Nu mai puţin de 20 de persoane sunt urmărite penal în dosarul
Hidroelectrica, fiind acuzate că au pus în pericol sistemul energetic
naţional şi că au prejudiciat economia naţională de 180 milioane de
euro.
Procurorii DIICOT i-au pus sub învinuire pentru infracţiuni de
crimă organizată pe foştii directori ai Hidroelectrica Eugen Pena si
Traian Oprea, potrivit B1 TV. Cei doi au mai fost trimişi în judecată
într-o altă cauză, alături de fostul ministru PC al Economiei Codruţ
Sereş. Potrivit sursei citate, a fost verificată activitatea
Hidroelectrica din ultimii 14 ani.
Prejudiciul de peste 180 de milioane de euro a fost generat de contracte
cu firme favorizate de fosta conducere a Hidroelectrica.
În total, 20 de persoane sunt urmărite penal în acest caz. Printre
ele se află şi foşti directori de la Hidrocentrala Porţile de Fier,
informează Realitatea TV.
„Este vorba de retehnologizarea de la Porţile de Fier I şi este vorba
despre un abuz în serviciu făcut de toată direcţiunea şi personalul de
acolo. Investigaţia acoperă perioada din 2000 până în prezent şi vizează
toată conducerea Porţile de Fier şi Hidroelectrica, şi vedem apoi dacă
ancheta se extinde în zona ministerială”, au declarat pentru Mediafax
surse judiciare.
Potrivit aceloraşi surse, în momentul de faţă nu există foşti sau
actuali miniştri puşi sub învinuire, „dar investigaţia va conduce către
această zonă”.”Conducerea nu putea face nimic fără un aviz ministerial,
doar că ancheta nu a fost îndreptată încă în această direcţie”, au
precizat sursele citate.
Ziarul de Investigaţii a scris încă de la finele anului 2009 despre retehnologizarea de mântuială şi cu dedicaţie care s-a
făcut la hidrocentrala Porţile de Fier. În urma “modernizării”
turbinelor de pe partea românească, printr-un contract încheiat cu
compania Sulzer, redenumită VA Tech, am produs mai puţină energie decât
au produs sârbii, care au păstrat turbinele din anii 70. Contractul cu
elveţienii de la Sulzer a fost semnat la finele anilor 90, pe vremea
când fotoliul de ministru al Industriilor era ocupat de Radu Berceanu.
Curtea de Apel Bucureşti a tăiat în carne vie în dosarul
care-i priveşte pe primarii din Jilava, Adrian Mladin (foto), şi din
Snagov, Apostol Muşat. Primul a primit vineri o sentinţă de şapte ani de
închisoare cu executare, iar cel de-al doilea va sta cinci ani după
gratii. Cei doi au fost trimişi de magistraţi la puşcărie, la finalul
unui dosar privind retrocedarea ilegală a unor terenuri. Despre
matrapazlâcurile cu terenuri pe care le-au „instrumentat” primarii cu
pricina Ziarul de Investigaţii a scris încă din vara lui 2010,
dezvăluind faptul că printre beneficiarii acestor inginerii se află
fostul ziarist Sorin Roşca Stănescu şi fostul şef al Cancelariei lui
Adrian Năstase, Remus Truică.
Vineri, magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti au pronunţat
şi alte sentinţe în acelaşi dosar. Astfel, au mai fost condamnaţi Roxana
Curpene (notar public) — doi ani închisoare cu suspendare, Ovidiu Szasz
(finul primarului din Jilava) — patru ani cu executare, Ion Scăețeanu —
patru ani cu executare, Marinică Bozdoro (administrator de firme) —
trei ani și șase luni cu executare și Suliman Vildan (administrator de
firme) — trei ani cu executare.
Primarul comunei Jilava, Adrian Mladin, și cel al Snagovului, Apostol
Mușat, au fost trimiși în judecată pe 14 februarie 2012 de procurorii
Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Ei fuseseră reţinuţi de DNA încă
din decembrie 2011, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici.
Infracţiuni cu nemiluita în rechizitoriu
Mladin este acuzat de luare de mită, fals intelectual în forma
participației improprii, instigare la infracțiunea de spălare a banilor
și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție. Mușat este
acuzat de trafic de influență în formă continuată, fals intelectual, în
forma participației improprii, instigare la infracțiunea de spălare a
banilor și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție.
Potrivit rechizitoriului, în perioada martie — noiembrie 2011, Adrian
Mladin, Apostol Mușat, Ovidiu Szasz, Gheorghe Roman și Ion Scaețeanu,
în schimbul unor sume de bani cerute drept mită de la o persoană
denunțătoare, au acționat în vederea întocmirii unui plan parcelar,
avizării acestuia și emiterii documentelor cadastrale, astfel încât să
fie intabulate terenurile pe care denunțătorul le achiziționase
anterior.
„Terenurile, în suprafață totală de 23,8 hectare, situate în
extravilanul comunei Jilava, județul Ilfov, erau amplasate într-o zonă
în care nu exista un plan parcelar și, deci, nu puteau fi intabulate.
Interesul denunțătorului era ca aceste terenuri să fie învecinate unul
cu celălalt, pentru ca, după întocmirea planului parcelar și eliberarea
documentelor cadastrale, acestea să poată fi alipite/unite într-un
singur lot în evidențele funciare și apoi vândute unei societăți
comerciale”, susțin procurorii.
Astfel, primarul Mladin i-a pretins denunțătorului jumătate de milion de
euro, din care, la data de 19 septembrie, a primit 50.000 euro, pentru a
dispune întocmirea de către Comisia Locală de Fond Funciar a unui plan
parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului, în
suprafață totală de 23,8 ha, iar loturile să fie alipite.
În contextul în care întocmirea planului parcelar trena, a intervenit
și Apostol Mușat care, în calitate de primar al comunei Snagov, a lăsat
să se creadă că are influență asupra „colegului” său de la Jilava și
asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare
Ilfov și că, în virtutea acestei influențe, ar putea să grăbească
demersurile de obținere a documentelor cadastrale pentru denunțător. În
schimb, i-a pretins denunțătorului, direct și prin intermediar, suma de
1.100.000 de euro.
Contract fictiv de împrumut
„Pentru a ascunde și garanta obținerea mitei, primarul Mușat
Apostol l-a determinat pe învinuitul Scaețeanu Ion să întocmească, la
notariat, la data de 6 iulie 2011, un contract de împrumut fictiv cu
denunțătorul, din care să rezulte că Scaețeanu Ion l-ar fi împrumutat pe
denunțător cu suma pretinsă drept mită (1.100.000 euro), iar împrumutul
să fie garantat cu terenurile denunțătorului. În cele din urma însă,
Scaețeanu Ion a încheiat contractul de împrumut pe suma de 2.500.000 de
euro”, arată DNA.
Nimic
nu se putea face însă fără complicitatea unui notar. Astfel, în
perioada iulie-septembrie 2011, notarul public Roxana Curpene l-a
sprijinit și l-a ajutat pe Scaețeanu în toate demersurile acestuia
făcute în vederea obținerii sumei de 2.500.000 de euro drept mită de la
denunțător, inclusiv să încheie un contract de împrumut fictiv cu
acesta. În cursul anului 2011, planul parcelar a fost întocmit iar
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov a emis documentele
cadastrale respective.
Şi aceasta nu este singura inginerie financiar-funciară făcută de cei
doi primari. În urma altei „suveici” cu terenuri, au fost
împroprietăriţi cu suprafeţe importante, chiar pe malul lacului Snagov,
fostul jurnalist Sorin Roşca Stănescu şi fostul şef al Cancelariei lui
Adrian Năstase, Remus Truică, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici.
Peste 20 de percheziţii au avut loc joi dimineaţă în judeţele Timiş, Mehedinţi şi Gorj, la mai multe persoane suspectate de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de 61 milioane de lei, prin utilizarea de facturi false. În acest caz este vizat şi omul de afaceri Georgică Cornu, fostul iubit al prezentatoarei TVR Marina Almăşan.
Percheziţii au avut loc la mai multe firme, printre care cele ale
grupului Izometal – Confort din Timişoara, deţinut de Cornu, dar şi la
locuinţa acestuia. Percheziţiile sunt făcute de poliţişti de la Crima
Organizată şi de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din judeţele
Timiş, Mehedinţi şi Gorj, coordonaţi de procuroorii DIICOT Timişoara.
