Adrian Năstase, fost premier al României proaspăt reabilitat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, comentează la rândul său despre demisia ministrului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Florin Roman, atrăgând atenția că acesta își făurise o imagine complet falsă.
Năstase nu se referă doar la discuțiile din jurul plagiatului și ale studiilor inexistente, ci arată că Roman se erijase într-un profesor de morală, care s-a dovedit a fi „gol”, ca în povestea Hainele cele noi ale împăratului. De altfel, Năstase scrie pe blog că urmărește tot felul de „profesori de morală” imediat de după Revoluție încoace.
Florin Roman și-a anunțat demisia din funcția de ministru pe Facebook, însă nu a fost vreun gest onorabil, ci a susținut că toate controversele legate de CV-ul său sunt doar vorbe răstălmăcite și erori materiale.
Pe de altă parte, Adrian Năstase subliniază că Roman nu e nici primul nici ultimul în această (im)postură și că o parte din vină pentru apariția unor anumiți politicieni o poartă și electoratul:
„De treizeci de ani, privesc, „cu admirație”, apariția și dispariția, meteorică, a profesorilor de morală în politica românească. Personaje care dau, cu emfază, lecții de moralitate și despre care afli, ulterior, amănunte jenante. Unii dintre ei ajung, împinși de la spate în zona politică, alții au avut/au ambiții politice nesusținute de experiență sau competență.
Rezultatul este cel pe care îl vedem/trăim astăzi. O țară poate fi distrusă – spunea Titulescu – nu doar prin trădare ci și prin incompetență.
Incompetența este însă dublată, din păcate, de o atitudine publică de intolerantă, incapabilă să accepte că nimeni nu este perfect dar că membrii unei comunități trebuie încurajati să facă eforturi în interesul Cetății. După puterile fiecăruia.
Exemplul lui Florin Roman este definitoriu. Vi-l amintiți urlând pe culoarele Parlamentului, în greva foamei pentru câteva ore, cărându-și rucsacul pe la diferite ședințe din parlament, ținându-se de microfon când era cărat cu scaunul de la conducerea unei reuniuni parlamentare? Era simbolul „valorilor și principiilor”.
Și iată descoperim că profesorul de morală „era gol”. Se spune că nu prea absolvise o facultate și că-și cam plagiase lucrarea de masterat. Ajunsese ministrul cercetării și digitalizării. Acum și-a dat demisia.
Îmi pun însă o întrebare – cei care votează asemenea personaje (sunt și altele care în aceste zile ocupă ecranele televizoarelor) nu au oare nicio vină? Formula „alegătorii au întotdeauna dreptate” mi-a ridicat, adesea, un semn de întrebare”.
