescu. Producătorul de automobile l-a acuzat atunci pe patronul FC Braşov că a fost de rea credinţă la încheierea şi apoi derularea unor contracte de vânzare şi de închiriere a spaţiilor „Roman” Braşov, înşelăciune în urma căreia Dacia a reclamat prejudicii de ordinul sutelor de mii de euro.Pact cu diavolul

Afacerea care a generat scandalul îşi are rădăcinile chiar în procedura de privatizare a Roman SA, când aceasta a fost transformată în parc industrial. La data de 26 septembrie 2003, APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) şi Pesaka Astana, o firmă din Malayezia au semnat contractul prin care cea din urmă a cumpărat acţiunile Roman SA, cu obligaţia de a ceda ulterior cea mai mare parte a acestora către societatea, în curs de constituire, care urma să administreze parcul industrial. Contractul cu Pesaka a avut mai multe acte adiţionale cel de-al cincilea stabilind că firma care urma să administreze viitorul parc industrial era SC Pro Roman SA. În paralel, Ovidiu Musetescu, preşedintele APAPS, purta negocieri intense cu reprezentanţii Automobile Dacia SA, pe care încerca să-i convingă să nu părăsească platforma industrială din Braşov, unde Dacia producea o parte dintre reperele pentru modelul Logan. Reprezentanţii Dacia intenţionau să retragă producţia acestor repere deoarece erau nemulţumiţi de întârzierile apărute în livrarea acestora. Un eventual transfer la fabrica Renault din Turcia a matriţelor aparţinând Dacia ar fi influenţat negativ piaţa de profil din România şi ar fi putut afecta chiar realizarea obligaţiilor tehnico-economice asumate de România prin acte economice internaţionale (memorandumul semnat cu Fondul Monetar Internaţional, care prevedea şi privatizarea Roman Autocamioane). Potrivit lui Francois Roger Fourmont, directorul general al Dacia, au fost mai multe runde de negocieri, la care au participat Ovidiu Musetescu şi Ioan Neculaie, prezentat de şeful APPS drept „posibilul viitor proprietar al Roman SA). Negocierile au fost finalizate în luna ianuarie 2004, când s-a şi semnat un memorandum de înţelegere între Ovidiu Musetescu (preşedintele APAPS, principalul acţionar al Roman SA), Carol Rugacs (directorul general al Roman SA) şi Ioan Neculaie (reprezentantul Pro Roman SA, viitorul administrator al parcului industrial) pe de o parte şi Francois Fourmont (directorul general al SC Automobile Dacia SA). Memorandumul prevedea semnarea ulterioară a unui contract prin care Dacia închiria secţia de presaj din cadrul întreprinderii şi a unui altuia, de vânzare cumpărare prin care cumpără o serie de utilaje contra sumei de 100.000 de euro, Dacia obligându-se să preia şi 280 de salariaţi.

Cum a rămas Dacia de căruţă

Pentru a folosi o expresie „consacrată”, să spunem că ceea ce a urmat tine de „filmele cu prosti”. Consilierul juridic al Dacia s-a lăsat, practic, antrenat, într-un joc cu accente groteşti la care nu a avut nicio replică, graţie unei incompetente ce i-a fost speculata de „partenerii” din Braşov. Spunem aceasta deoarece consilierul Dacia s-a aşezat la masă cu Ţâţa Nicolescu, omologul sau de la Roman SA şi cu Dorin Niculae, persoană mandatată de omul de afaceri Ioan Neculaie să semneze contractul din partea „Pro Roman SA”. Numai că Ţâţă Nicolescu nu avea împuternicire să semneze contractele în numele Roman SA şi avea dreptul, cel mult, să verifice contractul din punct de vedere juridic, nu şi să îl semneze. El avea totuşi o împuternicire, emisă de Pro Roman şi semnată de Neculaie, de a semna contractul în numele Roman SĂ, se arătă în documentele de la dosarul cauzei. Dorin Niculae, cel care avea împuternicirea să semneze contractele din partea Pro Roman, s-a ridicat de la masă şi a plecat, refuzând să semneze, mandatul acestuia fiind „preluat” de acelaşi Ţâţă Nicolescu.  Juristul Dacia era năuc însă în acea zi, astfel că a mai comis o eroare – nu a verificat şi dacă Pro Roman SA avea calitatea de a semna contractul, mai precis dacă îi fusesese recunoscută calitatea de administrator al parcului industrial. Or la data de 22 martie, zi în care contractele s-au semnat, reţineţi, la sediul Roman SA, SC Pro Roman nu era, încă, administratorul parcului industrial chiar dacă fusese înfiinţată, prin hotărâre de guverrn, taman în acest scop (a devenit administrator abia o lună mai târziu).
Ulterior, Daniel Onute, unul dintre acţionarii minoritari ai SC Roman SA, a cerut în instanţă anularea contractelor dintre Roman şi Dacia speculând în instanţă atât hibele de mai sus cât şi preţul, a dovedit el, subevaluat, al utilajelor vândute către Dacia. Curtea Supremă supremă i-a dat dreptate, în cele din urmă, lui Onute, în ceea ce priveşte contractul de vânzare al utilajelor, pe care l-a anulat în mod irevocabil, cel privind închirierea aflându-se încă pe rolul instanţelor.
Recapitulând, Dacia a semnat un memorandum prin care convenea, împreună cu Musetescu, cu directorul de la Roman şi cu Ioan Neculaie, reprezentatntul Pro Roman SĂ, firma desemnată prin hotărâre de guvern ca viitor administrator la Roman Braşov, să semneze două contracte cu Autocamiaone Roman Braşov – unul de închiriere, celălalt de vânzare de active. Prin semnarea contractelor, Musetescu şi cu Neculaie i-ar fi convins pe cei de la Dacia să nu-şi mute în Turcia producţia de repere pentru autoturismele Logan.
Două luni mai târziu, s-au semnat, contractele la sediul societăţii Roman SA, între Dacia, Roman SĂ şi Pro Roman SA. Din partea Roman SA şi a Pro Roman SA au semnat însă, persoane care nu aveau mandat în acest sens. Cele două contracte au fost executate ca fiind legale chiar şi după ce Neculaie a preluat frâiele la Parcul industrial, o lună după semnarea „ilegală” a contractelor. Neculaie nu a avut nimic împotriva când Roman SA a predat imobilele prevăzute în contractul de închiriere şi a încasat apoi, luni de-a rândul, chiria, potrivit contractului „ilegal”.

Balet printre procurori

Deşi cei de la Automobile Dacia i-au reclamat penal pentru înşelăciune pe Ovidiu  Musetescu şi pe Ioan Neculaie, aceştia s-au strecurat, mult timp cu succes, printre degetele procurorilor ceea ce i-a făcut pe responsabilii Dacia să se întrebe dacă nu cumva ei sunt cei vinovaţi că au fost înşelaţi. „Ori contractele au fost corecte şi legale, ori am fost înşelaţi de la început până la sfârşit”, ne-au spus surse din conducerea societăţii. Altfel, oficialii companiei tind să lase impresia că au îngropat până şi amintirea dosarului Roman Braşov. „Pentru noi acest caz este acum o carte închisă. Am pierdut acolo o groază de bani şi încă am mai avea de recuperat. Să luptăm în continuare ne-ar costa prea mult”, ne-a declarat Mihai Acsinte, director executiv juridic la SC Automobile Dacia SA.

Neculaie şi-a finanţat „pe şest” anularea contractelor

În urmă cu trei luni, judecătorii secţiei penale a Tribunalului Braşov au dispus reluarea cercetărilor penale împotriva lui Ioan Neculaie şi a lui Ovidiu Musetescu. Ovidiu Musetescu a decedat între timp astfel ca Ioan Neculaie este cel care va trebui să răspundă din nou întrebărilor procuroriilor, în posesia cărora ar fi ajuns şi probe de care nu au avut cunoştinţă până acum, ne-au mărturisit surse din cadrul Parchetului. Una dintre ele ar putea fi, credem noi, o convenţie semnată în 2007 prin care Ioan Neculaie se obliga să suporte toate cheltuielile de judecată ale lui Daniel Onute, aferente proceseselor în care acesta a dat în judecată Automobile Dacia SA. Printre care se regăsesc şi cele prin care se cere anularea că nelegale a contractelor semnate, „cu bună credinţă” de acelaşi Ioan Neculaie. Dacă acest act nu se regăseşte, totuşi, printre documentele Parchetului, noi îl punem la dispoziţia organelor de anchetă

Hatis penal Roman Brasov

Obrazul Formenerg cu cheltuială se ține

Autor
Dănilă Chirovici
-

Formenerg SA, societatea cu capital de stat al cărei obiect de activitate este organizarea de cursuri de formare profesională pentru angajaţii din domeniul energetic, a devenit vaca de muls pentru demnitari şi diverşi înalţi funcţionari din agenţii guvernamentale şi ministere. Societatea, o fostă filiala desprinsă din Transelectrica, este cel mai cunoscut organizator de cursuri de formare profesională pentru angajaţii societăţilor din domeniul energetic. De-a lungul ultimilor ani, scopul, lăudabil şi necesar, al formării profesionale a fost „completat” cu oportunitatea rotunjirii veniturilor pentru acei funcţionari ori demnitari care şi-au descoperit, brusc, vocaţia de profesor. Astfel, echipa de dascăli ai Formenerg s-a completat, de la an la an, cu profesori „cu greutate”, care au primit sume frumuşele pentru cursurile predate „şcolarilor” din domeniul energetic.Cursuri amestecate

Lectorii, plătiţi pe bază de contracte de prestări servicii, pe numele lor sau ale unor membri de familie, ajung să strângă sume impresionante, ei fiind plătiţi, spun persoane din interiorul Formenerg, chiar şi cu 20% – 30% din totalul taxelor încasate de la firmele care-şi trimit angajaţii la respectivele cursuri. Prin comparaţie, profesorii „de carieră” sunt plătiţi cu sume ridicole, ne-au mărturisit aceleaşi surse. „Şcolarii” cu care am discutat şi-au mărturisit îndoielile asupra profesionalismului cursurilor „la comandă”. Ei spun că acestea se limitează, deseori, la comentarea unor acte normative ori reglementări emise de instituţia din care fac parte lectorii, sau abordează domenii, spun ei, cu o utilitate discutabilă, precum „protecţie antiteroristă” sau „anticorupţie”.