Potrivit unor surse judiciare, un grup de persoane din Strehaia,
judeţul Mehedinţi, procura, contra unui comision, facturi false pentru
cumpărarea de materiale de construcţii, care erau apoi introduse în
contabilitate. Prejudiciul în acest caz este estimat la 61 milioane de
lei, bani care, potrivit surselor citate, ar fi fost încasaţi de
Georgică Cornu.
Absolvent al două facultăţi, Electrotehnică şi Ştiinţe Economice,
Georgică Cornu a lucrat până în 1991 la AEM Timişoara. În 1991 a intrat
în zona privată, ocupându-se cu comerţul de materiale de construcţii. În
1994 achiziţionează firma Izometal, împreună cu doi asociaţi, iar în
anul 2000 cumpără societatea de construcţii Confort. Firmele sale au
prosperat în perioada guvernării PSD, fiind un apropiat al lui Dan Ioan
Şipoş, lider PSD şi preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş în perioada
2001-2004.
Marele boom al lui Cornu apare însă după 2005, perioadă în care îl regăsim apropiat de PDL. El este bun prieten, încă din tinereţe, cu fostul ministru al Apărării Mihai Stănişoară. Contractelşe cu statul se înmulţesc de la o zi la alta, având clienţi precum Enel Distribuţie Banat, Hidroelectrica, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri. În pofida faptului că afacerile îi mergeau foarte bine, pe la finele anului 2008, începutul lui 2009 firmele lui Cornu întră un recul şi din cauza creditelor luate cu nemiluita. Prin 2009, o informaţie şoc a circulat prin toată Timişoara: Cornu şi-ar fi cedat o parte din acţiuni lui Dorin Cocoş, pe atunci soţul Elenei Udrea, după cum Ziarul de Investigaţii a scris. Cornu a dezminţit însă aceste afirmaţii.
În anul 2012, grupul de firme Izometal – Confort al omului de afaceri
Georgică Cornu a intrat în insolvenţă, având datorii de zeci de
milioane de euro. În primăvara aceluiaşi an, procurorii DNA au făcut
percheziţii la Primăria Arad, condusă de secretarul executiv al PDL,
Gheorghe Falcă, surse judiciare susţinând că ar fi verificate mai multe
contracte încheiate de instituţie. Printre acestea şi unele semnate cu
firmele lui Georgică Cornu.
Din cauza colaborării mult prea strânse cu primarul PSD al Iaşilor, Gheorghe Nichita, fostul cumnat al Angelei Similea, Gabriel Surdu, a fost exclus din PDL, a anunţat joi conducerea partidului. 27
“Conducerea Partidului Democrat Liberal a decis excluderea din
partid a domnului Gabriel Surdu, președinte interimar al PDL Iași,
pentru nerespectarea deciziilor partidului privind alianțele și
colaborările politice la nivel local. PDL nu poate fi părtaș la proasta
administrare a județului Iași de către administrația locală și
județeană, compusă din PSD și PNL”, se arată în comunicatul dat
publicităţii de PDL.
Peste 200 de membri ai Federației Sindicatelor din Comerț au
pichetat marți sediul companiei Auchan România, acuzând retailerul
francez că obstrucţionează activitatea sindicală.
“Principalele noastre revendicări au vizat recunoașterea oficială a
Sindicatului Național Realitatea, dar și la respectarea dreptului
angajaților Auchan de a adera la sindicat. În urma preluării companiei
Real Hypermarket, conducerea Auchan a făcut presiuni asupra membrilor de
sindicat pentru a se retrage din gruparea sindicală, astfel încât
Sindicatul Național Realitatea să nu mai beneficieze de recunoaștere
oficială”, a declarat președintele Federației Sindicatelor din Comerț,
Vasile Gogescu.
La finalul acțiunii de protest, reprezentanţii sindicatului s-au
deplasat la biroul directorului general al Auchan România, pentru a
depune o petiție cu principalele revendicări. Protestul a început la ora
8,00 şi s-a încheiat două ore mai târziu.
Luna viitoare, Federația Sindicatelor din Comerț va organiza alte
manifestări de protest, inclusiv cu sprijin internațional, din partea
sindicatului Auchan de la Budapesta.
Nu numai sindicaliştii au avut de suferit în urma preluarii Real de
către Auchan, ci şi furnizorii, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris
Procurorii DNA l-au reţinut marţi seara pe preşedintele Camerei
de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov, urmând ca miercuri să
ceară arestarea lui preventivă, pentru trafic de influenţă. Prins în flagrant în flagrant în timp ce primea aproximativ 200.000
de euro, Vlasov a fost ridicat de procurorii Direcţiei Naţionale
Anticorupţie. Suma reprezenta prima tranşă dintr-un milion de euro, bani
pe care Vlasov ar fi urmat să-i primească pentru a „aranja” un proces
la Curtea de Arbitraj, instituţie aflată în subordinea Camerei de
Comerţ, potrivit unor surse judiciare citate de Mediafax. După l-au
audiat mai multe ore la sediul DNA, procurorii au emis pe numele lui
Mihail Vlasov ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore. Acesta urmeză să
fie dus miercuri la Curtea de Apel Bucureşti, cu propunere de arestare
preventivă. În vârstă de 70 de ani, Mihail Vlasov este din 2007
preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României. În perioada
iunie – decembrie 2008 a avut şi un mandat de deputat. Ieşeanul este
tatăl a două fete – Vanda Anamaria Vlasov şi creatoarea de modă Ingrid
Vlasov – şi socrul fostului ministru de Interne Cristian David (PNL),
căsătorit cu cea dintâi. În urmă cu doi ani de zile, Mihail Vlasov a
fost reclamat la DNA pentru corupţie, relatează gandul.info. Un număr de
12 preşedinţi de camere de comerţ din teritoriu au transmis către DNA o
plângere penală în care arătau că Vlasov ar fi folosit discreţionar
fondurile instituţiei pe care o conduce. „Preşedintele CCIR, dl
Mihail M. Vlasov, a cheltuit, în anul 2011, suma de 12.239.098 lei,
existând indicii serioase în sensul că aceşti bani nu au fost cheltuiţi
doar în interesul CCIR. Cu ocazia dezbaterilor, în Adunarea din 23
aprilie 2012, a Execuţiei Bugetului de Venituri şi Cheltuieli al CCIR pe
anul 2011 (punctul 3 de pe ordinea de zi), am observat că, în Anexa
nr.2 (Execuţia Bugetului de Venituri şi Cheltuieli anul 2011), punctul 4
(Cheltuieli cu serviciile executate de terţi), litera l (fond la
dispoziţia Preşedintelui), în coloana intitulată „prevederi 2011″ a fost
menţionată suma de 12.400.000 lei, în loc de 6.300.000 lei, asa cum
aprobaseră membrii Camerei Naţionale, în Adunarea din data de 19 mai
2011”, se arată în sesizare.
Oraşul ilfovean Buftea a reuşit să atragă investiţii europene
importante pentru reţeaua de canalizare şi pentru cea de alimentare cu
apă. Nu mai puţin de 30 milioane de euro, fonduri europene şi surse
proprii al SC Raja SA Constanţa, sunt investiţi în acest proiect.
Potrivit specialiştilor RAJA, acestea investiţii erau mai mult decât
necesare. „Calitatea serviciilor oferite de RAJA depinde foarte mult și
de starea sistemelor operate. Nu mai este un secret pentru nimeni că în
mare parte rețeaua de distribuție de la nivel național are o vechime de
peste 50 de ani. Sistemul de canalizare și stațiile de epurare sunt
pentru multe comunități, deși europene în acte, doar un vis. Zeci de
ani, investițiile în infrastructura de apă și canalizare au fost
realizate într-un procent nesemnificativ cu necesitățile reale. Încă de
la preluarea serviciului în orașul Buftea, SC RAJA SA a început
investiții importante din fondurile proprii în sistemele de alimentare
cu apă și canalizare”, a declarat Irina Oprea, purtătorul de cuvânt al
RAJA SA.
Potrivit acesteia, încă din iunie 2012 a fost demarat proiectul
„Extinderea Sistemului de Canalizare“ – Buftea, ce cuprinde următoarele
investiții: realizarea a două stații de pompare a apelor uzate și
extinderea canalizării pe străzile: Iuliu Maniu, Colentina, Abatorului,
FN2, Mărășești, Artelor, FN3, Frumoasei, Trandafirilor, Crinului,
Zambilelor, FN1, Macului, I.C. Brătianu, Intrarea Mărășești – zona
Centrală și străzile Ramoșeanu, Ion Vlad, Mărăști, Făgăraș, Cincinat
Pavelescu, Dimitrie Stelaru, Stejarului, Badea Popescu, Moscovici, D.
