Unele dintre aceste CAR-uri au relații echitabile cu clienții, dar sunt și cazuri în care acordarea ajutoarelor de înmormântare devine o afacere de milioane. Nu o spunem noi, ci copiii unora dintre acești vârstnici, care încasează un ajutor de deces la nivelul salariului minim, după ce părinții lor au plătit 20 sau 30 de ani sume destul de mari.
Vom face un calcul estimativ în cazul unui CAR din județul Galați care, potrivit propriilor statistici, are 30.000 de membri. În urmă cu vreo zece ani, cotizațiile anuale erau de 150 sau de 180 lei, dar au fost indexate sistematic și în 2021 cotizația este de 240 de lei. În general, seniorii se înscriu la astfel de CAR-uri în jurul vârstei de cinzeci de ani, așa că vom lua de referință o perioadă de cotizare de douăzeci de ani. La un calcul efectuat la valoarea cotizației din acest an, rezultă că în 20 de ani CAR-ul respectiv încasează din cotizațiile unui membru 4.800 de lei. În cazul decesului, familia primește un ajutor de înmormântare de 2.300 lei. Așadar, 2.500 de lei, adică aproape jumătate din banii achitați prin cotizațiile anuale rămân în conturile CAR-ului. Evident, se scad cheltuielile de funcționare, facturi la energie, salarii, impozite, etc., dar se adaugă dobânzile bancare, pentru că de la cei 30.000 de membri se încasează anual peste 7 milioane de lei, iar acești bani nu sunt păstrați în casa de bani, ci la o bancă. Este un calcul estimativ, dar e clar că vorbim de milioane.
În Registrul BNR sunt înregistrate peste 2.500 de CAR-uri
Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, să trecem în revistă câteva date despre cum este organizat și legiferat sistemul. În primul rând, Casa de Ajutor Reciproc, adică CAR-ul, nu este o invenție românească. În întreaga lume există 54.000 de case de ajutor reciproc, care se adresează unui număr de 186 de milioane de oameni. La nivel internațional funcționează Consiliul Mondial al Caselor de Ajutor Reciproc.
În România, primele CAR-uri au apărut la începutul secolului 20 și au rezistat și în regimul comunist, când funcționau în special pe lângă întreprinderi de stat, spitale, unități de învățământ, etc., oferindu-le salariaților ceea ce astăzi numim „creditul pentru nevoi personale”. Multe dintre aceste CAR-uri funcționează și astăzi, fiind înregistrate la Secțiunea „Case de Ajutor Reciproc” din „Registrul de evidență al instituțiilor financiare nebancare” al Băncii Naționale a României (BNR). Conform BNR, în România există 2.587 de Case de Ajutor Reciproc.
Spre exemplu, pe lista de la BNR se află CAR-ul „Disponibilizaților” din Motru, CAR „Finanțistul Vasluian”, CAR-urile de la Prefecturile din Tulcea și Oradea și Consiliile Județene din Bacău și Galați, CAR-ul din Ministerul Transporturilor, CAR-ul Aeroportului Baia Mare, CAR-urile ceferiștilor de la „Linii Vatra Dornei” și Depoul Buzău, dar și CAR-ul Universității de Medicină din Cluj și două CAR-uri ale salariaților din TVR. Mai sunt pe listă și CAR „Tribunalul” Arad, dar și Asociaţia CAR a salariaţilor „Tribunal – Procuratură” din Giurgiu. E loc pentru toată lumea.
CAR-urile care se adresează pensionarilor sunt o categorie aparte. În 2020, Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor din România aveau peste 1.400.000 de membri. Principala entitate din domeniu, Federația Națională „Omenia”, are 39 filiale județene și 126 de CAR-uri cu personalitate juridică.
Reglementări precise. Avem Legea 540/2002 pentru CAR-urile pensionarilor și Legea 122/1996 pentru CAR-urile salariaților
Legislația este adaptată la cele două categorii sociale de beneficiari ai sistemului caselor de ajutor reciproc, fiecare cu propriile prioritățile: salariații și pensionarii. După 1990 au apărut două legi distincte care reglementează activitatea caselor de ajutor reciproc. Pentru CAR-urile salariaților avem Legea 122/1996, iar pentru CAR-urile pensionarilor există Legea 540/2002.
