Nava Rostok îneacă bugetul Ministerului Transporturilor

Autor

-

27 noiembrie 2012

Scufundată în 1991 pe canalul Sulina, în apropierea comunei Partizani, epopeea ranfluării navei ucrainiene Rostok continuă și astăzi. Ultimul episod al celei mai mari catastrofe de pe Dunăre s-a petrecut recent, când Curtea Internaţională de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a condamnat Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) la plata suplimentară a 11 milioane de euro către concernul care s-a ocupat de scoaterea la suprafață a epavei. Acum, cu această decizie în mână, consorțiul format din firmele Mutraship-Titan-Deltacons va cere în instanţă efectuarea plății, costurile operațiunii de ranfluare urmând să ajungă la 15 milioane de euro. Se pare că operațiunile de ranfluare sunt cu ghinion pentru Ministerul Transporturilor pentru că, tot în acest an, Administrația Porturilor Dunării Maritime (APDM) a fost obligată de instanță să achite suplimentar 2,5 milioane de euro pentru scoaterea la suprafață a navei Transilvania.

Decizia Curții Internaționale de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris i-a luat prin surprindere pe șefii AFDJ, dar și pe oficialii Ministerului Transporturilor.
Deși în 2006 firmele care s-au ocupat de ranfluarea (scoaterea la suprafaţă) navei Rostock solicitaseră instanței internaționale plata suplimentară a 7,6 milioane de euro, la șase ani distanță suma a crescut la 11 milioane de euro. Oficialii români se feresc să vorbească despre acest eșec și își pasează responsabilitatea acestuia, mai cu seamă că de la data începerii procesului la Curtea Internațională de Arbitraj și până acum la șefia AFDJ Galați s-au perindat nu mai puțin de șapte directori.
Așa se face că actualul director, Mircea Răzvan Cristea, nu vrea să comenteze în nici un fel pierderea procesului de la Curtea Internațională de Arbitraj, pentru că el a fost numit la conducerea AFDJ în iunie 2012. Partea română a fost reprezentată în acest proces de casa de avocatură Rațiu&Rațiu și se pare că în pregătirea apărării avocații ei nu au primit tot sprijinul din partea celor de la AFDJ și Ministerul Transporturilor.

Un contract din era Mitrea

Factura Pentru Luna Noiembrie 2009 3831x5418

Contractul încheiat pentru ranfluarea navei Rostok, care s-a scufundat în septembrie 1991, are de la început o poveste încâlcită.
Nu trebuie uitate suspiciunile legate de modul în care a fost încheiat contractul în 2004. A fost organizată o licitaţie internaţională, la care s-au prezentat două consorţii. Primul, asocierea germană Partel-Simas, cerea pentru ranfluarea navei 3,6 milioane de euro, iar metoda tehnică era una prin care epava era scoasă la suprafaţă fără să fie nevoie de tăierea ei în bucăţi. Celălalt competitor a fost Rostock Wreck Removal Consortium, format din compania americană Titan, firma Multraship BV din Olanda şi societatea Deltacons Tulcea, condusă de controversatul Alexandru Stroe, un apropiat al PSD şi al fostului ministru al Transporturilor Miron Mitrea.
În cazul contractului pentru ranfluarea Rostock, încheiat de Ministerul Transporturilor prin AFDJ Galaţi, cu consorţiul din care face parte şi Deltacons, suspiciunile vizează faptul că RWRC a introdus în plicul închis o ofertă de 4.999.000 de euro, cu un euro sub suma de cinci milioane de euro oferită de statul român pentru acest contract!
Pentru AFDJ Galaţi, războiul cu RWRC la Curtea Internațională de Arbitraj din Paris era prea important, aşa că s-a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură din București. În 2005, fostul director al AFDJ, Mihai Ochialbescu (PDL), a încheiat un contract de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură “Raţiu & Asociaţii” SCA. Obiectul contractului nr 241.554/23.08.2005 era acordarea de consultanţă juridică “în problematica stabilită lunar de către client”. Este un contract-abonament de 40 de ore de consultanţă juridică pe lună, la tariful de 150 euro/oră, plus TVA. Ce depăşeşte 40 de ore e plătit la tariful de 120 euro/oră.
Potrivit art 2.2, achitarea se face “pe bază de foaie de timp”. AFDJ s-a mai obligat şi la achitarea altor sume: „cheltuielile ocazionate de exercitarea serviciului, astfel cum se convine cu clientul, se achită separat, pe baza de documente justificative”. Probabil că e vorba de cheltuieli de transport, cazare, birotică. Potrivit unor surse din AFDJ, contractul cu “Raţiu & Asociaţii” nu a fost înregistrat în registrul intern de contracte al AFDJ.

Bani fără număr pentru onorarii

Imediat ce a încheiat contractul, Ochialbescu a şi făcut o plată retroactivă, achitând factura 2427251/30.09.2005, în valoare de 23.184 lei, pentru serviciile de asistenţă acordate de “Raţiu & Asociaţii” între 28.07.2005 şi 31.08.2005, data la care a fost încheiat contractul.
Potrivit “fişei furnizorului” din contabilitatea AFDJ, în 2005 au fost făcute plăţi în valoare totală 127.061 lei. În 2006 a fost plătită suma de 326.942 lei şi alţi 407.134 lei, în șase tranşe, pentru consultanţa în procesul cu consorţiul care a ranfluat epava navei Rostok, iar în 2007 alte șase facturi, în valoare totală de 126.212 lei.
În 2009, sub conducerea lui Dorin Otrocol (PSD), AFDJ a plătit, de această dată către SCA“Raţiu & Raţiu”, 347.917 lei. În 2010, sub conducerea lui Florin Uzumtoma (PDL), AFDJ a mai plătit 48.416 lei pentru serviciile din 2009. În ianuarie-februarie 2010 s-au mai plătit 57.907 lei. Pe 9 martie 2010, a mai fost achitată, prin Alfa Bank, factura 20100227/05.02.2010, în valoare de 60.962 lei. Nu am reuşit să aflăm nimic despre plăţile efectuate în 2008, totalul plăţilor din 2010 şi plăţile făcute în 2011. Dar totalul sumelor plătite în perioada 2005-2007 şi cele din 2009 şi ianuarie-februarie 2010 se ridică la 1.454.135 lei.
Neregulile din modul în care conducerea AFDJ administra contractul nu puteau scăpa controalelor Curţii de Conturi şi Direcţiei de Control din Ministerul Transporturilor. Aceasta a descoperit plata nelegală a unor sume de bani și a solicitat recuperarea lor. În 2007, a fost efectuat un control de rutină al Direcţiei de Monitorizare şi Control din minister, iar în Raportul de Control nr 952/01.11.2007, aprobat de ministrul Ludovic Orban, la capitolul de măsuri ce trebuie luate, la pct 13 scria negru pe alb: “Să nu se mai solicite asistenţă juridică la cabinetul de avocatură Raţiu & Raţiu şi rezilierea contractelor pe cale amiabilă”. Cel care trebuia să pună în practică această măsură era directorul general al AFDJ de la acea vreme, Ionel Malenda (PNL), iar termenul în care trebuia luată măsura era lipsit de echivoc: „Imediat”! Malenda nici nu s-a sinchisit de ordinul ministrului Orban, iar contractul a curs mai departe.

AFDJ a dragat pro bono pentru kazahii de la Rompetrol

Autor

Dănilă Chirovici

-

27 noiembrie 2012

Tunurile date banului public la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi prin dragajele pe Dunăre sunt continuate şi în dragajul maritim. După ce au făcut epocă privatizarile pe un euro, directorii de la stat par să fi descoperit şi reţeta prestărilor de servicii pe un euro. În cazul de faţă, este vorba de un contract de dragare în Portul Midia, pentru Rafinăria Rompetrol, din care AFDJ s-a ales cu o pagubă greu de calculat, dar estimată la 1,2 milioane de euro.

Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ), regie a Ministerului Transporturilor, este pe lista „găurilor negre”, a celor 30 de companii naţionale în cazurile cărora FMI a cerut în martie 2011 ca pierderile să fie incluse în deficitul bugetar consolidat al statului.
Conducerea AFDJ a rămas indiferentă la avertismentele FMI şi, aşa cum am demonstrat în articolele din „Jurnal de investigaţii” din iulie 2011 şi mai 2012, a continuat seria afacerilor păguboase pe banii statului. În articolul „Nămolul dunărean, sursă de Comision pentru PDL şi PSD”, prezentam tunurile date banului public prin dragajele de la Dunăre. Acum, avem de a face cu un tun dat de directorii AFDJ prin dragajele din Marea Neagră.
În martie, fostul director al AFDJ, Florin Uzumtoma, a semnat cu directorul Rompetrol Rafinare SA Midia, Arman Kairdenov, contractul nr 30/28.03.2012, pentru lucrări de dragaj în Portul Midia. Era necesară dragarea a aproximativ 310.000 mcrh, lucrările urmând să fie executate cu draga absorbant refulantă „Dunărea Maritimă”, de 2.680 mc. Lucrările erau necesare pentru ca în Portul Midia să poată acosta şi petroliere cu tonaj mai mare de 10.000 tdw, portul fiind proiectat pentru accesul cargourilor de 7.500 tdw şi al petrolierelor de 10.000 tdw. Operatorul portuar al Rompetrol, SC Midia Marine Terminal SRL, a comandat un studiu la institutul IPTANA Bucureşti şi una dintre variante a fost avizată de Administraţia Porturilor Maritime (APM) Constanţa.