Dumitrescu, Tutunaru, Crișan, Independenței și Parului – zona
Flămânzeni.
Pentru zona centrală, investiția a fost deja finalizată și pusă în
funcțiune încă de anul trecut. Pentru zona Flămânzeni, au fost terminate
lucrările pe cele 14 străzi, la ora actuală fiind în lucru stația de
pompare, urmând ca la sfârșitul lunii aprilie să fie dat în funcțiune și
sistemul de canalizare din această zonă. SC RAJA SA a mai realizat o
investiție importantă, și anume „Reabilitarea colectorului Buftea –
București”, ce preia practic toate apele uzate de la nivelul orașului.
Și la nivelul sistemelor de alimentare cu apă din Buftea au fost făcute
lucrări importante, din fondurile proprii ale SC RAJA SA. O altă
investiție derulată de SC RAJA SA pentru orașul Buftea este Parcul
Central de pe strada Stadionului. Toate aceste eforturi financiare s-au
ridicat la 10,4 milioane lei, peste două milioane euro.
Proiecte cu finanţare europeană
Pe lângă aceste proiecte derulate integral din bugetul propriu, SC
RAJA SA a semnat pentru Buftea proiecte europene de 123,14 milioane lei,
din care societatea asigură prin cofinanțare 33,5 milioane lei, iar
Consiliul Local Buftea doar 0,9 milioane lei. În cadrul Programului
Operațional Sectorial de Mediu – Axa prioritară 1, se derulează și
contractul „Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă
uzată pentru regiunea Constanța – Ilfov”, care cuprinde trei componente
de lucrări importante.
Prima este „Reabilitarea și extinderea rețelelor de alimentare cu apă
și canalizare din orașul Buftea” – lucrări de reabilitare a rețelelor
de apă pe o lungime de 19,56 km, de extindere a conductelor de
distribuție pe o lungime de 32,85 km, precum și extinderea sistemului de
canalizare cu 49 km, dar și construcţia a 13 stații noi de pompare.
Totodată, vor fi realizate peste 8.000 de racorduri noi la abonații din
Buftea.
Al doilea element este „Reabilitarea și extinderea surselor de captare
și tratare a apei potabile”, care cuprinde reabilitarea și
automatizarea completă a cinci foraje, execuția a opt foraje noi de mare
adâncime, dar și reabilitarea stațiilor de pompare aferente și a
conductelor de aducțiune pe o lungime de aproape 4 km.
A treia componentă face referire la construcția stației de epurare în
orașul Buftea, care va asigura epurarea apelor uzate la standarde
europene pentru toți consumatorii din oraș. Toate aceste contracte se
află în faza de licitație, urmând să fie începute lucrările, ce au ca
termen de finalizare jumătatea anului viitor.
În ceea ce privește tariful la apa potabilă, de 2,62 lei/mc fără TVA,
acesta se situează pe ultimele locuri la nivel național. Spre
comparație, tariful plătit de bucureșteni este de 5,69 lei/mc, cu
aproape 120% mai mare față de cel din Buftea.
Din muncitor la Mecanica Vaslui, administrator de bloc și
morar, primarul comunei Pungești, din județul Vaslui, a ajuns să fie
asociat cu gigantul american Petrom. Numele unei obscure comune din ceca
mai săracă zonă a României a ajuns, în numai câteva luni, pe buzele
tuturor românilor, de la Arad până la Constanța, de la Sighetul
Marmației până la Drobeta Turnu Severin. Că primarul, sau, mai exact
soția sa, a ajuns asociat cu americanii, este numai o piesă din puzzle.
În tragicomedia gazelor de șist, căci despre ele este vorba, au intrat
și oficialii Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), care au
anunţat o întâlnire între săteni şi cei de la Chevron, taman la căminul
cultural din comuna Băceşti, care este sublim, dar lipseşte cu
desăvârşire!
Acum câteva luni, nimeni nu auzise de comuna Pungești, din
județul Vaslui. Apoi, aproape peste noapte, această așezare de câteva
mii de suflete din cel mai sărac județ al României a devenit una dintre
cele mai cunoscute localități din țară. Gazele de șist i-au făcut pe
pungeșteni și celebri, și nefericiți (mai degrabă mânioși), deopotrivă. Jurnal
de Investigații vă prezintă filmujl evenimentelor în urma cărora
primarul localității, Mircia Vlasă, a reușit să se asocieze cu
americanii de la Chevron și, în consecință, să-și pună în cap sătenii
care l-au votat în urmă cu nici doi ani. Pentru a respecta adevărul
istoric, trebuie din capul locului precizat faptul că, de fapt, nu
primarul s-a asociat cu americanii, ci soţia acestuia, Margareta Vlasă.
În 2006, Primăria Ivăneşti a făcut un schimb de terenuri cu Primăria
Pungeşti, astfel că aproape două hectare de teren – mai precis, 1,9
hectare, islazul satului Siliştea, au revenit Pungeştiului. Când cei
de la Chevron au început să-şi cutremure interesele prin zonă, vizavi
de rezervele de gaze din subsolul comunei Pungeşti, primarul Vlasă a
simţit că e momentul unic în care ar putea intra şi el în istorie. Fie
şi prin uşa din dos, mai exact prin relaţiile sale din PSD, mai ales
cele cu şeful şi de la partid şi de la Consiliul Judeţean, Dumitru
Buzatu, cu care se mai destinde, din când în când, la câte-o vânătoare,
omul a aflat
amănunte despre interesele americanilor în zonă. Ne referim aici la
locul în care urma să fie amplasată sonda de explorare şi, ulterior, cea
de exploatare a gazelor de șist. Şi, uite-aşa, printr-o manevră a
comisiei locale de fond funciar, al cărei preşedinte este încă, i-a
făcut soției o „zestre” de 1,94 hectare de teren pe şesul din apropierea
satului Siliştea. Apoi a făcut contract de închiriere cu cei de la
Chevron, contra unei sume de 3.500 de euro pe an pe hectar.
Apartamentul închiriat prefectului
Actualul primar de la Pungeşti are un istoric interesant. Până în
1989, a lucrat la Mecanica Vaslui, după care a fost administrator la o
asociaţie de locatari din zona Traian. Apoi şi-a deschis o moară în
satul Armăşoaia. Dezinvoltura cu care alegea tărâţa din făină l-a
propulsat în inima electoratului din Pungeşti, care îi tot articulează
câte-o parafă şi-l votează în funcţia de primar din 2004 încoace. În
curând se va împlini un deceniu mai mult decât înfloritor pentru
primarul-morar-administrator de asociaţie de locatari. Apartamente
pentru cei doi copii, în zona Traian, acolo unde a şi fost administrator
de asociaţie, apartamentul lui, o casă de vacanţă la munte, pe la
Suceava şi o vilişoară, acolo, în locul unde are moara, la Armăşoaia.
Investiţii personale de miliarde de lei vechi, dintr-o moară şi un umil
salariu de primar. Interesant este şi faptul că, la un moment dat,
i-a închiriat prefectului Radu Renga, venit de la Vâlcea, un apartament
în zona Traian. Astfel că prefectul s-a instalat în apartamentul
familiei Vlasă, la adresa: strada Traian, bloc 251, scara B, apartament
8. N-am aflat cu certitudine la cât se cifrează chiria.
Uite căminul, nu e căminul
Recent, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a
încercat să mai dreagă busuiocul în scandalul declanșat de intenția
americanilor de la Chevron de a explora și, mai apoi, exploata,
zăcămintele de gaze de șist din județul Vaslui. În consecință, au
publicat, prin mai multe canale de informare, un anunţ–invitaţie la o
sesiune de informare pe tema gazelor de şist, dezbatere care ar fi
trebui să aibă loc pe data de 15 ianuarie la Căminul Cultural din
Băceşti. Într-o discuţie purtată cu Horaţiu Cărăuşu, primarul comunei
Băceşti, acesta s-a arătat teribil de indignat: „Domnule, după ce că
nici măcar nu am fost anunţat de o asemenea intenţie, indivizii care au
făcut aşa ceva habar nu au că noi, la Băceşti, nici măcar nu avem cămin
cultural! Dacă-mi spuneau mai din timp, poate ne apucam să-l facem.
