Într-un singur paragraf din adresa MAI sunt menționate Legea 307/2006 și HG 571/2016, care par să fie legile fundamentale în prevenirea incendiilor. Dar nu sunt ce par a fi. De fapt, mai mult complică lucrurile. Potrivit adresei semnate de ministrul Lucian Bode, „nu toate construcțiile trebuie să dețină autorizație de securitate la incendiu, ci doar cele noi sau cele asupra cărora se intervine prin lucrări de modificare sau schimbare de destinație”. Cum aproape toate spitalele din țară au fost construite înainte de 1990 și nu prea s-au făcut modernizări, majoritatea nu ar întruni condițiile pentru a fi autorizate.
Legea 307/2006 a fost completată, după 10 ani, prin HG 571/2016, în care sunt precizate clădirile prioritare din punctul de vedere al autorizării pentru securitate la incendiu. Dar în HG 571 s-a ajuns ca o discotecă, un magazin de cartier sau un hotel să fie mai importante decât un spital, în care sunt sute pacienți care nu se pot evacua singuri. Această „prioritizare”, după regula „cârciuma e mai importantă decât spitalul” a apărut în legislația românească după 1990.
Și ar mai fi un lucru important. De la un specialist ISU am aflat că există și prevederi legale care conferă primarilor și președinților de consilii județene roluri foarte importante în prevenirea incendiilor din spitale, prin „Serviciile voluntare pentru situații de urgență”, prevăzute în lege, dar care funcționează mai mult pe hârtie. Primarii și șefii de consilii județene au obligația ca prin aceste servicii să monitorizeze vulnerabilităție la incendii din spitalele pe care le au în administrare și să aloce fonduri pentru rezolvarea deficiențelor.
În perioada comunistă, reguli stricte și amenzi în baza unui HCM al Guvernului Maurer
Înainte de 1990, exista conceptul de „Pază și Stingere a Incendiilor” (PSI), cu reguli specifice fiecărui domeniu de activitate, normele de prevenire şi stingere a incendiilor fiind stabilite prin instrucţiuni emise de ministere. În acele norme erau condiții clare de prevenire și intervenție, cum ar fi spre exemplu aceea că un hotel sau un spital nu puteau fi date în folosință dacă nu era dotate cu instalații de detectare și semnalizare a incendiilor.
În stilul epocii comuniste, nerespectarea normelor era aspru pedepsită, în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 2.285/1969, adoptată de Guvernul condus de Ioan Gheorghe Maurer, „privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor”. Erau pedepsite, cu amenzi de la 100 la 3.000 de lei, peste 60 de fapte, de la „neluarea măsurilor” sau „nerespectarea dispoziţiilor” la fumatul în depozite și „neparticiparea oricărei persoane la stingerea incendiilor, la salvarea oamenilor sau a bunurilor”.
În 1992, se vorbea deja de „autorizația de prevenire și stingere a incendiilor”
După 1990, a apărut HG nr 51/1992, privind „unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor”, în care a fost introdusă obligația ca toți proprietarii de clădiri cu multe niveluri și clădiri cu destinația de spital, hotel, cămin de bătrâni, săli de spectacole, discoteci, etc., să dețină o „autorizaţie de prevenire şi stingere a incendiilor”.
„La darea în exploatare a clădirilor înalte şi foarte înalte ori cu săli aglomerate, hotelurilor, spitalelor, căminelor pentru copii şi bătrâni, clădirilor destinate persoanelor care nu se pot evacua singure, precum şi a unor construcţii în care se desfăşoară activităţi cu pericol de incendiu, este obligatorie obţinerea de către proprietar a autorizaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor”, se spune în art 1 al HG 51/2002.
Guvernul Năstase a introdus clasificarea clădirilor ce trebuie autorizate. Spitalele erau pe locul 10, după magazine și restaurante
După 10 ani, Guvernul Năstase a dat HG 448/2002, pentru „aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării/autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor”. Au fost preluate din legile și HG-urile anterioare prioritățile referitoare la clădirile înalte, cu risc mare de pierderi de vieți omenești, dar a fost introdusă și o clasificare în funcție destinații.