Iluzionism cu normativele

Problemele apar în momentul în care analizăm modul în care directorii AFDJ au negociat condiţiile derulării acestei afaceri, care ar trebui să acopere costurile şi să aducă şi ceva profit pentru AFDJ.
Când au negociat contractul, directorul general Florin Uzumtoma şi directorul de Navigaţie, Alexandru Galiaţatos, au stabilit că vor efectua lucrările la un preţ de 2,30 euro/mc. Uzumtoma se baza pe o hârtie semnată tot de el, o „Fişă de calcul” prin care stabilea tarifele dragajelor cu „Dunărea Maritimă”, la 2,3 euro/mc fără motorina clientului şi 1,45 euro/mc cu motorina clientului. Era un document intern, menit să justifice tariful subevaluat.
Aşa procedase şi în tunurile dragajelor de la Dunăre, unde a dat decizia 7.026/03.03.2010, prin care, pentru umflarea cu 30% a facturilor plătite de AFDJ firmelor din sfera de influenţă a PDL şi PSD, înlocuise Procedura Operaţională PO-75-01 cu propriul mod de calcul. Una din anexele contractului cu Rompetrol este „Documentul de Avizare” eliberat de APM Constanţa, în care, conform studiului IPTANA, trebuia dragate 308.054 mc de aluviuni. Acolo se spune este că „valoarea totală a lucrărilor, fără TVA, în această variantă a studiului, este de 2.028.141 euro”. Dacă împărţim această valoare la cei 310.000 mc de material dragat ne iese un alt tarif decât cel din contract, adică 6,54 euro/mc.

Tarife „promoţionale”! Reducere de 50%

Tariful calculat de IPTANA este estimativ. Vom face calculele în baza datelor raportate în prima perioadă de derulare a contractului AFDJ – Rompetrol.
Potrivit Procesului Verbal de Recepţie nr 19.264/21.06.2012, în perioada 04.05.2012—06.06.2012 a fost dragat un volum de 72.093 mc. Până pe 09.07.2012, se dragaseră 155.908 mc. Măsurătorile au fost făcute cu sonda aflată în dotarea navei speciale Donaris 1, importată din Germania, datele fiind procesate cu programul Hypack. Pentru calcularea volumului de aluviuni dragat se aplică un „coeficient de înfoiere”, pentru că acesta conţine şi apă. În cazul de la Midia, acest coeficient este 0,95. Rezultă că în perioada mai-iulie, în 696 de ore de lucru, a fost dragat un volum de 148.112 mc, respectiv un volum de 212,8 mc/oră. Potrivit unui document intern al AFDJ, în cazul Drăgii Dunărea Maritimă „tariful orar în regim de dragaj este de 1.095 euro/oră”. În aceste condiţii, la 212 mc de aluviuni dragate pe oră, rezultă că tariful trebuia să fie de 5,14 euro/mc. Nu 2,3 euro/mc!
Tarifele dragajelor pe coasta Mării Negre cu Draga „Dunărea Maritimă”, cea mai mare din flota românească, sunt de peste 5 euro/mc. Faptul, demonstrat de calculele noastre, e dovedit şi de unul din contractele încheiate anterior de AFDJ. Este vorba de contractul nr 55/22.05.2008, încheiat de AFDJ Galaţi cu SC Argos SA Cernavodă, în cadrul căruia AFDJ a dragat 140.000 mc de aluviuni în Portul Constanţa. În acel contract, tariful a fost stabilit de AFDJ la 5,3 euro/mp. La tariful din contractul cu Rompetrol, de 2,3 euro/mc, AFDJ ar trebui să încaseze din lucrările din Portul Midia 713.000 euro. Pe tariful real, rezultat din calculele noastre, rezultă că valoarea lucrărilor este de 1.593.400 euro. Rezultă o pierdere a AFDJ de 880.400 euro.

Clientul n-a mai venit cu motorina

AFDJ a pierdut mult mai mult, pentru că din suma pe care ar trebui să o încaseze trebuie să scădem costurile aventurii de la Midia. În primul rând, costurile cu motorina.
La art IV.1 al contractului AFDJ-Rompetrol se spune că „la momentul semnării contractului tariful este de 2,30 euro/mc, exclusiv TVA, utilizând combustibilul prestatorului”, adică al AFDJ. Pentru dragajele raportate în perioada mai-iulie 2012, a fost consumată o cantitate de 115.988 litri motorină, al cărei cost îl estimăm la 626.000 lei. Pentru tot dragajul din Portul Midia, AFDJ ar trebui să dea 1,2 milioane lei numai pe motorină. Situaţia e stranie. La amintitul contract nr 55/22.05.2008, dintre AFDJ şi Argos Cernavodă, nu numai că tariful era de 5,3 euro în loc de 2,3 euro/mc, dar dragarea era efectuată cu motorina clientului: la art VII.12 al contractului cu Argos se spune: „Beneficiarul se obligă să asigure, pe cheltuiala sa, combustibilul la calitatea şi parametrii înscrişi în cartea navei”. Contractul din 2008 fusese negociat şi semnat de un alt fost director al AFDJ, Ionel Malenda (PNL). În 2012, directorii Florin Uzumtoma şi Alexandros Galiaţatos, ambii puşi de PDL, nu numai că au acceptat un tarif la jumătate, dar au mai şi acceptat să lucreze cu motorina AFDJ. Întrebarea este de ce nu au lucrat cu motorina clientului, adică a Rafinăriei Rompetrol?
Costurile motorinei sunt de aproximativ 300.000 de euro. Dar mai trebuie scăzute şi alte cheltuieli: 60.000 lei pe lună – salariile marinarilor, 15.500 lei – taxe şi impozite pe salarii, 8.250 lei – alocaţiile de hrană, 85.000 de lei pe lună – „cheltuieli cu munca vie”, amortismente etc. În total, la şase luni de contract, se mai duc 250.000 de euro. Aşa că din cei 700.000 euro pe care ar trebui să îi încaseze, AFDJ mai rămâne cu 150.000. Dar mai trebuie scăzute costurile deplasării navei hidrografice Donaris 1 pentru măsurători, chiriile microbuzelor pentru transportul marinarilor la schimbul de tură, costurile delegaţiilor, transport, cazare, masă, diurnă. Ar fi jenant să mai calculăm cu ce rămâne AFDJ din acest contract. Culmea este că Rompetrol nu a achitat decât jumătate din suma convenită în contract, aşa că, la acest moment, AFDJ este în pierdere cu câteva sute de mii de euro.

Plata, făcută pe jumătate

Actualul Director Al Afdj Mircea Razvan Cristea

Noul director al AFDJ, Mircea Răzvan Cristea (PNL), spune că notificat Rompetrol, care a plătit doar aproximativ jumătate din bani. Deocamdată nu îşi pune problema unui litigiu, deşi recunoaşte că a fost un contract păgubos: „Am notificat Rompetrol Rafinare pentru a ne plăti o sumă de bani, urmând ca pentru diferenţă să facem un document comun cu APM Constanţa, cu privire la verificarea adâncimilor. Pe de altă parte, şi AFDJ a făcut un contract de genul <<tu faci treaba, după care alergi după bani>>. Deocamdată nu se pune problema unui litigiu şi nici a unei anchete administrative”, ne-a declarat Cristea.
Şi liderul Sindicatului Farul de la AFDJ, Ştefan Frunză, cere clarificarea situaţiei: „Eu am pus această problemă în comisia paritară şi atunci i-am solicitat actualului director, Mircea Răzvan Cristea, clarificarea situaţiei acestui contract care a fost păgubos pentru regie. Contractul a fost încheiat de fosta conducere, care nu a consultat comandantul sau şeful mecanic de pe Draga Dunărea Maritimă în legătură cu condiţiile derulării contractului, dacă e avantajos sau nu. Oamenii mi-au spus <<am primit ordin să plecăm şi am plecat>>”.

Pilotajul maritim, ţeapă de 7 milioane de euro

Autor

Dănilă Chirovici

-

27 noiembrie 2012

Trei firme cu răspundere limitată încasează fără să mişte un deget bani frumoşi de la statul român. Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime patronează o afacere de şapte milioane de euro în pilotajul portuar din care statul, printr-o smecherie din noul contract încheiat de administraţia portuară cu firmele din pilotaj, nu câştigă absolut nici un leu. Ca şi în cazul remorcajului, secretarul de stat Valentin Preda, „subalternul” ministrului Transporturilor, Ovidiu Silaghi, a schimbat regulile în timpul jocului.

V-am prezentat in trecut afacerea dubioasă a remorcajului maritim. Acesta nu este însă singurul serviciu de siguranţă din porturile maritime româneşti de pe urma căruia prosperă firmele de casă ale şefilor din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în detrimentul statului român.
Noile reguli impuse în domeniul pilotajului, începând cu luna august, de către Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime a scos pe tuşă companii cu experienţă în acest domeniu şi a mutat sume considerabile din conturile statului în buzunarul unor SRL.