Mai mult decât atât, în respectivul anunţ se preciza şi faptul că,
pentru a participa la dezbateri, locuitorii comunei ar fi trebuit să se
înscrie on-line pe site-ul www.infogazedesist.eu. Dar câţi au acces la
internet, că doar nu şi-a montat badea Vasile laptop la coada sapei?! E
adevărat, în Băceşti, la Primărie şi la bibliotecă există internet, dar
avem şi sate ca Băbuşa ori Păltiniş, unde internetul mai are destui paşi
să ajungă. Puteau măcar să ne întrebe şi pe noi!”.
ANRM, corigentă la geografie
Pe site-ul mai sus citat mai găsim o inadvertență, ca să folosim
un eufemism: „Având în vedere interesul crescut pentru Sesiunea publică
de informare privind gazele de şist, anunţată pentru 15 ianuarie 2014,
în regiunea Bârlad, localitatea Băceşti, ANRM a decis mutarea sesiunii
pe data de 20 ianuarie 2014 şi, implicit, prelungirea termenului de
înscriere”. Aici se impune precizarea că nu există nicio „regiune
Bârlad” şi, chiar dacă ar exista, comuna Băceşti nu prea ar putea fi
pe-acolo, ea situându-se în nordul judeţului Vaslui, pe drumul pe care,
după ce pleci din Vaslui şi treci prin Negreşti, mergi spre municipiul
Roman. Până la urmă, la Centrul de Informare al Consiliului Judeţean
Vaslui, situat la fostul poligon Delea, a avut loc o şedinţă de
informare cu privire la explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin
metoda fracturării hidraulice, şedinţă patronată de ANRM, în colaborare
cu CJ Vaslui. Şedinţă încărcată de propagandă în favoarea companiei
Chevron. Horaţiu Cărăuşu, primarul comunei Băceşti, a fost unul
dintre cei care s-au înscris la cuvânt, cerând detalii cu privire la
unele probleme legate
de explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării
hidraulice. În primul rând, de unde se vor lua cei 10–15 mii de metri
cubi de apă necesari pentru explorarea şi, ulterior, exploatarea gazelor
de şist? I s-a răspuns că apa va fi adusă din altă parte, că pe la
Băceşti oricum mai degrabă se găseşte rachiu, decât apă. În privinţa
cutremurelor, „sigur că vor mai fi şi de astea, dar de micã anvergură,
de maximum două grade”, a fost „liniştit” primarul din Băceşti.
Lovitura lui Barroso
Localnicii din Pungeşti şi ecologiştii au primit recent o grea
lovitură din partea Comisiei Europene. Executivul european nu va mai
depune o lege în privinţa gazelor de şist, preferând să lase la
latitudinea guvernelor naţionale elaborarea cadrului legal cu privire la
această metodă controversată. În schimb, executivul UE a propus un
set de recomandări pentru guverne, menite să mențină standardele de
mediu, care cuprind norme privind distanțele minime dintre zonele de
fracturare, cele rezidențiale și zonele de protecție a apelor.
Executivul UE dorește şi ca guvernele să se asigure că societățile care
se ocupă de exploatare pun în aplicare planuri de gestionare a apei, de
captare și utilizare a altor gaze extrase în acelaşi timp, precum
metanul, și pentru minimizarea arderilor de gaz. Perspectiva
autonomiei energetice şi a prețurilor mai mici la gaze le-au făcut pe
mai multe state membre ale UE, între care România, Regatul Unit și
Polonia, să sublinieze determinarea lor de a continua cu prospectarea şi
extracția gazelor de șist. Ultimele două au făcut un lobby intens pe
lângă Comisie. Tot mai multe voci susţin că oficialii Comisiei
Europene au cedat în faţa lobby-ului concertat al guvernelor care doresc
să exploateze această resursă energetică. „Slăbiciunea” Comisiei a fost
condamnată imediat de deputații verzi europeni și de grupurile de lobby
ecologiste. „Barroso s-a plecat la presiunea făcută de lobby-ul
combustibililor fosili și majoretele sale politice, cum ar fi David
Cameron”, a declarat Carl Schlyter, purtătorul de cuvânt al verzilor.
Organizaţia „Friends of the Earth” a avertizat că, în urma renunţării la
legiferarea de către comisie, cei care suferă vor fi membrii
comunităţilor locale.
Unul dintre bogaţii României, Ştefan Poienaru, a intrat în
vizorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) dar şi al
Direcţie de Luptă Antifraudă (DLAF) şi al altor instituţii ale
statului. El este primul mare moşier obligat deja să restituie sute de
mii de euro încasaţi necuvenit, potrivit documentelor APIA, dar mai este
somat să plătească, în justiţie sau prin documente oficiale, multe alte
milioane de euro. Metodele de care sunt acuzate firmele lui Poienaru în
documentele organelor statului diferă de la concesionările „cu paravan”
până la „umflarea” socotelilor la subvenţii sau luarea cu japca a
terenurilor Agenţiei Domeniilor Statului. Toate au însă un numitor comun
– bani câştigaţi din „afacerile” cu statul. Ştefan Poienaru a negat
acuzaţiile într-un document remis Jurnalului de Investigaţii.
Cel mai recent caz a fost descoperit în urma unor ample controale ale
APIA şi ale echipelor de control de la Ministerul Agriculturii şi acuză
exploatarea, ilegală, potrivit documentelor oficiale, a aproape 1300 de
hectare de teren agricol proprietatea publică a statului. În 2003,
Agenţia Domeniilor Statului (ADS) a semnat un contract de concesiune, pe
49 de ani, cu o persoană fizică, Corneliu Văleanu, din localitatea
Fetești. Văleanu primea în exploatare un teren de 1897,13 ha, în
perimetrul localității Borcea, județul Călărași. Din acesta, 1.248,97
hectare erau teren agricol, iar Văleanu avea obligația de a întreține şi
suprafața de 504,62 ha teren neagricol (1,46 ha de vegetație
forestieră, 55,84 ha construcții și instalații, 45,08 ha drumuri
tehnologice și de exploatare și 402,25 ha terenuri neproductive care pot
fi amenajate și folosite pentru producția agricolă). Contractul de
concesiune nu precizează dacă Văleanu are vreo firmă, utilaje sau
bonitate bancară, elemente necesare atunci când atribui 2.000 de hectare
de teren unei persoane fizice care locuieşte în Feteşti, la bloc… Controlul
a dovedit că Văleanu nu era adevăratul beneficiar al concesiunii, în
spatele său fiind firma Agrofam Prod SRL, condusă de „consăteanul” lui
Văleanu, Ştefan Poienaru. În 2005, Văleanu a semnat un contract de
asociere cu Agrofam Prod, care privea exploatarea „în comun” a
suprafeţei de teren pusă la dispoziție de Văleanu (a statului, de fapt),
„în scopul obținerii unor producții performante”. Acelaşi contract mai
conţine şi prevederea ca asociatul administrator, Agrofam, să
beneficieze de orice sprijin agricol și eventuale despăgubiri acordate
de stat „conform Legii 381/2002 precum și de alte drepturi financiare
cuvenite ca urmare a exploatării terenului agricol în suprafața de 1897
ha”. Astfel locatarul de la blocul din Fetești punea la bătaie
terenul agricol luat în concesiune de la ADS, iar firma lui Poienaru
urma să lucreze pământul şi să primească toate subvențiile europene şi
cele româneşti pentru explotarea terenului. Astfel că Agrofam Prod
SRL a depus la Agenția de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură
(APIA), pe 9 mai 2007, o cerere de plată, pe SAPS 2007 (Schema de plată
unică pe suprafaţă), pentru mai mult de 6.900 de ha teren arabil (la
comunele Borcea, Jegălia şi Unirea). Un an mai târziu s-a emis decizia
de plată, în favoarea Agrofam, de 2,26 milioane de lei. Deşi suprafaţa
era mai mare decât cea concesionată de Agrofam de la ADS, abia pe 8
martie 2013 s-a dispus reanalizarea/reverificarea dreptului de
utilizare/folosinţă pentru suprafaţa de 1.897,13 aflată sub incidența
contractului de asociere şi participaţiune încheiat între Agrofam Prod
SRL şi Cornel Văleanu.
