Investiţiile în energie eolienă au explodat la malul mării. Transelectrica este asaltată de zeci de investitori care solicită avize de racordare pentru mii de megawaţi, locuitorilor din mediul rural li se promite marea cu sarea numai să- şi concesioneze terenurile pentru turbine, iar investiţiile anunţate anunţate în acest domeniu au căpătat proporţii astronomice. Eolienele au devenit paravanul unor afaceri controlate de politicieni şi escroci imobiliari. Ba chiar şi un patron de cârciumă s-a orientat către energia verde. Regiunea Dobrogei a fost catalogată de către experţii europeni în energie alternativă drept zona cu cel mai mare potenţial eolian terestru din sud-estul Europei. De unde până acum câţiva ani satele dobrogene trăiau într-o sărăcie lucie, apariţia turbinelor eoliene a transformat viaţa ţăranilor într-o interminabilă luptă pentru bani.
Deşi a scos din sărăcie multe comunităţi, afacerea eolienelor ascunde însă multe ilegalităţi, începând cu secretomania contractelor de concesiune a terenurilor, continuând cu traficul de influienţă practicat de primari şi apropiaţii acestora şi terminând cu SRL-urile dubioase prin care marile companii din domeniul energiei regenerabile derulează afacerile la malul mării.
Doar opt societăţi pe acţiuni
Nu mai puţin de 131 de firme au încheiat pănă în prezent contracte şi avize de racordare pentru energie regenerabilă în Dobrogea, din care doar opt contracte cu societăţi pe acţiuni iar restul de către SRL.
Proiectele eoliene au puteri cuprinse între 0,75 şi 600 MW, iar valoarea totală a puterii acestora depăşeşte 3.200 MW, echivalentul energiei electrice care ar fi putut produsă de către centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă contruită în formula de dinainte de 1989, respecti cinci reactoare CANDU cu o putere de 700 MW fiecare. Din punct de vedere financiar, proiectele eoliene din Dobrogea totalizează aproximativ patru miliarde de euro, cea mai mare sumă de bani pe care un singur domeniu a putut să o atragă în ultimii 20 de ani prin investitorii privaţi în România.
Două treimi din aceste proiecte eoliene sunt derulate în judeţul Constanţa. Aceste investiţii sunt derulate, aşa cum am menţionat mai sus, prin intermediul unor SRL-uri care încheie contracte cu statul român, concesionează suprafeţele de teren unde sunt amplasate turbinele eoliene şi le plătesc ţăranilor redevenţa. Chiar şi cel mai mare parc eolian de uscat din Europa, ridicat de CEZ pe raza comunelor Cogealac şi Fântânele, cu o valoare de 1,1 miliarde de euro, a fost autorizat prin intermediul a trei SRL-uri: Ovidiu Development, Tomis Team şi MW Team Invest. De asemenea, elveţienii de la NEK UMWelttechnik AG, compania care are un contract pentru 600 MW la Tariverde, comuna constănţeană Cogealac, derulează afacerile prin intermediul Eolica Dobrogea SRL (nume pe care îl poartă chiar şi echipa locală de fotbal, care activează în Liga III).
Un alt mare dezvoltator eolian, Cernavodă Power SRL, a încheiat anul 2008 cu zero angajaţi şi datorii de 28,5 milioane de lei, dar anul acesta a finalizat lucrările de construcţie a unui parc eolian de 69 de MW la Cernavodă. De asemenea, firma este pe punctul de a finaliza un alt parc eolian identic în aceeaşi localitate. SRL-ul este controlat de Energias de Portugal şi are contract cu Tranelectrica pentru o putere instalată de 138 MW. Cele două parcuri eoliene poartă numele de Centrala Electrică Cernavodă 1 şi 2 şi costă peste 200 milioane de euro. De bine, de rău, marile companii au şi-au înfiinţat propriile SRL-uri prin care gestionează capitalul străin pe litoral, însă în afacerea eolienelor au intrat zeci de firme dubioase.
Din patron de cârciumă, investitor eolian
Interesant este că recent înfiinţatul domeniu de activitate „producerea de energie electrică din surse regenerabile” apare în codul CAEN al unor firme care până acum au activat în diverse domenii pe piaţă, de exemplu alimentaţie publică.
În comuna Dobromir, contractele de închiriere a terenurilor de la localnici sunt derulate de SC Petrolarm SRL Bucureşti, care în 2008 şi-a lărgit considerabil domeniul de activitate. De la un singut cod, firma are încă 17 domenii noi de activitate. Un cetăţean israelian, Milo Shlomo, deţine nouă părţi sociale din SRL, cu o valoare de 180 de lei, în condiţiile în care investiţia într-un parc eolian este de ordinul sutelor de mii, milioane sau chiar miliarde de euro.