Suveica TVA la malul mării

Un prim aspect cel puţin ciudat al noul sitem din pilotaj este facturarea serviciilor. Noile reguli prevăd faptul că factuarea serviciilor de pilotaj se face de către CNAPMC, şi nu de către societăţile din pilotaj, cum se proceda până acum.
În fiecare lună, operatorii de pilotaj întocmesc o situaţie cu serviciile prestate navelor şi o predau, alături de bonurile de pilotaj, administraţiei portului, urmând ca aceasta să factureze contravaloarea pilotajului către clienţi şi, după încasarea sumelor, să-şi plătească la rândul său facturile către firmele respective. În conformitate cu prevederile Codului fiscal, prestaţiile efectuate la navele străine în porturile româneşti sunt scutite de TVA şi în consecinţă CNAPMC facturează fără TVA aceste servicii de pilotaj către armatori.
În schimb, societăţile de pilotaj facturează către CNAPM prestaţiile cu TVA, astfel că aceasta din urmă este pusă în situaţia în care nu încasează, dar este obligată să plătească taxa pe valoarea adăugată. Şi cum comisionul încasat de către CNAMPC la pilotaj este de 25%, iar cota TVA de 24%, practic administraţia portului reîntoarce, prin intermediul taxei, comisionul perceput din valoarea totală a serviciilor de pilotaj prestate pentru navele care vin şi pleacă.
Să luăm în calcul 400 euro, cât este valoarea medie a unei singure manevre de pilotaj (tarifele au fost stabilite de CNAMPC), şi un număr de aproximativ 20 de nave maritime şi alte 20 de ambarcaţiuni comerciale fluviale operate zilnic în portul Agigea (n.r. numărul convoaielor fluviale este în realitate mai mare, însă conform prevederilor legale, în cazul în care o astfel de ambarcaţiune are la comandă un căpitan- pilot nu mai este necesar serviciul de pilotaj, situaţie destul de rar întâlnită la Agigea). Rezultă că, într- un singur an, afacerea pilotajului se ridică la şapte milioane de euro.
Şi asta fără să mai socotim situaţiile speciale (transporturi periculoase, nave cu motorul defect etc) în care tarifele normale de pilotaj sunt indexate cu până la 100%. Potrivit unor surse neoficiale din cadrul CNAPMC, în prezent instituţia a încercat să le impună armatorilor un nou contract privind pilotajul şi remorcajul prin care să rezolve într- un fel problema TVA, însă aceştia din urmă opun rezistenţă, pentru că vechile contracte au rămas în vigoare. „Prin anularea înţelegerilor contractuale între reprezentanţii armatorilor şi prestatorii de servicii de remorcaj si pilotaj, costurile navelor care fac escală în porturile din administrarea CNAPMC au crescut, în medie cu 30%, facând Portul Constanţa mai puţin atractiv”, susţine reprezentantul unei companii portuare.

Lege schimbată din condei

Un ordin de secretar de stat face mai mult decât o Ordonanţă de Guvern. Serviciile de siguranţă în porturile maritime sunt reglemntate, sau mai bine zis au fost, de OUG 22/1999.
Articolul 50 al actului normativ prevede că „în cazul în care pilotajul este realizat de operatori economici autorizaţi, acestia comunică administraţiilor tarifele de pilotaj şi facilităţile acordate. Administraţiile fac publice lista operatorilor economici autorizaţi cu care au încheiat contracte pentru pilotaj, tarifele practicate şi facilităţile acordate de aceştia (….) Modul de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime se aprobă prin ordin al ministrului Transporturilor şi Infrastructurii”. Pe 19 iunie 2012 apare în Monitorul Oficial numărul 407, sub semnătura secretarului de stat Răducu Valentin Preda, ordinul 1008/2012 „pentru stabilirea modului de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime”. Acest ordin preia textul ordonanţei de Guvern privitor la defăşurarea serviciului de pilotaj, însă introduce, la articolul 3, noutatea că aceste servicii vor fi prestate de operatori economici specializaţi „în baza criteriilor impuse prin contract cadru”.
Care contract cadru a fost modificat, la fel cum s-a întâmplat şi cazul serviciului de remorcaj, astfel încât o parte din prestatorii de servicii de siguranţă deja existenţi în port au fost scoşi pe tuşă din diverse motive: ba că nu deţin numărul minim de nave impus prin noul contract, ba nu sunt destui salariaţi etc. Şi asta în condiţiile în care, la momentul schimbării regulii de joc la remorcaj şi pilotaj, toate companiile care efectuau servicii de siguranţă în portul Constanţa aveau autorizaţii emise de Autoritatea Navală Romană şi licenţele emise de către CNAPMC. Pretextul pentru noul contract cadru a fost faptul că în portul Constanţa se pilotează şi se remorchează la negru, însă companiile din acest domeniu susţin contrariul.
Toate manevrele de nave sunt publice şi se desfăşoara sub controlul Autorităţii Navale Române şi CNAPMC, prin dispeceratul propriu, unde se depune şi se avizează de către cele două instituţii buletinul de pilotaj. În plus, atât ANR cât şi Garda de Coastă deţin echipamente moderne de monitorizare a navelor atât în rada portului, cât şi în larg, ceea ce face imposibilă deplasarea unui remorcher sau a unei pilotine pentru o manevră la negru.
În plus, firmele de remorcaj şi pilotaj au încheiate contracte cu armatorii sau reprezentanţii navelor, contracte care sunt depuse la ANR şi CNAPMC, pentru că altfel nu pot obţine licenţa de lucru în port, situaţie în care aşa- zisa muncă la negru este dacă nu imposibilă, foarte greu de pus în practică. În fine, în prezent situaţia stă asa: din cele cinci societăţi de pilotaj care activau înainte de ordinul secretarului de stat au mai rămas doar două, Canal Sea Services SRL şi Black Sea Pilot SRL (ulterior o a treia SRL, Maritime Pilot, a încheiat contract de pilotaj), iar la capitolul remorcaj din cele şase companii care activau la sfârşitul lunii iulie, în august nu mai rămas nici una, CNAPMC semnând contractul de remorcaj cu Logistic Remo Services SRL.

Găina cu ouă de aur

Fiecare partid care a ajuns la putere a dorit să controleze porturile maritime. Posturile de conducere la companiile de stat care acţivează în domeniul transportului maritim sunt foarte disputate, atât pe plan local, cât şi la centru.
Dintre toate companiile, cea mai importantă este CNAPMC, atât ca putere financiară, cât şi ca influenţă. De asemenea, CNAPMC este cel mai important agent economic controlat de stat din judeţul Constanţa. Potrivit ultimului raport financiar al administraţiei portuare, în primele 11 luni ale anului 2011 veniturile totale înregistrate de companie au fost de 248.662.280 lei, respectiv peste 55 milioane de euro iar profitul brut total este de 54.545.784 lei (peste 12 milioane euro).
Asta nu este nimic în comparaţie cu proiectele pe care le derulează şi le finanţează compania. Programele de investiţii şi modernizare a domeniului portuar aflate în derulare sar de 600 milioane de euro, asta fără să mai includem achiziţiile publice. Investiţiile CANPMC în 2011 au fost de peste 15,3 milioane de euro. Compania controlează un domeniu portuar unde activează 701 de firme de stat şi companii private.

Olosz Gergely – deputatul cămătar

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

22 noiembrie 2012

Deputatul UDMR Olosz Gergely candidează pentru un nou mandat de parlamentar în județul Covasna, chiar dacă în data de 4 octombrie 2012 procurorii Direcției Naționale Anticorupție anunțau că acesta este trimis ăn judecată pentru trafic de influență.
Potrivit procurorilor DNA, Olosz Gergely, – cel care dorește votul cetățenilor din Covasna – fost președinte al ANRE în perioada 2007-2008, ar fi cerut 500.000 de euro și 400.000 de lei reprezentanților unor societăți comerciale, pentru a-i ajuta să obțină contracte oneroase.
Alături de Gergely au mai fost trimiși în judecată de procurorii DNA Ion Bîrcină, Costin Iliescu și Ovidiu Ionel Badea, reprezentanți ai mai mult societăți comerciale, acuzați de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență și cumpărare de influență, în formă continuată, precum și Cătălin Stan, administrator al SC Power Plus SRL. Stan a fost acuzat, pe lângă cumpărare de influență și de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșită în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de cumpărare de influență, în formă continuată,
Procurorii au stabilit că în perioada mai 2010 – februarie 2011, inculpaţii Bîrcină Ion, Iliescu Costin, Stan Cătălin şi Badea Ovidiu Ionel s-au asociat cu scopul de a cumpăra influenţa inculpatului Olosz Gergely, în prezent deputat în Parlamentul României şi fost preşedinte al ANRE, în vederea obţinerii de contracte oneroase pentru firmele a căror activitate o coordonau prin asociere.
În acest context, în perioada mai 2010 – 29 septembrie 2010, inculpatul Olosz Gergely, deputat în Parlamentul României şi fost preşedinte al ANRE, a pretins, pentru sine şi pentru altul, de la inculpaţii Bîrcină Ion, Iliescu Costin şi Stan Cătălin suma de 516.000 euro, disimulată într-un contract de consultanţă între SC POWER PLUS SRL (firmă controlată de grupul Bîrcină) şi o altă societate comercială tip off shore. Din suma pretinsă, POWER PLUS SRL a transferat în conturile acestui off shore suma totală de 384.000 euro pe baza unor dispoziţii de plată întocmite în fals de inculpatul Stan Cătălin.
De asemenea, în perioada septembrie – noiembrie 2010, inculpatul Olosz Gergely a pretins de la aceleaşi persoane şi a primit pentru sine, direct, suma de 400.000 lei.
În schimbul sumelor de bani menţionate mai sus, inculpatul Olosz Gergely şi-a exercitat influenţa, respectiv a lăsat să se creadă că are influenţă pe lângă o persoană cu funcţie de conducere din cadrul CEZ ROMÂNIA SA. Traficul de influenţă s-a materializat în forma determinării de către Olosz Gergely a funcţionarilor de la CEZ ROMÂNIA şi CEZ DISTRIBUŢIE SA să încheie cu firmele controlate de asocierea Bîrcină următoarele contracte:
– să execute întocmai şi la timp plăţile din contractul de vânzare – cumpărare de energie electrică dintre SC POWER PLUS SRL şi SC CEZ VÂNZARE SA;
– contractul de furnizare de materiale refolosibile dintre SC CEZ DISTRIBUŢIE SA şi SC BUDIROM SERV SRL (firmă din grupul Bîrcină),
– contractul de cesiune de creanţă dintre SC CEZ DISTRIBUŢIE SA şi SC BUDIROM SERV SRL, având ca obiect cesionarea creanţei de 30 milioane lei, creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care cedentul o avea împotriva CN CFR SA, derivând din contractele de furnizare de energie electrică pe care cedentul le-a încheiat cu CFR; în plus, urmare a aceleiaşi influenţe, s-a hotărât ca, în a doua etapă, să se cesioneze şi creanţa în valoare de 36.204.674 lei către aceeaşi firmă (creanţă cu acelaşi regim ca cel din prima etapă).

