Povestea continuă după discuțiile de ieri, din cadrul ședinței Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul căreia s-a discutat despre retragerea demisiei Danei Gîrbovan. După ce o colegă judecător a atras atenția că ar trebui sesizată Inspecția Judiciară cu cazul Gîrbovan, aceasta a ieșit cu un punct de vedere. Dana Gîrbovan atrage atenția că nu s-a putut apăra direct în „ședinta care s-a transformat într-o veritabilă judecată disciplinară, cu insinuări și acuzații făcute de doamna judecător Andrea Chiș”. În acest moment, Dana Gîrbovan este în continuare judecător, dat fiind că CSM a luat act de retragerea demisiei sale.
„Am vizionat înregistrarea ședinței Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 septembrie 2019, în punctul ce privea cererea de retragere a demisiei mele din magistratură, și am rămas surprinsă de poziția doamnei judecător Andrea Chiș care, prin alegațiile și contorsiunile logico-juridice, a transformat discuția asupra unei chestiuni simple de drept într-o veritabilă ședință cu tente disciplinare în cadrul căreia nu m-am putut apăra.
Atât demisia, cât și cererea de retragere a demisiei, sunt acte unilaterale, de care Secția pentru judecători este ținută să ia act, în condițiile legii, fără a avea dreptul de a cenzura oportunitatea unei astfel de alegeri. Acesta este și motivul pentru care nu am fost prezentă la ședința Secției, pentru că nu aveam ce susține, lucrurile fiind clare din punct de vedere juridic.
Problema de drept privind retragerea unei demisii a fost tranșată încă din 2007, printr-o hotărâre a Curții de Apel Craiova, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție. În aceea speță, judecătorul își retrăsese demisia în ziua în care, la 3 săptămâni după depunerea demisiei, a fost semnat decretul prezidențial de eliberare din funcție. Instanțele de judecată au decis anularea decretului prezidențial, întrucât decizia de retragere a demisiei survenise înainte de publicarea decretului în Monitorul Oficial.
Pentru un profesionist al dreptului, așadar, problema ce făcea obiectul ordinii de zi era, în esență, foarte simplă.
Vizionând ședința, însă, am constatat că, dintr-o simplă discuție privind legalitatea retragerii unui act de demisie, ședința s-a transformat într-o veritabilă judecată disciplinară, cu insinuări și acuzații făcute de doamna judecător Andrea Chiș față de care nu am putut să mă apăr. Aceasta a făcut o serie de afirmații și aprecieri extrem de grave la adresa mea, la care voi răspunde punctual.
Doamna judecător Andrea Chiș a declarat în ședința publică că „un ziar spune că ea s-a întâlnit în casa unui om politic, respectiv a vicepreședintelui Camerei Deputaților, a domnului deputat Iordache”, casa unde mi-aș fi „negociat” numirea la Ministerul Justiției.
Față de gravitatea afirmației, îi solicit public doamnei judecător Chiș să spună de îndată care este numele ziarului ce a publicat respectiva informație și sub semnătura cărui jurnalist.
Este inadmisibil ca doamna judecator sa faca astfel de afirmatii fara sa citeze sursa. Asadar, doamna judecator Chis, ce jurnalist a facut astfel de afirmatii despre mine, in ce ziar si cand?
Doamna judecator Andrea Chis a afirmat repetat ca mi-am negociat o functie politica in executiv.
Cum am declarat si public, nu eu am cerut pozitia de ministru al justitiei si nu am negociat pentru ea. Propunerea a venit din partea premierului Dancila, careia i-am spus ca accept propunerea cu trei conditii: independenta deplina, sprijin pentru obiectivele pe care le aveam in vedere si, nu in ultimul rand, ca justitia si propunerea ce ma vizeaza sa nu devina subiect al bataliei politice. Obiectivele propuse le-am facut publice, tocmai pentru a fi clar pentru toata lumea ce proiecte aveam in vedere la Ministerul Justitiei.
Doamna judecator Andrea Chis a cerut sesizarea Inspectiei Judiciare pentru a verifica daca nominalizarea unui judecator in functie pentru o functie in cadrul executivului sau legislativului este sau nu activitate politica in lumina paragrafelor 168 si 169 din Decizia nr. 45/2018 a Curtii Constitutionale, iar acest lucru ar putea constitui abaterea disciplinara prevazuta de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Doamna Chis s-a intrebat, cand a facut aceasta solicitare, daca „exista vreo diferenta atunci cand candidezi pentru executiv fata de cand candidezi pentru legislativ? Eu nu cred ca Curtea Constitutionala face aceasta diferenta”.