Caşcaval pentru demnitari

Szabo Barnă, secretarul general al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) este unul dintre cei mai productivi profesori plătiţi de Formenerg. În 2007, el a câştigat, potrivit declaraţiei sale de avere, 87.320 lei (873 de milioane de lei vechi) numai din cursurile Formenerg, aproape tot atât cât a încasat din salariul de secretar general al ANRMAP (90.000 lei).
Tot dintre demnitari a fost ales şi un alt profesor – Paul Păcuraru, fostul ministru al Muncii, Sănătăţii şi Familiei. El menţionează, în declaraţia sa de avere, că a câştigat 50.000 de lei din indemnizaţiile obţinute la Senat şi Ministerul Muncii. Poziţia de profesor a lui Pacuraru este mai sensibilă, mai ales de când a ieşit la lumină, cu tam-tamul aferent, afacerea de la Turceni. Reamintim că firma Intratest, firma ce-i aparţine lui Mihnea Pacuraru, fiul fostului ministru, a primit de la Turceni un contract de formare profesională, pe baza unui acord de participare semnat cu Formenerg, la scurt timp după ce Mihnea demisionase chiar din funcţia de director de marketing la Formenerg. Paul Păcuraru a declarat că a obţinut, în 2007, mai mult de 100 de milioane de lei vechi din activitatea de profesor. Suma apare înscrisă în declaraţia de avere depusă de Pacuraru la Senat, dar lipseşte din declaraţia de avere dată ca ministru al muncii. Brusca revenire a memoriei l-a făcut scăpat, probabil, de cercetarea penală pentru fals în acte publice, dar nu şi de culpa privind încălcarea legii din prima declaraţie.

Seminarii de familie

Alături de demnitarii de mai sus s-au înscris pe orbita câştigurilor şi funcţionari publici de conducere „cu greutate” din cadrul ministerelor potente în domeniu. Dintre aceştia îi semnalăm, deocamdată, pe Alexandru Sandulescu (directorul Direcţiei de Politici Energetice din cadrul Ministerului Economiei) şi Constantin Ciornei – Donighian (şeful corpului de control din cadrul aceluiaşi minister).
Alexandru Sandulescu, a declarat că a câştigat, în 2007, 2,25 miliarde de lei vechi, din care aproape jumătate provin din indemnizaţiile de membru în consiliul de administraţie (CĂ) sau Adunări Generale ale Acţionarilor la Transelectrica, Hidroelectrica, Electrocentrale Deva şi Rovinari. Cum primul ministru Emil Boc a anunţat că de la anul nu se vor mai plăti indemnizaţii pentru participarea în CĂ sau AGA, cu atât mai bine îi vor prinde banii câştigaţi din cursurile de la Formenerg de el, sau de soţia sa Norica, salariata a OPCOM (operatorul pieţei de energie electrică din România).
Constantin Ciornei Donighian, şeful corpului de control din Ministerul Economiei, a „mărturisit”, în declaraţia de avere pe 2007, un salariu de 90.850 RON (7.520 RON/lună). În dreptul celorlalte categorii de venituri, Ciornei nu a declarat nimic. Sursele noastre spun că ar fi bine să-şi revizuiască declaraţia pe 2007. Nici el nu a ţinut secretă în familie activitatea de profesor, soţia sa Dorina, salariata a Ministerului Apărării Naţionale, fiind şi ea invitata să-i dăscăleasca pe cursanţii Formenerg. Tabloul nepotismului este întregit de soţii Clarisa şi Stefi, nora, respectiv fiul Eufemiei Musat, şef serviciu al Direcţiei buget şi cenzori în Formenerg.

Şcoala şi recreere

Formenerg organizează cursurile din afară Bucureştiului în locaţii prietenoase, în principalele destinaţii turistice din ţară. Principalele săli de curs contractate de Formenerg pentru şcolarizare se regăsesc, potrivit paginii de Internet a societăţii, la Sinaia (hotelurile Palace, Caraiman şi Internaţional), Buşteni (hotel Alexandros) ori pe litoral, în hoteluri din Venus sau Jupiter. Facturile de aici ar fi binişor piperate, spun sursele noastre, dar până la o dovadă concretă, ne mulţumim să le catalogăm drept simple răutăţi.

Retehnologizarea Porţile de Fier I, o îmbunătăţire catastrofală.Sârbii produc mai multă energie hidro, cu turbinele din anii 70

Autor
Catalin Antohe
-

Vă prezentăm adevărul gol-goluţ despre rezultatele catastrofale ale modernizării şi retehnologizării la Porţile de Fier I, realitate ascunsă de Hidroelectrica. După ce s-a cheltuit o căruţă de bani cu retehnologizarea, fără licitaţie, a celei mai mari hidrocentrale, rezultatul este că am produs mai puţină energie decât au produs sârbii, care au păstrat turbinele din anii 70. Departe de noi gândul de a susţine că operaţiunea de retehnologizare nu ar fi utilă sau că nu trebuia să fie făcută. Cifrele nu mint însă, demonstrând că operaţiunea a fost totalmente păguboasă. Nu vă îndoiţi de precizia cifrelor, le avem din curtea Hidroelectrica şi nu pe luni sau ani, ci oră de oră, din 2003 încoace! Despre cauze şi vinovaţi vom reveni, tot din interior.

