Președintele interimar al PSD a prezentat câteva scurte concluzii după CEx-ul partidului de azi, în legătură cu decizia votului pe legea carantinei și a izolării. Marcel Ciolacu a pronunțat o primă condiție, legată de prezența premierului Ludovic Orban la o întâlnire aproape tête-à-tête, în Parlament, pentru a explica de ce a durat așa mult elaborarea proiectului legislativ. După, mai văd cei de la PSD ce mai e de făcut. Liberalii au sărit aproape instant la declarația lui Ciolacu, făcută într-o conferință de presă: păin nu venim noi?

Având în vedere afirmațiile false făcute în spațiul public, precizăm faptul că nu a fost înaintată premierului Ludovic Orban, și nici miniștrilor din Cabinet, invitația de a participa la dezbaterile din Parlament pe marginea legii care privește carantina și izolarea. Menționăm faptul că atât premierul, cât și miniștrii Sănătății și Justiției, au disponibilitatea de a participa la lucrările Parlamentului ori de câte ori sunt invitați sau solicitați în mod oficial”, este răspunsul prompt.

Firește, prezența demnitarilor e doar o primă condiție, spune PSD prin vocea lui Ciolacu. „Nu vom aduce texte noi în lege, modificam articole aflate în vigoare. Nu vor exista în lege introduse articole noi. Nu vor fi modificări fundamentale. Am avut discuția aceasta cu domnul Cazanciuc și domnul Corlățean… Guvernul României trebuia să nu legifereze prin hotărâre de guvern. Știau că nu pot să îngrădească drepturi decât prin lege. Faptul că cineva vede cu responsabilitate o lege a carantinei cum este în toată lumea, asta nu înseamnă că PSD e de vină. Există o abordare graduală în ceea ce privește carantinarea și izolarea. Avem toată legislația europeană, adusă de domnul Arafat. Nu se va adopta această lege până când premierul nu va veni să răspundă în Parlament de ce s-a întârziat cu această lege. Premierul nu a chemat partidele la consultări”, s-a plâns Ciolacu în conferința de presă.

Articolul precedentPonta s-a săturat de Orban! De ce? Pentru că ar fi un „măscărici mincinos și ticălos”
Articolul următorMugur Mihăescu, mai „Garcea” decât ne-am fi putut închipui