Asocierea, lovită de nulitate
Controlul a stabilit că actul de asociere (valabil până pe 31 august
2017), dintre Agrofam şi Văleanu era lovit de nulitate, în raport cu
ADS,
deoarece „agricultorul de apartament” Văleanu era obligat să exploateze
în mod direct terenurile şi se obligase să nu subconcesioneze
activitatea de exploatare şi să nu încheie contracte de exploatare a
terenului cu alte firme. Nici legal nu se putea face un astfel de
contract, deoarece normele legii privind regimul concesiunilor
(219/1998) interzic o astfel de practică, după cum au constatat experţii
ADS: „Concesionarul are obligaţia de a exploata în mod direct bunurile,
activităţile sau serviciile publice care fac obiectul concesiunii, fără
a putea subconcesiona unei alte persoane, în tot sau în parte, obiectul
concesiunii”. Regulile europene prevăd sancţiuni duble pentru diferenţa
încasată incorect din subvenţii, dacă aceasta nu depăşeşte 30% din
total. Cum subvenţia încasată pentru cele 1.250 de hectare concesionate
de ADS lui Văleanu reprezintă 22,06% din totalul subvenţiilor încasate
de Agrofam Prod, inspectorii APIA au calculat că firma lui Poienaru este
bună de plată cu 1,72 de milioane de lei, numai pentru 2007, an pentru
care au şi emis titlu executoriu. Devizul total ar putea fi cu mult mai
mare, deoarece firma lui Ștefan Poienaru a încasat ilegal subvenţia, în
condiţiile de mai sus, timp de opt ani (2005 – 2013), caz în care
despăgubirile datorate statului ar depăşi 13 milioane de lei.
Vestul Sălbatic din Bărăgan
O altă firmă controlată de latifundiarul ialomiţean, Agrofam Holding
SRL, a fost prinsă, la sfârşitul anului 2007, că exploatează, fără
niciun fel de documente legale, aproape 1.000 de hectare de teren
agricol proprietate publică a statului. Agrofam Holding SRL Feteşti a
primit de la ADS, în concesiune, 5.404 hectare de teren aparţinând
fostei IAS Grădiştea. Ulterior, suprafaţa s-a diminuat, prin
retrocedarea terenurilor către foştii proprietari. Suprafaţa exploatată
legal de Agrofam a ajuns la 4.279 de hectare. Pe 18 decembrie 2007, ADS
şi firma lui Poienaru au semnat un proces verbal prin care s-a constatat
diminuarea suprafeţei, dar şi că Agrofam exploata fără acte 991,6
hectare de teren ale statului. „Reprezentantul SC Agrofam Holding SRL,
administrator dr. ing. Poienaru Ştefan, recunoaşte diminuările de
suprafeţe şi recunoaşte că suprafaţa de 991,58 ha a fost exploatată de
SC Agrofam Holding SRL, considerând că face parte din contractul de
concesiune nr. 79/2000 şi solicită adăugarea acestei suprafeţe la
contractul de concesiune”, se arată în procesul verbal. Ca în Vestul
Sălbatic, Agrofam nu numai că a continuat să exploateze terenul ocupat
ilegal, dar a dat şi statul în judecată, pentru a-l obliga să
„legalizeze” neregula, prin concesionarea terenului ocupat ilegal. Firma
lui Poiearu a pierdut procesul în 2012. Înalta Curte a hotărât, irevocabil,
că firma lui Poienaru nu are niciun drept asupra suprafeţei ocupate cu
forţa. „Împrejurarea că reclamanta ar fi fost în eroare cu privire la
amplasarea în teren a acestor suprafeţe, pe care le-a considerat fără
niciun temei ca făcând parte din contractul său de concesiune, nu este
de natură a-i conferi acestuia vreun titlu asupra terenurilor”, au
consemnat judecătorii. Acum Agrofam se judecă cu ADS, să nu plătească
daune pentru exploatarea ilegală. Procesul are termen în luna februarie
la Curtea de Apel Bucureşti, unde ADS a făcut apel după ce judecătorii
din Ialomiţa au scos-o „basma curată” pe Agrofam Holding. Tot pentru
terenul concesionat de la ADS, potrivit documentelor, sereleul lui
Poienaru ar fi încasat subvenţii ilegale, inclusiv europene, de la APIA,
raportând că ar fi lucrat suprafeţe agricole mai mari, chiar şi cu
1.000 de hectare. Firma lui Poienaru ar fi „adăugat” la socoteală 930,06
hectare (pentru anul 2007), 1.148,57 ha (pentru 2010) şi 1.125,59
pentru anul 2011. Sumele pentru care APIA o consideră bună de plată pe
firma „moşierului” din Feteşti depăşesc cu mult 10 milioane de lei,
inclusiv pentru 2008 şi 2009, bani pentru care APIA trebuie să
„execute”, legal, firma lui Poienaru.
Poienaru acuză abuzurile APIA
Contactat telefonic, încă din data de 6 decembrie 2013, Ştefan
Poienaru a refuzat să răspundă întrebărilor noastre, cerând să i le
trimitem în scris.
Deşi i le-am trimis imediat după convorbirea telefonică, el nu a vrut
să ne răspundă decât după întrebările scrise pe care i le-am expediat,
suplimentar, pe 27 ianuarie 2014. „Apreciem preocuparea d-voastră
privind legalitatea obţinerii de fonduri europene şi naţionale în
agricultură şi în mod particular de către societatea noastră, SC Agrofam
Holding SRL. Referitor la acest lucru, vă asigurăm că societatea
noastră a fost verificată de instituţiile abilitate, respectiv Direcţia
Naţională Anticorupţie – Structura Centrală Bucureşti şi Departamentul
pentru Luptă Antifraudă (DLAF), iar concluziile acestora se regăsesc în
Rezoluţia DNA nr. 285/P/2012 din luna septembrie 2012. Suntem în faţa
unei situaţii de lucru judecat de către singurele instituţii abilitate
în a se pronunţa asupra legalităţii obţinerii subvenţiilor europene. Ca
atare, toate actele administrative emise de APIA – Centrul Judeţean
Călăraşi sub coordonarea lui Bogdan Dumitraşcu, nu reprezintă decât
abuzuri administrative, fapte ce au fost sesizate către organele
abilitate. În această situaţie, investigaţia d-voastră de până acum o
considerăm părtinitoare şi neprofesionistă”, ne-a comunicat Ştefan
Poienaru.
Plătesc mii de euro pentru un contract pe mare şi sunt lasaţi
cu ochii în soare prin aerogări şi porturi. De peste 20 de ani, zeci de
mii de marinari sunt ţepuiţi de armatorii-fantomă, fără ca statul să
mişte un deget. Doi din trei navigatori români îşi riscă la fiecare
voiaj viaţa fără să fie protejat în nici un fel de autorităţi. Jurnal de
Investigaţii vă prezintă drumul şpăgilor în navigaţia maritimă, precum
şi păţaniile unor marinari care u rămas cu buza umflată.
Multe s- au schimbat în shippingul românesc în ultimii 20 de ani.
Flota de stat a dispărut, la fel şi firmele de apartament care au
jecmănit companiile de navigaţie de stat. Două lucruri au
supravieţuit însă economiei de piaţă din 1990 şi până în prezent:
datoriile imense puse în cârca Bancorex şi mafia din crewing, mai pe
româneşte recrutarea echipajelor. Dacă în primul caz statul român poate
pune cruce restanţelor de zeci de milioane de dolari preluate de la
Bancorex de răposata AVAS, transformată recent în Autoritatea pentru
Administrarea Activelor Statului, datorii care, după cum spuneam, nu vor
mai fi plătite niciodată, în cazul crewing-ului autorităţile de stat
pot oricând să facă lumină, dar nimeni nu vrea acest lucru.
3.000 de marinari, în voia sorţii
„Între 12.000 şi 13.000 de navigatori semnează contracte în fiecare
an. Dintre aceştia, 5.000 pleacă în voiaj pe contracte ITF, alţi 5.000
lucrează cu armatori care agreează normele ITF, iar restul este
reprezentat de cei care au probleme”, a declarat pentru Jurnal de
Investigaţii Adrian Mihălcioiu, reprezentantul ITF (International
Transport Workers’ Federation) în România. „Rămân sechestraţi, nu
sunt plătiţi, îşi riscă viaţa. Dau şpăgi, pleacă în voiaj şi nu au
contracte care să-i protejeze”, a explicat liderul ITF. Practic, doar
unul din trei români lucrează sub contract standard ITF. Potrivit
Sindicatului Liber al Navigatorilor, la începutul acestui an erau
autorizate de către Autoritatea Navală Română 107 agenţii de crewing,
care respectă mai mult sau mai puţin prevederile legale. Pe lângă
acestea funcţionează o mulţime de agenţii-fantomă, care îşi schimbă
frecvent sediul pentru a nu putea fi depistate. ITF le recomandă
navigatorilor să verifice atent agenţia, dar mai ales navele pe care vor
să se îmbarce. „Pot verifica gratuit la sediul SLN bonitatea
armatorilor sau dacă navele au probleme”, a menţionat Adrian Mihălcioiu.