Grup Electrocentrala
Rezult Modern
Pf Comparatie

Realitatea ultimilor ani arată că am produs mai puţină energie hidro decât sârbii, deşi noi am instalat turbine moderne, iar vecinii s-au zgârcit la cele vechi. Diferenţa este dată de fiabilitate, turbinele instalate de elveţienii lui Buzăianu dând rateuri la un nivel inacceptabil. Vom reveni şi cu aceste date.
Contract prin încredinţare directă
Presa a dedicat seriale întregi ilegalităţilor comise la încheierea şi derularea contractelor de retehnologizare şi modernizare a hidrocentralelor Porţile de Fier I şi II, afacere care s-a întins pe mai multe guvernări. Retehnologizarea de la Porţile de Fier I (PF I) a fost încredinţată, în 1997, direct firmei elveţiene Sulzer Hydro/ABB, preluată ulterior de către o altă companie din ţara Cantoanelor, Va Tech Hydro. Iniţiativa i-a aparţinut fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Economiei de la acea vreme. Iminenţa pericolului producerii unor defecţiuni majore la hidroagregatele Sistemului Porţile de Fier I, cu efecte economice nedorite şi cu periclitarea gradului de siguranţă în funcţionarea Sistemului Energetic NaţionalŇ a fost motivul invocat de autorităţi, în graba suspectă cu care au evitat licitaţia. Sârbii nu au avut astfel de iminenţe. Contractul, iniţial în valoare de 160 milioane de dolari, a ajuns ulterior la 300 milioane de dolari. Sulzer Hydro/ABB urma să reabiliteze cele şase grupuri de la PF I şi să crească puterea fiecărui grup de la 178 MW la 194 MW. Finanţarea era asigurată integral de firma elveţiană, plata făcându-se prin livrarea de energie electrică obţinută ca surplus prin suplimentarea puterii instalate a agregatelor. Decizia de modernizare a hidrocentralei s-a luat, însă, cu trei ani înainte de atingerea termenului de 30 de ani, dată la care se impunea, teoretic, o intervenţie tehnologică asupra hidroagregatelor. La data încredinţării contractului pentru Porţile de Fier I, firma Sulzer Hydro, devenită ulterior Va Tech Hydro, nu avea experienţă în domeniul turbinelor folosite la hidrocentralele de tip Kaplan. Turbinele de la Porţile de Fier I au fost, la momentul punerii lor în funcţiune, cele mai mari turbine Kaplan din lume.
Defecţiuni în lanţ
La niciunul dintre cele cinci grupuri modernizate până acum nu s-au atins parametrii specificaţi în contractul cu Sulzer Hydro. ën schimb, funcţionarea lor a devenit un adevărat coşmar, din cauze tehnice, imputabile firmei elveţiene. Din pricina defecţiunilor în lanţ, turbinele au fost indisponibile perioade lungi de timp. Anual, spun specialiştii, numai prin nefuncţionarea grupurilor retehnologizate, pagubele depăşesc 25 milioane de euro. Pe 2 mai 2002, PF I a intrat în regim de avarie, după ce un cap de distribuţie de la grupul nr. 6 , primul modernizat, s-a crăpat pe două treimi din lungime. Pe 16 ianuarie 2005, la o verificare de rutină, s-a constatat că două pale-gigant ale rotorului de la acelaşi grup 6 erau fisurate. Una dintre fisuri, aflată în apropierea butucului, atingea aproape un metru. Cu ocazia aceluiaşi control s-au mai depistat defecţiuni şi la alte grupuri: nr. 4 avea blindajul avariat, iar nr. 5 avea rupte capetele de distribuţie. Ultima avarie majoră a avut loc pe 18 februarie 2007, la grupul nr. 4, care nu a mai putut fi repornit. La acest grup retehnologizat s-au înregistrat pierderi de ulei de circa 200 de litri, dar şi cinci tone de apă distilată, în numai 24 de ore de funcţionare. Potrivit specialiştilor, defecţiunile au fost cauzate de proiectarea defectuoasă a elicelor de către firma elveţiană. Astfel, modificarea profilului palei de rotor a generat probleme de cavitaţie, ceea ce a determinat uzarea rapidă a capetelor de distribuţie. Defecţiunile au necesitat înlocuirea capetelor de distribuţie la toate cele şase grupuri modernizate, la unele dintre ele, chiar şi de trei ori (grupul nr. 6) sau de două ori (grupul nr. 5). Specialiştii de la Porţile de Fier afirmă că, din 1970, când s-a pus în funcţiune primul hidroagregat al centralei, şi până în 1999, când a început efectiv procesul de retehnologizare, a fost schimbat o singură dată un cap de distribuţie, şi asta nu din cauza gradului de uzură. Firma elveţiană nu a suportat aceste costuri suplimentare, greşelile fiind plătite de către statul român.Porţile de Fier II, reparate tot fără licitaţie
Autorităţile n-au învăţat nimic din cele întâmplate la Porţile de Fier I. Pe 28 august 2001, la propunerea lui Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei de la acea vreme, Guvernul Năstase a emis o hotărâre de guvern, prin care se încredinţau aceleiaşi firme elveţiene, devenită între timp Va Tech Hydro, tot fără licitaţie, lucrările de retehnologizare la Porţile de Fier II. Asta cu toate că cel mai vechi grup de la PF II avea doar 15 ani de funcţionare. Conţinutul hotărârii este aproape identic cu cel din 1997, aprobat de Călin Popescu Tăriceanu: ”Măsuri pentru creşterea gradului de siguranţă în funcţionare şi a puterii instalate”. Valoarea contractului a fost, iniţial, de 98 milioane de dolari. Suma a fost mărită ulterior la 200 milioane. Apoi, prin tactica paşilor mărunţi, s-au tot adăugat alte sume: 54 milioane de dolari pentru executarea modernizărilor la cele două grupuri ale centralei suplimentare de la Gogoşu şi încă 16 milioane pentru cheltuieli neprevăzute. Plata s-a făcut, ca şi la primul contract, prin furnizarea de energie electrică. Statul român a pierdut în acest mod, numai în perioada 2001-2004, 576 milioane de dolari, din pricina diferenţelor dintre preţul unic de livrare a energiei către Va Tech şi preţul practicat în Europa.Sulzer Hydro, în România din 1994Sulzer/Va Tech şi-a pregătit intrarea în România mult mai devreme. ën vara anului 1994, la Congresul energiei de la Neptun, sponsorul evenimentului a fost tocmai firma Sulzer. Potrivit reprezentanţilor media, invitaţii au mâncat şi au băut vreo trei zile pe banii elveţienilor. Odată ce îşi făcuse apariţia printre energeticienii români, Sulzer s-a aruncat în luptă. După congresul de la Neptun, elveţienii au făcut o prezentare a companiei lor, unde în altă parte decât la… Porţile de Fier. Aici, ei şi-au etalat programul de retehnologizare a hidroagregatelor. Prima lucrare acontată de firma elveţiană în România a fost însă retehnologizarea rotoarelor de tip Pelton ale hidrocentralei de pe Lotru. Primul rotor, fabricat în Franţa, a fost livrat în condiţii normale de calitate. La al doilea şi al treilea însă, specialiştii au constatat abateri mari de la calitatea materialelor folosite, lucru recunoscut, de altfel, şi de elveţieni.
Afaceri şi relaţii de familie
Presa a dezvăluit că relaţiile de familie au jucat rolul cel mai important în atribuirea contractelor de la PF I şi PF II. Dan Ioan Popescu este naşul de cununie al lui Bogdan Buzăianu, mogulul contractelor cu energie ieftină, fost patron al Energy Holding şi reprezentantul Va Tech Hydro în România. La PF I, “naşul” afacerii a fost ambasadorul României în Elveţia, Radu Boroianu. El este cel care l-a cununat pe Tăriceanu şi cel care a făcut afaceri cu Bogdan Buzăianu, ca parteneri într-o firmă de consultanţă. Potrivit presei, contractul cu Sulzer a fost intermediat chiar de Buzăianu, fost angajat al elveţienilor. Omul de afaceri a fost acuzat că a obţinut de la Cabinetul Năstase încredinţarea directă, în 2003, şi a altor contracte către Va Tech Hydro: extinderea şi modernizarea CET Bucureşti-Vest (contract de 122 milioane de euro) şi modernizarea centralelor hidroelectrice Olt-Inferior, respectiv CHE Ipoteşti, CHE Drăgăneşti, CHE Frunzaru, CHE Rusăneşti, CHE Izbiceni.Bogdan Buzăianu a susţinut că nu a intermediat niciodată nimic şi că doar a consiliat tehnic şi financiar anumite companii, care au primit contracte pe bani publici, firme între care se număra şi Va Tech.

Băsescu versus Băsescu în procesul Băneasa

Autor
Catalin Antohe
-

Deranjat, se pare, de faptul că nu el, ci altcineva, „primeşte laurii” afacerii Băneasa, Traian Băsescu a recurs, pe când era primar general al Capitalei, la un artificiu de neînchipuit – s-a dat singur în judecată! La data de 8 iunie 2004, el a chemat în Justiţie, în numele municipiului Bucureşti, pe… acelaşi municipiu Bucureşti, reprezentat însă de Consiliul General. Miza era anularea hotărârii de consiliu prin care Băneasa Investments, firma păstorita de Gabriel (Puiu) Popoviciu dona „cu folos” aproape zece hectare de teren municipiului Bucureşti, care urma să se ocupe ulterior de asfaltare, canalizare, gaze, apa etc pentru practic întregul complex Băneasa.

Pe Traian Băsescu nu l-a deranjat acest aspect, ci, cel puţin oficial, faptul că proiectul de hotărâre de acceptare a donaţiei nu avea avizele unor comisii. Pentru viitorul preşedinte al României nu a contat, se vede, că acţiunea sa în instanţă era absurdă, chiar penibilă, nici că practica primarilor de a-şi da în judecată proprii cetăţeni, chiar reprezentaţi de Consiliul local, fusese declarată nelegala de Curtea Constituţională! El a beneficiat de sprijinul Mioarei Mantale, noul preşedinte al Consiliului General după alegerile locale, care cunoştea că acţiunea primarului este nelegala, dar a solicitat Tribunalului să aprobe reclamaţia lui Traian Băsescu, aşa cum a fost formulată. Hotărârea de donaţie a fost anulată după ce judecătorul i-a dat câştig de cauză primarului Capitalei în procesul cu… Municipiul Bucureşti !!!. Astfel că după această mascaradă judiciară, donaţiile de terenuri (în total 37 de hectare) au fost aprobate prin hotărâri supervizate de apropiaţi ai preşedintelui Băsescu, precum Mioara Mantale şi Răzvan… Restul articolului îl puteţi citi în „JURNAL DE INVESTIGAŢII”, revista apărută astăzi pe piaţă.

Noiembrie, ultimul bal la Roman Brașov?

Autor
Andrei Sidorov
-

Ioan Neculaie, fruntaşul milionarilor braşoveni, este în pericol să rămână fără perla Coroanei, fostele uzine Roman, cel mai mare parc industrial din România la momentul de faţă. Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează să se pronunţe, luna viitoare, dacă omul de afaceri plasat pe locul 63 în topul Forbes România a „confiscat” legal, în contul unui împrumut de numai 50.000 de dolari, 80% din acţiunile „Pro Roman” SA, firmă care administrează averea de sute de milioane de euro a  parcului. Până în prezent, instanţele au constatat că Neculaie, fost candidat PDL pentru Senat, nu a dobândit legal acţiunile, o eventual? confirmare venită din partea judecătorilor Înaltei Curţi urmând a-l scoate irevocabil din societate. Încă un miliardar de carton?   Privatizarea platformei Roman Braşov, realizată pe metoda vânzării „pe un euro”, a fost finalizata în urmă cu aproape 6 ani, când Guvernul Năstase a stabilit structura acţionariatului companiei „Pro Roman” SA, societatea ce urma să administreze cea mai mare platformă industrială din România. Hotărârea de guvern 24/2004 a stabilit că principalul acţionar să fie asociaţia „Pro Braşov“, cu 80% din acţiuni, compania malaeziană Pesaka Astana deţinând 10%, restul de zece procente fiind împărţite între Camera de Comerţ şi Industrie, UGIR 1903 şi Universitatea Transilvania, toate din Braşov. La rândul ei, asociaţia „Pro Braşov”, acţionarul majoritar al „Pro Roman” SA, era formată din mai mulţi oameni de afaceri, preşedintele asociaţiei fiind Ioan Neculaie.

Contract „de milioane”

Abia se goliseră sticlele de şampanie desfăcute pentru succesul afacerii, că membrii asociaţiei s-au lovit de prima problemă, cea a vărsării capitalului social, mai precis a primei jumătăţi a acestuia – 1,65 miliarde de lei. Preşedintele asociaţiei, Ioan Neculaie, a vărsat el suma, dar nu oricum, ci în baza unui contract în care figurează că ar fi convenit, că persoană fizică, cu Asociaţia, că împrumutul să fie garantat taman cu pachetul de acţiuni deţinut de aceasta la Pro Roman SA. La o primă vedere, contractul pare de-a dreptul ridicol – cum să accepţi să garantezi un împrumut de 50 de mii de dolari cu pachetul de acţiuni care asigură afaceri de zeci de milioane de dolari anual, mulţi ani de atunci înainte? Viciul de logica este evident în acest caz: dacă ceilalţi membri ai asociaţiei ar fi fost nişte calici ori profitori politici, ştiind că l-au prins pe Dumnezeu de un picior cu afacerea „Roman”, n-ar fi riscat în veci, ar fi negociat garanţia „la sânge” cu Neculaie. Ar fi acceptat, să garanteze cu 10%, poate cel mult 20% pentru întregul vărsământ, nu doar pentru jumătate, cât le împrumuta Neculaie. Altfel, nu-i aşa, era mult mai rentabil să ia bani cu camăta! Invers, nişte oameni cu bani, ar fi râs, mai mult ca sigur, de pretenţiile lui Neculaie, din moment ce sumă împrumutată abia de ajungea de-o limuzină mai de „Doamne ajută”.

