Augustin Lazăr asigură că nu a dispus ca vreun condamnat să fie sancționat disciplinar. „Drama unor foști deținuți politici este folosită de persoane interesate pentru denigrarea mea”

Procurorul general Augustin Lazăr iese la rampă în legătură cu noul scandal în care este implicat, vizavi de comportamentul său ca procuror în perioada comunistă. Procurorul general explică într-un comunicat de presă care era procedura în acei ani în ceea ce privește liberările condiționate.

Resping orice afirmații potrivit cărora, în calitate de procuror delegat la Comisia de liberare condiționată a Penitenciarului Aiud, aș fi dispus sancționarea disciplinară a vreunei persoane condamnată penal, deținută în penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau în orice altă modalitate. Sancționarea disciplinară a condamnaților, emiterea acelor rapoarte de pedepsire așa cum erau denumite, se realiza …exclusiv de către administrația penitenciarului, la acea dată unitate militară în subordinea Ministerului de Interne.

Nu pot să nu constat cu amărăciune cum drama unor foști deținuți politici este folosită de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident în contextul în care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de acțiuni se urmărește influențarea desemnării pentru următorii trei ani a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu am fost lucrător sau colaborator al Securității așa cum am mai arătat și cum Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a și stabilit.

Procurorul delegat al procuraturii județene în a cărui rază teritorială se afla penitenciarul era de drept președintele comisiei de propuneri în vederea liberării condiționate. Ca atare, participarea procurorului în aceste comisii era o obligație de serviciu, instituită prin lege şi aceasta nu atrage calitatea de lucrător al Securității. Noțiunile de lucrător al Securității și colaborator al Securității sunt clar definite în art. 2 lit. a) și b) teza I și teza finală din OUG nr. 24/2008 , ceea ce presupune: calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale; adică: trei condiții cumulative: apartenență instituțională (Securitate sau Miliție); o anumită calitate (ofițer, subofițer sau ofițer acoperit) şi anumite activităţi de suprimare/îngrădire a drepturilor fundamentale; calitatea de colaborator o poate avea orice persoană care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor.

Liberarea condiţionată este o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă, ţinându-se seama şi de antecendentele lor penale. Așadar, executarea fracției legale impunea în continuare şi îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege. Aprecierea comisiei de liberare se fundamenta în trecut, ca şi în prezent, pe existența sau inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară în dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere în privința vocației era şi este suspus examinării instanței. Aceste activităţi nu constituie acte de colaborare cu fosta Securitate, ci se circumscriu unei competențe specifice fazei de executare a pedepselor”, se arată în comunicat.