Potrivit acestuia, statul român ar putea rezolva simplu problemele
navigatorilor, prin ratificarea convenţiilor internaţionale, însă
guvernanţi tărăgănează de ani buni acest lucru. Deşi, raportat la
fiecare caz de înşelăciune, câteva sute de euro nu înseamnă mare lucru,
presupunând că cel puţin o mie de navigatori au dat şpagă la ambarcare,
rezultă că ţeparii din crewing câştigă trei milioane de euro în fiecare
an. Asta fără să mai punem la socoteală prejudiciul produs statului
prin nedeclararea veniturilor şi neplata taxelor aferente. Invers
propoţional cu evaziunea fiscală de ordinul milioanelor de euro,
Autoritatea Navală Română percepe tarife modice de câteva zeci şi mai
rar, sute de euro, pentru avizarea acestor agenţii de plasare a forţei
de muncă pe mare.
Ping-pong cu MLC 2006
20 august 2013 a fost data la care a intrat în vigoare Maritime
Labour Convention 2006, cea mai nouă convenţie internaţională în
domeniul angajării forţei de muncă în domeniul maritim. Au
aderat la aceasta o mulţime de state, dar nu şi România, deşi ocupă
locul zece în lume în ceea ce priveşte numărul personalului care
lucrează la bordul navelor comerciale. De atunci şi până în prezent
eforturile sindicaliştilor au fost zadarnice. Niciuna dintre
instituţiile statului cu răspunderi în domeniu nu a făcut absolut nimic,
cu toate că ratificarea MLC 2006 nu costă nimic. Convenţia
stabileşte standarde minime de muncă şi de trai pentru toţi marinarii
care muncesc pe nave care arborează pavilionul unor state ce au
ratificat convenţial. Adică exact ceea ce le trebuie miilor de
navigatori români care pleacă pe mare “la risc”. Singura explicaţie
plauzibilă pentru acest lucru nu poate fi decât faptul că politicienii
au legături strânse cu fenomenul infracţional din shipping (de altfel,
câţiva deputaţi şi senatori de pe litoral au activat şi încă mai
activează în acest domeniu, inclusiv deţin firme care plasează forţă de
muncă pe nave) şi nu vor să aprobe conveţia internaţională pentru că,
astfel, ar trebui să respecte regulie MLC 2006.
Lungul drum al şpăgii
Este o practică frecventă ca marinarii să plătească în avans
contravaloarea salariului pe o lună de zile către agentul de crewing
prin intermediul căruia a semnat contractul. Această şpagă, care
poate să ajungă şi la 1.000 de euro, este de obicei dată pentru ca
navigatorul să fie sigur că nu va avea probleme pe toată durata
contractului. Au existat însă numeroase cazuri când marinarul a fost
înşelat. Cu toate acestea, acest sistem de şpăgi funcţionează în
continuare. „Am vrut să plec pe o platformă de foraj marin în Africa.
Agentul şi armatorul păreau serioşi. După ce am trimis actele, am fost
acceptat şi am plecat cu avionul spre platformă. Am făcut o escală în
Grecia pentru perfectarea unor hârtii. Armatorul mi-a solicitat o serie
de centificate pe care nu le aveam şi mi-a spus că mă costă 700 de
euro”, povesteşte N. Păun. El a continuat, arătând că, din moment ce
avea bani la el, a plătit toată suma cerută. Însă, surpriză: “Când să
plec spre platformă, omul de legătură a dispărut. Agentul din România
care m-a trimis acolo a încercat
la rândul lui să dea de armator, însă a spus că acesta are telefonul
închis. Nu ştiu dacă românul era partener la escrocherie cu armatorul.
Cert este că am am pierdut aproape o mie de euro”. Alţi au avut un
ghinion şi mai mare. „Am plecat cu doi colegi să schimbăm un echipaj în
Maroc. Ni s-au promis salarii bune. Când am ajuns la navă, situaţia era
cu totul alta. Fără apă, mâncare şi curent electric. Cargoul avea
datorii şi era reţinut în port” îşi aminteşte V. Alexe. Până la urmă
românii s-au întors acasă cu buzunarele goale.
Toate statele lumii, inclusiv ţările africane tratează cu deosebită
atenţie acest fenomen. Cel păcălit sau nemulţumit poate trimite din
orice colţ al lumii o petiţie internaţională, iar oamenii legi încep
investigarea cazului. La polul opus, în România nu există nici măcar un
simplu birou unde navigatorii să reclame că au fost păcăliţi. Şi asta în
condiţiile în care, aşa cum am menţionat mai sus, România este unul
dintre cei mai importanţi furnizori de forţă de muncă în domeniul
maritim la nivel mondial. Poate tocmai din această cauză infractorii
şi-au făcut o practică în a recruta români şi îşi deschid firme de
apartament în România. După ce dau câteva zeci de ţepe, respectivii se
mută în alt judeţ şi-şi continuă afacerile ilegale
Complexul Persepolis. Despre el e vorba. Situat pe strada
Virgil Madgearu numărul 24-27, în vecinătatea imediată a ambasadei
Chinei și a parcului Herăstrău, din punct de vedere al respectării
legilor și normelor referitoare la activitatea în construcții locul cu
pricina e un adevărat tărâm de poveste. Nimic de zis, de afară, și chiar
dinăuntru, arată bine. Barieră cu portar, tot dichisul. Arhitectura
externă a celor patru clădiri din curte e plăcută. Apartamentele din
interior, concepute la nivel de top. Dar până să ajungi la ele trebuie
să treci de o parcare, pe cât de mare, pe atât de stupidă și urâtă.
Niște stâlpi din lemn, prinși cu un fel de cuie în pavajul costisitor,
peste care e trasă ceva, un fel de tablă s-ar zice, poate ceva mai
scump, dar cu așa ceva seamănă izbitor. Și gata.
Construcția acestei parcări este ilegală. Lasă că este extrem, extrem
de urâtă și mutilează efectiv complexul arhitectonic, dar e ilegală! În
adresa primită de la Primăria sectorului 1, ca urmare a solicitării
Jurnalului de Investigații, se menționează clar, negru pe alb: „În luna
iulie
2013, SC PERSEPOLIS a procedat la executarea unei terase acoperite cu
materiale ușoare pe o suprafață de aproximativ 270 de metri pătrați,
folosită ca parcare, pentru care nu a obținut, în prealabil, autorizație
de construcție (…)Pentru această faptă societatea a fost sancționată
prin procesul verbal de constatare și sancționare, seria A
nr.0000042/27.08.2013(…) dispunându-se intrarea în legalitate”. Asta
nu este decât un timid început. Complexul Persepolis, al cărui
patron este iranianul Manochehr Saadati, și-a extins proprietatea cu
aproxinativ 175 mp înspre trotuar, conform estimărilor Primăriei. Având
în vedere faptul că un metru pătrat în acea zonă costă aproximativ 1.500
de euro, rezultă cam 250.000 de euro pe care și i-a „tras” Manochehr
Saadati, într-un moment de inspirație. Ca să se înțeleagă mai bine:
pentru a ajunge să intri în curtea cu pricina, ca pieton, trebuie să
zâmbești amabil șoferilor pentru că, practic, nu există trotuar. Dacă
mai e parcată și o mașină lucrurile se complică până la imposibil,
pentru că vizavi situația este aproape similară, iar strada e extrem de
circulată. Dar să ne considerăm pătrunși înăuntru. Ce ni se oferă
aici? Un hotel, care însă n-are siglă! Nu contează, cine știe că acolo e
hotel, bine. Cine nu știe, înseamnă că n-are treabă acolo. Și locatarii
spun că s-au trezit cu niște suprize extrem de plăcute, prezentate ca
din partea domnului Manochehr, care s-au dovedit însă, din păcate,
livrate la o adresă greșită. Se mai vorbește despre tot felul de
grozăvii care se petrec în hotelul ăla dar pe care nu suntem în măsură a
le credita. Tot ce putem spune este că nu are afișată nicio siglă, dar
toți taximetriștii adevărați știu unde e hotel Persepolis. Ce se mai
află în minunata curte? Un coafor care funcționează fără autorizație, o
piscină pentru locatari în care se organizează cursuri de înot pentru
copii, tot fără autorizație. Drept urmare, curtea acestui complex, de
patru stele, este ca un ranch bine păzit în interiorul căruia Manocherh
Saadati – face ce vrea. Supraînălțare cu iz penal
Adevărata și extrem de grava problemă este că hotelul a fost
supraînălțat cu două etaje. Fără a avea inscripțiile necesare în acest
caz, perioada de lucru, diriginte de șantier etc. Deci, fără numărul
avizului de construcție! Pentru că nu avea. Din nou, citez din
răspunsul Primăriei sectorului 1 la solicitarea Jurnalului de
Investigații: „În luna decembrie 2013 s-a consatat că SC Persepolis
Development SRL, beneficiarul contractului de concesiune încheiat cu
domnul Manochehr Saadati Sohi, în data de 02.12.2011, a supraetajat, cu
două niveluri, construcția din Strada Elena Văcărescu nr. 98, încălcând
astfel prevederile autorizației de construcție cu nr.