Contul „Fata Morgana”

Dealtfel, Asociaţia a contestat, vehement, cu orice ocazie, valabilitatea contractului, motivând c? vicepreşedintelui asociaţiei îi era interzis, prin statut, să semneze astfel de angajamente, de unul singur. Cert este că oamenii de afaceri din „Pro Braşov” au simţit că pericolul plutea în aer, astfel ca la data de 30 aprilie 2004, cu o zi înainte de scadenta din „contract” au încercat să vireze suma de la BCR sucursala Titulescu la BCR Braşov în contul ce le fusese indicat, telefonic, de un om al lui Neculaie. Contul indicat nu figura însă că aparţinându-i omului de afaceri dar, dat fiind că era vorba de o persoană  publică, cunoscută, funcţionarii BCR Braşov i-au localizat cu uşurinţă numărul contului personal, suma ajungând la Neculaie vineri la ora 17, cu o zi înainte de termenul limită, 1 mai 2004.
Ce a urmat însă ţine de Kafka. Fie că a ştiut, fie că nu, că membrii asociaţiei au reuşit să-i dea banii înapoi, luni 3 mai 2004, Neculaie s-a dus glonţ la Registrul Comerţului unde a cerut nici mai mult nici mai puţin decât că judecătorul delegat să înscrie ca el este noul acţionar majoritar, cu 80% din acţiunile „Pro Roman” Brasov.

Judecătorul „Să trăiţi”

În mod normal, un asemenea demers ar fi fost dinainte sortit eşecului, din moment ce nicio executare silită nu se poate face bătând din palme, fără executor judecătoresc şi restul de proceduri legale. Mai mult, contractul prezentat de Neculaie era unul de împrumut, nu de cesiune a acţiunilor, iar o cesiune se realizează numai prin declaraţia făcută în registrul acţionarilor, semnnata de ambele părţi!
Chiar şi aşa, singurele hârtii cu care s-a dus patronul FC Braşov la judecătorul delegat la Registrul Comerţului au fost contractul cu bucluc şi o cerere de înregistrare a menţiunii că, gata, el este noul acţionar majoritar! Hârtiile nu demonstrau nici măcar că nu a primit banii, deoarece în contract nu era stipulata modalitatea de plata: un număr de cont sau cash. Este un mister, în această situaţie cum de a înţeles judecătorul Daniela Elena Urs să dispună, chiar a doua zi (4 mai 2004) înregistrarea menţiunii că Neculaie este noul proprietar a celor 80% din acţiunile Pro Roman SĂ, în locul asociaţiei Pro Braşov!
Ilegalitatea a fost sesizată de Curtea de Apel Braşov care consemnează: „Potrivit art. 36 din Legea 31/1990, judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului realizează controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului. (…) Prin urmare, procedând la înscrierea unei menţiuni neprevăzute de dispoziţiile legale, judecătorul delegat şi-a depăşit atribuţiunile prevăzute de lege, operaţiunea efectuată fiind astfel nelegala„. Remarcaţi câtă gingăşie în exprimarea Curţii de Apel: „şi-a depăşit atribuţiunile”, în loc de, spunem noi, gravă neglijenta ori de alţi termeni care ţin, însă, de competenta procurorilor.

Cacealmaua

Foarte important! În cele două zile în care Asociaţia a fost deposedată de acţiuni prin fapta (!) ilegală (spune Curtea de Apel) a judecătorului Registrului Comerţului, banii au stat în contul lui Neculaie, potrivit documentelor oficiale ale BCR, aflate în posesia noastră.
Acesta nu şi-a ridicat însă suma, ajunsă înapoi la Asociaţia Pro Braşov, care i-a retrimis-o, în mod repetat lui Ioan Neculaie, acesta returnând-o,de tot atâtea ori. Ca atare, la data de 27 iulie 2004, acesta a fost notificat prin executor (oferta reală de plată) să se prezinte pentru a-şi ridica suma. Nu a făcut-o! A trimis însă o adresă prin care anunţa că a intrat deja în posesia acţiunilor „având în vedere că suma de bani datorată a fost virata într-un alt cont decât cel indicat”. Afirmaţia şi acţiunile lui Neculaie au fost criticate şi de judecătorii Curţii de Apel din Albă Iulia, reprezentanţii „Pro Braşov”  susţinând că acestea „dovedesc reaua credinţa manifestată de parat (n.n. Ioan Neculaie) şi dezvăluie intenţia acestuia de a obţine prin abuz proprietatea acţiunilor deţinute de reclamantă (n.n. asociaţia Pro Braşov), cu atât mai mult cu cât acesta nu susţine că nu a plătit în termen, ci doar că suma de bani datorată a fost virata într-un alt cont decât cel indicat”. Dealtfel, în toate hotărârile pronunţate în procesele de care avem cunoştinţă, judecătorii au fost cu toţii de aceiaşi părere, că Asociaţia Pro Braşov şi-a plătit datoria la termen, ca plată este legală şi că Neculaie ar fi obţinut acţiunile, practic, într-un mod abuziv.

Toamna se număra acţiunile

Menţiunea a fost radiată la Registrul Comerţului, dar povestea nu s-a încheiat aici. Neculaie a speculat faptul că nu s-a solicitat şi radierea menţiunii privind cesiunea de acţiuni din registrul acţionarilor societăţii (care nu putea fi făcută, amintim, decât dacă ar fi existat acordul şi semnăturile celor două părţi). Proaspăt numit preşedinte al consiliului de administraţie al Pro Roman SA pe baza celor 33.002 acţiuni „ executate” de la asociaţie, Ioan Neculaie a solicitat, o dată în plus, Registrului Comerţului să consemneze structura acţionariatului, potrivit celei din registrul acţionarilor. Zis şi făcut! Ce mai contează, încă un judecător care a „uitat” să facă verificarea legalităţii!?
 Şarada pare a se apropia însă de sfârşit! „Procesul-mama”, cel care vizează esenţa afacerii, început în 2004 la Tribunalul Braşov, urmează a se judeca luna viitoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acolo, avocaţii Asociaţiei Pro Braşov nu solicită doar radierea menţiunilor ci că judecătorii să constate cine este adevăratul proprietar al celor 80% din acţiunile Pro Roman SA. Dacă magistraţii vor recunoaşte că cererea „Pro Braşov” este întemeiată, Neculaie şi-ar putea lua adio de la vaca de muls „Pro Roman” SA şi va trebui să dea socoteală despre o groază de decizii şi afaceri controversate, pe care le vom aborda începând din numărul viitor

Contract imprumut Ioan Niculaie
Certificat mentiuni


„Profesorii-escroci” de la Agronomie, uneltele jafului din Băneasa

Autor
Dinu Cocea
-

Deşi catalogată drept cel mai mare „business” imobiliar, chiar o revoluţie în domeniu, „Afacerea Băneasa” este cel mai mare tun dat vreodată în acest domeniu în România. Un „tun” în care un rol extrem de important l-au avut, culmea, un grup de profesori ai Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV), care au ales să-şi rişte cariera academică, devenind autorii unor delapidări fără precedent în istoria învăţământului românesc. Cu toate că erau doar salariaţi ai Universităţii de stat, profesorii de la Agronomie s-au comportat premeditat ca proprietari ai acesteia, devenind principali autori ai jefuirii patrimoniului USAMV! Timp de mai bine de trei ani, ei au votat alături de studenţii membri ai Senatului Universităţii, dezmembrarea, lotizarea şi înstrăinarea pe nimic a sute de hectare de teren, prea valoroase în ochii rechinilor imobiliari, pentru a mai fi folosite în procesul de învăţământ.  Vom desluşi, în continuare, un episod relevant din filmul operaţiunii, aşa cum a avut loc de fapt, numai pe baza documentelor certificate. Documente care, ele însele, demonstrează nelegalităţi trecute cu vederea, până acum de organele de anchetă. Dat fiind că s-au scris multe până acum pe marginea acestui subiect, majoritatea articolelor fiind bazate pe informaţii sau doar comunicate parţiale, vom proba fiecare afirmaţie relevanta cu documente doveditoare, prezentate în premieră. Astfel vom reuşi, speram, să facem lumină asupra a ceea ce s-ar putea dovedi că fiind grave acte de abuz şi corupţie, comise premeditat de membri de vază ai comunităţii academice. Acte care au contribuit în mod ilegal, veţi constata, la realizarea celui mai mare proiect imobiliar din România!

Rectorul Alecu a promis terenul de când era în domeniul public

  După cum se ştie, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMV) a intrat în posesia celor 230 de hectare de teren care fac obiectul afacerii, în urma unui decret regal dat în 1929, de Regele Mihai I, odată cu promulgarea Legii de înfiinţare a Academiilor de Înalte Studii Agronomice. Atunci „Scoala Superioară de Agricultură dela Herăstrău“, actuala Universitate de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a fost înzestrată, printre altele, cu Ferma Experimentală Băneasa, pe care urma să o utilizeze şi administreze exclusiv în scop didactic.
”Urmaşa” acesteia, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a demarat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra celor 230 hectare ale Fermei Experimentale Băneasa. Demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate au fost încheiate la mijlocul anului 2001, când universitatea a primit titlul de proprietate asupra celor 230 de hectare. La acea oră însă, conducerea universităţii antamase deja terenul în favoarea rechinilor imobiliari! Cu un an înainte de a primi titlul de proprietate, conducerea universităţii, în frunte cu Ioan Niculae Alecu, rectorul universităţii, acceptase asocierea cu două companii (International Business and Trading Corporation şi General Logistics Corporation) aflate sub controlul indirect a unor importanţi investitori în domeniul imobiliar. Mai mult, Universitatea intrase deja în structura acţionariatului companiei Băneasa Investments, aducând ca aport dreptul de folosinţă al terenului fermei Băneasa şi cel de proprietate al clădirilor de pe acesta. Ea a primit, la data de 28 iunie 2000, în schimbul concesionarii terenului, pe 49 de ani, 49,88% din acţiunile Băneasa Investment.