În această ierarhie, spitalele sunt abia pe locul 10, după „clădiri având destinaţia de comerţ, producţie sau depozitare”, „clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică” și „hoteluri, moteluri, cămine, indiferent de numărul de locuri”. Abia la pct 10 al art 1 din HG 448/2002 sunt menționate și „clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii, cu peste 40 de paturi”.
Guvernul Tăriceanu a menținut ierarhia, dar spitalele au căzut pe locul 11, după magazine, hosteluri și apartamente de închiriat
După 4 ani, problema autorizării clădirilor la incendii a fost reluată și de Guvernul Tăriceanu, care a emis HG 1739/2006 pentru„ aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu”.
La art 1 al acestei HG este menționată lista clădirilor prioritare din punct de vedere al autorizării pentru securitatea la de incendii, dar spitalele sunt tot pe la coada listei, la litera (l), unde sunt menționate „clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii, cu paturi staţionare, indiferent de suprafaţă sau dispensare şi policlinici”.
Practic, în HG 1739 spitalele se aflau pe poziția a 11-a din punctul de vedere al asigurării siguranței la incendiu. Mai importante decât spitalele erau „clădiri cu funcţiuni mixte, având destinaţia de comerţ, producţie sau depozitare” și „construcţii pentru structuri de primire turistică cu mai mult de 3 camere sau 6 locuri pentru cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, campinguri, popasuri turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, apartamente de închiriat”.
De la Legea 307 din 2006 la HG 571, a Guvernului Cioloș. Spitalele au rămas tot la coada cozii…
Cele două acte normative, Legea 307/2006 și HG 571/2016, singurele menționae în adresa nr 10.325/02.11.2021 a ministrului de Interne, Lucian Bode, par să fie, în prezent, legile fundamentale în măsurile de prevenire a incendiilor, inclusiv în spitale. În Legea 307, promulgată în 2006, se spune, la art 30, aliniatul (4), că toate „categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.
Abia după 10 ani, în 2016, Guvernul Cioloș a emis HG 571, care rezolvă problema clasificării clădirilor care trebuie să fie autorizate. În Anexa 1 a HG-ului, sunt două liste de priorități, în prima fiind incluse clădirile cu multe etaje, blocurile de locuit, lăcașuri de cult, hoteluri și chiar clădiri „agrozootehnice sau agroindustriale, închise”!
Spitalele apar pe a doua listă de priorități din Anexa la HG 571, la secțiunea „Clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de…”. Pe primele poziții sunt magazinele de la parter de bloc, restaurantele, sediile agențiilor bancare, abia la aliniatul (d), adică pe locul 4, fiind menționate clădirile cu destinația de „îngrijire a sănătății, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafață, sau dispensare și policlinici”.
Și în Normativul P118, referitor la siguranța la incendiu, clădirile spitalelor sunt la tot la Capitolul „etcetera”
Dacă politicienii din Parlament și din Guvern nu au reușit să ajungă la concluzia că în prevenirea incendiilor ar trebui să fie o prioritate de gradul 1 spitalele, în care sunt internați sute, chiar mii de bolnavi, care nu se pot evacua singuri, să vedem cum stau lucrurile din punctul de vedere al specialiștilor, care lucrează exclusiv cu argumente tehnice. Am descoperit că există „Normativul privind securitatea la incendiu a construcţiilor” – P118. Este un „remake”, pentru că înlocuiește Normativul P118-83, din 1983. De fapt, este un normativ „3 în 1”, pentru că are trei părți. Prima parte, „Prevederi comune tuturor construcțiilor” a apărut în 1999. În 2013 a apărut partea a doua „Normativ P118/2 privind securitatea la incendiu a construcțiilor – Partea a II-a Instalații de stingere”, iar în 2015 a apărut și ultima parte „Normativ P118/3 privind securitatea la incendiu a construcțiilor. Partea a III-a – instalații de detectare, semnalizare și avertizare”.