De asemenea, în perioada noiembrie 2010-februarie 2011, inculpatul Olosz Gergely şi-a folosit influenţa, astfel cum a fost cumpărată de grupul Bîrcină, pe lângă o persoană cu funcţie de decizie din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a o determina să facă anumite acte prin care să favorizeze interesele comerciale ale grupului Bîrcină legate de investiţii din fonduri europene pe direcţia Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură. Ca urmare, în aceeaşi perioadă, persoana din cadrul Ministerului Agriculturii a facilitat grupului Bîrcină contactarea unor consultanţi pe fonduri europene.

La rândul său, în perioada 2010 – 2011, inculpatul Stan Cătălin, în calitate de administrator de drept la SC POWER PLUS SRL, a înregistrat în contabilitatea acestei firme, cu titlu de cheltuieli deductibile, sumele transferate în baza contractului de consultanţă descris mai sus, consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 350.144,96 lei, reprezentând impozit pe profit.

În vederea confiscării şi recuperării prejudiciului, procurorii au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor Olosz Gergely, Bîrcină Ion, Iliescu Costin şi Stan Cătălin şi a părţii responsabile civilmente S.C. POWER PLUS SRL.
În prezent, dosarul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, Gergely a rămas fără permis de conducere pentru o perioadă de trei luni, în urmă cu o săptămână. Deputatul UDMR a fost prins în timp ce conducea cu 163 de km la oră în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe, limita de viteză în zonă fiind de 90 km la oră.

Zanfir Iorguș – magnatul de la malul Mării Negre

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

19 noiembrie 2012

Era să fie primar al orașului Mangalia a patra oară însă, cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, a fost prins că a fraudat alegerile din 10 iunie, iar Biroul Electoral Central a hotărât alegeri cu repetiție. Din 2008 este deputat PDL și își dorește să ocupe același scaun până în 2016. De numele lui Zanfir Iorguș, pe lângă faptul că este dușmanul declarat al lui Radu Mazăre, se leagă numeroase afaceri cu iz penal, de la hoteluri cumpărate pe câțiva euro, până la păduri date pe bani puțini neamurilor sale.
Cu ajutorul societății – celebre în Mangalia – familiei Iorguș, Zimcom SRL, deputatul a cumpărat, pentru puțin peste două miliarde de lei vechi, în 2004, latura sudică a Complexului Callatis. Au urmat trei minihoteluri din stațiunea Jupiter- Iris, Nalba și Mimoza – pe care Zanfir Iorguș și le-a trecut în palmares.

Cum a ajuns Zanfir să fie cel mai bogat din Mangalia
În 2008, omul de afaceri Ion Mincă îl acuza pe Zanfir Iorguș – într-un interviu dat Jurnalului Național – că s-a îmbogățit înstrăinând activele și pământurile din zonă și că, prin interpuși sau neamuri, a ajuns să controleze afacerile derulate în Mangalia. Tot Ion Mincă susținea la acea vreme că Iorguș și-a cumpărat libertatea de la procurori și că se afla sub aripa ocrotitoare a Elenei Udrea.
”Conform declaraţiilor de avere, deţine, împreună cu familia sa, o casă, două apartamente, 192.250 de metri pătraţi de teren agricol şi două terenuri intravilane, primul de 1.093 mp, iar al doilea de 8.244 mp (aflat în PUZ-ul din Pădurea Comorova şi dezmembrat în 10 loturi mai mici, în scopul vînzării), acţiuni la trei firme, în valoare de 17,3 miliarde de lei vechi, depozite bancare de 5,6 miliarde de lei vechi, tablouri şi bijuterii în valoare de aproape 500 de milioane de lei vechi. (…)
Este vorba despre o adevărată suveică de învîrtit banii. În fiecare an, primarul Iorguş vinde o sumedenie de active, nemenţionate în declaraţiile de avere din anii anteriori, în principal, către firmele Zimcom SRL şi Uranus SA. Vă dau cîteva exemple: un apartament întreg, cota sa parte dintr-un al doilea apartament, două terenuri agricole şi două terenuri intravilane, un pachet de acţiuni cumpărat în anul 2000 de soţia sa de la fostul FPS. Firmele sale de familie – Zimcom, Ştepolis Comercial şi Crissor Internaţional – realizează venituri extrem de modeste din exploatare, însă deţin active impresionante, pe care le-au cumpărat, în principal, cu bani împrumutaţi de la Zanfir Iorguş. Deci Iorguş îşi împrumută firmele, care firme cumpără, cu bani de la Iorguş, active de la Iorguş.
Domnul meu, acumularea acestei averi fabuloase nu se justifică din veniturile de primar ale lui Iorguş sau din rezultatele financiare ale firmelor sale. Primarul deţine, prin firmele sale, minihotelurile Iris, Nalba şi Mimoza din Jupiter, pensiunea La Jura din Neptun şi terenul intravilan aferent de 16.454 mp, latura de sud a complexului comercial Callatis din centrul Mangaliei, un complex comercial în construcţie în Eforie Nord, 46 de hectare de vie, terenuri agricole şi două terenuri intravilane, unul la Herghelia Mangalia, iar celălalt în staţiunea Neptun, în vecinătatea plajei La Steaguri. Mai mult, părinţii săi, Marin şi Mariţa Iorguş, aduşi din comuna Barcea de Galaţi, deţin două vile la Mangalia, dar şi un teren de 19.191 de metri pătraţi în PUZ-ul Comorova. Sora lui are o casă gard în gard cu a sa, iar două nepoate, una măritată în Germania, Sonia Ritter, şi o alta căsătoritătă în SUA, Adriana Ramona Weinstein, deţin mai multe spaţii comerciale în Mangalia”, preciza Ion Mincă.

ANI l-a reclamat la Parchet
Și, pentru că Iorguș ”a uitat” să-și treacă în declarația de avere terenuri, conturi și venituri, Agenția Națională de Integritate (ANI) a intrat pe fir și a constatat următoarele:
”- anumite conturi bancare nu au fost menţionate de către domnul Iorguş Zanfir în nicio declaraţie până la cea depusă în anul 2008, deşi formularul de declaraţie prevedea această obligaţie, în sensul că se declară „conturi şi active bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire, dacă valoarea însumată a tuturor acestora depăşeşte 5.000 euro”, iar respectivele conturi prezentau solduri a căror valori însumate atât între ele, cât şi cu celelalte conturi declarate, depăşeau o valoare totală 5.000 euro, la fiecare dată de depunere a declaraţiilor de avere;
– domnul Iorguş Zanfir nu a menţionat nici în declaraţia completată la data de 03.01.2007 şi nici în cea din 27.03.2008, la Capitolul VII.: „Venituri ale declarantului şi ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal încheiat” (potrivit art. 41 din Legea nr.571/2003- Codul fiscal, cu modificări şi completările ulterioare), dividendele în cuantum de 12.861 RON, obţinute de soţia acestuia, aferente anului 2006. Sumele cuprinse în declaraţia de avere reprezentând dividendele aferente anului fiscal 2005, conform datelor din bilanţurile anuale pe anii 2005-2006 ale S.C. ZIMCOM S.R.L. şi pentru care societatea respectivă a declarat impozit pe dividende.
Având în vedere că domnul Iorguş Zanfir, pe perioada deţinerii mandatelor de Primar al Municipiului Mangalia, a menţionat în declaraţiile sale de avere, la capitolele privind activele financiare (conturi şi depozite bancare), respectiv, venituri ale declarantului şi ale membrilor săi de familie (venituri din dividende), date care nu corespund realităţii şi care, prin caracterul lor inexact şi incomplet, constituie indicii temeinice privind săvârșirea de către domnul Iorguş Zanfir a infracțiunii de fals în declarații, prevăzută și pedepsită de art. 292, Cod Penal, asupra căreia doar organele judiciare au competenţa de a se pronunţa, în temeiul art. 44, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr.144/2007, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia (judeţul Constanţa)”.