  La acea dată, terenul era în proprietate publică şi nu putea fi adus ca aport în natură. O dată cu semnarea asocierii şi concesiunii, conducerea universităţii a comis şi primele încălcări ale legii: concesionarea nu se făcuse în urma unei licitaţii iar asocierea nu avea drept scop „desfăşurarea de activităţi de producţie, industrializare, comercializare, prestaţii de servicii şi consultanta în domeniul (n.n. agricol)” cum prevedea, imperativ, legislaţia în vigoare la acea dată (articolul 12 din Legea privind proprietatea publică 213/1998 şi articolul 4 din HG 47/1999). Foarte important însă, rectorul de atunci, Nicolae Alecu, a comis şi primul mare abuz: a semnat că se obliga să aducă terenul ca aport la capitalul social imediat ce Universitatea urma să intre în posesia acestuia!

Abuz – Înstrăinarea terenurilor, hotărâtă de studenţi şi profesori  

 Deşi grave, flagrante chiar, încălcările legii au fost mizilicuri pe lângă ceea ce a urmat, după ce USAMV a primit titlul de proprietate, în iunie 2001!
În urmă cu mai bine de şapte ani, un grup de oameni care se pretind respectabili, profesori universitari, academicieni, conferenţiari, lectori, (îşi mai zic şi oameni de ştiinţă), au pus mâna de la mâna şi au început să voteze o serie de acte halucinante.
 Abia de trecuse jumătate de an de când primiseră titlul de proprietate, ca profesorii Universităţii au şi hotărât înstrăinarea pământului, aşa cum promisese rectorul Alecu. Ei au adoptat, în lunile februarie şi decembrie 2002, doua hotărâri prin care au adus aproape 110 hectare aport la capitalul social al Băneasa Investments. Atunci s-au produs, practic primele mari infracţiuni, să nu ne temem de cuvinte! Odată cu primirea titlului de proprietate de către universitatea de stat, terenul trecuse din proprietatea publică în cea privată a statului. Înstrăinarea oricărui teren sau alt bun imobil nu putea fi făcută, legal, fără aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar despre această aprobare nu avem cunoştinţă să fi existat vreodată (a fost menţionată o singură dată, apoi … tăcere).

În lipsa avizului legal al Ministerului Educaţiei, înstrăinarea terenului s-a făcut prin votul şi aprobarea Senatului Universităţii. Pentru cei care nu au cunoştinţă, rolul Senatului unei instituţii de învăţământ superior este unul pur academic, de îndrumare a procesului de învăţământ şi a celui de cercetare. Senatul nu este o adunare a acţionarilor sau a reprezentanţilor proprietarilor ci doar un grup de profesori, oameni de ştiinţă (şi câţiva dintre liderii studenţilor), care se presupune că au maximă competenţă în a lua acele decizii care să contribuie la un proces educaţional performant. Acest organism nu are niciun drept să ia decizii, de capul lui, cu privire la patrimoniul Universităţii!!! Membrii Senatului sunt salariaţi sau elevi ai Universităţii, nu au dreptul să se manifeste ca proprietari. Altfel ar avea dreptul, nu-i aşa, să vândă clădirile, laboratoarele…? Absurditatea este evidentă! La fel este şi caracterul infracţional, deoarece toate hotărârile de acest tip au fost adoptate în unanimitate iar „METODĂ” s-a dovedit o practică, nu o întâmplare sau un simplu accident.
Revenind la anul 2002, să remarcăm faptul că primele încercări de a înstrăina terenul au fost un eşec major. Terenul nu putea fi folosit în scop imobiliar (anii au dovedit că acesta era obiectivul) şi trebuia scos din circuitul agricol. Mai mult, o mică parte a acestuia (puţin mai mult de un hectar) era revendicat legal de foşti proprietari, iar faptul că la Registrul Comerţului era deja înscrisă majorarea capitalului social cu terenul aportat de Băneasa era o mare problemă. Astfel că s-a pus la cale o nouă şedinţa a Senatului Universităţii unde studentă la „Agricultura” Eugenia – Otilia David, şi studenţii Cornel Teodorescu şi Costel Pohrib (astăzi om de afaceri) au votat, alături de profesorii lor şi de actualul rector Stefan Diaconescu, să scoată 100 de hectare din circuitul agricol şi să lotizeze terenul de 167,4 hectare, pe care urma să-l aducă aport la capitalul social al Băneasa Investments. După ce bineînţeles, rectorul Niculae Alecu a fost mandatat de studenţii săi să voteze anularea hotărârii AGA din 2002 a Băneasa Investments (în care se hotărâse majorarea capitalului social) şi totodată radierea menţiunii la Registrul Comerţului. Se întâmplă la data de 19 februarie 2003.

Infracţiunile capătă forme agravante

La data de 30 iunie 2003, aceiaşi studenţi au semnat tabelul care atestă că au votat, împreună cu Ioan Niculae Alecu, Stefan Diaconescu, profesorul Namolosanu dar şi alături de Oana Ţurţoi şi Marius Brezeanu, studenţi, la rândul lor, lotizarea a încă 50 de hectare de teren din Băneasa, care se mai aflau, încă, în proprietatea USAMV.
 Ce rol putea avea dezmembrarea decât o mai bună organizare a terenului, pe culturi agricole, utile în cadrul activităţii de practică pentru studenţi.Împărţirea terenului agricol, a fost făcută însă într-o asemenea manieră, încât ar părea lipsită de logică, dacă excludem premeditarea, a ceea ce s-a întâmplat ulterior – scoaterea terenului de către USAMV (veţi vedea, tot ilegală) din circuitul agricol, dezmembrarea în continuare pe loturi mai mici, înstrăinarea acestuia către firmă imobiliară Băneasa Investments şi construirea apoi de vile, blocuri, clădiri de birouri şi centre comerciale!
Trei luni mai târziu, la data de 7 octombrie 2003, AGA extraordinară a SC Băneasa Investments a aprobat, de principiu, majorarea capitalului social, majorare la care Universitatea trebuia să participe cu restul de 53 de hectare de teren din fosta ferma Băneasa. În aceeaşi şedinţa s-a stabilit ca o parte dintre terenurile aduse în societate să fie donate către Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru că acesta să se ocupe, pe bani publici, de executarea de drumuri şi utilităţi (canalizare menajeră şi pluviala, alimentare cu energie electrică, reţea de distribuţie şi instalaţii gaz metan, etc). Această operaţiune, pe care o vom dezvălui ulterior, are aparenţa de legalitate, dar pojghiţa este atât de subţire încât o dată străpunsă …  .

Noiembrie, ultimul bal

 Sfârşitul toamnei anului 2004 este o perioadă – cheie a afacerii, în care totul se precipită, cel mai probabil pentru a se profita şi de alegerile generale care aveau loc chiar atunci. La data de 9 noiembrie 2004, profesorii-salariati şi studenţii facultăţii s-au jucat din nou de-a proprietarii şi au aprobat înstrăinarea şi a restului de 53 de hectare, teren pentru care aprobaseră deja, la data de 15 octombrie 2004, dezmembrarea în zeci de parcelute, cu evidente intenţii imobilare. Evidente deoarece, potrivit schiţelor de la Cartea Funciară, multe dintre formele noilor loturi reprezintă mai degrabă, străzi, clădiri şi intersecţii, iar din câte cunoaştem, în programa USAMV nu a fost inclusă şi disciplina „construcţie de drumuri publice”.
 A doua zi, 10 noiembrie 2004, AGA Băneasa Investments a aprobat majorarea de capital, cu condiţia că Universitatea să scoată din circuitul agricol, în cel mult trei ani, 32,47 hectare din totalul de 53, pe care nu se puteau construi, altfel, imobilele de astăzi. „Lucrarea” era însă aproape finalizată, certificatul de urbanism „ieşind” în aceeaşi zi cu hotărârea AGA a Băneasa Invest, 10 noiembrie 2004. O lună mai târziu, Florin Ciobanu, directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi-a dat acordul pentru scoaterea celor 32,47 hectare din circuitul agricol. Ultimul care şi-a pus semnătură pe avizul de scoatere definitivă a terenului din circuitul agricol a fost Petre Daea, ministrul agriculturii. A făcut-o cu două zile înainte de Crăciun!

Cine a mituit autorităţile?

Aici trebuie menţionat că Alecu Ioan Niculae, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, a obţinut avizul prin fals şi uz de fals. Potrivit documentelor oficiale, el a cerut aprobarea scoaterii terenului din circuitul agricol „în scopul realizării obiectivului de investiţii «Ansamblu de construcţii cu funcţiune mixtă», beneficiar Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară”. Acelaşi document menţionează că avizul nu este valabil decât dacă investiţia se realizează pe amplasamentul şi cu soluţiile constructive menţionate în documentaţie. „În caz contrar se va solicita un nou aviz în baza documentaţiei refăcute”, se menţionează în document. Dar ce proiect de investiţii şi ce documentaţie a prezentat USAMV?  Din câte cunoaştem, niciunul, în afară de cel întocmit, pentru acelaşi teren, de Băneasa Investment, sub forma unui raport de evaluare aprobat de … Senatul Universităţii la data de 9 noiembrie! Actualul rector al USAMV a refuzat, la rândul lui, să ne răspundă la această întrebare, sub motivaţia penibilă că se afla sub ancheta. Chiar aşa, oare ce putea să ne spună Diaconescu, doar a semnat şi el hotărârea Senatului din 9 noiembrie! Apare însă un alt mare semn de întrebare. Cum de nu a văzut NIMENI ca proiectul are un alt beneficiar? Nici funcţionarii de la Primărie, nici cei de la Cadastru, nici cei din Ministerul Agriculturii? Cum sunteţi de acord cu noi, suntem siguri, că este practic exclusă ipoteza unei ”neglijente colective” şi deasemenea că, deşi posibil, este puţin probabil că Alecu sau altcineva să fi plastografiat mai multe copii ale proiectului făcut pentru Băneasa, ar mai rămâne doar ipoteza darii de mită. Numai cu buzunarele pline sau la ordinul şefului cu buzunarele pline ar fi putut un funcţionar să închidă ochii şi să se facă astfel complice la infracţiunea comisă de reprezentantul USAMV!  Cine a dat mită, cât de „grasă” a fost, după caz, şi mai ales ai cui erau banii daţi mită, nu mai este treaba noastră să aflăm.