Citește și Cauzele incendiilor din spitale: ideea fixă că spitalele „comuniste” nu trebuie autorizate și harababura legislativă cu „autorizația” și „avizul”
Cu greu am găsit un pasaj în care se face referire la clădiri de spitale și policlinici. În prima parte a Normativului 118P, la capitolul 4.2 „Peformanțe ale unor clădiri – funcțiuni (destinații)”, sunt abordate în primul rând normele pentru „clădiri de locuit”, „clădiri administrative” și „clădiri pentru comerț” și abia pe locul 4, deci după piețe și magazine, sunt dedicate câteva rânduri „clădirilor pentru sănătate”, în care sunt incluse „spitale, policlinici, dispensare, case de copii, azile de bătrâni, etc”.
La alt capitol din prima parte a Normativului P118, cel destinat normelor ce trebuie îndeplinite de clădiri pentru a fi asigurată evacuarea oamenilor în condiții de siguranță atunci când se produce un incendiu, autorii normativului s-au referit concret numai la „cluburi, discoteci, cămine culturale” sau „vestiare, birouri, amfiteatre și săli de ședință din clădiri administrative, unități de învățământ și alte clădiri cu activități similare”, dar nu și la spitale sau policlinici.
Marea surpriză! Există un ordin al IGSU din 2013 în care sunt prevăzute normele de prevenire a incendiilor în spitale
După această trecere în revistă a legislației referitoare la prevenirea incendiilor în spitale concluzia este că „legiuitorii” și executivul, adică Parlamentul și Guvernul României, sunt mai interesați de prevenirea incendiilor în mall-uri și discoteci, decât în spitalele în care sunt internați sute sau mii de oameni bolnavi, care nu se pot evacua singuri.
Însă există și o excepție de la această regulă. Ne referim la Ordinul nr 146/1427 din 24 octombrie 2013 pentru aprobarea „Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la unităţi sanitare”. Este un ordin comun al Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Sănătății, dar de fapt are la bază un ordin elaborat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU).
Fiind elaborat de Pompieri, nu de politicienii din Parlament și Guvern, este un act normativ amplu, cu 142 de articole, în care sunt prevăzute „toate măsurile de siguranță la incendii în toate spațiile dintr-un spital, de la sălile de tratament, saloanele în care sunt internați pacienții, holuri și căi de acces, laboratoare, depozite, bucătării, arhive, fiind descrise chiar și modul de utilizare a reactivilor în laboratoare, echipamentele de sterilizare a echipamentelor și manevrele de utilizare a tuburilor și buteliilor de oxigen pentru ATI”. Sunt incluse măsuri care se referă la toate unitățile medicale, de la spitale și centre de diagnostic la dispensare și cabinete ale medicilor de specialitate sau ale medicilor de familie.
Sunt norme precise, care nu lasă loc de interpretări. Spre exmplu, la articolul 122 se precizează că „spaţiile din unităţile sanitare se dotează cu sisteme de alarmare şi semnalizare în caz de incendiu, potrivit reglementărilor tehnice specifice, iar acestea se menţin în permanentă stare de funcţionare”. Este o regulă care nu a fost respectată la Spitalele din Piatra Neamț și Constanța, la care au murit arși de vii douăzeci de pacienți. În adresa semnată de ministrul Lucian Bode nici măcar nu se spune că de la acele spitale lipseau detectoarele de incendiu, ci doar că la Institutul „Matei Balș” existau detectoare de incendii în zonele comune. Politician cu experiență, ministrul Bode a văzut doar partea plină a paharului.