Curtea Constitutionala nu face in realitate o astfel de analiza, de aceea nici nu exista o astfel de diferenta in cuprinsul deciziei. Ceea ce CCR spune este faptul ca functiile de demnitate publica alese sau numite sunt incompatibile cu functia de judecator sau procuror.
„Esenta activitatii lor consta in aplicarea si interpretarea judiciara a legii si in conducerea si controlul activitatii de urmarire penala, dupa caz, neputand desfasura activitati specifice celei de legiferare sau de organizare si punere in aplicare a legii pe calea actelor administrative”, spune CCR in par. 168 al Deciziei 45/2018, fraza din care rezulta evident ca analiza Curtii priveste exercitarea concomitenta a functiei de judecator ori procuror cu una de demnitate publica.
Nicaieri in decizia Curtii nu se retine ca a accepta sa fii propus ca ministru este o activitate ea insasi politica, asa cum a sustinut sau lasat sa se inteleaga, in mod repetat, doamna judecator Chis.
Dupa ce face in mod repetat trimitere la aceasta decizie a CCR, ca fundament al intregii sale argumentatii, doamna judecator Chis admite ca, de fapt, Curtea nu a avut in vedere situatia anterioara numirii in functie in cadrul unor altor puteri, cu urmatoarea justificare: „pentru ca nu-si putea imagina judecatorul constitutional ca se poate intampla o astfel de situatie, probabil, si nu are cum sa faca referire la ea. Probabil daca se va merge in instanta, in functie de decizia pe care o adoptam noi, intr-o exceptie de neconstitutionalitate sau intr-o alta procedura, s-ar putea sa ne si explice Curtea Constitutionala ce parere are intr-o astfel de situatie.”
Pe scurt, un judecator membru CSM, doamna Andrea Chis, cere sesizarea Inspectiei Judiciare bazandu-se pe o decizie CCR ale carei considerente, ea insasi admite, nu au vizat situatia acceptarii mandatului de ministru al justitiei, adica situatia in care ma aflam.
Doamna judecator Andrea Chis ignora, cu vadita intentie, precedente similare, in care magistrati in functie au acceptat nominalizarea pentru portofoliul justitiei.
Doamna judecator Chis isi justifica presupunerea prin aceea „ca nu-si putea imagina judecatorul constitutional ca se poate intampla o astfel de situatie”, ca un judecator sa fie propus si sa accepte functia de ministru al justitiei.
Este incredibila o astfel de explicatie, ca judecatorul constitutional nu isi putea imagina o astfel de situatie, in conditiile in care chiar unul dintre judecatorii ce a pronuntat Decizia 45/2018, respectiv doamna Mona Pivniceru, a fost intr-o situatie similara, fapt binecunoscut de doamna judecator Andrea Chis.
Astfel, demisia doamnei judecator Mona Pivniceru din magistratura a survenit DUPA ce aceasta a fost nominalizata la functia de ministru, iar decretul de eliberare din functia de judecator si cel de numire in functia de ministru au fost publicate in acelasi Monitor Oficial. Concret, doamna Mona Pivniceru fusese nominalizata ca ministru al justitiei la 6 august 2012, cand detinea calitatea de judecator in functie, iar la 20 august isi prezentase demisia din magistratura, de care Plenul CSM a luat act abia in 22 august 2012.
Ca atare, exista un precedent bine-cunoscut in magistratura, iar din 2012 pana acum nu s-a pus aceasta problema, ca un judecator sau procuror nu ar putea accepta propunerea de nominalizare inainte de a-si da demisia din magistratura, pe motiv ca acceptarea insasi ar echivala cu o activitate politica.
Dupa ce cere sesizarea Inspectiei Judiciare pentru a face cercetari disciplinare in ceea ce ma priveste, tot doamna judecator Chis solicita stabilirea unor criterii pentru viitor privind comunicarea judecatorilor (si procurorilor) in vederea ocuparii unor functii in cadrul puterii legislative sau executive.
Din cererea formulata rezulta, asadar, in mod evident, ca astfel de reguli nu exista in prezent.