Bijuteriile coroanei, cedate la preţ de tinichele

 Revenind la scoaterea terenului din circuitul agricol, să precizăm ca USAMV a primit în schimb, pentru cele 53 de hectare, acţiuni în valoare de 122,1 miliarde de lei vechi. Aceasta însemna, la cursul valabil în noiembrie 2004, mai puţin de 11 USD/m.p. Dacă terenul ar fi fost evaluat ca intravilan, valoarea ar fi fost de zeci de ori mai mare. Foarte interesant! De fapt, USAMV nu a adus, practic, în Băneasa Investment nici măcar un metru pătrat de teren agricol. Aceasta deoarece 32, 47 hectare de teren au fost scoase de UASMV, pe propria-i cheltuiala şi păcăleală, iar restul a fost aportat ca teren agricol, dar „funcţionează” ca teren construibil, pe o altă mare păcăleală, trasă de această dată contribuabililor bucureşteni, cu sprijinul Consiliului General al Municipiului Bucureşti (şi aceasta este o poveste la fel de interesantă!).
 Să recapitulăm! Universitatea lui „conu’ Alecu” a adus în „Băneasa Investments” 32,47 hectare de teren construibil, care valora peste 100 de milioane de euro, pentru care a primit acţiuni de numai 3,5 milioane de dolari. Cum se putea evita această situaţie? Simplu ca bună ziua! Se făcea evaluarea terenului după ce era scos din circuitul agricol, dar înainte, bineînţeles, de a fi aportat la capitalul social al Băneasa Investments. Ne este greu să credem că nişte minţi „luminate” (fără nici cea mai mică umbră de ironie)  precum cele ale profesorilor doctori şi academicienilor din Senatul USAMV nu au sesizat hoţia! Probabil că unii dintre ei, nu ştim câţi, au fost stimulaţi, poate doar academic, să voteze „pentru” şi asiguraţi, totodată, că vor primi o catedră în Universitate, în loc de o celulă la Puşcărie. Celula  la care, altfel, şi-au câştigat dreptul din momentul în care au început să se comporte ca proprietari ai bunurilor unei universităţi de stat!
 Să punem şi bomboană pe coliva! Dacă tot au înstrăinat un teren a cărui valoare depăşea sută de milioane de euro, după scoaterea din circuitul agricol, dar la preţul de dinainte de a-l scoate, de zeci de ori mai mic, de ce nu ar mai şi fi plătit pentru asta? Doar nu-i costa nimic, nu-i aşa, nu erau proprietari sau acţionari, cum se „vopseau” la şedinţele Senatului USAMV! Astfel ca nimeni n-a crâcnit, nici până în ziua de azi, ca USAMV a plătit taxe la stat, pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, 5,5 miliarde de lei vechi (200.000 USD)!!! Nici măcar Curtea de Conturi!

Despre Popoviciu şi partenerii săi

Nu am pronunţat în cuprinsul acestui material, numele unor persoane deja arhicunoscute, pentru că altfel nu am mai fi reuşit să „creionăm” fidel rolul în care au fost distribuiţi profesorii în Marele Jaf! Cei al căror nume nu a fost rostit îşi au „locul de onoare”, alături de nume sonore ale vieţii publice. Le vom spune şi pe acestea şi le vom însoţi cu documente care să vină în sprijinul organelor de anchetă, pentru că acestea să poată întregi tabloul „Afacerii Băneasa”. Câteva repere: cum de a „tăcut” Ministerul Educaţiei, cum s-a constituit patrimoniul Băneasa Investments şi cine a tras clopotele la Primăria Capitalei. Toate pigmentate de încălcări flagrante, multe penale, ale legilor României!

Deputatul Boldea neagă acuzele de spiritism penal

Autor
Dănilă Chirovici
-

În urma articolului „Deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru spiritism penal”, publicat de ziarul nostru în data de 10.03.2009, deputatul Mihail Boldea, viceliderul grupului PD-L la Camera Deputaţilor ne-a transmis următorul drept la replica pe care îl publicam integral, alături de comentariile autorului dat fiind faptul că multe din obiecţiile ridicate de deputatul Boldea „deraiază” de la conţinutul articolului Urmare articolului publicat în „Ziarul de Investigaţii„ şi reluat apoi în nr.1 in Jurnal de Investigaţii, sub titlul „Deputatul Mihail Boldea cercetat pentru spiritism penal„ material apărut sub semnătura domnului Tudor Bălănescu, vă solicit publicarea următorului  DREPT LA REPLICĂ : – în procesul la care faceţi referire, l-am reprezentat pe domnul Postelnicu Tudorache şi nu pe defuncta Letiţia Bârlădeanu. Nu intră în atribuţiile şi nici în obligaţiile mele de avocat angajat să obţin informaţii personale despre partea adversă. De altfel, în acest proces, numită Letiţia Bârlădeanu a fost reprezentată de domnul avocat Chiper Laurenţiu, realitate ignorată intenţionat de semnatarul articolului.

– dat fiind cele de mai sus nu înţeleg de ce se face o legătură între numele meu şi decedata Letiţia Bârlădeanu, sau între mine şi adresa unde aceasta a fost citată în proces.

– şi în cazul martorului Marian Andres, autorul articolului lansează o informaţie falsă : este adevărat că această persoană este, în prezent decedată, dar în momentul procesului trăia şi a depus mărturie personal în faţa instanţei.

– referitor la autenticitatea documentelor prezentate pe perioada procesului : acestea au fost puse la dispoziţia instanţei de către clientul meu, domnul Postelnicu Tudorache, prin intermediul meu în calitate de avocat angajat. Insinuarea Dvs. precum că aş fi autorul unor adrese oficiale emise de Primărie sau de Consiliul Judeţean este falsă; în cazul oricăror dubii asupra autenticităţii lor instanţa având posibilitatea să solicite o expertiză sau alte probe.

– tot legat de acest subiect semnatarul articolului face o altă afirmaţie falsă : aceea că, la cererea Primăriei, Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Galaţi, mi-a deschis dosarul de anchetă nr. 5408/2009. Vă remit alăturat adresa nr. 908.538/23.03.2009 prin care Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi confirmă că nu există nici un fel de dosar sau plângere pe numele subsemnatului.

– şi ca să nu mai existe dubii legate de presupusele mele dosare sau plângeri vă remit alăturat adresa nr. 4024/24.03.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi precum şi adresa nr. 746/11.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care se confirmă faptul că la nici una dintre aceste instituţii nu există plângeri sau dosare deschise pe numele meu.

– referitor la „Afacerea AVIASAN„ din nou reporterul Dvs. omite să meargă cu adevărul până la capăt : dosarul este vechi şi a fost închis acum 2 ani cu rezoluţia NUP.

– referitor la „Cazul Str. Domnească 24„ : procesul este pe rol şi normal ar trebui să lăsăm întâi justiţia să decidă.

Având în vedere dreptul cititorilor la o informare corectă, şi în ideea respectării onoarei şi demnităţii mele precum şi pentru respectarea adevărului, vă solicit public acest drept la replică.

Cu stimă

Avocat Boldea Mihail

Deputat în Parlamentul României

Precizările Ziarului De Investigaţii

1. În articol nu se spune că avocatul Mihai Boldea ar fi autorul documentelor falsificate ci doar ca aceste probe au fost administrate instanţei de avocatul Mihai Boldea:

“Mai multe din probele administrate instanţei de Mihail Boldea sunt cercetate pentru a se stabili dacă nu cumva sunt false. Cele mai flagrante par a fi două adrese eliberate de Primărie şi de Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, în care se spunea că imobilul din Cuza Voda 43 nu ar fi nici în proprietatea municipalităţii, nici în aceea a CJ Galaţi. Este straniu că tocmai Primăria Galaţi să îşi nege dreptul de proprietate asupra unui teren din centrul oraşului, pe care îl avea în gestiune”

2. În articol nu se face nici o afirmaţie cu privire la faptul că avocatul Mihai Boldea ar fi reprezentat-o în instanţă pe defuncta Letiţia Barladeanu şi nici afirmaţia că avocatul Mihai Boldea ar fi avut obligaţia să verifice date personale ale Letitiei Barladeanu.
În articol se face precizarea ca “pe data de 18 mai 2007, acesta a încheiat la cabinetul notarial al deputatului PC Bogdan Ciuca o procura prin care l-a împuternicit pe avocatul Mihail Boldea, deputat PD-L în colegiul 9 Galaţi, să îl reprezinte în toate demersurile de revendicare a imobilului”.

În articol se face precizarea: “Acţiunea a fost deschisă în numele reclamantului Postelnicu în contradictoriu cu parata Letiţia Barladeanu, decedata însă, de 7 ani (certificatul de deces nr 60, din 8 ianuarie 2000)”.

