Ministerul Educației este oficial fără ministru, după ce aseară Sorin Mihai Cîmpeanu și-a anunțat demisia din funcție.
În locul său, scrie Edupedu, portofoliul ar urma să fie preluat, interimar, de Sebastian Ioan Burduja, care în acest moment conduce Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.
Portofoliul Educației este de altfel sub „lupa” PNL, conform înțelegerii coaliției de guvernare, astfel că este de așteptat ca un ministru „plin” să fie numit tot din rândul liberalilor, cel puțin până la momentul rotativei guvernamentale.
De altfel, faptul că PNL e în căutarea unui bun ministru a fost confirmat și de premierul Nicolae Ciucă, după anunțul făcut de Sorin Cîmpeanu:
„Am acceptat astăzi demisia domnului Sorin Cîmpeanu din funcția de ministru al educației. Îi mulțumesc pentru colaborarea de până acum și pentru proiectele demarate în beneficiul sistemului de educație.
În continuare, România are nevoie de stabilitate și coerență pentru a putea implementa reforma durabilă pe care ne-o dorim cu toții pentru învățământ. Urmează să ne consultăm în Partidul Național Liberal și în cadrul coaliției de guvernare și să validăm, cu celeritate, propunerea pe care o voi înainta domnului președinte al României, Klaus Iohannis, pentru funcția de ministru”.
Aseară, imediat după ce Cîmpeanu și-a anunțat demisia – una aproape „de onoare”, Sebastian Burduja a pus mâna pe tastatură – doar este ministru al Digitalizării – și i-a scris cât de mult îl apreciază. Fără toate diacriticile necesare, posibil să nu le fi avut la îndemână în acel moment, semn că nici la Digitalizare lucrurile încă nu sunt perfecte: „Fapte concrete, într-un context plin de provocări. Cei care cunosc sistemul de învățământ românesc sunt datori să reflecteze la tot ceea ce a fost și la tot ceea ce este astăzi”.
Acesta a fost comentariul la postarea ex-ministrului Educației, care, în loc să pună punctul pe „i”, a făcut o înșiruire a realizărilor pe care consideră că le-a avut cât a deținut portofoliul. Mai puțin despre acuzațiile de plagiat:
„Am decis, din proprie inițiativă, să demisionez din funcția de ministru al educației. A fost o șansă și o onoare pentru mine sa încep reformarea din temelii a sistemului national de învățământ.
Am preluat mandatul de ministru nu pentru că nu aveam ce face sau pentru a-mi trece ministeriatul în CV. Aveam și una și alta. Am venit într-un moment extrem de dificil cu dorința de a schimba lucrurile în bine.
Mi-am început mandatul într-o criză sanitară fără precedent și am luptat pentru ca în toată acea perioadă elevii să meargă la școală cu prezență fizică. Am militat în mod constant și am asigurat cadrul legal pentru ca finanțarea educației să crească.
În mandatul de ministru al educației am reușit schimbări care au pus bazele reformei “România Educată””.