507/25V/20601/2011, fapt pentru care s-a dispus sancționarea
contravențională prin proces verbal seria A nr.000173/2013, dispunându-se măsura desființării lucrărilor”. În
spatele hotelului Persepolis a fost construită, pe un teren viran, la
care nu se poate ajunge decât prin poarta principală a hotelului, o vilă
P+3+M, ale cărei apartamente au fost deja date în folosință către
clienți. Punct și de la capăt. Două nivele de bloc, la prețurile
zonei, e o afacere de multe, multe milioane de euro, nici nu mai
contează câte. Amenda maximă care i se poate da lui Manochehr este de
100.000. De lei. „Ce înseamnă 100 de milioane pentru o firmă sau o
persoană ale cărei lucrări sunt de ordinul miliardelor?”, se întreabă
retoric primarul sectorului 1, Andrei Chiliman. Autoritățile ridică
neputincioase din umeri. Directorul general al Poliției locale a
sectorului 1, Andrei Mihail, a precizat pentru Jurnal de Investigații că
insistuția pe care o conduce a solicitat rămânerea definitivă a
condamnărilor pe care le-a primit Manochehr Saadati Sohi.
Contestare în instanță
Precizează Andrei Mihai: “întrucât nu a respectat măsura dispusă de
oprire a lucrărilor prin adresa nr.21190/27.11.02, societatea condusă de
domnul Manocher a fost chemată în judecată, cererea făcând obiectul
dosarului nr. 56297/299/2012. Prin sentința civilă nr. 149797/26.07.2013
Judecătoria sectorului 1 admite cererea Poliției și obligă pârâtul să
desființeze lucrările fără autorizație. Prin adresa 56297/299/17.10.2013
serviciul nostru juridic a solicitat învestirea hotarârii judecătorești
cu mențiunea <definitivă și irevocabilă>, urmând ca ulterior
hotărârea să fie pusă în aplicare prin intermediul executorului
judecătoresc”. Dar nu s-a întâmplat așa. Manochehr a declarat pentru
Jurnal de Investigații că a dat în judecată Primăria sectorului 1. La
Primăria sectorului 1, care are în subordine Poliția Locală, de care am
făcut vorbire mai devreme, lucrurile sunt cel puțin la fel de
complicate. Manochehr Saadati Sohi se pare că este într-o bună
înțelegere cu vecinul său de peste stradă, adică de peste un spațiu prin
care poate circula o mașină, pot fi parcate două de o parte și de alta
și se poate furișa un pieton, din când în când. Victor Olaru este la
rândul său proprietar al unui adevărat domeniu pe care-l desparte de
cel al lui Manochehr doar ceea v-am descris. Bineînțeles, și acest
domeniu are o saga legislativă comparabilă cu cea pe care o prezentăm
acum. O simplă coincidență probabil, dar cei doi vecini
au obținut aprobări și au făcut diverse cereri cam în același timp. La
ora actuală edilul sectorului 1 dă vina pe fosta conducere a Gărzii de
inspecție în construcții, în fruntea căreia s-a aflat Corneliu Pasarog,
care a fost demis pentru că în sarcina sa au fost reținute mai multe
fapte de corupție.
Sfidarea dezvoltatorului
Asta este concluzia tristă. Redacția noastră este în posesia a
numeroase plângeri și sesizări ale locatarilor din „complexul de lux”
din Satul Francez, făcute fie la Poliția locală, fie la Primăria
sectorului 1, fie la Inspectoratul de stat în construcții. Mai
merită menționat atât: un locatar care dorește să-și păstreze
anonimatul, dar care a făcut o plângere oficială în acest sens și care e
dispus să depună mărturie în instanță, aducând ca martori aproximativ
50 de persoane, mărturisește că pe data de 1 decembrie, când au dorit să
arboreze Steagul României la intrarea în complex, Manochehr Saadati
Sohi, l-a smuls și l-a călcat spunând că suntem „o țară de corupți și de
proști”, că în România totul e de vânzare și că putam să facem oricâte
plângeri că n-o să pățească nimic.
Maurul se plânge de corupție
Contactat de Jurnal de Investigații, Manouchehr Saadati Sohi a
declarat că patria lui adoptivă este Spania. Limbajul folosit de acesta
este greu de reprodus cu citat și din cauza folosirii defectuoase a
limbii române, dar și din cauza lungimii acestuia și a acuzațiilor
obscene aduse. În sinteză, el reclamă corupția profundă de la nivelul
conducerii Primăriei sectorului 1, care îi datorează 200.000-300.000 de
euro în urma unui litigiu care durează de doi-trei ani, din cauza căruia
nu poate să vândă sau să închirieze apartamentele de la ultimele două
nivele, că a făcut plângere pentru abuz în serviciu la Parchetul
sectorului 1 și că poate demonta, cu acte și legi, toate acuzațiile care
i se aduc, și că e perfect nevinovat, victima unor răzbunări.
Consiliul Judeţean Buzău a tocat milioane de euro pe
contracte atribuite ilegal unor firme de casă, controlate de consilieri
judeţeni şi de fostul preşedinte al instituţiei, Victor Mocanu, actual
senator PSD. Concluziile aparţin Curţii de Conturi, care anul trecut a
auditat contul de execuţie bugetară, pe anul 2012, al Unităţii
Administrativ-Teritoriale Judeţene (UATJ) Buzău. Cele mai multe nereguli
s-au constatat la contractele pentru deszăpezire.
Plenul Curţii de Conturi a sesizat Parchetul, în noiembrie 2013,
pentru posibile fapte de natură penală, constatate la Buzău de către
auditorii Curţii de Conturi. Este vorba de plăţi fără bază legală
sau fără documente justificative, lucrări fictive decontate de
administraţia locală, achiziţii prin încredinţare directă la preţuri
umflate etc. Printre infracţiunile de care ar putea fi acuzaţi şefii
judeţului se numără abuzul în serviciu şi conflictul de interese. Una
dintre cele mai grave nereguli în cheltuirea banilor publici la Buzău
se referă la contractele pentru lucrările de întreţinere a drumurilor
judeţene pe timp de iarnă. Pentru lucrările de deszăpezire din iarna
anului 2011, Consiliul Judeţean (CJ) Buzău, al cărui preşedinte în acea
perioadă era Victor Mocanu, a organizat o licitaţie, câştigată de mai
mai multe firme de casă, abonate de ani de zile la contracte pe bani
publici. Este vorba de societăţile Nikost SRL Buzău, Util Construct SRL
Buzău, Conferic SRL Buzău şi Liciu Con SRL Buzău, despre care presa a
relatat că sunt apropiate rudelor familiei Mocanu. De la masa
câştigătorilor nu a lipsit firma Petro Consind SRL Pătârlagele,
administrată de Veronica Dobrică, nimeni alta decât soţia consilierului
judeţean Dumitru Dobrică. Unul dintre cei mai longevivi consilieri
judeţeni, aflat în această funcţie din 2004, Dobrică (PSD) a fost
în centrul mai multor scandaluri legate de dirijarea unor contracte pe
bani publici către firme în care acesta avea interese. În iarna lui
2012, deszăpezirea s-a făcut cu aceleaşi firme, numai că de data aceasta
CJ Buzău nici nu s-a mai obosit să organizeze licitaţie, contractele
încheindu-se prin încredinţare directă.