Marko Attila – candidatul pușcăriabil

Autor

Dănilă Chirovici

-

17 noiembrie 2012

Deși la prima instanță a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, iar acum se află la a doua instanță în care este judecat pentru abuz în serviciu, fostul subsecretar de stat Marko Attila candidează pe listele UDMR pentru un mandat de deputat în colegiul uninominal Sfântu Gheorghe din Covasna.
Marko Attila – fost subsecretar de stat în cadrul Oficiului Regional pentru Relații Interetnice din Ministerul Informațiilor publice, a fost trimis în judecată de procurorii DNA Brașov în luna decembrie 2010. Alături de el au mai fost trimiși în judecată Tamas Marosan, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal și fostul consilier juridic din Ministerul Justiției, Silviu Clim.
Procurorii DNA îi acuză de serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave, aceștia precizând că, în anul 2002, cei trei au fost în comisiai specială de resituire a unor imobile ce au fost ale comunităților minorităților naționale din România. Folosindu-se de poziția lor din cadrul acestei comisii, Marko Attila, Tamas Marosan și Silviu Clim au întocmit o notă de constatare, la data de 14 mai 2002, prin care au restituit Eparhiei Reformate din Ardeal clădirea în care în prezent se află Liceul Teoretic ”Szekely Miko” Sfântu Gheorghe și Liceul Teologic Reformat.
Referitor la clădirea respectivă, Ministerul Administrației Publice stabilise, cu o lună înainte, în aprilie 2002, că acesta nu putea fi retrocedat. Cu toate acestea, cei trei și-au încălcat atribuțiile și au retrocedat imobilul în baza unui extrs de carte funciarcă care nu era valabil, emis în 1990, precum și în baza Cărții Funciare care nu avea traducere autorizată în limba română.
Procurorii DNA au stabilit, în urma acestor fapte, că statul român a fost prejudicial cu aproape 1.300.000 de euro, suma reprezentând valoarea clădirii.
Conform site-ului porta.just.ro, instanța a hotărât în : ”Condamnă inculpatul Marko Attila-Gabor la o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârșită în dauna părții vătămate municipiul Sfântul Gheorghe, în 14 mai 2002”.
Ceilalți doi colegi ”de șotii” ai lui Marko Attila au primit și ei condamnări. Astfel, Tamaș Maroșan a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Tot pentru aceeași acuzație a fost condamnat și Silviu Clim, dar la trei ani de închisoare cu suspendare, termenul de încercare fiind de cinci ani.
În aceeași sentință, Judecătoria Buzău a dispus confiscarea specială de la Eparhia Reformată din Ardeal a sumei de 1.137.856 de lei.
Cum era de așteptat, cei trei au făcut recurs.
Pe lângă recurs, Marko Attila preciza într-o publicație maghiară, pe lângă faptul că ”justiția nu este independentă”, că se pregătesc ample mișcări în masă, ca o formă de presiune a maghiarilor asupra deciziei instanței.
”Din păcate, trebuie să spun că justiția din România nu este una independentă. În cazul de față, pentru a ne demonstra dreptatea nu este suficient să ne bazăm pe argumente juridice, ci trebuie să arătăm și că această rană a maghiarimii și durerea pe care o provoacă ea nu pot fi ușor anesteziate. Vom apela la toate mijloacele care ne aduc mai aproape de adevăr, atât în țară cât și în străinătate, în presă și în rândul populației, deopotrivă”, declara Marko Attila în luna august a acestui an.

Alin Trășculescu – candidatul șpăgar

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

14 noiembrie 2012

Deputatul PDL Alin Trășculescu, candidat pentru un nou mandat de parlamentar în Colegiul 5 Mărășești din Vrancea, este acuzat de trafic de influență, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la infracțiunea de spălare a banilor.

Alături de Trășculescu mai este cercetat și Valeriu-Marian Calotă, asociat și administrator al SC Maryna Exclusiv SRl, care este acuzat de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj și spălare de bani.

Procurorii DNA au stabilit că în perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2012, Alin Trășculescu, în calitate de deputat în Parlamentul României și președinte al Organizației Județene Vrancea a PDL, a pretins de la reprezentantul unei societăți comerciale inițial suma de 50.000 euro, care ulterior a fost majorată la 150.000 euro. Banii au fost pretinși cu ajutorul lui Calotă, care l-a amenințat pe denunțător să remită lui Trășculescu Alin-Silviu sumele solicitate.
Pentru obținerea acestor foloase, Trășculescu Alin-Silviu a lăsat să se creadă că are influență asupra reprezentanților autorităților locale din județul Vrancea, pentru a-i determina să solicite realizarea unor obiective de investiții în cadrul Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI) și asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului cu atribuții de verificare, avizare și aprobare în derularea procedurii specifice aceluiași program, precum și asupra reprezentanților unei societăți comerciale, pentru a-i determina să deruleze o relație contractuală cu firma administrată de denunțător.
Din banii pretinși, inculpatul Trășculescu Alin-Silviu a primit, prin intermediul lui Calotă Marian-Valeriu, în mai multe tranșe, suma totală de 464.000 lei. Pentru a crea aparența de legalitate a primirii acestor sume de bani, inculpatul Calotă Marian-Valeriu, în perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2012, a falsificat mai multe contracte comerciale, încheiate între firma denunțătorului și SC Maryna Exclusiv SRL, firma lui Calotă Marian-Valeriu, aceste înscrisuri fiind folosite pentru efectuarea plăților corespondente și justificarea acestora în evidențele contabile ale celor două societăți comerciale. În acest mod, din contul firmei denunțătorului în contul SC Maryna Exclusiv SRL a fost transferată suma totală de 404.000 lei.
Ulterior, în același scop, Trășculescu Alin-Silviu a pretins denunțătorului încă 1.100.000 lei, pe care a impus să îi fie dați în două tranșe, de 50.000 lei și, respectiv, 1.050.000 lei.
În acest context, la data de 6 noiembrie 2012, în scopul obținerii acestor foloase materiale, Trășculescu Alin-Silviu l-a determinat pe inculpatul Calotă Marian-Valeriu să încheie în fals un contract, având ca obiect o operațiune comercială fictivă între firma denunțătorului și SC Maryna Exclusiv SRL. Ca urmare, firma denunțătorului a transferat în contul SC Maryna Exclusiv SRL suma de 1.100.000 lei, bani care au fost reintroduși în circuitul civil.

La data de 10 noiembrie 2012, inculpatul Calotă Marian-Valeriu a primit de la denunțător suma de 50.000 lei, pentru a fi remisă inculpatului Trășculescu Alin-Silviu, la cererea acestuia. Cu această ocazie, procurorii au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Deputatul a fost ținut în arest numai 24 de ore, astăzi fiind eliberat, întrucât procurorii anticorupție au nevoie de ridicarea imunității parlamentare pentru a-l reține pe o petrioadă mai lungă, dar Trășculescu a primit interdicție de a părăsi țara.

Monica Macovei, șefa Comisiei de Etică a ARD a precizat, referitor la cazul lui Trășculescu, că ea a votat împotriva candidaturii lui.

”În urma întrebărilor venite de la jurnaliști, le răspund că eu am votat împotriva candidaturii dlui Alin Trășculescu, dar Comisia de Etică a decis altfel prin vot majoritar. Reamintesc că eu nu am avut drept de veto. În aceste condiții, răspunderea pentru votul dat în Comisie este individuală, a fiecărui membru în parte”, s-a justificat Macovei pe pagina sa de Facebook.

Fosilele urşilor de cavernă, vedete fără voie pe Ebay

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

14 noiembrie 2012

Sute de fosile de ursus spellaeus (urs de cavernă), tigru şi râs de cavernă, vechi de peste 40.000 de ani, se comercializează din greu pe site-ul american ebay, pentru zeci şi sute de mii de dolari. România reprezintă o piaţă foarte bună pentru comercializarea la negru a fosilelor animalelor preistorice, iar peşterile sunt luate cu asalt de traficanţi. Astfel, ce a construit natura în zeci de mii de ani strică românul în câteva minute, doar fosilele se găsesc gratis. Toate acestea, sub ochii autorităţilor române, care ori nu au personal suficient, ori nu ştiu să-i găsească pe hoţi în creierii munţilor.

Orice iubitor al animalelor preistorice, dacă are 85.000 de dolari, poate fi fericitul posesor a două schelete întregi de urs de cavernă, mascul şi femelă, provenite din peşterile din România.
Cel care a postat anunţul pe www.ebay.com precizează că cele două schelete au fost cumpărate din România, că provin din Peştera Urşilor, care ”a fost declarată Comoara Naţională a României” (speologii neagă cu hotărâre că ar fi aşa) şi că doritorii ar trebui să profite de şansă, întrucât ”aceste fosile nu vor mai putea părăsi legal graniţele ţării”.
Dacă ai mai puţini bani, nicio problemă, se găseşte ceva şi pentru tine. Cu numai 8.000 de dolari, poţi cumpăra nu scheletul întreg, ci doar craniul unui alt urs de cavernă, provenit tot din peşterile din România.