O prevedere legală care nu vorbește nimeni. Primarii au în responsabilitate prevenirea incendiilor în spitalele din administrarea primăriilor
Partea cea mai interesantă din Ordinul nr 146/1427/2013 o regăsim la Capitolul Dispoziții Finale, în care sunt prevăzute responsabilitățile unor instituții din administrația locală la punerea în practică a măsurilor de prevenire a incendiilor în spitale. În 2010, o parte din spitale au fost preluate în administrare de către primării și consilii județene și în mod firesc aceste instituții au ajuns să aibă responsabilități și în prevenirea incendiilor în aceste spitale.
La articolul 141 al Ordinului 146/1427/2013 se prevede că primăriile și consiliile județene trebuie să înființeze Servicii Voluntare pentru Situații de Urgență, prin intermediul cărora desfășoară controale de prevenire a incendiilor la unităţile sanitare aflate în administrarea lor, iar măsurile de rezolvare a deficiențelor constatate sunt analizate de către primari și șefii CJ care le supun consiliilor locale sau județene pentru aprobarea alocării fondurilor necesare pentru rezolvarea deficiențelor constatate.
„Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă organizează şi desfăşoară controale de prevenire a incendiilor la unităţile sanitare aflate în administrarea consiliilor locale”, se spune la aliniatul (1) al articolului 141, iar la aliniatul (2) al aceluiași articol se face următoarea precizare: „concluziile rezultate din activităţile prevăzute la alin. (1) se analizează semestrial de către primarul localităţii şi se supun avizării de către consiliul local”.
Prin aceste noi prevederi legislative este reorganizat sistemul. În localitățile în care există Inspectorate pentru Situații de Urgență, acestea au rolul principal de a interveni la incendii și în situații de urgență, inspecțiile periodice ale „inspectorilor de prevenire” din cadrul ISU având doar un rol de verificare a situațiilor din spitale. Rolul principal în prevenirea incendiilor le revine primăriilor prin aceste Servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă.
Din punctul de vedere al unui specialist ISU, această trecere a prevenirii incendiilor la administrațiile locale este foarte importantă, deși nu se prea vorbește despre ea: „Aici este un lucru foarte important, despre care nu se prea vorbește. De când a apărut acest act normativ, în fiecare localitate, inclusiv în București, funcționează un Serviciu Voluntar pentru Situații de Urgență. Legislația spune că acolo unde am subunități de intervenție, cum ar fi în ISU-BIF în Capitală și Ilfov, înființez partea preventivă prin Serviciul Voluntar. Partea de intervenție rămâne a Ministerului de Interne. Cu alte cuvinte, partea preventivă trece la primării și consilii județene.
Fiecare primar de localitate este obligat să controleze, prin Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, toate spitalele din localitate pe care primăria respectivă le are în administrare. Concluziile acestor controale trebuie să fie analizate semestrial, se fac propuneri de măsuri și acestea trebuie să fie aprobate de către Consilul Local”, ne-a declarat specialistul.
Legea spune una, realitatea este cu totul alta…
Din păcate, constatăm că și în cazul acestei prevederi legislative se aplică regula „legile au fost făcute pentru a fi încălcate”. După incendiul produs la Spitalul de Boli Infecțioase din Contanța pe 1 octombrie s-a aflat că nu existau instalații de detectare a incendiilor, dar administrația spitalului solicitase încă de anul trecut, Primăriei Constanța, care are spitalul în administrare, achiziționarea și instalarea unui sistem de detectare a incendiilor.
Primarul Constanței, Vergil Chițac, a respins cererea conducerii spitalului pentru că detectoarele de incendii ar fi putea fi instalate în cadrul unui proiect cu finanțare europeană, dar acea finanțare încă nu fusese aprobată. Chiar dacă prevederile Ordinului 146/1427/2013 îl obligau pe primarul Constanței să fie primul care ar fi trebuit să își dorească instalarea detectoarelor de incendii, edilul a preferat să nu aloce fonduri de la bugetul local, în așteptarea unei finanțări europene. Până să vină finanțarea europeană, s-a produs incendiul care a dus la moartea a 11 pacienți. A cui e vina?