Nava Rostok îneacă bugetul Ministerului Transporturilor

Scufundată în 1991 pe canalul Sulina, în apropierea comunei Partizani, epopeea ranfluării navei ucrainiene Rostok continuă și astăzi. Ultimul episod al celei mai mari catastrofe de pe Dunăre s-a petrecut recent, când Curtea Internaţională de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a condamnat Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) la plata suplimentară a 11 milioane de euro către concernul care s-a ocupat de scoaterea la suprafață a epavei. Acum, cu această decizie în mână, consorțiul format din firmele Mutraship-Titan-Deltacons va cere în instanţă efectuarea plății, costurile operațiunii de ranfluare urmând să ajungă la 15 milioane de euro. Se pare că operațiunile de ranfluare sunt cu ghinion pentru Ministerul Transporturilor pentru că, tot în acest an, Administrația Porturilor Dunării Maritime (APDM) a fost obligată de instanță să achite suplimentar 2,5 milioane de euro pentru scoaterea la suprafață a navei Transilvania.

Decizia Curții Internaționale de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris i-a luat prin surprindere pe șefii AFDJ, dar și pe oficialii Ministerului Transporturilor.
Deși în 2006 firmele care s-au ocupat de ranfluarea (scoaterea la suprafaţă) navei Rostock solicitaseră instanței internaționale plata suplimentară a 7,6 milioane de euro, la șase ani distanță suma a crescut la 11 milioane de euro. Oficialii români se feresc să vorbească despre acest eșec și își pasează responsabilitatea acestuia, mai cu seamă că de la data începerii procesului la Curtea Internațională de Arbitraj și până acum la șefia AFDJ Galați s-au perindat nu mai puțin de șapte directori.
Așa se face că actualul director, Mircea Răzvan Cristea, nu vrea să comenteze în nici un fel pierderea procesului de la Curtea Internațională de Arbitraj, pentru că el a fost numit la conducerea AFDJ în iunie 2012. Partea română a fost reprezentată în acest proces de casa de avocatură Rațiu&Rațiu și se pare că în pregătirea apărării avocații ei nu au primit tot sprijinul din partea celor de la AFDJ și Ministerul Transporturilor.

Un contract din era Mitrea

Contractul încheiat pentru ranfluarea navei Rostok, care s-a scufundat în septembrie 1991, are de la început o poveste încâlcită.
Nu trebuie uitate suspiciunile legate de modul în care a fost încheiat contractul în 2004. A fost organizată o licitaţie internaţională, la care s-au prezentat două consorţii. Primul, asocierea germană Partel-Simas, cerea pentru ranfluarea navei 3,6 milioane de euro, iar metoda tehnică era una prin care epava era scoasă la suprafaţă fără să fie nevoie de tăierea ei în bucăţi. Celălalt competitor a fost Rostock Wreck Removal Consortium, format din compania americană Titan, firma Multraship BV din Olanda şi societatea Deltacons Tulcea, condusă de controversatul Alexandru Stroe, un apropiat al PSD şi al fostului ministru al Transporturilor Miron Mitrea.
În cazul contractului pentru ranfluarea Rostock, încheiat de Ministerul Transporturilor prin AFDJ Galaţi, cu consorţiul din care face parte şi Deltacons, suspiciunile vizează faptul că RWRC a introdus în plicul închis o ofertă de 4.999.000 de euro, cu un euro sub suma de cinci milioane de euro oferită de statul român pentru acest contract!
Pentru AFDJ Galaţi, războiul cu RWRC la Curtea Internațională de Arbitraj din Paris era prea important, aşa că s-a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură din București. În 2005, fostul director al AFDJ, Mihai Ochialbescu (PDL), a încheiat un contract de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură “Raţiu & Asociaţii” SCA. Obiectul contractului nr 241.554/23.08.2005 era acordarea de consultanţă juridică “în problematica stabilită lunar de către client”. Este un contract-abonament de 40 de ore de consultanţă juridică pe lună, la tariful de 150 euro/oră, plus TVA. Ce depăşeşte 40 de ore e plătit la tariful de 120 euro/oră.
Potrivit art 2.2, achitarea se face “pe bază de foaie de timp”. AFDJ s-a mai obligat şi la achitarea altor sume: „cheltuielile ocazionate de exercitarea serviciului, astfel cum se convine cu clientul, se achită separat, pe baza de documente justificative”. Probabil că e vorba de cheltuieli de transport, cazare, birotică. Potrivit unor surse din AFDJ, contractul cu “Raţiu & Asociaţii” nu a fost înregistrat în registrul intern de contracte al AFDJ.

Bani fără număr pentru onorarii

Imediat ce a încheiat contractul, Ochialbescu a şi făcut o plată retroactivă, achitând factura 2427251/30.09.2005, în valoare de 23.184 lei, pentru serviciile de asistenţă acordate de “Raţiu & Asociaţii” între 28.07.2005 şi 31.08.2005, data la care a fost încheiat contractul.
Potrivit “fişei furnizorului” din contabilitatea AFDJ, în 2005 au fost făcute plăţi în valoare totală 127.061 lei. În 2006 a fost plătită suma de 326.942 lei şi alţi 407.134 lei, în șase tranşe, pentru consultanţa în procesul cu consorţiul care a ranfluat epava navei Rostok, iar în 2007 alte șase facturi, în valoare totală de 126.212 lei.
În 2009, sub conducerea lui Dorin Otrocol (PSD), AFDJ a plătit, de această dată către SCA“Raţiu & Raţiu”, 347.917 lei. În 2010, sub conducerea lui Florin Uzumtoma (PDL), AFDJ a mai plătit 48.416 lei pentru serviciile din 2009. În ianuarie-februarie 2010 s-au mai plătit 57.907 lei. Pe 9 martie 2010, a mai fost achitată, prin Alfa Bank, factura 20100227/05.02.2010, în valoare de 60.962 lei. Nu am reuşit să aflăm nimic despre plăţile efectuate în 2008, totalul plăţilor din 2010 şi plăţile făcute în 2011. Dar totalul sumelor plătite în perioada 2005-2007 şi cele din 2009 şi ianuarie-februarie 2010 se ridică la 1.454.135 lei.
Neregulile din modul în care conducerea AFDJ administra contractul nu puteau scăpa controalelor Curţii de Conturi şi Direcţiei de Control din Ministerul Transporturilor. Aceasta a descoperit plata nelegală a unor sume de bani și a solicitat recuperarea lor. În 2007, a fost efectuat un control de rutină al Direcţiei de Monitorizare şi Control din minister, iar în Raportul de Control nr 952/01.11.2007, aprobat de ministrul Ludovic Orban, la capitolul de măsuri ce trebuie luate, la pct 13 scria negru pe alb: “Să nu se mai solicite asistenţă juridică la cabinetul de avocatură Raţiu & Raţiu şi rezilierea contractelor pe cale amiabilă”. Cel care trebuia să pună în practică această măsură era directorul general al AFDJ de la acea vreme, Ionel Malenda (PNL), iar termenul în care trebuia luată măsura era lipsit de echivoc: „Imediat”! Malenda nici nu s-a sinchisit de ordinul ministrului Orban, iar contractul a curs mai departe.