Această diferențiere a prevederilor legale este dată de specificul obiectului de activitate. Spre exemplu, CAR-urile pensionarilor au rol caritabil, având ca scop principal acordarea de împrumuturi rambursabile cu dobândă modică, dar și prestarea unor sevicii la prețuri reduse, de la consultații medicale sau magazine economat la centre de zi, cantine sociale, servicii de îngrijire la domiciliu, etc.
Judecătoria Galați a respins cererea unui gălățean de plată integrală a sumelor achitate de mama sa pentru ajutorul de deces
În luna martie, „Ziarul de investigații” publica articolul „Un gălățean a declarat război CAR-urilor pentru <<ajutoare de înmormântare>>, care devin <<centre de profit>> prin încălcarea Legii 540”, în care prezentam cazul lui Gheorghe Mardare, un gălățean care a început un război în instanță împotriva unui CAR care acordă ajutoare pentru deces, respectiv Asociația pentru Ajutor Reciproc pentru Decese (AARD) CAR „Muncitorul” din Tecuci. Facem precizarea că la Tecuci există două Asociații pentru Ajutor Reciproc pentru Decese, „Unirea” și „Muncitorul”, a doua fiind re-înscrisă în Registrul BNR sub nr RE-PJR-18-027184/07.05.2021.
În urma decesului mamei sale, în 2018, Gheorghe Mardare a încasat un ajutor pentru deces în valoare de 1.600 de lei și a solicitat instanței ca AARD CAR „Muncitorul” din Tecuci să fie obligată la plata integrală a sumelor achitate de mama sa din 1996 până în 2018, adică 51.000 de lei, sumă de bani care rezulta din „fișa de cont analitică” nr 10.742 înregistrată pe numele mamei sale.
Citește și Record la clientelism. Membrii CA-urilor de la societățile Primăriei Galați încasează anual indemnizații între 41.000 și 58.000 de euro
După cinci amânări, în dosarul 9.672/233/2020, instanța de la Judecătoria Galați a respins acțiunea lui Mardare. „Instanța respinge acțiunea ca nefondată. Cu drept de a formula apel, în termen de 30 de zile, începând cu data comunicării”, se spune în sentința nr 2.726/17.03.2021 a Judecătoriei Galați.
„Muncitorul” susține că are două secțiuni și pot fi rambursate integral numai cotizațiile plătite la CAR, nu și cele de la „Decese”
S-a ajuns la recurs. Dosarul nr 9.672/233/2020 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați pe data de 27 iulie, dar deocamdată este în procedura de „filtru”, urmând să fie stabilit primul termen de judecată.
Gheorghe Mardare și-a motivat recursul prin faptul că instanța de fond a ținut cont mai mult de explicațiile oferite de președintele AARD CAR „Muncitorul” Tecuci, ec. Ioan Cojocaru, conform căruia „Muncitorul” Tecuci are două secțiuni, AARD –ul (Asociația de Ajutor Reciproc pentru Decese), secțiune dedicată acordării ajutoarelor de înmormântare din fondurile constituite prin cotizații și CAR-ul (Casa de Ajutor Reciproc), secțiune dedicată acordării ajutoarelor rambursabile din fondurile constituite tot prin încasarea unor cotizații. În întâmpinarea semnată de președintele AARD CAR „Muncitorul” la Judecătoria Galați se preciza că suma revendicată de reclamantul Gheorghe Mardare este „fără bază legală, insinuând că reprezintă <<cotizație depusă de mama sa la CAR>>, nefiind membră la această secțiune”.
Potrivit acestui punct de vedere, pot fi achitate integral numai sumele depuse la „secțiunea CAR”, însă sumele depuse la secțiunea AARD, pentru ajutoare de decese, nu pot fi rambursate integral, ci parțial. Cât de „parțial”? Bună întrebare!
Problema este că între beneficiar și AARD CAR „Muncitorul” Tecuci nu există un contract, care să stabilească asemenea detalii. Beneficiarul semnează o cerere de înscriere, primește un carnet și plătește cotizațiile anuale, care sunt trecute în fișa analitică de cont și cam atât. Cuantumul ajutorului pentru deces este stabilit de către Consiliul Director al „Muncitorului”. Deși este vorba de o relație comercială în care sunt vehiculate câteva zeci de mii de lei, ca și în cazul unui împrumut bancar pentru nevoi personale, în relația cu AARD CAR „Muncitorul” Tecuci nu există un contract prin care să fie stabilite foarte clar obligațiile părților.
