După ce s-au sucit, învârtit, răzgândit, parlamentarii lucrează la o lege a Certificatului Verde.
Da, în continuare. Până acum, ar fi trebuit să fie gata de 10 ori. Și discutată, votată și implementată de alte 10 ori.
Această lege trebuia să fie gata de mult prea mult timp. Și, totuși, nu e.
Că nu e constituțional, că nu știu exact ce formă să aleagă, că oamenilor nu le convine. Că scad în sondaje. Că se mai face și un protest, cu vreo 2000 de persoane, care nu vor vaccinare obligatorie. Dar care sunt extrem de vocale. Și nu se sfiesc să apeleze și la violență. Sau măcar să amenințe cu ea.
O lege golită de sens
În forma ei inițială, această lege nu ar fi introdus obligativitatea vaccinării, cum au fals strigat cei de la AUR și susținătorii lor.
Ar fi presupus prezentarea dovezii vaccinării, a trecerii prin boală în ultimele 180 de zile, sau a testării. Iar fiecare angajat ar fi avut la dispoziție vouchere de la stat pentru 15 teste.
În forma în care se discută acum, aceste restricții pică.
Rămân, însă, în vigoare cele legate de mall-uri și instituții publice. Adică nu poți intra în ele dacă nu ești vaccinat, dar te va servi un angajat pe care nu-l condiționează nimeni să se vaccineze/testeze.
Iar asta, din punctul de vedere al guvernanților, nu mai reprezintă discriminare.
În această situație, în care noua lege nu ar aduce nimic nou, ce sens are să mai lucreze la ea? De ce să mai piardă timpul degeaba? De ce să nu anunțe, simplu, că restricțiile prezente rămân în vigoare și să se îndrepte spre chestiuni mai presante decât sănătatea populației?
Decizie nejustificată și cumva impusă de-o minoritate foarte vocală
Ideea neconstituționalității certificatului verde la locul de muncă nu ține. În restul țărilor din Europa funcționează foarte bine. Și mi-e greu să cred că avem noi cea mai evoluată și liberală Constituție din întreaga Europă.
Să fie de vină scandalul și amenințările nu tocmai voalate ale celor de la AUR?
Asta ar însemna, din start, o problemă. AUR are o minoritate în Parlament. Să-ți impui voința în fața unei majorități covârșitoare e cel puțin îngrijorător. Și, dacă au reușit să facă majoritatea să dea înapoi în legătură cu acest subiect, cine ne garantează că nu vor proceda la fel, de fiecare dată când nu le convine ceva?
Nu le mai convine de președinte. Vor anticipate. Vor să interzică avortul. Vor să ieșim din UE.
O să fie de ajuns să iasă câteva mii vocale în stradă, pentru a-și impune voința?
Asta înseamnă un singur lucru: o majoritate influențabilă, slabă, predispusă nu la compromisuri, ci la cedare totală.
Avem nevoie de asta, în acest moment, în România? Aș zice că nu. Dar eu sunt parte dintr-o minoritate cu această părere. Dar o minoritate care nu iese în stradă, să forțeze intrarea în Parlament.
