Sursa foto: g4media.ro
Sursa foto: g4media.ro

Nesimțirea poate căpăta diverse forme și, de cele mai multe ori, nesimțirea unora devine nocivă pentru noi toți.

Cea mai des întâlnită formă, în prezent (nu e nouă, dar pare să se extindă din ce în ce mai mult) e legată de mediu. Și de gunoi. Că nu strângi după tine, după câine, după copil sau că, pur și simplu, alegi să scapi de gunoi oriunde. Indiferent dacă e loc amenajat pentru asta, sau nu.

Românul vrea o țară ca afară, dar să strângă altul după el

E greu să duci gunoiul la coș. E greu să-ți deplasezi fundul 100 de metri, în loc să-l lași prin ganguri sau (de ce nu?) în mijlocul drumului. La fel de greu e să nu arunci ambalajul pe jos. Să-l pui în geantă sau să-l ții în mână, până la primul coș de gunoi. Să nu arunci chiștoacele pe stradă. Să nu arunci nici țigara, nici ambalajul, nici pet-ul, pe geamul mașinii, din mers. Să strângi după tine când te duci în natură. Să nu fii nesimțit, cu acte în regulă.

Da` de ce ai strânge? Doar Primăria are oameni special plătiți pentru asta, iar tu plătești impozite la Stat și, implicit, la Primărie. Practic, le plătești salariile. Să muncească, dă-i dracu`, că ție-ți pică tresele să nu te comporți ca-n grajd. Doar ești domn, nu-i așa?

Nesimțirea nu se tratează cu medicamente, ci cu amenzi

Există, bineînțeles, amenzi pentru abandonul gunoiului oriunde, oricum. Asta, dacă te prinde oficialul în flagrant delict. Altminteri, te uiți frumos în stânga, în dreapta, nu-i polițistul, JBEANG! sacul cu gunoi. În mijlocul orașului, pe marginea drumurilor, oriunde, numai să scapi de el. Bine, oriunde, în afară de unde trebuie.

Problema e că autoritățile, oricât ar vrea și ele, și noi să credem, nu pot fi omniprezente. În unele locuri s-au instalat camere de luat vederi dar, să fim serioși, nu putem împânzi fiecare colțișor cu ele. Și, în plus, nici ele nu acoperă 100% din zone.

Așa că, dacă nu ne putem baza pe bunul simț al celor care aruncă gunoi peste tot, poate ne putem baza pe simțul civic al altora. Astfel încât nesimțirea să nu doară, dar să usture. La portofel.

Cum scăpăm de nesimțirea altora? Bani contra probe

Secţia de Drumuri Naţionale Galaţi oferă 100 de lei pentru fotografii sau filmări cu persoane care aruncă gunoi pe drumurile din judeţ. Asta, dacă prinzi flagrantul și numărul de înmatriculare al mașinii, sau fața persoanei.

Primăria din Soveja, judeţul Vrancea, oferă 150 de lei, în aceleași condiții.

Nu sunt primii care apelează la acest soi de ”stimulent”, în încercarea de a reduce cantitatea de gunoi aruncată la întâmplare.

În martie 2021, prefectul din Bistrița-Năsăud, Stelian Dolha apela la aceeași metodă, intitulată, sugestiv, ”Reclami și câștigi”.

Într-un trecut mai îndepărtat, prin 2001, în Ciugud, se aplica această ”metodă drastică”. Și așa Ciugudul a redevenit curat. Curat și verde.

Pentru că spiritul civic îl ai. Iar, dacă nu-l ai, îl înveți cu forța. Când scoți bani din buzunar o dată pentru că ți-a fost lene,  parcă a doua oară te prinde hărnicia.

Trash Out – încă o modalitate de a scăpa de gunoiul lăsat de izbeliște

Mai multe ONG-uri au dezvoltat o aplicație prin care se pot semnala mult mai ușor zonele în care deșeurile sunt aruncate la întâmplare. O poză, un film, o locație GPS încărcate în aplicație – și cei care aruncă gunoiul ilegal pot fi găsiți și amendați. Da, chiar și vecinul ăla care aruncă sacoșa de gunoi de la geam. E nevoie doar de voință.

”Dar ce facem acum, redevenim un popor de turnători?”

Nu. Faptul că denunți un nesimțit, nu te face turnător. Să te faci că nu-l vezi și să treci mai departe te transformă, în schimb, și pe tine în nesimțit. Poate vom avea nevoie de ani buni până să pricepem asta. Și poate de încă alți câțiva, până ca amenzile să-și facă efectul și frica să se transforme în obiceiuri bune. Dar, dacă există cea mai mică șansă să nu mai fim înecați în gunoaie pe care tot noi le aruncăm, merită încercat.

Eu, una, m-am săturat să calc în gunoaiele altora. Nu vreau premiu pentru că duc, regulamentar, gunoiul. În schimb, consider normal ca cei care încalcă ”regulamentul” să fie penalizați. Altfel ne transformăm, de tot, în sat fără câini.

Articolul precedentAndreea Moldovan și-a găsit post la OMS
Articolul următorMedicul-erou, Cătălin Denciu, premiat de șeful OMS
Jurnalist neprietenos. Din 1999. Sau, cum ar spune unii, încă din mileniul trecut.