Mardare: instanța de fond a interpretat greșit Legea
Gheorghe Mardare susține că este eronată interpretarea instanței de la Judecătoria Galați, că AARD CAR „Muncitorul” ar fi organizată pe două secțiuni distincte, deoarece este o singură entitate juridică și financiar-contabilă:
Este o interpretare greșită și nelegală, care încalcă Legea Contabilității nr 82/1991 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr 1.917/12.12.2005, fapt confirmat de datele financiar-bancare, întrucât există un singur cont bancar, o singură înregistrare fiscală, o singură balanță lunară și un singur bilanț contabil comunicat la Finanțele Publice, care nu au înscrise două secțiuni. O fabrică cu mai multe secții are contabilități separate? Răspunsul este NU! Instanța a omis să ia în considerație faptul că în balanțele raportate AARD CAR Muncitorul nu există două conturi bancare distincte pentru încasarea depunerilor, a cotizațiilor, pentru cele două secțiuni, Decese și CAR
susține Gheorghe Mardare
Ce spune Legea 540. Sumele achitate trebuie restituite, fiind reținute numai datoriile rezultate din împrumuturi
Important este să vedem și ce spune Legea nr 540/2002, referitoare la funcționarea Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor. La art. 10 se prevede că „membrii caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor au obligaţia de a plăti cotizaţii lunare, precum şi contribuţii lunare”, iar „la încetarea calităţii de membru al casei de ajutor reciproc a pensionarilor, indiferent de motive, sumele depuse cu titlu de cotizaţii lunare se restituie titularului sau urmaşilor săi, după caz”. … Din sumele încasate cu titlul de cotizație sau contribuție sunt reținute „eventualele datorii rezultate din împrumuturi și obligații statutare pe care titularul le are față de asociație”. La aliniatul 3 al aceluiași articol se mai precizează: „contribuţia pentru fondul de ajutor de deces se restituie urmaşilor membrului care a decedat”. Deci, dacă nu sunt datorii din împrumuturi, sumele cotizate trebuie restituite integral.
Veniturile unui CAR: taxe de înscriere, cotizații lunare, dobânzi la împrumuri, dobânzi bancare și „Declarația 230”
În condițiile acestor prevederi ale Legii 540, care impun restituirea integrală a sumelor achitate de un membru, se pune întrebarea din ce fonduri este asigurată funcționarea CAR-ului, adică plata facturilor, a salariilor angajaților sau a impozitelor. Evident că un CAR trebuie să aibă și veniturile prin care să fie acoperite aceste cheltuieli de funcționare.
În lege sunt prevăzute și sursele de venit pentru aceste cheltuieli. La art 11 al Legii 540 sunt menționate veniturile unui CAR pentru pensionari: „Veniturile caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor se constituie din: „a) taxe de înscriere; b) cotizații și contribuții lunare ale membrilor; c) dobânzi provenite din plasarea sumelor disponibile în condiții legale; d) venituri realizate din prestări de servicii; e) dobânzi la sumele împrumutate; f) venituri din organizarea manifestărilor culturale, artistice și de agrement; g) donații și sponsorizări; h) alte venituri prevăzute de lege”.
La articolul 12 sunt prevăzute fondurile pe care le poate constitui un CAR pentru pensionari din sumele încasate. Acestea sunt: „a) fonduri pentru împrumuturi; b) fonduri pentru acordarea de ajutoare nerambursabile (în care ar intra și ajutoarele pentru deces – n red); c) fonduri pentru activități culturale, artistice, turistice și de agrement; d) fonduri pentru investiții; e) fonduri pentru subvenționarea produselor alimentare de bază, stabilite de consiliul director, pentru vânzarea către membrii caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor prin magazinele proprii și de tip economat; f) fonduri pentru cheltuieli generale”.
Revenind la problema asigurării unor venituri din care să fie acoperite cheltuielile de funcționare, trebuie să remarcăm că una din sursele de venituri importante prevăzute de Legea 540/2002 este cea de la punctul „c”, constituită din dobânzile bancare aferente sumelor încasate de CAR de la membrii săi cu titlul de contribuții pentru plata ajutorului de deces și depuse într-un cont bancar. Dacă un CAR are 30.000 de membri, cum se întâmplă în cazul AARD CAR „Muncitorul” și are încasări anuale de peste 7 milioane de lei, cu siguranță că dobânzile bancare reprezintă o sursă de venit destul de importantă.