Or, cata vreme astfel de reguli nu exista in prezent, este de neinteles cum un judecator, ce – in acelasi timp – este si profesionist al dreptului si membru CSM, poate cere sanctionarea altui judecator pentru incalcarea unor reguli care nu exista.
Pentru ca daca e clar cum sa se comporte un judecator in astfel de situatii, nu avem nevoie de noi reguli.
Doamna judecator Chis spune, insa, ca „trebuie sa avem criterii obiective, pentru ca alti colegi sa stie ce au voie sa faca si ce nu au voie sa faca”.
Or, daca avem nevoie de reguli si ele nu exista, cum poti sa sustii ca judecator ca poate fi atrasa raspunderea pentru incalcarea unor reguli care in prezent nu exista? Ca, in esenta, despre asta este vorba.
Doamna judecator ar trebui sa stie, mai ales ca judeca disciplinar colegi judecatori, ca pentru a fi angajata o raspundere este necesara incalcarea cu vinovatie a unor norme care sa fie clare si previzibile. Cu toate ca astfel de norme nu exista, cum ea insasi spune, doamna Chis nu are nici o retinere in a cere sanctionarea mea, concomitent cu cererea de a se stabili pe viitor reguli clare pe care sa le respecte judecatorii in situatii similare.
Doamna judecator Chis pune, de asemenea, sub semnul egalitatii acceptarea functiei de ministru al justitiei cu cea a alegerilor pe listele unui partid politic.
O astfel de echivalare nu rezulta nicaieri din decizia CCR, in ciuda insistentei judecatorului Chis de a sustine o astfel de concluzie ilogica. A fi pe listele unui partid in alegeri si a candida pentru o functie electiva presupune inerent o participare la campania electorala, adica o manifestare esentialmente politica.
A accepta, insa, ca tehnocrat, functia de ministru al justitiei inseamna a-ti asuma niste obiective tehnice, ce tin de administrarea justitiei si sunt lipsite de vreo ideologie politica, pe care sa le poti sustine intr-un mod independent in Guvern. Este exact ceea ce am si facut, in mod public si asumat.
A merge pe rationamentul doamnei judecator Chis, insa, care a sustinut ca cele 12 puncte pe care le-am propus ar fi „un program politic pe justitie”, inseamna ca toate actiunile ce vizeaza buna administrare a justitiei, apararea independentei justitiei, imbunatatirea conditiilor de munca din instante si parchete etc. sunt actiuni politice, ceea ce e absurd.
Daca asemenea obiective sunt politice, atunci sa explice doamna judecator Chis ce culoare politica poate avea rezolvarea supraincarcarii de dosare a judecatorilor si procurorilor, mutarea bugetului instantelor de la ministerul justitiei la ICCJ sau Sectia pentru judecatori a CSM sau orice alt obiectiv din cele 12 pe care le-am propus.
Nici unul din obiectivele pe care le-am propus nu sunt noi, ele regasindu-se in actiunile asociatiilor profesionale, in protestul din 2009, in votul dat de majoritatea larga a adunarilor generale ale instantelor in 2016 sau in proiectele in baza carora membrii CSM au fost alesi de colegii lor sa le garanteze independenta.
Daca un simplu cetatean, fara studii juridice, are scuza ca nu intelege chestiuni de drept ori aspecte ce privesc statutul judecatorului, o astfel de scuza nu poate aparea fata de un judecator, mai ales unul cu experienta doamnei judecator Chis, cu atat mai mult cu cat a fost si dansa lider de asociatie profesionala si a solicitat in decursul timpului implementarea obiectivelor pe care si eu le-am propus.
Or, desi este evident pentru un judecator ca sustinerile doameni judecator Chis sunt contradictorii, acestea sunt usor de trecut cu vederea de simpli cetateni, ce au ascultat sau citit numai sustinerile doamnei judecator Chis in ceea ce ma priveste.
Date fiind aceste alegatii si contorsiuni logico-juridice emise de doamna judecator Andrea Chis in ceea ce ma priveste, precum si faptul ca nu am avut posibilitatea de a-mi exprima punctul de vedere direct in sedinta Sectiei pentru judecatori din data de 3 septembrie 2019, voi solicita publicarea unui punct de vedere pe site-ul CSM, pentru a putea fi citit odata cu vizionarea sedintei.
Intre timp, astept raspunsul public al doameni judecator Chis”, a scris Gîrbovan pe Facebook.