3. În articol nu se face afirmaţia că la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi ar fi fost depusă vreo plângere împotriva sau pe numele avocatului Mihai Boldea. În articol se spune doar ca deputatul Mihai Boldea este implicat, în calitatea sa de avocat, într-un caz în care Poliţia Galaţi efectuează cercetări penale.

„este printre cei cercetaţi penal de poliţiştii de la Investigaţii Criminale Galaţi într-un dosar halucinant”

4. Într-un pasaj din articol se fac următoarele afirmaţii:

„Viceliderul grupului PD-L de la Camera Deputaţilor, este protagonistul unui scandal la finalul căruia ar putea ajunge în cercetarea procurorilor de la DNA. Motivul, un teren de 640 mp (în valoare de 224.000 RON) din centrul Galaţiului, (strada Cuza Voda nr 43), aflat în proprietatea Municipiului Galaţi până a ajuns în posesia unui personaj (fără rol în piesă) asistat în instanţă de avocatul Boldea”

Aceste afirmaţii sunt justificate prin faptul că dl Mihai Boldea este o persoană publică, un formator de opinie, iar în acest caz este justificată preocuparea mass media fata de implicarea să într-un caz în care este posibil ca la finalul cercetărilor anchetatorii să descopere că au fost lezate interese publice sau încălcări ale legii, sub rezerva precizării, la momentul încheierii cercetărilor, a amănuntelor relevante în legătură cu implicarea sau neimplicarea dlui Mihai Boldea în unele din faptele din acest caz

5. Avocatul Mihai Boldea a refuzat cu ostentaţie să prezinte punctul său de vedere în legătură cu acest caz. El a precizat, în prezenţa unui grup de jurnalişti de la ProTV, “România liberă”, “Viaţa Liberă” Galaţi, “Acţiunea” şi postul local de televiziune RTV, că va face anumite comentarii după ce materialele vor fi date publicităţii. În articol este menţionat refuzul avocatului Mihai Boldea:
„La conferinţele de presă ale PD-L Galaţi, deputatul Mihail Boldea este asaltat de întrebările jurnaliştilor, dar refuza cu ostentaţie să răspundă la ele. Pe 25 februarie, a avut un ton arogant, foarte potrivit unui deputat al majorităţii guvernamentale: “Scrie mai întâi şi o să comentez în funcţie de ce ai scris”.

Oferirea unor date relevante sau a unui punct de vedere în legătură cu un subiect de interes public ce face obiectul unui material jurnalistic este o obligaţie a instituţiilor publice, persoanelor care deţin şi funcţii publice, dar normele deontologice prevăd ca lipsa unor asemenea date şi informaţii nu poate împiedica a fi dat publicităţii un subiect de interes public dacă este menţionat expres refuzul instituţiei sau persoanei de a prezentă datele solicitate.

Obligaţia instituţiilor şi persoanele publice de a furniza informaţii de interes public sunt prevăzute de Legea 544. În baza spiritului acestei legi, care obliga la transparenta atunci când sunt prezentate opiniei publice subiecte de interes public, prin calitatea sa, de persoana cu importante responsabilităţi publice, de formator de opinie, avocatul Mihai Boldea ar fi trebuit să prezinte detaliile solicitate de reprezentanţii instituţiilor din presă locală şi centrala atunci când i-au fost solicitate.

Algocalminul, otravă la liber

Autor
Andrei Sidorov
-
Algocalmin, otrava la liber

Agenţia Naţională a Medicamentului continua să ignore avertismentele făcute de specialiştii europeni şi nu numai în legătură cu riscurile administrării algocalminului. Retrase de pe piaţa de majoritatea ţărilor lumii, medicamentele care folosesc metamizol că substanţa activa continua să se vândă la liber în farmaciile romaneşti. Un posibil răspuns la lipsa de reacţie a Agenţiei Naţionale a Medicamentului ar putea fi imensul interes financiar. Algocalminul aduce anual profituri uriaşe companiilor farmaceutice care îl produc şi îl desfac în Europa doar pe piaţa românească. Specialiştii susţin că şi alte medicamente, la fel de periculoase pentru pacienţii romani, ar trebui interzise la vânzare.

Medicamentul săracului

Piaţa algocalminului din România este estimată la peste 11 milioane de dolari anual. Preţul mic l-a transformat în calmantul nr. 1 pentru romani. Un adevărat medicament al săracului, spun medicii. Licenţa pentru denumirea de „algocalmin” este deţinută de fosta fabrica de medicamente SICOMED. Preluarea acesteia, în 2005, de către cehii de la Zentiva a crescut vânzările companiei ceheşti cu peste 1.000 de procente. În mare parte datorită banalului algocalmin. Potrivit surselor medicale, dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe bază de metamizol aduce, de departe, cele mai substanţiale profituri.
Din această piaţă, au reuşit să prindă felii importante şi alte companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o altă denumire. Este vorba de algozone, produs de Ozone România, parte a Grupului Ozone Laboratories, companie care a intrat pe piaţa farmaceutică românească în 2001. Managerii de la Ozone au fost convinşi de „potenţialul” metamizolului, iar unul dintre primele medicamente scoase pe piaţa românească a fost Algozone.

Liber la vânzare

În această situaţie, nu e de mirare că Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) refuza să restricţioneze folosirea algocalminului. Asociaţia Romana pentru Studiul Durerii a solicitat de nenumărate ori autorităţilor să introducă noi reglementări legate de prescrierea şi eliberarea metamizolului. Ultima oară când s-a întrunit Consiliul Ştiinţific al ANM pentru a lua în discuţie problema algocalminului a fost iulie 2007. Membrii săi au dat verdictul: în România nu au fost raportate reacţii adverse la metamizol, prin urmare poate fi folosit. Consiliul ANM a mai argumentat că, deocamdată, Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandările căreia suntem obligaţi să ţinem cont, nu a restricţionat folosirea algocalminului. Cu toate acestea, majoritatea ţărilor europene l-a interzis de mai mulţi ani.
Dacă nu a interzis algocalminul, Ministerul Sănătăţii nici măcar nu a iniţiat o campaniei de informare a populaţiei cu privire la riscuri. Asta pentru că lipsa de educaţie medicală şi mai ales ignoranţa pot deveni fatale. În alte state, autorităţile au deschis site-uri pe Internet cu avertizări pentru medicamentele riscante eliberate fără prescripţie medicală. În România, nici vorbă de aşa ceva. În schimb, abundă reclamele publicitare agresive ale companiilor producătoare de calmante cu metamizol.
Singura atenţionare emisă de ANM este legată de folosirea formelor lichide ale metamizolului, considerate şi mai toxice pentru organism decât substanţa solidă. Urmare a acestei avertizări, farmaciilor le-a fost interzis să vândă fiole de algocalmin fără reţetă medicală. Asta doar în teorie, pentru că în practică situaţia este cu totul alta. Din 10 farmacişti aleşi la întâmplare, opt au acceptat să ne vândă medicamentul fără să întrebe de reţeta. Un al nouălea ne-a dat fiole, dar ne-a rugat totuşi să-i aducem prescrierea medicală. Doar unul singur ne-a refuzat cererea, susţinând că legea îi interzice să vândă algocalmin-fiole fără prescrierea medicului.

Combinaţii periculoase

Studiile au demostrat că metamizolul poate provoca o boală fatală, numită agranulocitoza, o boală letală care debutează că o infecţie supraacută. Boala distruge celulele din măduva osoasă, precursoarele celulelor sanguine. Cu alte cuvinte, tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sângelui.
Mai periculoase decât algocalminul, susţin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc în componenta, alături de metamizol o a doua substanţă activă. De departe, piafenul (metamizol şi antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul este benalgin, un calmant pe bază de matamizol şi cofeină. Ambele se vând la liber în farmaciile romaneşti, fără niciun fel de restricţii. Ce scuză are ANM pentru această situaţie? aceeaşi ca şi în cazul algocalminului. În România nu au fost semnalate reacţii adverse. Preşedintele Asociaţiei Romane pentru Studiul Durerii, Elena Copaciu susţine însă că reacţiile negative asupra pacienţilor există şi sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre medici. „Din anumite considerente, medicii romani au reţineri în a raporta cazurile de alergie la metamizol. Se întâmplă foarte rar acest lucru”, ne-a declarat Elena Copaciu. Nu puţine au fost cazurile când pacienţii trataţi la spital cu algocalmin au decedat din cauza şocului anafilactic. Cei mai norocoşi au suferit doar forme uşoare de alergie – urticarie sau alte erupţii pe piele. Niciunul dintre aceste cazuri nu a ajuns în atenţia ANM. Principalul motiv pentru care medicii nu raportează cazurile de intoxicare cu algocalmin, susţine Elena Copaciu, este acela de a nu fi acuzaţi de malpraxis.
De ce se mai folosesc totuşi masiv în spitale calmantele bazate pe metamizol? Răspunsul ni l-a dat tot medicul Elena Copaciu: foarte simplu, pentru că sunt ieftine. A nu se înţelege de aici ca medicamentele care au în componenţă altă substanţa activa ar fi cu mult mai scumpe. Potrivit estimărilor, peste 95 la sută dintre pacienţi primesc metamizol intravenos împotriva durerilor postoperatorii.

Medicamentul care ucide

Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent în România, se mai regăsesc Dipyrone, Novalgin etc., medicamente care au la baza substanţa denumită noramidopirina metansulfonat şi Fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. În plus, pe piaţa românească se găsesc şi combinaţii ce conţin Scobutil Compus sau aminofenazona – Aminofenazona L, Lizadon.
Piroxicamul şi aulinul sunt şi ele pe lista neagră a Agenţiei Europene a Medicamentului. Vândut la liber până anul trecut, piroxicamul (indicat în tratarea reumatismului, artrozei, inflamaţiilor şi edemelor posttraumatice) este disponibil acum doar cu reţeta medicală. Restricţionarea sa a venit în urma numeroaselor cazuri de hemoragii digestive fatale, victime căzând mai ales persoanele în vârstă. Ca şi în cazul fiolelor de algocalmin, cei mai mulţi farmacişti nu solicită la vânzare reţeta medicală. Asociaţia Romana pentru Studiul Durerii a criticat publicitatea făcută tratamentului cu piroxicam, în condiţiile în care medicamentul a fost restricţionat. Organizaţia a considerat neetica atitudinea producătorului, care promova mesajul „tehnologie de premiul Nobel în terapia durerii”.