În 2008, anul în care israelianul a devenit acţionar majoritar la firmă, aceasta a înregistrat venituri de 31.419 lei şi cheltuieli de 31.316 lei. Enol, compania care are în plan dezvoltarea unui parc eolian de mari dimensiuni la Adamclisi, judeţul Constanţa, este reprezentată de SC Midmar Callatis SRL, firmă din Mangalia, care până nu demult activa în domeniul alimentaţiei publice şi al cărei administrator de restaurant a devenit peste noapte investitor eolian.
Un alt exemplu este SC Ecoprod Energy SRL , una din firmele care acţionează la Tulcea. SC Ecoprod Energy SRL este parte a grupului Iridex, controlat de familia fostului senator conservator Corneliu Pascu. Faptul că în 2008 a pierdut statutul de parlamentar nu l-a împiedicat de Corneliu Pascu să cotizeze în urmă cu doi ani 12.000 de lei către formaţiunea politică din care face parte, cea mai mare sumă cu care un conservator şi-a ajutat partidul în 2009. Aceeaşi sumă a donat-o şi anul trecut. Pe lista SRL-urilor care derulează afaceri eoliene mai figurează Intertrans Karla SRL, o firmă cu doi angajaţi, cu datorii de aproape un milion de lei în 2009, dar care are încheiat un contract de racordare de 5, 85 MW la Casimcea, judeţul Tulcea.
De ce SRL?
Sub protecţia anonimatului, un jurist explică de ce afacerile de miliarde de euro sunt derulate prin intermediul SRL-urilor. „Este mult mai convenabil să înfiinţezi o SRL , cu un capital social de 200 de lei, decât o societate pe acţiuni, unde capitalul minim este de 25.000 de euro” a declarat specialistul.
Mai mult, dacă lucrurile merg prost dintr- un motiv sau altul (blocaj financiar sau pur şi simplu escrocherie), în cazul SRL părţile păgubite rămân cu ochii în soare: „Asociaţii răspund în limita capitalului social. În cazul unei lichidări, nu prea ai ce să recuperezi de la o SRL”. Binenţeles că nimeni nu le-a explicat proprietarilor de terenuri aceste lucruri. Contractele sunt standard, redactate în alb şi nu conţin până în momentul încheierii date despre identitatea firmei şi suma pe care o va plăti aceasta.
Practic, este foarte dificil să obţii detalii despre sumele cu care aceste SRL-uri concesionează terenuri în zonele cu potenţial eolian, deoarece contractele au clauză de confidenţialitate.
Febra eoliană la Mihai Viteazu
Un adevărat scandal pe tema eolienelor mocneşte la Mihai Viteazu, unde Iberdrola Renovables vrea să construiască un parc eolian. Autoritatea locală a modificat Planul Urbanistic Zonal în funcţie de perimetrele unde vor fi ridicate turbinele. Localnicii s-au declarat profund nemulţumiţi de acest lucru şi îl acuză pe primar că a schimbat amplasementele proprietăţilor pentru ca rudele sale să deţină teren în perimetrele eolienelor. Potrivit protestatarilor, pe pământul fratelui primarului Gheorghe Grameni vor fi amplasate, în urma modificării PUZ, 47 de turbine eoliene din totalul de 71 care vor fi ridicate pe raza comunei.
Ce trebuie să ştie proprietarii de terenuri
– Rămâi proprietar pe suprafaţa predată, însă nu poţi decât să cultivi plante
– Superficiarul (constructorul şi administratorul turbinelor) intră când vrea şi cu ce utilaje vrea pe terenul tău
– Superficiarul poate să sape, să amenjaze drumuri etc fără să te anunţe
– Trebuie să semnezi toate autorizaţiile şi actele pentru obţinerea unor avize de către superficiar
– Nu ai voie să intri în zona îngrădită
– Nu poţi construi nimic pe acest teren
– Nu poţi vinde terenul
– Superficiarul poate ceda obiectivul unor terţe persoane
– Dacă nu respecţi contractul sau dacă îl încurci cumva pe superficiar, trebuie să plăteşti daune
– Contractul se încheie pe o perioadă de 30 de ani
– Terenul în cauză este scos din circuitul agricol
– Până la punerea în funcţiune a turbinei nu primeşti mare lucru (300- 400 euro pe an)