Dinţi de urşi, la mezat

Alt traficant, mai puţin norocos, vinde doar un dinte fosilizat al unui urs de cavernă, pentru numai 22,99 dolari, precizând că provine din ”peşterile din Munţii Carpaţi din România”, arătând că stăpâneşte şi istoria lor, vorbind despre greutatea, dieta vegetariană şi perioadele în care au trăit.
Mai mult, individul a făcut o pasiune din a scoate la vânzare pe internet tot ceea ce găseşte în peşterile pe care le vizitează, precum piese de opal brute şi finisate, pietre, minerale, fosile.
Un canin poate ajunge şi la 280 de dolari, dacă este mai mare şi mai bine păstrat. Vânzătorul acestuia precizează că dintele provine ”dintr-o adevărată peşteră-locuinţă a urşilor din peşterile carpatice din apropiere de Braşov, România” şi că şi-a dat seama – după dinte – că respectivul specimen avea până la o tonă. Pentru ca prezentarea să fie mai convingătoare, traficantul consideră că ursul nostru de cavernă e mai mare decât ursul preistoric de la ruşi (ursus uralensis) şi că a trăit în epoca Pleistocen (42.000 până la 100.000 de ani în urmă).
La fel ca şi ceilalţi, şi acesta precizează că cei care-şi doresc dintele trebuie să se mişte repede, întrucât ”Guvernul României nu va mai permite ca fosilele urşilor de cavernă să fie expediate în afara graniţelor sale” şi că ”suntem mândri de a fi capabili să vă permitem accesul la această colecţie impresionantă”.

Poliţia Patrimoniului nu face faţă

Autorităţile române şi europene au reglementări legate de traficul de animale vii. Cele moarte de 40.000 de ani nu prea reprezintă interes, fiind un domeniu necunoscut pentru mulţi.
Şi totuşi, vânzarea fosilelor la liber, pe internet, este ilegală, după cum a declarat pentru Jurnal de Investigaţii Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie. La fel de ilegale sunt şi săpăturile efectuate în peşteri, fără autorizaţie de la Academia Română.
”Este total ilegal. În România e ilegal. Au mai fost cazuri când am anunţat furturi de acest gen, dar Poliţia Patrimoniului este subdimensionată şi nici nu sunt persoane care să se deplaseze acolo. Din păcate, în România şi în Uniunea Europeană nu există nicio reglementare legată de traficul de fosile, ci numai de traficul de animale vii. Dar există Legea 49/2011 cu privire la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi mai e şi partea cu Legea patrimoniului, acestea ar trebui să oprească astfel de practici”, a precizat Viorel Lascu.

Schelete cărate cu raba

Peştera Nr. 4, din munţii Retezat, a avut ghinionul de a se afla la numai câteva sute de metri de DN66A. Tot ghinion se poate numi că aici, în urmă cu 40.000 de ani, şi-au găsit sfârşitul numeroşi urşi de cavernă, pe fundul puţului adânc de 25 de metri. Cei care au ştiut ce valoare au scheletele animalelor preistorice au profitat. Din plin.
”Se vorbeşte despre două rabe care au cărat schelete de ursus spellaeus din Peştera Nr.4. Erau atâţia pentru că în puţul de 25 de metri cădeau şi nu mai puteau urca înapoi. Mureau acolo. Un lucru este clar: cei care au furat scheletele de acolo ştiau ce sunt şi mai ştiau şi unde să le găsească. Nu poate fi decât cineva care era familiarizat cu peşterile din Retezat şi cu ce se găseşte în ele”, a declarat Sorin Sanda, salvator montan la Uricani.
Şi George Resiga, şeful Salvamont Lupeni, împătimit al speologiei, vorbeşte despre furturile din Peştera Nr.4. ”Ministerul Mediului şi alte instituţii care au legătură cu patrimoniul cultural nu s-au omorât foarte tare pentru a-şi conserva patrimoniul sau a-i pedepsi pe hoţi. Ca speolog, nu te poţi lăuda cu ce ai găsit, pentru că statul nu va avea bani să vină să conserve situl arheologic, dar se adună hoţii”, susţine Resiga.
Cât costă pe piaţa neagră un craniu al unui animal preistoric? Depinde de starea în care se află şi specia din care face parte. ”Un craniu de ursus spellaeus, urs de cavernă, ajunge la 400-500 de euro. Un craniu de tigru de peşteră se duce undeva la 800 de euro, iar altul de râs de cavernă ajunge la aproape 1.000 de euro”, a menţionat George Resiga.
Probabil aceste preţuri sunt valabile pentru ”prima mână”, întrucât pe ebay un craniu de urs de cavernă se vinde cu 8.000 de dolari.
Ovidiu Sandu, speolog în cadrul Clubului de Speologie Vulcan din Craiova, povesteşte că Peştera Nr.4 nu este singura din care se fură cu voioşie. ”Este şi normal ca un speolog să nu spună nimic despre peşterile cu valoare arheologică, fiindcă dacă deschizi gura, de fapt, îi inviţi pe alţii să vină la furat. Nu numai din Peştera Nr. 4 s-a furat, şi din Cioclovina uscată s-au cărat camioane întregi cu fosile. Îşi bat joc de bogăţia noastră”, spune el.

Au distrus şi peştera

Mai mult, după ce au furat cam tot ce se putea din Peştera Nr.4, hoţii s-au pus şi pe distrus. Înarmaţi cu târnăcoape, lopeţi şi ciocane, au săpat toată galeria principală a peşterii, în căutare de fosile îngropate. Practic, în câteva minute, au distrus ceea ce naturii îi luase zeci de mii de ani să construiască.
Sorin Sanda vorbeşte despre valorile speologice distruse: ”Au spart podeaua formată din gururi de calcit, au rupt stalagmitele, stalactitele, domurile. Acestor formaţiuni le-a luat mii de ani să ajungă la starea în care erau. Peştera a fost închisă cu o uşă de fier, dar degeaba. Sincer să fiu, mă mir că nu au furat-o şi pe asta încă”.
Ce fac autorităţile care ar trebui să ia măsuri? În timp ce reprezentanţii Poliţiei Uricani se jură că în ultimii ani nu au înregistrat nicio plângere legată de ”eventuale furturi” din Peştera Nr. 4, cei de la Direcţia de Cultură habar n-au dacă peştera ar trebui să fie sub coordonarea lor. Nici măcar nu au auzit în viaţa lor de peştera respectivă.
”Protejarea unei asemenea peşteri revine în sarcina proprietarilor, administratorilor. Direcţia pentru Culte le protejează din punct de vedere al legii, dar depinde ale cui sunt. Nici nu ştiu dacă peştera de care îmi spuneţi dumneavoastră este semnalată în baza noastră de date. Mie numele nu îmi spune nimic”, a declarat arheologul Angelica Bălos, consilier în cadrul Direcţiei sus menţionate.
Oficialii Primăriei Uricani, pe raza căreia se află peştera, nu ştiu nici ei prea bine ce e cu ea. ”Eu aşa cred, că e peştera noastră. Eu nu ştiu să fie vreo peşteră în zona noastră care să fie administrată de Ministerul Culturii. Bănuiala mea e că nu e în patrimoniul altei instituţii, ci a noastră. Dar nu ştiu ce să spun, ce e cu ea şi dacă s-a furat. E prima oară când aud de urşi din ăştia la noi în zonă”, se scuză Flori Nelu, secretarul primăriei.

Sulfina Barbu, între scandalurile fondurilor și firmele apropiaților

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

14 noiembrie 2012

Sulfina Barbu, candidatul pentru un post de parlamentar în Colegiul 11 din Capitală din partea ARD, s-a aflat în centrul mai multor scandaluri, atât legate de fondurile POSDRU, cât și de afacerile derulate de una dintre firmele în care a fost asociată până în 2009.
La sfârșitul lunii mai, premierul Victor Ponta vorbea despre faptul că, în urma unui ”noian de fraude”, România riscă să piardă definitiv fonduri europene de 100 milioane de euro în acest an și 1,1 miliarde anul viitor, în cadrul Programului Operațional de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU).
Vinovați, în opinia lui, alături de Botiș și Lăzăroiu, era și Sulfina Barbu, fostul ministru al Muncii.
”Ceea ce s-a întâmplat la POSDRU sub conducerea acestor trei miniștri este un noian de fraude, de folosire ilegală a banilor, motiv pentru care CE va lua față de România cea mai radicală măsură posibilă, adică suspendare fondurilor”, își arăta premierul îngrijorarea la vremea respectivă.
Comisia Europeană nu a întârziat să ia măsuri legat de managementul defectuos al fondurilor europene, iar la sfârșitul lui octomvrie, POSDRU a fost programul pe care a fost inițiată procedura de presuspendare. Astfel, în urma neregulilor descoperite la proiectele depuse în perioada 2007-2012, CE a propus o corecție definitivă de 25% pentru sumele rambursate de la UE.