Atac la ficat

Aulin este un alt medicament care poate ucide, vândut la liber în farmaciile romaneşti. Mai grav, Aulin este vândut şi în formele pediatrice, cu toate că riscul pentru copii este şi mai mare. El este interzis în ţări precum Spania, Marea Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece poate provoca insuficienţă hepatică letală. Produs de societatea Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda şi comercializat în România de CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria , Aulin este recomandat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei asociate osteoartritelor, entorselor şi luxaţiilor, durerilor menstruale. Aulin se număra printre cele mai căutate şi utilizate medicamente în România, datorită efectelor sale calmante imediate. Puţini însă ştiu că substanţa activa conţinuta de Aulin, denumită „nimesulid”, poate fi mortală. Mai ales atunci când se abuzează de acest calmant.
Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrarea medicamentului copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeană a Medicamentului a reluat, spre analiză, nimesulidul, în vederea retragerii sale de pe teritoriul întregii Uniuni Europene. Aulinul a fost restricţionat chiar şi în ţara producătoare, Irlanda. Consiliul Irlandez pentru Siguranţa Medicamentelor a atras atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă nimesulidele.

Algocalminul în ilegalitate

Occidentalii vorbesc la timpul trecut despre derivatele pirazolonice, din care face parte şi metamizolul. Primii care au interzis metamizolul, indiferent de numele său comercial, au fost americanii, încă din 1977. Din aceeaşi perioadă datează şi decizia statului sudez de interzicere a calmantului. În urma unei contraofensive a producătorilor de medicamente care au prezentat unele rapoarte favorabile, Danemarca a cedat şi a reintrodus produsul pe piaţa în 1995. Patru ani mai târziu însă a fost interzis din nou, de data aceasta definitiv. Belgia a reglementat, din 1987, folosirea metamizolului numai cu
prescripţie medicală şi a impus păstrarea sa la secţiunea otrăvuri. Germania, prin hotărâri emise în 1987, a restricţionat utilizarea preparatelor conţinând metamizol, retrăgând de pe piaţa combinaţiile ce conţineau această substanţă. Spania a retras, de asemenea, combinaţiile de metamizol, cu excepţia celor spasmolitice, în 1989. În 1990, Olandaa luat hotărârea de a retrage de pe piaţa produsul, în diverse combinaţii. Au mai procedat la fel Grecia, Irlanda, Israel, Pakistan, Ghana, Arabia Saudită, Kuweit etc

Cătălin Predoiu, „ministrul abuz”

Autor
Catalin Antohe
-

Numele lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, este folosit, ilegal, ca factor de presiune în dosarele grele ale justiţiei, potrivit unei plângeri la Parchetul General. Una dintre marile societăţi de avocatură din România este acuzată că foloseşte numele ministrului justiţiei pentru a-i intimida pe judecători. Predoiu are cunoştinţă de cele de mai sus, dar nu s-a agitat să-i determine pe avocaţii firmei de unde a plecat în funcţia de ministru să renunţe la a-şi mai crea, astfel, avantaje în instanţă.Presiuni în instante

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat, încă din luna august, că o celebra casa de avocatură foloseşte ilegal numele ministrului justiţiei în procese cu greutate, cu scopul, potrivit reclamanţilor, de a-i intimida pe judecători. Casa de avocatură reclamată este tocmai ultima societate în care a lucrat actualul ministru al justiţiei – Zamfirescu, Racoti, Predoiu. Deşi ministrul a plecat, cel puţin oficial, cu arme şi bagaje, din societatea de avocatură respectivă, aceasta nu a operat schimbări, nici în antetul, nici în stampila aplicată pe documentele oficiale înaintate instanţelor în dosare „cu greutate”.

Numele ministrului, folosit pentru a intimida judecătorii

Potrivit declaraţiei de interese a ministrului Cătălin Marian Predoiu, acesta a cesionat părţile sociale pe care le deţinea la „SCA Zamfirescu-Racoti-Predoiu”. De cealaltă parte, dacă luăm în considerare aparenţele create de documentele depuse în instanţă, el pare a fi în continuare avocat asociat al casei de avocatură menţionată mai sus. „SCA Zamfirescu – Racoti – Predoiu prezintă cu un tupeu rar întâlnit, în orice litigiu în care sunt angajaţi avocaţi ai acestei societăţi, ca titlu de marcă şi numele Predoiu, inclusiv prin aplicarea stampilei, pentru a face cunoscut instanţelor şi părţilor în litigiu că în calitate de apărător este angajată o personalitate importantă de înalt rang guvernamental, nimeni altul decât ministrul justiţiei (…) Reprezentanţii societăţii folosesc ostentativ, pe tonuri sentenţioase, numele proprietarilor societăţii, accentuând numele domnului C.M. Predoiu, cu scopul vădit de a timora instanţă, respectiv făcând-o să înţeleagă/să ţină seama/să fie atentă împotriva cărei personalităţi urmează să se pronunţe”, se arata într-o plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Între lege şi cumetrie

Catalin Predoiu, "ministrul abuz"

Rezultă, potrivit celor de mai sus, că ne aflăm într-una din următoarele două situaţii de conflict cu legea romana în vigoare. Fie ministrul Predoiu continua să susţină interesele societăţii de avocatură din care s-a lansat în funcţia de demnitate publică, fie societatea de avocatură foloseşte ilegal numele ministrului. Legea romană (161/2003) interzice „folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, vocea sau semnătura persoanei care exercita demnităţi publice şi funcţii publice, pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii pentru scopuri caritabile”. Este de domeniul evidentei că activitatea de avocatură nu este de natură caritabilă, ci una aducătoare de profit, ba chiar de profituri substanţiale. Astfel că Predoiu, ca ministru al justiţiei, este dator să respecte legea şi să îndrăznească să-şi jeneze foştii asociaţi, chiar dacă unul dintre ei, fost decan al baroului (!) îi este şi socru „în funcţiune” (?!).

Unora nu le plac surprizele

Nominalizarea lui Predoiu a venit, în lună martie, după aproape două luni de dispute între premier şi preşedinte pe tema numirii unui ministru la Justiţie. După demisia lui Tudor Chiuariu, anchetat de DNA în dosarul Poştă, Tariceanu a propus-o pe Norica Nicolai, propunere refuzată categoric de preşedinte, care a argumentat cu … mapa profesională a acesteia. După o perioadă în care interimatul a fost asigurat de ministrul Apărării Teodor Melescanu, premierul a încercat o „rotaţie a cadrelor”: l-a propus pe ministrul Apărării, Teodor Melescanu că titular la Justiţie iar la Ministerul Apărării l-a propus pe Radu Stroe. Mutarea de răspuns a preşedintelui a fost să dea de înţeles că nu va accepta schimbarea ministrului Apărării cu doar o lună înaintea summitului NATO de la Bucureşti. Numirea lui Predoiu, acceptată fără rezerve la Cotroceni, a trezit nemulţumiri în toate partidele. Dacă unii membri ai conducerii PNL şi-au acuzat şeful că a luat decizia în consens cu Băsescu, fără acordul Biroului Politic, preşedintele PD-L, Emil Boc, a făcut trimiteri la subţirimea ofertei PNL despre care a sugerat că duce lipsă de candidaţi pentru funcţii de ministru.


1...1.3761.3771.378Pagina 1.377 din 1.378

Rămâi conectat

6,124FaniÎmi place
București
ceață
0 ° C
0.1 °
0 °
93 %
4.1kmh
100 %
mie
1 °
J
10 °
vin
10 °
S
10 °
D
9 °

Ultimul articol

AUR depune moțiune de cenzură împotriva unui ministru PSD

Ștefana Teodoreanu -
După succesul pe care l-au avut grație sprijinului PSD la adoptarea moțiunii simple împotriva ministrei USR Diana Buzoianu, parlamentarii AUR au trecut și la...

Grevă la compania de transport public din Constanța

Ștefana Teodoreanu -
Angajații CT Bus - compania de transport care operează în municipiul Constanța, sunt, pentru a doua zi consecutiv, în grevă. Ieri, compania anunța că este...

Fost ministru al Transporturilor, reținut; este acuzat că a încercat să-l mituiască pe directorul...

Ștefana Teodoreanu -
Răzvan Alexandru Cuc, fost ministru PSD al Transporturilor în guvernele Grindeanu și Tudose, a fost reținut ieri de procurorii anticorupție, într-un dosar de dare...
Nu, nu suntem „o echipa tânără și dornică de afirmare”! Suntem o echipă de jurnaliști cu experiență în investigații de presă și nu numai. Scriem dintotdeauna anchete jurnalistice. Avem un trecut bogat, am fost citați ca martori în multe procese de corupție. Nu ne este frică, am văzut multe, ne-au amenințat mulți. Suntem în continuare vii, scriem în continuare anchete. Suntem colaboratori la mai multe instituții de presă, ziare, televiziuni, radio-uri. Colaborăm, atunci când este nevoie, cu firme specializate în obținerea de informații sau pentru apărarea noastră în instanță. Interesul nostru este și al vostru: aflarea adevărului chiar dacă enervează, chiar dacă nu este cel așteptat. Experiență de mai bine de 20 de ani în presa din Romania ne dă putere. Noi suntem Ziarul de Investigații!
Contactați-ne: office@zin.ro
© Copyright 2020 - Zin.ro