Conducerea „Muncitorului” Tecuci acordă o importanță deosebită și obținerii a 3,5% din impozitele pe venit ale membrilor, prin depunerea de către aceștia la ANAF a „Declarației 230” și se adună ceva bani și din viramentele Fiscului.
Disjungere atipică. „Muncitorul” a cerut daune de 10.000 de lei pentru afirmațiile din întâmpinarea depusă la dosar
În cursul judecării cauzei pe fond, reprezentanții AARD CAR „Muncitorul” au trecut la contraatac și au cerut ca instanța să îl oblige pe Gheorghe Mardare „la plata unei despăgubiri de 10.000 de lei pentru acuzațiile grave aduse salariaților și unității așa cum au fost descrise în conținutul întâmpinării”.
Este atipic ca cineva care se adresează instanței pentru soluționarea unui litigiu, să fie obligat la plata unor daune morale pentru argumentele prin care își susține acțiunea. Instanța de la Judecătoria Galați a acceptat cererea AARD CAR „Muncitorul” și a dispus disjungerea cauzei.
Acest litigiu a fost obiectul dosarului nr 2.143/233/2021. Cu toate că magistrații Judecătoriei Galați le-au acceptat cererea, reprezentanții „Muncitorului” nu au achitat taxa de timbru și instanța le-a anulat cererea: „Instanța anulează cererea de chemare în judecată ca netimbrată. Cu drept de a formula apel, în termen de 30 de zile, începând cu data comunicării hotărârii”, se spune în sentința nr 3.602/29.03.2021.
Deși ar fi avut posibilitatea să își susțină în continuare acțiunea, reprezentanții AARD CAR „Muncitorul” nu au făcut recurs și cu siguranță că nu valoarea taxei de timbru a fost cauza abandonării acțiunii, mai ales că Judecătoria Galați respinsese deja acțiunea lui Gheorghe Mardare: Se pare că au preferat varianta îngropării „securii războiului”, adică ceva de genul: „Nici noi nu ținem neaparat să ne plătești daunele de 10.000 de lei, dar uită și tu de diferența aia de bani”.
Opiniile oamenilor: „Rușine să vă fie! Vă bateți joc de cei morți și de aparținători”
Probabil că peste câteva luni instanța de la Secția Civilă a Tribunalului Galați se va pronunța în recursul din dosarul nr 9.672/233/2020 și vom avea un verdict final. Vom ști de partea cui este dreptatea prin prisma interpretării de către magistrați a prevederilor Legii 540/2002. Ca toate legile românești are pasaje oarecum confuze, ce pot fi interpretate, dar cel puțin vom avea interpretarea judecătorilor.
Citește și Elena Udrea și Dan Andronic, făcuți „zob” de martorii din dosarul „Hidrolectrica”: „Au luat sacoșa cu bani”
Până atunci, avem câteva opinii ale copiilor unor vârstnici care au cotizat zeci de ani și și-au spus punctul de vedere chiar pe pagina de Facebook a AARD CAR „Muncitorul”. Manolache Maria spune că mama sa a cotizat 32 de ani, plătind, la valoarea actuală a cotizației, peste 7.500 de lei, dar a primit un ajutor de deces de 2.300 de lei: „După 32 de ani contribuție din păcate ffff puțin , 2300 . Păcat …”
O părere mai tranșantă are Sabina Perenzoni, din București: „Rușine să vă fie! Vă bateți joc de cei morți și de aparținători! Mama mea a cotizat 28 de ani pentru ajutor de deces. În ultimii 5 ani a depus în contul asociației anual între 200 și 240 de lei atunci cum se face că după moartea ei ,”ajutorul” a ajuns sa fie doar 2.022 lei? Mai bine își ținea banii în saltea! Vă folosiți de banii celor care cotizează, dați împrumuturi în urma cărora câștigați dobânzi și vă e bine! Oricum morții nu mai pot face reclamații! Aviz clienților care au așteptări de la această societate! Renunțați că e mai bine!”.
Doamnei Sabina Perenzoni i-a răspuns Claudia Vlase: „Trebuie să facem o sesizare la organele competente…să verifice corectitudinea și transparența, acestei societăți care ar trebui să afișeze cuantumul revenit pe fiecare an de cotizație și valoarea”.
N-ar fi o idee rea! Și „organele competente” au conturi de Facebook și s-ar putea autosesiza în acest caz.