Profit cu utilaje închiriate
Practic, firmele care au primit contractele au fost doar simpli
intermediari, nedeţinând în proprietate toate utilajele necesare
lucrărilor de deszăpezire şi nici personalul aferent. Astfel, Liciu
Con SRL a închiriat 18 utilaje pentru contractele încheiate în 2011 şi
şase pentru cele din 2012. Nikost Impex SRL a închiriat două utilaje.
Situaţia cea mai flagrantă este cea a firmei Petro Consind SRL, care a
folosit numai utilaje închiriate. Firma administrată de nevasta lui
Dumitru Dobrică a închiriat utilajele de la Mecan Construct SRL, firmă
la care consilierul judeţean avea o participaţie de 69%. Afacerea
s-a dovedit extrem de rentabilă, firmele implicate câştigând milioane de
lei prin simpla intermediere a lucrărilor de deszăpezire: -Util
Construct SRL a încasat de la CJ Buzău 2,36 milioane lei (fără TVA) şi a
plătit pentru utilajele închiriate 1,57 milioane de lei (profit net
790.000 lei). -Conferic SRL a încasat de la CJ Buzău 248.412 lei
(fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 53.373 lei (profit
net 195.000 lei). -Liciu Con SRL a încasat de la CJ Buzău 962.257 lei
(fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 269.795 lei (profit
net 693.000 lei). -Petro Consind SRL a încasat de la CJ Buzău 1,87
milioane de lei (fără TVA) şi a plătit pentru utilajele închiriate 1,33
milioane de lei (profit net 540.000 lei). Deşi erau în derulare
contracte pentru deszăpezire, în februarie 2012, CJ Buzău, invocând
starea de necesitate provocată de căderile de zăpadă, a încheiat alte
patru contracte prin încredinţare directă. Potrivit Curţii de Conturi,
trei dintre aceste contracte au fost date aceloraşi firme cărora li se
atribuiseră deja lucrările de întreţinere a drumurilor pe timp de iarnă.
Este vorba de Petro Consind SRL, Liciu Con SRL şi Conferic SRL. Petro
Consind a încasat în plus, astfel, 2,3 milioane de lei, iar Liciu Con şi
Conferic, alte 1,5 milioane. De departe, partea leului a revenit firmei
controlate de consilierul Dobrică şi soţia sa. În perioada 2010-2012,
CJ Buzău a atribuit către Petro Consind SRL contracte în valoare de 51,7
milioane de lei. Pentru deszăpezirea drumurilor judeţene în iarna
2009 – 2010, acaparată de aceleaşi firme din ”portofoliul” CJ Buzău,
după aceeaşi reţetă ilegală (utilaje închiriate, contracte prin
încredinţare directă) DNA a început urmărirea penală a fostului
preşedinte al instituţiei, Victor Mocanu, acum senator PSD. Dosarul nu a
fost finalizat nici până în prezent.
Lucrări fictive la drumuri judeţene
Alte milioane de lei au fost tocate de CJ Buzău pentru lucrări
fictive la obiectivul ”modernizare tronsoane drumuri judeţene”,
respectiv DJ 100 H Tislău-Haleş. Banii au fost sifonaţi către aceleaşi
firme de casă. Potrivit Curţii de Conturi, în decembrie 2011, CJ
Buzău a plătit firmei Petro Consind SRL Pătârlagele 1,39 milioane de
lei, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţii (piatră
spartă, oţel beton şi parapeţi metalici). Ulterior, s-a întocmit un
proces verbal de custodie, semnat de beneficiar, constructor şi
dirigintele de şantier, dar neînregistrat în contabilitatea CJ, fără ca
materialele să mai fie inventariate. După verificarea documentelor şi o
inspecţie la faţa locului, echipa de audit a stabilit că, de fapt,
constructorul Petro Consind SRL a folosit mult mai puţine materiale, în
valoare de 427.000 de lei. Rezultă, astfel, o diferenţă de aproape un
milion de lei, bani care au intrat în buzunarul admistratorilor firmei. Alţi
206.000 lei au fost sifonaţi de constructor prin umflarea notei de
plată la lucrările de ”semnalizare cu piloţi pentru dirijarea
circulaţiei rutiere în scopul asigurării fluenţei traficului”.
Maternitatea, gaură neagră
Singurul caz din cele sesizate justiţiei de Curtea de Conturi în
care s-a început deja urmărirea penală este cel al Maternităţii Buzău. Procurorii
DNA au deschis dosar penal pe numele lui Victor Mocanu şi a doi
directori din administraţia locală pentru abuz în serviciu. Urmărit
penal este şi patronul firmei Medical Finance Projects din Bucureşti,
Daniel Mihai Bădic, care a furnizat mai multe echipamente medicale
pentru maternitate. Potrivit Curţii de Conturi, în 2012, CJ Buzău a
cumpărat fără licitaţie de la Medical Finance Projects şapte instalaţii
medicale, în valoare de 566.000 lei. Auditorii au stabilit că preţurile
echipamentelor au fost umflate, autorităţile locale plătind în plus
444.763 lei. Astfel, CJ Buzău a plătit pentru o instalaţie de
electrochirurgie 14.865 de euro, în loc de 2.239 euro, preţul real. Un
banal reflector cu picior, în valoare de 289 euro, a fost achiziţionat
cu 14.785 euro; un aspirator chirurgical, în valoare de 720 euro, a
costat 14.626 euro.
Bazinul olimpic, salvat de la înec
Alegerea unui nou preşedinte al CJ Buzău, în iunie 2012, nu a
determinat şi o atitudine responsabilă faţă de cheltuirea fondurilor
publice. Consiliul Judeţean, condus de Cristinel Bîgiu (PNL/USL), a
continuat să umple conturile firmelor favorizate de vechea conducere. În
octombrie 2012, CJ Buzău a aprobat un protocol de colaborare cu firma
Vineto Practic SRL Pogoanele, aparţinând omului de afaceri Constantin
Lepădatu, pentru „redarea Bazinului Olimpic circuitului funcţional
public”. Bazinul Olimpic „Aqua Center” a aparţinut municipalităţii,
dar în 2005 a fost cumpărat de Constantin Lepădatu. Afacerea nu s-a
dovedit profitabilă, noul proprietar sfârşind prin a pune lacătul. În
2012, după preluarea preşedinţiei CJ de către Bîgiu, Lepădatu a încercat
să-şi revitalizeze afacerea. Menţionăm că omul de afaceri este şi
patron al Casei de Vinuri Zorleşti, localitate unde Cristinel Bîgiu
deţine numeroase proprietăţi. Prin protocolul încheiat cu firma Vineto
Practic SRL, Consiliul Judeţean s-a angajat să plătească lunar 120.000
lei pentru întreţinerea bazinului. Curtea de Conturi a stabilit că
afacerea este ilegală. „În fapt, entitatea verificată s-a obligat şi a
acordat o finanţare nerambursabilă de la bugetul judeţean în benficiul
unei societăţi al cărei scop este obţinerea de profit”, se arată în
raportul de control.
Sponsorizări ilegale pentru Dinamo
O altă „afacere” a lui Cristinel Bîgiu a fost sponsorizarea
echipei de handbal Dinamo Bucureşti. La 27 septembrie 2012, CJ Buzău a
aprobat susţinerea financiară, în limita a 250.000 lei, a activităţii competiţionale a echipei de handbal masculin CS Dinamo Bucureşti. Potrivit
legislaţiei, instituţiile de administraţie publică nu pot sponsoriza
decât asociaţii/cluburi sportive aflate în subordine sau pe raza
administrativ-teritorială. Pentru a ocoli legea, CJ Buzău a vărsat banii
în contul Asociaţiei „Marian Cozma”, împuternicită să-i gestioneze în
beneficiul CS Dinamo. Suma, virată în trei tranşe, a fost folosită
pentru „indemnizaţii de efort”. Ilegal, susţine Curtea de Conturi,
deoarece, potrivit legii, sportivii pot beneficia doar de alimente
pentru efort, nicidecum de indemnizaţii de efort sub formă bănească. CJ
Buzău a contestat raportul Curţii de Conturi. Preşedintele instituţiei,
Cristinel Bîgiu, nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de
vedere.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a construit un discurs public obsesiv despre siguranță alimentară, sănătate publică și protecția consumatorului. În paralel, aceiași decidenți au...
Un moment de tranziție pentru administrația Bucureștiului
Depunerea jurământului de către Ciprian Ciucu în funcția de primar general al Capitalei marchează începutul unei etape administrative...
După o lipsă de câțiva ani din PNL, partid pe care l-a și condus, Ludovic Orban ar putea renunța la partidul pe care l-a...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
