Râs mânzesc: Băsescu a sperat, dar nu a câștigat

Ar scrâșni din dinți, și-ar arunca cu câte o sudalmă, dar păstrează aparențele și-un râs mânzesc: Băsescu a fost la un pas de a da lovitura maximă. Doar că a ratat golul, a dat în bară și-a primit două cartonașe

Cartonașul galben vine de la PNL, iar cel roșu de la PSD.

Alegerile parlemantare nu au schimbat, practic, mai nimic. Sunt aceleași partide la conducere, aceiași politicieni dezorientați și aceleași sfori, unse bine cu toate alifiile, care trag viitorul României în jos.

Alegerile parlamentare au reușit un singur lucru: l-au făcut pe Traian Băsescu să spere în viitorul politic al fiicei, să-și facă niscaiva scenarii optimiste și să râdă mânzește, după.

Speranța moare ultima

Se spune că unii nu râd de ceea ce văd, ci de ceea ce-și aduc aminte. Traian Băsescu râde ca să nu plângă.

O informație apărută zilele trecute făcea să-i bată inima cu putere fostului președinte: PMP a reușit să intre în Parlament. Scris cu litere mari și cu multe semne de exclamație. Desigur, un zvon, o glumă proastă, o grenadă aruncată la întâmplare, pentru a fi observate reacțiile de după.

Cu toate acestea, rezultatele finale ale alegerilor parlamentare publicate de BEC au stabilit definitiv că PMP nu a intrat în Parlament, diferența care-i mai lipsea fiind de doar 0,1%.

A pierdut, dar a și demisionat

După informații false, a urmat o demisie reală: Eugen Tomac, președintele PMP, a anunțat, miercuri, că și-a dat demisia, din cauza faptului că formațiunea nu a depășit pragul electoral.

Băsescu, la un pas să dea lovitura maximă. E șoc total în România

Cu alte cuvinte, ne luăm jucăriile și plecăm acasă, nu știm să acceptăm o înfrângere, dar pozăm în indivizi diplomați, calmi și fairplay:

Prin urmare, pentru că îmi asum acest rezultat mi-am depus demisia din funcţia de preşedinte al Partidului Mişcarea Populară urmând ca colegul meu preşedintele executiv Marius Paşcan se preia funcţia de preşedinte interimar al PMP şi bineînţeles să ne consultăm în următoarea perioadă, să organizăm un nou congres

Eugen Tomac

Îmi asum, dar demisionez –  este un fel de răzbunare, doar că una puerilă.

Răzbunarea politicienilor care, cândva, mergeau braț la braț, se pozau zâmbind galeș, se îmbogățeau sărăcindu-ne și sperau la cozonacul electoral.

Speranța moare ultima, dar moare.

Ziarul de Investigații

Articolul precedentCiolacu nu îl vrea premier pe Cîțu și cheamă românii la răscoală
Articolul următorPNL, USR-PLUS și UDMR așteaptă până sâmbătă pentru a negocia guvernul
Jurnalist full-time / Pesimist part-time