Aventura KVB Economic, în variantele SA și SRL
Până în 2009, Sulfina Barbu a fost acționar la SC KVB Economic, care oferă servicii de consultanță. Dar, chiar dacă în actele firmei nu mai apare numele democrat-liberalei, KVB Economic a avut mai multe contracte cu statul, câștigând o grămadă de bani din elaborarea a diverse rapoarte de mediu.
Pe site-ul firmei se precizează că societatea KVB Economic ”reprezintă o societate atestată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru elaborarea documentațiilor tehnice necesare obținerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului pentru toate cele 12 domenii de expertiză”. Care sunt acestea? Toate din care se pot obține bani publici, după cum se arată în prezentare: ”Agricultură silvicultură și piscicultură; Industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui și turbei; Industria energetică; Producerea și prelucrarea metalelor; Industria mineralelor și a materialelor de construcții; Industria chimică, petrochimică și a cauciucului; Industria alimentară; Industria textilă, a pielăriei, a lemnului și hârtiei; Gestiunea deșeurilor; Proiecte de infrastructură; Turism și recreere; Alte tipuri de proiecte”.
În 2010, KVB Economic a primit 170.710 lei pentru întocmirea documentațiilor SEVESO pentru obiectivele ce aparțineau SC Apa Nova Bucirești, iar în 2011 a câștigat 724.250 lei pentru întocmirea planului de management și realizarea de studii pentru Fundația Snagov.
O altă filială a KVB Economic, din Cluj, a fost și mai norocoasă, primind un contract în valoare de 1.335.449 lei, pentru asistența tehnică la proiectul Centrul Integrat de Management al Deșeurilor.
La aceeași licitație a participat și o societate cu peste 14.000 de angajați, care are proiecte în peste 50 de țări – Mott MacDonald Limited – însă nu a fost declarată câștigătoare, întrucât oferta depusă era cu aproximativ 150.000 de lei mai mare.
Administratorul SC KVB Economic SRL este Cristina Corpodean, soția directorului Casei de Cultură a Studenților din Cluj, Silviu Corpodean. Singurul acționar la această firmă este SC KVB Economic SA, administrată de Stan Răzvan Zamfir, un fost consilier PD în cadrul Comisiei de Învățământ și apropiat al lui Liviu Negoiță.
Sulfina Barbu, împreună cu Silvian Ionescu (fostul șef al Gărzii de Mediu), au intrat în SC KVB Economic SA după ce au rămas fără funcții publice.
Înainte ca Sulfina Barbu și partenerul ei de afaceri să iasă din firmă, Agenția Națională de Integritate a derulat o anchetă legată de un contract cu OMV – Petrom, KVB Economic fiind suspectată de tranzacții ilegale.
În vara anului trecut, KVB Economic SRL Cluj a fost percheziționată de DNA, întrucât existau suspiciuni cu privire la licitațiile câștigate în întreaga țară, organizate pe fonduri europene.
Un alt proiect controversat, câștigat de KVB Economic SA, este cel de asistență tehnică, în valoare de 155 de milioane de lei, în cadrul programului Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor Solide în județul Bistrița-Năsăud.
Totuși, de fiecare dată când este întrebată de KVB Economic, Sulfina Barbu susține că nu mai are nicio legătură cu societatea din momentul intrării în Parlament.

Mircia Muntean – baronul penal

Autor

Dănilă Chirovici

-

14 noiembrie 2012

După cea mai umilitoare înfrângere din viața lui în fața dușmanului său de moarte, Mircea Moloț (președintele Consiliului Județean Hunedoara – n.r.), în vară, Mircia Muntean, cel care a fost primar al Devei din 1996 până în 2012, vrea cu orice preț să fie parlamentar. De data asta, din partea PDL, în vară voia să fie șef al CJ Hunedoara din partea UNPR, după ce-l dăduse afară cu scandal Mircea Moloț din PNL.
Nu a trecut de Comisia de Etică a Monicăi Macovei, iar de vină pentru asta era, după cum a declarat Mircia Muntean Ziarului de Investigații, presa manipulată. De Mircea Moloț, în opinia lui, întrucât este cunoscută obsesia fostului primar al Devei pentru şeful CJ.
”Presa este controlată în proporție de 80% în județul Hunedoara de acești titani ai politicii românești, de acești coloși, dar nu bine intenționați și nu au fost și nici nu vor fi vreodată. Din această cauză nu s-a ținut cont de realitate”, a declarat Muntean.

De la specializări ilegale la dosare cu iz penal
Conform CV-ului, Mircia Muntean s-a specializat în Ingineria managerială, absolvind Facultatea de Inginerie şi Managementul Agroturismului în anul 1999, la Universitatea Bioterra, era diplomelor ilegale.
Şi, cum un necaz nu vine niciodată singur, recent fostul primar al Devei a rămas şi fără epoleţii luaţi cu japca, el făcând parte dintre cele 835 de persoane înaintate în grad pe pile. Astfel, din colonel, Mircia Muntean a revenit la starea iniţială, de sublocotenent.
Nici la scandalurile cu iz penal nu stă foarte rău, activitatea sa în domeniu fiind demnă de un adevărat baron local. Astfel, la începutul anilor 2000, Muntean a fost acuzat că a prejudiciat statul cu 5,5 miliarde de lei vechi, în afacerea Condor SA, când au fost vândute mai multe terenuri şi imobile ilegal. De aici a pornit un proces, iar primarul a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara şi obligat să plătească patru miliarde de lei vechi despăgubiri. Muntean a făcut recurs, iar instanţa următoare, Curtea de Apel Alba Iulia, a anulat decizia şi l-a declarat nevinovat.

Incendiul de la groapa de gunoi, o altă ţeapă marca „Munteanu”
Un alt dosar în care Mircia Muntean se plimbă de la un tribunal la altul de aproape opt ani este cel în care este judecat pentru infracţiuni la regimul vamal. Dosarul, numit „trafic cu maşini de lux”, este cel care a înclinat balanţa către refuzul lui Macovei.
Un alt bâlci politic în care a fost implicat cel ce se vrea deputat de Deva a fost cel din august 2011, când groapa de gunoi a ars vreme de câteva zile, iar focul s-a întins pe două hectare de teren.
Conform unui raport recent al Curţii de conturi, la acea vreme, Mircia Muntean, din funcţia de primar al Devei, a cerut consilierilor locali 1.000.000 de lei pentru stingerea incendiului, bani pe care i-a şi primit.
Numai că Muntean „a uitat” să le spună consilierilor că operatorul de salubritate, conform unei clauze contractuale, are obligaţia de a-şi rezolva el problemele legate de incendii. Luat la întrebări de inspectori, Mircia a refuzat să dea vreo explicaţie.
În acelaşi raport, Curtea de Conturi mai arată că administrarea haldei de gunoi ţine de SC Salubritate SA, iar Primăria Deva nu a întrunit niciun temei legal pentru a efectua plăţile de stingere a incendiului.

Spioni francezi, cotonogiți de țăranii bulgari

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

14 noiembrie 2012

Au vrut să sară cu parașuta deasupra României și la aterizare doreau să facă scufundări. Numai că au greșit locul de aterizare cu 40 de kilometri și pentru această greșeală au plătit scump, fiind cotonogiți de-a binelea de niște săteni care i-au luat drept hoți. Publicația franceză ”Le Point” precizează că cele cinci persoane, care s-au dat drept turiști în căutare de sporturi extreme, erau de fapt spioni ai serviciului francez DGSA, care au dat-o în bară în timpul antrenamentului.

”Situat la 179 km distanță de capitala Sofia, acest oraș (Pleven – n.r.) de 150.000 de locuitori a fost scena unui curios accident pentru cinci persoane care sunt prezentate ca fiind francezi. Surprinși pe timp de noapte și luați drept hoți, conform a cel puțin trei site-uri de informații bulgărești, francezii au fost atacați de sătenii înarmați, care au încercuit autoturismul de teren în care ei se aflau”, precizează ”Le Point”.

Incidentul a escaladat într-o încăierare generală, sătenii făcând uz de armele de foc. În timpul conflictului, doi dintre francezi au fost răniți la picioare, unul s-a ales cu nasul spart, iar ceilalți doi au luat-o la sănătoasa.

În autovehicul și-n apropierea acestuia, bulgarii au găsit calculatoare și o parașută ”tandem”, specială pentru a transporta doi oameni, precum și costume de neopren pentru scufundări, un aparat de fotografiat profesionist și alte elemente ”așezate curios”.

Răniții au fost duși la spital și au cerut să ia legătura cu ambasada Franței, după care au explicat că, de fapt, ei ar fi vrut să facă sporturi extreme și, conform programului, trebuiau să sară deasupra României, însă au aterizat, din greșeală, la 40 de km depărtare de punctul de întâlnire.

Ministrul de Interne bulgar, Tsvetan Tsvetanov, a precizat că cei cinci așa-ziși turiști s-au întors în Franța, după ce au primit asistență medicală corespunzătoare, adăugând că Parchetul este singura instituție care ar putea cere urmărirea penală a acestora.

”Știm că turiștii și alți sportivi extremi pot conduce expediții curioase, dar nu până în punctul de a sări noaptea deasupra României ca să facă scufundări! În plus, să aterizeze în Bulgaria… Potrivit informațiilor noastre, ar fi mai degrabă o misiune de antrenament a agenților din serviciul de acțiune al DGSE, numai că programul nu s-a derulat conform previziunilor”, precizează ”Le Point”.

Și, pentru că publicația franceză ”s-a inspirat” în redactarea materialului din cele scrise de trei bloggeri din Bulgaria, ministrul Apărării din Franța, Jean-Yves Le Drian, nu a dorit să răspundă. La rândul lui, șeful DGSE a precizat, înțepat, că nu comentează ce a apărut pe blogurile din Bulgaria.

Hunedorenii fac ping-pong cu 60 milioane de euro pentru gunoi

Autor

Anamaria Nedelcoff

-

13 noiembrie 2012

60 de milioane de euro a pierdut localitatea hunedoreană Petrila pentru că a respins un proiect ce prevedea construirea unui deponeu ecologic în zonă. Vestea proastă pentru locuitorii Văii Jiului este că, în viitorul apropiat, tariful pentru un metru cub de gunoi s-ar putea tripla. Astfel, o persoană fizică ar ajunge să plătească 13 lei/mc/lună, iar fiecare firmă ar putea scoate din casierie 110 lei/mc/lună.

În încercarea de a-i îndupleca pe petrileni să accepte amplasarea pe teritoriul administrativ al oraşului a unui deponeu ecologic, reprezentanții Consiliului Județean Hunedoara au promis, dar au și amenințat în același timp.
Au promis că petrilenii nu vor mai plăti gunoiul, iar drumul de centură, precum și cel care duce până la deponeu ar urma să fie asfaltate. Ba, mai mult, au promis și că vor ajuta Primăria Petrila să-și închidă actuala groapă de gunoi, suma necesară ridicându-se la un milion de euro. ”Groapa de gunoi de la Petrila trebuie închisă urgent și este nevoie de un milion de euro. Consilierii locali de acolo ar fi trebuit să se gândească, că noi le puteam închide groapa veche și le făceam și drumul, din banii de la județ. Nu este interesul nimănui de la județ, cum am auzit, pentru că nu noi facem licitațiile”, a declarat Tiberiu Balint, vicepreședintele Consiliului Județean (CJ) Hunedoara.
Un alt amplasament pentru construirea deponeului ecologic este Bârcea, aflată la peste 70 km depărtare de Petrila, dar Balint spune că Valea Jiului nu-și va permite să plătească transportul gunoiului pe o asemenea distanță. ”Bârcea, unde va fi construit un alt deponeu ecologic, este la 70 de kilometri de Petrila. Transportul până acolo va costa foarte mulți bani, iar tariful la gunoi va crește de două sau trei ori. Nu cred că Valea Jiului, ținând cont de situația economică în care se află, își permite acest lucru”, susține vicepreședintele CJ.
Și administratorul public al județului, Dan Stoian, a încercat să-i convingă pe petrileni despre necesitatea realizării unui asemenea proiect în localitatea lor. ”Gunoiul nu va putea fi adus sub nicio formă la Bârcea. Noi nu putem accepta un transport de peste 70 km, pentru că acele costuri vor fi imense, iar calculul pe cap de locuitor va fi foarte mare. Și dacă nu-l veți aduce la Bârcea, nu veți putea nici în Gorj și nici în Vâlcea, pentru că nimeni nu va accepta, costurile sunt foarte mari”, precizează Stoian.

Primarul dă din colț în colț

Deși inițial fusese de acord cu amplasarea deponeului pe raza Petrilei, în urma presiunilor la care a fost supus, primarul Ilie Păducel o dă cotită. Brusc, nu mai vrea să se pronunțe, din cauza ”umilinței” la care a fost supus, dar nu se poate abține să nu sublinieze că Petrila este, totuși, cel mai bun amplasament din județ pentru realizarea proiectului.
”S-au strâns peste 7.000 de semnături încă de anul trecut referitor la stoparea proiectului. Am primit și petiții de la oamenii din zonă, care se plângeau că este prea aproape de casele lor. Cei de la Consiliul Județean spun în continuare că la Petrila este singurul amplasament din județ care corespunde legislației europene în vigoare, dar nu mai vreau să mă pronunț, pentru că nu am mai fost de mult așa umilit”, spune Păducel.
De unde va avea bani pentru închiderea actualei gropi de gunoi? Nici el nu știe, dar speră că Divinitatea îi va oferi răspunsul. ”Da, ne trebuie un milion de euro. Este o sumă mare, nu știu de unde vom lua acești bani, dar sunt sigur că ne vom descurca, vom găsi pe undeva fondurile necesare. Dar vă spun, la cât am fost de umilit din cauza acestui proiect, cuvântul <deponeu> va dispărea din vocabularul meu pe veci”, se jură primarul.

Refuză banii, ”pentru că pute”

Consilierii locali din Petrila și-au justificat refuzul, motivând că, în mare parte, mirosul este cel care-i împiedică să accepte o investiție de 60 milioane de euro. Un alt motiv ar fi că vor ca în zonă să construiască un domeniu schiabil.
”Eu nu am fost niciodată de acord cu acest proiect. În primul rând, locația este la câteva sute de metri de casele oamenilor. Noi vrem să construim un domeniu schiabil, nu să transformăm Petrila în groapa de gunoi a județului! Turiștii nu pot veni într-o groapă de gunoi, iar eu am văzut un asemenea deponeu și nu miroase de-ți mută nasul, ci pute de-a dreptul pe o rază de mulți kilometri. Așa că să ne lase cei de la Consiliul Județean cu poveștile astea despre zâne și să nu ne mai bage proiecte pe gât”, a declarat Ioan Temneanu, consilier local din partea PC.
Despre importanța dezvoltării turismului vorbește și consilierul local PSD Gheorghe Bobar. ”Nu puteam fi de acord cu un asemenea proiect. Oamenilor nu li s-a explicat clar ce înseamnă asta, iar anul trecut noi am strâns 7.000 de semnături împotriva proiectului, nu înțeleg de ce odată la trei-patru luni se tot aduce în discuție. Noi vrem să dezvoltăm zona turistică, să transformăm Petrila în stațiune montană, cum sunt Straja, Parângul, Pasul Vâlcan. De ce să primim noi gunoiul județului?”, se întreabă social democratul.
În ședința de Consiliu Local în care s-a tranșat problema deponeului au fost și 30 de petrileni care și-au spus punctul de vedere. Astfel, mai marii CJ Hunedoara au fost acuzați de lipsă de transparență, la pachet cu primarul în funcție.
”Era esenţial să cunoaştem proiectul, să ştim ce conţine el. Mulţi dintre petrileni nu ştiu ce înseamnă deponeu. Preşedintele de la judeţ, Moloţ, să-şi ducă deponeul în Călan şi Hunedoara, nu să facă din Petrila groapa de gunoi a județului”, a declarat Benor Voicescu, unul dintre locuitorii oraşului prezenţi la şedinţă.
Un alt cetăţean, Lazăr Văduva, a precizat că el doreşte să se ţină cont de miile de semnături strânse anul trecut. ”Vrem să se ţină cont de cele 7.000 de semnături împotriva deponeului. Să se ţină referendum, să se sacrifice banii pentru Zilele Petrilei şi să facem referendum. Iar preşedintele Moloţ de ce nu este aici, la şedinţă? El ştie numai să vină să ceară voturi din Petrila”, a spus bărbatul.

Refuzuri cu repetiţie

Administrația județeană nu se află la primul refuz legat de realizarea unui deponeu ecologic. Același gen de conflicte au apărut și în alte zone, Călan și Boșorod, unde primarii au refuzat ca groapa de gunoi ecologică să fie amplasată pe raza localităților lor. Administrațiile locale menționate nu s-au arătat impresionate deloc de proiect și de avantajele acestuia, refuzând de fiecare dată. Mai mult, județul Hunedoara ar putea pierde cei 60 milioane de euro, întrucât și alţi locuitori își strâng rândurile pentru a se împotrivi.
Sute de persoane din satele Băcia, Bârcea Mare, Bârcea Mică, Tâmpa, Petreni și Sântandrei au semnat un memoriu către Ministerul Mediului, prin care arată că și ei sunt împotriva proiectului.
În memoriul respectiv se menţionează că ”distanța dintre deponeu și localitățile menționate este foarte mică, majoritatea oamenilor deținând terenuri agricole acolo; deponeul este prevăzut să depoziteze deșeurile rezultate de pe întreaga suprafață a județului Hunedoara, în consecință, volumul acestora va fi unul foarte mare și, ca atare, pericolul de poluare a mediului este maxim; distanța față de râurile Strei și Cerna și mai ales, de Canalurile Strei și Cerna este mică”, existând riscul ca apa acestora să fie infestată.
”Așa cum s-a scris și în memoriu, acest proiect va afecta starea de sănătate a oamenilor, a mediului înconjurător. Deși se vorbește încă din 2010 despre amplasarea deponeului la Bârcea Mare – Băcia și au fost depuse contestații care arată că acest lucru nu este posibil, Consiliul Județean are inițiativa de a construi deponeul în același loc. Mi se pare că totul este făcut ca o formă de dispreț față de legislația de mediu și față de instituțiile care au declarat că locația menționată nu este acceptabilă”, a declarat Voicu Sala, consilier local în comuna Băcia.
Cu toate acestea, într-o adresă trimisă Primăriei Băcia, președintele CJ Hunedoara, Mircea Ioan Moloț, dă asigurări că ”obiectivul va fi proiectat și construit astfel încât să corespundă tuturor normelor și normativelor europene de mediu, și să se asigure cel mai înalt grad de securitate, atât pentru personalul de operare, cât și pentru populația din vecinătate”.

Ziarul de Investigații

Nava Rostok îneacă bugetul Ministerului Transporturilor

AFDJ a dragat pro bono pentru kazahii de la Rompetrol

Pilotajul maritim, ţeapă de 7 milioane de euro

Olosz Gergely – deputatul cămătar

Zanfir Iorguș – magnatul de la malul Mării Negre

Marko Attila – candidatul pușcăriabil

Alin Trășculescu – candidatul șpăgar

Fosilele urşilor de cavernă, vedete fără voie pe Ebay

Sulfina Barbu, între scandalurile fondurilor și firmele apropiaților

Mircia Muntean – baronul penal

Spioni francezi, cotonogiți de țăranii bulgari

Hunedorenii fac ping-pong cu 60 milioane de euro pentru gunoi

Rămâi conectat

Ultimul articol

Ciucu a găsit la Primăria Capitalei un „buget „mâncat” de subvenții”

Urmează o nouă demisie în Guvern? Daniel David: „Am tot amânat plecarea de foarte...

Nicușor Dan vrea referendum în Justiție; CSM avertizează că nu va tolera „nicio formă...